Telegrafulu Romanu, 1868 (Anul 16, nr. 2-104)
1868-10-20 / nr. 86
Telegraful» ese de done ori pe septe I mana : joia «1 Pmninee’a. — Prenumerațiunea se face in Sabini la espeditura j foiei pe afara la c. r. poște , cu bani pat’a prin scrisori francate , adresate catra espeditura. Pretiusu prenumeratiunei pentru Sabini este pe anu 7. fi. v. a. iar pe o jumatate de anu 3. fl. nO. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pen.. Sabiiu, in 20 Octomvre (1 Nov.) 1868. tru provinciele din Monarchia pe anu anu 8 fl. era pe o jumatate de anu 4 fl. v.fl. Pentru princ. si tieri străine pe anu 12 p6 V.nu. si fl V. a. inseratele se platescu pentru inteia ora cu 7. cr. siculu , pentru a dou’a ora cu 5//, cr. si pentru a trei’a repetire cu 3 '/, cr. v. a. KTM 86, WILL XVI, Nr. Cons. 1015 — 1868. Iubitului nostru cleru si poporiu reilinciosu alu Arebiiliecesei iu Anlelu, pace si daru dela Dumiicdicu Tataru, si Domnului nostru lisusii Christosu ! Bala Iubitiloru ! Ve aducu la cunoscintia, ca congresulu natiunalu românii bisericescu de reiesea nóstra greco-resariténa s’au adunatu la Sabiiu in 16 Septemvre , s’ au încheiatu lucrurile sele in 7 Octomvre a. c. cu care prilegiu s’au compusu ori statutu organica despre organisatiunea Parochieloru , a Protopresbiteratelori , a Monastiriloru , Eparchieloru, a Metropoliei si a trebiloru scalari sî fundatiunali, precum si s’au asiediatu modulu, după care Congresele nóstre natiunale române bisericesc au a se trene spre viitoriu. Tóte aceste s’au asternutu Maiestatiei Selecesaro-regesci apostolice spre preinalt’a aprobare, si dupa ce se voru intari de Maiestate, se voru pune in lucrare. Mai departe, Ve aducu Iubitiloru 1 mulliamit’a mea pentru ascultarea Vóstra, ca adera dupa provocarea mea ar ti contribuita din parte-ve , sî din îpartea caseloru vóstre bisericesci pre sem’a intimîpinarei dinnielorui aî a chieltueldoru de caletori a sa «fiepistatfieru voștri congresuali , sî spre acestu iscopu un ® primiții prin Părinții voștri Protopopi sum’a de 43484 fl 10 xr.$ sî fiindu ca deputații ■ congresuali au lasatu din competintiele sele câte o stimulitia pre sem’a unui fondu sinodalu alupr«hidiecesei nóstre, care fondu amu inceputu eu la a. 1864 din banii, ce »a prisositu 647 11. după sinodulu nostru din acelasi anu, pentru aceea spre laud’a deputatiloru nostrii congresuali se făcu cunoscuțui, ca sum’a baniloru , ce Domniele Sele Deputații au lasatu spre acum amintitulu scopu, face 304 fl. 75 xr. iéra prisosulu , ce au remasu din sum’a baniloru congresuali , face 13 fl. 9 xr., prin urmare cu totulu au prisositu 317 fl. 84 xr., care suma eu amu alaturat’a lângă cea de 647 fl. care laolalta făcu cu interesele acestor’a sum’a de 1060 fl. sî se afla in cas’a de păstrare spre fructificare. Sciui cuvintele Mantuitoriului, ca aluatulu micu dospesce tóta framentatur’a. Asia va fi sî cu acestu micui fondu alu nostru sinodalii, carele este astadi micu , dara cu tempu va ajută Dumnedieu , ca sa fiu mare. Sabiiu, in 17 Octomvre, 1868. de lotu binele voilorin (S. S.) Archiepiscopu sî Metropolitu, Andreiu. Cestiunea natiunalitatiloru. Din gestiunile asta numite pendinti nici una nu au atrasu in mesura asta mare atentiunea publica cu proiectulu comissiunei in cestiunea nationalitatiloru. Dutaristic’a vienesa inca n’a trecutu cu vederea acésta cestiune, ce pre dens’a si pre publiculu ei nui atinge deadreptulu, ci s’a folositu de ocasiunea binevenita spre a face sarcasme asupra procederei translatianice. Bata unu exemplu : „Cu proiectulu de lege in cestiunea natiunalilariloru, anevoia se va afla, afara de magiari, cineva indestulitu, decâtu — dóra traducătorii cesti’a voru formă unu tribu (Zunft) numerosu, deorece după „egal’a îndreptățire“ magiara, trebuie iute tradusu totu in unguresce, ce nu e din capulu locului unguresce.