Telegrafulu Romanu, 1869 (Anul 17, nr. 1-103)

1869-01-26 / nr. 8

30 din­tr­e p­ilerile, un D­ak nu se amesteca in afa­­cerile celoru din Cislas­an­ia , si ea ince in Intrrc­­sula Ungariei a nu d­at nu nici de cum posetiunea ministeriului tierilor a Austriei apusene. Clătinarea, dîca ele, aru ft numai n da apa pre mare a reactiu­­nei si a crea situation­­ cu urmări necunoscute. Alte afaceri curata interne nu suntu. bantu iase lupte dinaristici ,cari decurgu fara intrerum­­pere de unu tem­pu frumosu, a cărora ocupatiune e per escelenti am pierde din orienta. „P. Li.** a­bia Va ;avé vre­unu numera, carele «a nu se ocupe de'Romani’a. In unalu din nu­­merii mai prospeti imputa ca in Bucuresci se pre­lucra materialulu pentru unu­­ memorandu eiltra pu­terile cele imuri, in carele se cuprinde plânge­­ril­e ce vinu din Transilvani’a. Aceeași fala­di­ce ca p­l­anu­l­u este asta : Transilvani’a are drepții la autum­ini’a ei , filemani’a n­u voiesce­a o an­­ned­ă, dara nici Ungari’a sa nu o unesca cu sine Tiér’a acest’a (Transilvani’a) sa fiu unu principatu de sine, carele pentru identitatea natiunale sa stea in o legătură conditiunata cu Romani’a. P. LI. in decursulu pertractarei acestui obiectu spune ca plă­nuiți acst­a a v­e­n­i­t­u nou de nuntiu din afara, si ca va ave in curend lu a se substem­e in tipu de „cestiune transilvana“ puteriloru ma­ri , pen­tru ca când­ va veni conflictulu turco-grecu la eruptiune sa aiba si Romani­a cu Ungari’a pre nlu seu. Ea adauge si aceea, ca principele Carolu pa­­siesce pre unu­ieremu de felin lu acest­a, pentru ca a de­­cisu concentrarea (?) unui corpu lângă fruntari­a Transilvaniei. Cine ceresce diurnalele române de preste Car­­pati nu póte crede nici de cum in afirmările sau temerile lui P. LI. 0 parte din cele ce se spune in acelesi foi amu depusu in revist’a dinaristica Revist’a politica a Românului inse dela 21 ianua­­riu in­frunta fruntea sî face atent» pre publicuin sau ca e pré indolenta câtra urmare, va se­dica, nu are simtomele de unu «tăcu asupra nimenui, dina­­rtele oposi­tunei iu grigi­a num­ii de tiera si reco­manda neutralitate. Cercutarmlu ministrului Cogal­­niceanu, ministrului de interne, care nu reprodu­­cemu mai in josu, da o dovada forte pipăită despre seriositatea guvernului romanesc, de a sustiene intacta neutraltatea in tole părțile. Post­a din urma aduce in jurnalele vienese soirea din Bucuresci, ca Franci­a a ch­iamutit a­casa comissiunea ei militaria. Despre culme aici Kren­­s­k­y spunu acele-si foi, ca a călătorit la Ber­­linu spre a se into­ce de acolo cu o coro­ Satiune militaria prussiana, déca se voru in voi camerile. — Le­gea votata de camera, după curea ori-ce româna care a servitu in o armata străină se primesce cu acel'a­ ai gradu in Rom­ani’a , o retrase (regimul» 1 R ) din senatu. Georgia Brateanu , neput»la pre­­ssedintelui camerei anuntta o interpelatiune pen­tru chiam­area a casa a missiunei francese, res­pect ve­a înlocuirea acestei cu oficieri pru­ssiani. Asupr’a conflictului turco-grecescu domneste o tăcere ciudata. Conjecturarile ce le făcu jurna­liștii mari europeni se im­part­u in doue tabere. Unii sustieau ca regmulil grecesc» va primi dezbratuti­­nea puteriloru si se va conformă dopa dens’n. Al­ții iérasi d!cu ca regimulu va refusa sî construniu de opiniunea publica grecesca si va cerca norocului in sortile armeloru. Se dicea ca in ddele trecute prin Aten­a se vedeau­­ lamuri cu inscriptiunea : „resbelu“ sî placate de asemenea coprinsu pre pa­­retii spitalei, pân­ã si pre palatulu regelui. Pre aceste din urma se cetea : „resbelu seu abdîcere de Iroitu.