Telegrafulu Romanu, 1869 (Anul 17, nr. 1-103)

1869-06-01 / nr. 43

Trilegrafii­t) *it> ii«*ie ori pt lepte­ j minta , joi’a •­ Dum­inec’a. — Prenume«/ rațiunea se face in Sahu­ti 'a espeditur’a I luiéi pe afara le c. r. posto , cb bani ^ gat’a prin acrisori flancate , adrenate catra espeditura. Pretiusu prenumeratiu« i nei pentru Saturn este pe an­u 7. 0, v. a. I ear pe o jumatate de anii­n. fl. 50. Pen­­­­tru celelalte parti ale Transilvaniei ti pen..­­ Sa Iii in, in 113 Imiin 1869. l In provinciele din Monarchia pe nan 18 n. dra pe o jumatate da ana 4 fl. a.a. ] Pentru princ.. ai­­ ieri ll­aine pe ana 18 pe V, ana. 6 fl­­. a. I­aeratele ne plateaeu pentru linteia dra ca 7. cr. altuiu , pentru fa dou­a dra ca 5'/, cr. ai pentru a trei­a repetire ca 3'/, cr. y. a. Jfc 43. A.VII si W1I. Shei­eiiiin­te politice. Mai multe scrii vinu deodată cari confirma el bugetulo ministrului de resbelu are unu deficitu de 4—5 milióne. Dinartele opositionali si cu deose­bire cele unguresci sim­tu necăjite pre procedur’a ministeriului. Cele unguresci mai adaugu, ca de ce suntu bune delegatiunile ? Ele votéza o sum­a si ministrulu ch­ieltuie câtu vrea preste sum’a aceea si apoi vine inaintea delegatiuniloru sa spuna, ca cu atâtea milióne amu chieltuitu mai multu. Pentru anulu viitoriu se dice ca e provediutu unu estraordinariu de 6—­7 milióne ; o parte din acestu estraordinariu trebuie pentru tunuri­ armstrong si mitrialese­­ unu feliu de prosca de glonti, in­­ventiune noua de a orauri si­ vatemu multi omeni ■ deodata), si o parte pentru fortificatiuni in impe­­riulu intregii. Numai pentru mitrialese se cere unu creditu de 4 milióne. Deficitulu de 4 milióne in bugetulu ministeriului de resbelu se spunea ca a nascutu diferintie intre membrii familiei imperiale si asta archi­­ducele Albrecht a demissiunatu din postulu seu de inspectoru generale alu Wilhelm din postulu seu de infanteriei, archiducele si archiducele Leopoldo din inspectoru de artileria postulu de inspectoru de trupele de geniu, nemissionarea acest’a nu se adeveresc e. Opositiunea Ostrema a provocat pre Kossuth na vina acasa si sa se puna in fruntea ei. Kos­suth a respunsu ca in im­pregiurarile, in cari se afla «di Ungari’a consolintit a si mintea fréza­i spune ca nu i e permisa a se inturna in patriasi. Deputatii senatului imperial e g­a­s­i­t­i­a­n i­si depunu mandatele, pentru ca diet­a galitiana sa aibă mâna libera in sessiunea viitória. Trecendu la partea politica din afara imparta­­simii ca unele douarie magiare începu a insiră pa­­catele (?) României. Ele făcu tocmai cu pres’a oficiasa din statele cele mari, cându se afla in aju­­nulu unui atacu asupra unui statu strainu, vrendu ca in modulu acest­a sa pregatésca pre­publiculu, care sa contribuie avere si sânge sa q iași sa se escuze înaintea lumei ca e constrinsa puterea intre­­prindiatoria sa tinda sa midifoce de aceste barbare In sine, dara necesarie pentru pacea si linistea Eu­ropei. Nici nu invidiamu ambițiunea nobile a unui poporu, nici vomu protege nedreptatea ori de cine se aru comite, inse cându cetimu pomelniculu pe­­cateloru ce su iisira colegele nóstre unguresci mai curendu ne vine sa dh­emu : nu Romani’s, nu Unga­ri’a pecaluescu, ci ómenii din trensele si apoi ómeni suntu sl­ici­si dincolo. Le­amu strigă colegeloru unguresci : „voi nu vedeți de arbori pădurea !” In F­r­a­n­c­i ’a in unele cercuri a trebuitu sa se faca alegerile a dou’a ora si a resultatu vre © 30 deputati din opusetiune. Opusetiunea va fi asta dara in corpulu legislativa alu Franciei cam de vre-o 50-60 de capete de mare. Impregiurarea acest’a dice ca pune pre cugete pre regimu. Miscari făcute in urma iu mai multe puncte în­semnate a­le Franciei au alarmatu lumea incâtu-va, inse nu au fostu cu urmari mari. In S­p­a­n­i ’a s'a publicatu serbitoresce con­­stitutiunea , mai intâiu