“ Cele ce urmeza despre „traducătorii portativi“ (Wesenfuschen=Uebersetzern) se treceam cu vederea, pertru ca nici aparenti’a nu vremu sa o avemm , ca’,pentru ca sa nu facemu o plăcere, reproducemu cele de mai susu. Va respunde cineva, ca nemții in desiertu sî bătu jocu, pentru ca la rendului loru nu au facutu mai bine. Acestu respunsu iise Iu va cualifică ori ce omu, de neindestulitoriu, ba de unu respunsu care cade deodată sî asupra celui ce se apara cu ei. Noi credemu ca la deslegarea cessiuniloru de feliulu celei de care nu e vorb’a , sa nu se perdu din vedere, ca pentru cine au de a se deslega. Noi credemu ca trebuie a se considera interesele acestor’a, pre care îi privesce o lege cum e sî cea a nationalitatiloru. Ori câte alte consideratiuni, cari cadu afara din sfer’a acestor’a, suntu secundare sî nu potu corespunde scopului pentru care se face o lege. Manecându din astfeliu de consideration, momente însemnate descoperiniu in proiectulu din cestiune, cari compunetoriloru proiectului se vede a le fi stapatu din vedere. Celu mai însemnații momenta,dupa parurea nostra,‘este marcarea prea tare a unei’a de limba oficiale a statului Chiaru sa cera practic’a afacerilor interne, că o limba sa fia in carea sa se porte acelea esclusivu, credemu ca nu e consulta că sa se opună o limba a unoru cetatieni altori a altoru cetatieni de acelesi drepturi, de acelesi beneficii in stătu. Sî apoi adausuri pentru supravegherea statului semena a 11 eîncredere, carea „limb’a oficiale a statului“ o are calva „limbile neoficiale ale statului“, ceea ce in cadrele unui constitutionalismu nu încape. Unde va fi linistea cetatieniloru de alte limbi cându ei aru vede ea insesi corporatiunile loru, fia de ori ce natura, dara recunoscute prin lege, pentru supraveghiarea statului, voru fi necessitate a așterne protocolele afaceriloru loru cu traduceri in limb’a magiara ? Dara de alta parte, cine sta bunu, ca guvernulu cându va ave a se orienta numai după traduceri, nu ar fi pute fi sedusu prin traduceri schimosite, cari sa dea inttelesu falsa celoru ce suntu depuse in originilu ? De particulari ca atari nici ca mai vorbimu , pentru ca si afacerile lor sufere sub aceeași sarcina cu putiene esceptiuni, va sedîca, cându acela ce da resolutiunea nu va află o cale sa dîca, ca resolutiunea ce o da e de argintia. Sfatulu este pentru cetatieni, pentru mijlocirea de înlesniri in tote afacerile loru. Unde se făcu aceste e mai multa viétia sî mai multa încredere reciproca intre puterile statului. Legislatiunea dara are îndatorire a amplifică aceste legaturi , dara nu a le impusînâ sî prin acest’a a reci interesele catra binele comunu alu statului. Atragem» dara atențiunea respectiviloru asupr’a momentuositatiei cești unei sî dîcemu, ca deórece acést’a e legata de a batea interese , sî mai mari sî mai merinte ale cetatieniloru de tóte naționalitățile , sa nu se deslege numai in unu mandu de predilectiune sau prejudetiu, ci cu privire la urmările cele bune, ce trebuie sa le aiba o lege. Cându facemu acésta observare nu ne punemu nici decum pre unu terenu unilateral, ci noi consideramu referinttele sociali de a sladi, cari numai potu avea înaintea ochiloru prerogative, ci numai progresulu omenimei. In privinti’a acest’a pretensiunile