“ In S­p­a­n­i ’a , amu vediutu cum au es­tu a­­legerile corlesiloru. După aceste resultatul» aru fi, ca sa se adu­ca pre tronulu vac­inta unu lege. Dara regenti­a instau'ta până la venirea fiutdriului rege, va guvernă înainte, până ce poporulu se va departnde cu acestu regim». Se pare ca «pot fara de a se pro­chlama republica» sa se continue faptice sî cine va merge acolo, că sa o resterne ? Russi­a face să face in Assi­a centrale. Ea a înaintat», incât» numai opt» dîle de mers» mili­tarii­ o mai desparte de posessiunile indice a­le Angliei Planurile ei sunt» forte mari, nu numai pre terenul» m­ilitariu, dóra sî comerciale, cari déca se vor» pute realisa, nu num» Asi’a, déra sî Eu­­rop’a ei va fi cucerita moralicesce sî material­­minte. S­a­b­i­i n , in 2 Pelentariu pre la 3 ore după arcedi erau adunați o mulțime de alegatori din p­­rasiu si din Scaunulu Sabiiului in sala curiei din toca, spre 8 aud­­e! primi dela senatorulu Gustav Capp reportu în despre tirant’n si purtm­pa Ini­ru fost« deputatu ln­cheta. Acest­a o face senatorul» G. Capp in O CUVi­ntăre lunga sî precisa. In introducere vorbea ce ? despre 'alegerea sea de. deputata ,­ care amu urmata in anul­ trecut», dupa ce antemergatoriuln seu J. .Zimmermann din caps’a nesanitatiei au fostii­ silitu ai-si depune man­dulain. . .' - * ' • »­In decursu­lu vorbire­ infatia modia cnventato.­: riplu alegatoriloru sei in trasuri intielegibile o ied­­na despre tienut’n deputatiJoru sasesci in dieta, de­spre posiliunea ioru falia cu partidele, si cu deo­sebire despre posiliunea Ioru in cestiunile privit­or d­e la Transilvani’a si in specie la natiunea sa­sesca. " ' Vorbindu in general» despre positiunea depu­­tatiloru sasesci, vor­bitoriulu atinge la unele momente principali cu modestia in specie sî purtarea­sca cu deputatiu sî accentua tienut’a condeputatulu seu Rannichi. Dupa ce amintesc« vorbitoriulu despre diet’a din Clusiu, trece la diet’a Ungariei si arata in rondu cronologicii lucrările ei , atingendu totii­ dém­’a si folosulu séu nefolosulu acelor’a special» pentru na­țiunea sasésca ; aei nu perda din vedere nici de­numirea comesului nou dicen­du, ca prin denumirea acést­a s’au suspendatu dreptulu, de a-si alege na­țiunea pre cornesulu­ seu , cu tele in’a ca preste nd­ulu acest’a si adeveratu urzitori­e b­asu velulu intunerecului , speréza, ca viitoriulu va risipi intu­­nereculu acest’a si va aretă, care au fostu ans’a la ad­ulu acest’a. Venindu la anulu 1868, cându vorbitoriulu au intratu in lun’a lui Mortus in dieta, schilieza parti­tele cunoscute din dieta sî nesumitele soru , care cându era vorb’a de națiunea mugiarn sî interesele ei nu erau difierite, ci întrunite. léro despre na­țiunea sasésca amintesce cu durere desb­narea, ce s’aru fi născuta intre deputații sasesci. Mai departe îndreptă unele cuvinte de lauda asupr’a națiuni­i sasesci, ca o noțiune pacinica, unu element» ala ordi­nei, sî L fluintratére pentru Intirea