in Madridu apoi si in alte pârti ale regatului. In R­o­m­a­n­i ’a s’au mai prelungitu sessiu­­nea cameriloru inca pre 12 dile. Diet­a Ungariei In m­ulti precedente amu promisu a raportă si publicului nostru celitoriu despre siedinti’a. in ca­­rea s’a facutu, din partea deputatiloru nationalitati­­loru (Mai multi români si numai putieni serbi sî slovaci) dóue amendamente la adres’a in unu’a cu­­ventului de tronu sî despre a carei resultatu su­mariu refiriramu inca in m­ului 41. *) Despre unu amendamentu s’a amintim fi­ca in m­ulu trecutu in articulula intitolatu. „La cessiunea nationalitatiloru. Premin­endu aceste sa venimu la siedinti’a din 4 Iuniu. După unele curenții sî după o interpelare ra­­facuta de depu­tulu Irányi, déca m­inisteriulu are de cugetu a substem­e dietei unu projeclu de lege privitoriu la m­dificarea lui 10 din art. III. d. 1. din anulu 1848 carele trateza despre consi­liul­ de state, care interpelare sa se prede m­ini­­steriului. Trece cas’a deputatiloru la ordinea ciilei, adeca la desbaterea speciale a adresei. La aline’a a dou’a deputatului Irányi lu­­ându cuvemulu protestez« i» coutr’a unei declara­­ratiuni făcute de ministrul» pressed­into in ssedin­­ti’a dela 3 luni» ; ca ministerilu este indreptatitu a interpreta le­gile căndu dict­a­ti» este adunata. In decursulu vorbirei e in­treruplu mai de deputați, caci nu vorbea la obiect». de multe ori In fine pre­­s­edintele fara de a ascepta se termine sa întreba, ca are sa faca vre­ unu amendamentu la aline­a din discutiune ? Vorbitoriulu fara de a respunde la întrebarea acest’a continua vorbirea s­a. Presse­­dintele iéra lu întrerupe, sî dop. Irányi atun­ci re­­nuntta incendu de a vorbi mai departe. Aline­a se primesce fara modificare. Se primes­­ti după acé­st’a­ll­­net le 111 sî IV, iéra după cetirea alineei V ia cuventulu V­a­s­i­l­i­u B­u­t­e­a­n­u. * **­ Onorabila ca­mera ! Eu amu norocirea d’a fi însărcinata cu mi­siunea pentru mine onorifica d’a susteine in numele meu si alti mai multoru consoti ai mei unu amenda­­mentu la projectulu de adresa elucratu de comissi­­unea esmisa de camera, sî asceptatu de basea pen­tru perm­ularea speciale ; — înainte d’a pune vise acestu amendamentu pre mas’a onorabilei camere , mi-ieu libertatea d a i cere prel­uji’a atențiune pen­tru câte­va mom­inte. Decumv’a in acestu projecto de adresa discu­­tatu pre largu si pre deplinit in tote părțile sale cu ocasiunea pericatarii generali, a­ siu află espresa un’a impregiurare, care după parerea mea este fórte esențiale, a sio consideră de indiscresiune a osteni si mai departe pacienti’a onorabilei camere­ — după ce inse din acestu projectu de adresa lipsesce unu pasu , care după modesti a mea părere interesezu prea d’aprópe si intr’unu modu forte susceptibilu precum patri’a comm­e asie si pre diferitele natiu­­nalitati locuitorie in patria, îndemnați de amorea câ­­tra patria nóstre si in interesulu propriei nóstre conservări amu tienutu de un’a necesitate nein­­cungiurarera a propasî cu amendamentulu ce indata se va ceti. Eu sî am­ Ci­ mei de principie apartienemu ace­­lor’a , cari re­ped­eza int­regit­atea patriei comuni , sî dorescu cu anima sincera desvoltarea constituti­­unei nóstre comuni, sî chiaru pentru ca precum di­­sei dorinti’a mea principale este a nutri si desvolta pre­mise democratice vieti’a constitutionale a pa­triei nóstre. Dorinti’a emanata din acesta nestiintia a mea mi-a impusu a ch­iama atențiunea onorabilei camere asupr’a unei impregiurari de un­a impor­­tantia mare. Onor, camera ! Nu-mi este scopulu a comenli articlulu de lege, pentru egalitatea natiunale, creați in dalele ultime ale diet­ei trecute, fie-mi vise ier­tam a mărturisi sinceru sî cu franchetia , ca ei precum atunci asie in presinte sum de acea ere­i dintia sî convingere ferma, cum ca onorabil­ a camera n’a pronunciatu