nationalitatiloru in proiectulu loru le aflamu moderate sî cu consideratiuni catra greutățile teritorieloru, unde locuitorii de diferite nationalitati suntu mai mestecați. Amu dîsu moderate, pentru ca noi aflamu opiniuni de barbati magiari, cari mergu cu multa mai departe. Resumandu dara cele dise pana aci, recomandam legilatiunei o precumpanire seriosa la lege, ce are a se aduce in viétia in priventi’a nationalitatiloru, pentru ca acest’a este un’a din icele legii cari are influintia de mare intensitate si intensitatea acést’a e atenuata dela firea cea multiamitória séu nemultiamitória a legei. Congresulu natiunalu bisericescu românii. (urmare din sied. a IX.) Dlu dep. Glodariu sprijinesce propunerea Dluu dep. Mangiuca. Dlu dep. Mania . Onoratu Congresu ! Eu nu suntu in acea positiune plăcută , ca se făcu studii istorice afunde, dar a voiu lui lucru câtu se pute practice. Moțiunea dini Mangiuca intentioneza o reforma fórte afund» taietorie in trecutul» si presentele bisericei nóstre. Acesta moțiune este si consecinttele ei fórte grava pentru ca intentioneza siraformarea relatiuniloru nóstre bisericesci. Eu amu cugetatu despre acésta întrebare sî mi-amu infatiosiatu mie atâtu argumentele teoretice câta sî practice, sî amu castigatu acea convingere ca argumentele din viétia suntu eu multu mai ponderase decâtu cele teoretice. Noi stâmu pre pedestalulii canóneloru sî nu Yoimu a sgudui acésta basa canonica. Canónele oprescu ca o fatia bisericésca sa se judece prin altii decâtu lra prin fetie bisericesci. Dlu dep. Glodariu au dat sansa de a sgudui canónele bisericei nóstre. Mai departe vedemu ca poleatolea civila vo’esce a trage dela competintia forului bisericescu căușele divortiale. Cu ce no vomu puie noi a penă in contr’a acestei potestate, déca vomu parasi bas’a canoneloru ? Me rogu Dlorul sa nu ne perdemu prin teorii, sa luamu cestiunea asia cum ni se infatiosieza aci. Noi vedemu sî amu esperiatu cumca cestiunea acést’a se privesce in genere de toti preoții noștri ca o știrbire sî vatemare a positiunei loru sî a clerului intregu. (veci : asia este 1) Déca s’aru primi propunerea dlui Mangiuca, atunci aru urmă grele consecintie. Aru urma înstrăinarea statului preotiescu de câtva mireni, intru factorii, cari compunu intrég’a biserica. Eu nu vréu, ca sa se introducă acum reform’d acést’a , cându eu, regulându starea bisericei in tote afacerile ei, viu in pusetiune cu totulu mai favoritória de a influintia in tóte de susu până josu. Asta dara déca privimu lucrulu din punctulu de vedere alu practicabilitatei, déca dorimu a nu sgudui asiediemintele bisericesci sî déca voimu a nu veni in pusetiune de a nimici, dacu ca chiaru acum cându se latiesce neue terenulu sî se reguléza in luinti’a nóstra, sa nu pasîmu cu astfeliu de reforme fara a investiga, ca stau obiectiunile acestea ? Asta dara eu rae dechiara pentru propunerea comissiunei. — Dlu dep. Radulescu partinesce propunerea Dlui Mangiuca. Dlu dep. Babesiu luandu cuventulu se dechiara in contr’a propunerei Dlui Mangiuca, dicendu de alta parte ca, déca este vorb’a , ca elemiu sa impartiésca dreptulu din cestiune cu mirenii, densulu inca voiesce acést’a ; insa nu ajungu argumentele competintiei, de a decide acést’a cestiune ; mai intaiu trebuie sau cunoscute referintiele sî trebuie convinsu clerulu, ca este de lipsa , ru sa participe si mireni la forulu protopresbiterulu ; iéra nu se faca clerului in contr’a convingerilorusila sa sele. In fine se declara, ca nu va voia, ci recomenta propunerea sea atensiunei congresului.