culturei, sî acest’a aru trebui ga o stimedie sî pre­­tiuiésca ori­ ce regim». „Noi — d,ce deputatul» — dorimu sa ne acomodamu­rhioru si institutiunile ndstre interne după cerinttele presintelui si dup» form’i aceea, ce ne o va d­1 const­tutiriile cele none ale statului. Spre acest’a insa trebuie creata form’a aceea; până nu va estilă ea, nu pote pre­­tinde nimenea cu dreptate, ca sa ne insumu de drepturile ce le-amu castigatu contractualminte, nu­mai asta pre nici o basa sigura , fara ca sa f­iu convinși despre necessitate acést­a, căci astelmu póte ca ne-amu peric­lita esistinli’a nationale. Pre lângă acestea institutiunile nóstre suntu basate pre ace­­l’a­ si dreptu istoricu, de care nu s'au tienutu nici unu poporu mai tare, cu ungurii, carui’a­i mesce astadi Ungari’a posiliunea­sca juridica, care insa cu tend­intele de nivelare, ce se ivescu acum, sta in contradicere piezisia.“ (forte bune !) Despre legile ce le-au adasu dies’a in Sessio­nen anului 1868 enumera vorbitoriulu cele mai în­semnate, aratându la fia-care prin suurle cuvinte partea cea buna seu cea rea. Venind» la legea na­­tiunalilaliloru­dice ca acela rapesce atâtu sasiloru câtu si româniloru chiaru si drepturile avute in privinti’a limbei. l­ira despre legea nnim­ei dîce, ca aceea nu coresponda nici b*sei seit*, Iegdoru din 1848 — VII. 5 si I 1848 — ni« p­­­romissiuniloru solemne, ce le au facutu pana ac­um’a factorii legelaiinnei. Preste lotu pr­­indu la intreg’a activitate a dietei acesteea dice vorbitoriul», ca ea sau nes»­­ilu, a sali>fice problemei sele in cele din afara cu o moderatiune intielepta, durere insa ca nu se póte duce totu acest’a si despre activitatea rrgensiva interna, cu tote ca si ea aru ave câte ceva banii. Probleme mari si lucruri seriose si dificile aștepta pre de­putatii la diet’a cea noua , precum: m o­ra­e­n­­­tes’a deslegare a ciisiunei co­mitatelor, s­i r­e­g­u­­l­a­r­e­a justi­ției sî administrați­u­nei, asie­­diarea si statorirea unei eco­­nomii publice regulate prin d­e­­­slegarea conditiuniloru prin o pertractare fundamentale a bud­getului; o lege noua electorale, o lege industriale sî alte multe. Tóte acestea atingu si pre natiunea sasesca. Deci fiindu ca in dieta viitore aru avea sa se refor­meze si institutiunea interna a natiunei sasesci după trebuinttele ei amesuratu timpului, de a se acomo­dă relatiuniloru­­ empnîul sî insluptim­ Horu statuTul dice vorbitoriulu, ca limfa e mare sî frumó­m sî de­sigura nu e ne­innngibile, déca n» va lip­i vo­­inti’a, sî va fi intre fii nativinei concordia, sinceri­tate si firmitate. „Putemu pretâ­s sa aratamu — dice — ca suntemu cetatieni credincioși ai statului.* In fine dandu e­<pres­iune unoru simtiemente pentru prosperarea natiunei, aduce multiumire atâta in numele seu câtu si in numele condeputatului Ran­ick­er pentru încrederea aretata, despre acest­a din urma d ce, ca spereza, ca nu va «vă lipsa nimenea, ca sa ii dea sema despre purtarea s­a cu deputatu, de­ore­ce aceea e cunoscuta din activitatea sî vorbirile lui din dieta. Cuventarea fa primita din partea ascultători­lor» cu cele mai vii aploase sî strigări de „Hoch!