ultimatolu in privinti­ a acest­a , cu atâtu mai putiemu nu, cu cătu­­le­ cine s’au pututu convinge dimpreună cu mine, ca acelu articlu de lege n’a indestulilu sî n’a pututu indestuli pretensi­­unile juste sî ecuitabile ale diferiteloru natiunalitâli, acest’a o dovedescu dechlaratiunile deputatiloru di­­feriteluru natiunalitâli, făcute in 1868, o dovedescu momintele , ce se iviră dela crearea acelui articlu de lege in viéti’a politica a diferiteloru naționalități. Din acést’a si mai multe cause esistinti noi dom­im­ ca art. XLIV. sancti natu in 6. Decembre 1868 sa se lumita revisiunei, modificându-se astu­­feliu, ca esistint­’a, simb’a si cuitur’a nostra natio­nale se fie asecurate. — Nu pretindemu noi ni­­mic» ce aru pole slabi seu plane periclita esistinsi’a nóstra de stătu si legatur’a acestui­ a , pretindemu numai atât’a, ca noi cu vechii si daca vre D­ dicu vecinicii locuitori ai patriei acestei’a , se potemu trai in deplin’a egalitate , conlielegere si pace cu tóte naționalitățile acestei patrie, — si chiaru din asta causa ama dori ca vointi’a nóstra sa nu se interpreteze reu , sa nu fimu suspicionali atunci , căndu voimu a ni asecuta viélia si libertatea, caci fiinti’a fara libertate si viélia nu póte folosi nici sie­ si nici patriei sele. Necessitatea resolvirei norocose a cestiunei na­ționali s’a discutatu in destulu in mai multe diete , sî după pererea mea numai este inderetru alta, de­­câtu sincer a buna vetniia din tóte pârlite, si nodulu gordeanu este deslegatu. Sa nu­ ne amagirau, precum spuseră mai mulți deputati in acesta camera, ca sunterau 15 milióne magiari, ma nu tieci poftimu acest’a, ci se in damu atentiunea si vointi’a intr’acolo, ca cele 15 milióne de sub corón’a sf. Stefanu sa fie cetatieni deplinu indreptatiti sî multaimili. Fie-mi prermisu a crede in urm’a celoru­ciise, ca onorabil’a cansera condusa de spiritulu sublimu alu contielegerii sî fratietătii ni va procură , inca sub decursulu dietei presinte, ocasiune legale pen­tru ca noi, că frati cu viétia sî drepturi egali sa simu factorii desvoltarii constituționali a patriei nó­stre, ai reformărilor» salutari pre base democratice, sa fimu factorii creariei unui statu solidu despre cara se potemu dice nec inferni praevale­­be si ti­t adversus eam! Sî acést’a o po­temu ajunge forte usioru , déca ni vomu acoperi corpulu comunu adeca patri’a cu scutulu celu de feru alu paciei si contielegeriei, déca vomu imparti drepturile constitutionali fratiesce in mesur’o in care suportarnu sarcinele ei. S’aretamu Europei civilisate, ca onorabil’a ca­mera nu intrebuiniieza poterea, ce sórtea i o a datu pentru medilocirea unei bune stări aparute sî póte nestabile, ci inaintéza seriosu cu tempulu, nelasandu inderetru ceva reserva , care sa se póta intrebu­­intiâ cându-va spre daun’a patriei nóstre comune. Premin­endu aceste , sî recom­adandu amenda­­m­entulu nostru alentiuniei protiuttei sî partenirei ono­rabilei cartMfe, lu punu pre m­és’a on. camera, avendu deplina sperantia, ca va ave resultatulu dob­lu. AMENDAMENTU. După alinea a patr’a sa se puna urmatori’a alinea : „Intre cestiunile de mare insemnetate nu po­temu trece cu vederea cestiunea de naționalitate, a cât ei fericita deslegare — după noi — este o con­­ditiune de desvoltare morale, spirituale si materiale prin urmare o conditiune de viztta pentru patri’a intrega. In acesta privint­a diet’a trecuta a adusu o lege, si credemu ca tocmai din acesta causa so­­lecitudinea parivilesca a Majestabii Vóstre a lasatu neatinsa acésta cestiune in cuventulu de tronu. Dar’ noi, Majestate, nu potemu negă, ca dezlegarea pre­ *3 Cu ocasiunea acést’a trebuie sa rectificamu nume­­rulu volanliloru din siedinti’a din 3 Iuniu in louu de 252 cu 25 î. R. **) Tecstulu vorbirei si alu amendamentului lu reprodu­ceam după traductiunea „Federatiunei“. li.

Next