*­lera C­r. Schochlerus luând» cuventulu res­­punde vorbitoriului , sî propune că sa se decl­are toti, ca atâtu senatorulu Capp, câtu si consili­­erulu de sectiune J. Rannick­er si-au casti­­g?lt cu deputati prin purtarea loru deplina inde­­stulire a alegatoriloru, pentru care li se aduce mul­ti a m­i­t­a esprimendu darinti­a, ca déea aru fi realesi, sa pasiasca pre acesta cale inainte. Deputatului Rannicher se decide a i se trimite prin telegrafu in cunosciintiare despre cond­usulu acest’a. In semn» de onice petreuura apoi adunarea pre senat. Capp pâna la lucalulu seu. Revista diuaristica. Celimu in „Roma­ulu“. Avem» datoria a strage atențiunea consiliului de miniștrii asupr’a unui faptu c» multa mai grava. Acest» fapt» i—I» vom» supune la desbaterea mi­­niștrilor, reproducendu­a-i, in intregulu ei, revi­­st­a politica a dinariului „Tier’a“ de astadi, 14 Ia­­nuari» , București, 13 Ian­uariu 1869 „Astadi sintemu, seu nu români ? avem» gu­vernul» nostru natu­ii«lti, sau suntemu siliți h pri­mi legea strann luru ? c ne e al­estu ministru de dupa perdea, d. colonel« Krenski, care conduce destinatei » armatei romane, a carei natura sî aspi­rați mi nu le cinesce ? rare suntu t tulele ce-i d <0 dreptu a se ingera in afacerile nostre­, sî de cându națiunea româna si-a pirdutu dreptul« de a-si re­­gula sinjțu­r’a »spri« ? A juns’Hu őre­lier­ n cu­ pre­­em­­pti de trist­a memoria a consulilor« ruși, Min­ci»si si N­­ocinski ? Bota întreb­a ea ce fi­­­care româna e datoria sa-si faca astazi falia cu cele ce se pe­trecu in armata. IEri unu oficiera românii de vit­oriu, ce-si terminase studiele in serlei dein Metz si-a sdrob­iu cariera mumai si numã din caus’a unei neintiele­­g­ri personale cu colonelu­ lui Krenski. Astadi tmulti din capii cei mari ai armatei se esileza din patri­ a lui, pen­ iu ca deîmnulti colonelu românii n« voiesce sa-si plece capnin dinaintea fileei, ca din Krenski are sa fia suprem­ulu arbitru al» armatei român**. „Ce simptom­e t­untu pre aceste* ? gu­vernului otar l'au elu cu cu vinhm'ia sa implinle inimile ro­mânilor« simp »hii prus­iane ? „Ori guvernu­lii care tolereza si da mân’a I« asemenea scandaluri, si-a perduti­ cu loluiu sim­­t­ementului «seriintâniei natiuale, sî atunci nu mai pote fi guvern» român»; ori e o scena calcul»«­, care are dreptu scopu a compr­omite tronulu îna­intea natiunei. „Dara in zadar» , domnitoru guvernanți, faceti asemenea incercari culpabile , câci ori­< âlu da mare aru fi violenti’a, ori­ câtu de aslutiose mijtocole­re intrebiiinicali in prassific­rea siintiei iiintearu sî in­­stit­itiimiloru române, nu ve­li reu'*). Romanulu a fost» sî va remanea românii sî dumuulii seu , in­­cingându sabi­a lui Stef«mii sî a lui Moltaru , a ju­rat« de a fi româna sî de a impartasi simpatbiele patriei sele adoptive: „încetați dara cu ideile prussienesci , fie nu potu prinde r.'d cina , sî cu atârn mai putieau cu moduli­ de impunere ce a­ti admis». „Guvernul» cugete dara bine asupr­a acestoru râr**-va rânduri , ele nu sunt» opiniunea câtoru-va omeni, nici chiar» ale unui partid»­, suntu sirga­­nlu tut­­roru românilor» rari au juram sa mora pentru aperarea natumalitaliei, a legiloru lierei Ioru si întemeierea dinastiei ce si-au alesu.“ După aceste a încheia „Romanulu“. Miniștrii sein ci sunt» cestiuni in cari, cei ce au cu ei si dreptatea si puterea , trebuie se­cera. Miniștrii sciu ca suntu simtiminte nationale, ce tre­

Next