Telegrafulu Romanu, 1869 (Anul 17, nr. 1-103)
1869-09-21 / nr. 75
Baden. Dara tractatulu de Prag’a esista inca. De cult.va acesta póte fi uitata in Carlsruhe, desiguru ’si voru aduce aminte de elu in Berlinu. Franci’a séra se afla in cursulu seu regulatu de cându cu restaurarea sanetatiei imperatului ei. Spani ’a este o tiera nefericita. De cându patimesce ea de convulsiuni politice sî totuși nu póte ajunge nici acum la o stare liniscita. Abia se domoli rescuPa carlista, condu eata ca începe cea a republicanism. Sânge au cursu dejă in Cadix, Malaga pentru republicanismu iise regimului i succese a năduși încercările aceste. Regimuru fricoșii ca multe alte regimuri auprovocatu sî la Barcelon’a o lupta din carea a remasu victoriosu. E de temutu ca sângele acestu versatu in urm’a presupuneriloru si va resbuna sî inca in tempulu celu mai de aprópe. 318 Conferinticle invetiatoresci generali din Protopopiatului alu Brasiovului. Abia siese ani de dare dela intemeiarea conferintieloru invetiatoresci prin Escelenti’a Sea neobositulu nostru Părinte Archiepiscopul Metropolita , Andreiu Baronu de Siagun’a, Inaltu — carele tóta vieli’a Sea au consacrat’o causei nóstre actiunali in totu respectulu, au desceptatu pre poporulu nostru din letargia intemeindu-i scóle, ’sau ajutatu , a se misica infiintiandu-i „Asociatiunea transilvana“, s'au pusu in stare , a se redica , redobandindu-i lesaurulu pierdutu alu maicii nóstre biserice cei dreptu-credincióse, incâtu, prin organele ei redicate prin acést’a sî puse pre cararea demnității cuveniteloru si, apoi sî prin aducerea in viétia a mai multoru isvore pentru sporirea inteligintiei nóstre , sa póta incepe o vietia de nou fericitória — pentru care , sî pentru alte mai multe faceri de bine , pre cari le au pututu până acum reversa asupr’a nóstra sî inca se revărsă — totu românulu binesemtitoriu, cu anima omenesa si recunoscatoriu nu póte altu cum decâtu sa-i multiumesca din totu sufletulu seu si din tóta virtutea sea ! — prin tóte aceste bunetati, s) inca intr’unu tempo asia de scurtu , a ajunsu desvoltarea poporului nostru la unu stadiu, de unde póte incepe cu pasi gigantici , a înainta catra perfectionare ; asia tempu scurtu si — iata invetiatorii nostri nestiindu, a-si mari cunosc inttele loru , spre a pote contribui la perfectionarea poporului nostru mai multu;—iata invetiatorii poporului nostru nesocotindu nece o greutate , cum alerga cu grab’a in tóte protopopiatele archidiecesei la conferintie,—si câtu de multu s’a imbunetatitu starea interiora a scólei nóstre populari in cesti siese ani de dîre prin conferintie ,impartasîndu-si adeca invetiatorii reciproce cunoscintiele loru cele noue adunate pre câmpulu sciinliei, sî esperiintiele loru in intielesu metodicu, precum sî didacticu. Amesuratu otarirei conferintiei din a. tr. s’au lienutu conf. inv. din protopopiatulu S alu Brasiovului in estu anu in 25—27 Augustu la Satulungu, biseric’a noua, sub presidiulu , rev. dd. Protopopu S alu Brasiovului, losifu Baracu. De fatia au fostu toti invetiatorii dela scolele capitali din Brasiovu si Satulungu si din tóte celelalte comune ale acestui protopopiatu. Afara de do. Preoți din Sacele, carii toti participară la aceste conf. , le deterainarea si dd. Nicolau Popea, Protosincelulu metropolitanii; I. Popescu , profesoru la institutulu pedag. teol. in Sabiiu; I. Pope ’a prof. la gimn. rom. in Brasiovo; B. Baiulescu, parochu si catechezu in Brasiovu; I. Dracu, preotu si cat. in Resinarin; S. Barseanu, parochu la Darste; I. E. Popoviciu, Parochu la Cinciariu; I. Craioveanu, parochu la Helchiu ; N. Mihaltianu, parochu la Brasiovu ; I. Popoviciu , notariu in Satulungu; câtiva curatori primari sî dintre fruntasii comuneloru din Sacele doi studinti din Romani’a si alti studinti gimnasisti. Rev. dd. Protopopu ,1. Baracu , au desschisu conferintiele prin o cuventare forte potrivita, de cuprinsulu urmatoriu : începe cu cuventele Apostolului Pavelu catra Eftiseni, c. 4, st. 1—6 : „Rogu-ve pre voi cu vrednicie, sa umblati după chiamarea , cu care sunteti chiamati , cu tota smereni’a sî cu blandetie, cu îndelunga rabdare; ingaduindu unulu altui’a cu dragoste, nevoindu-ne, a păzi aninea duhului intru legatura păcii; unu trupu sî unu dudu, precumu sî chiamati sunteti intru o nădejde a chiamurii vóstre; unu domnu, o credintta, unu botezu unu Ddieu sî tatalu tuturora, carele este preste tote sî intru voi toti“ — sî provoca in vitie— lesulu acestora cuvente apostolesci pre invetiatorii presenti, a duce o viétia adeveratu crestinésca fiindu blândi sî îndelunga răbdători; a se iubi unulu pre altulu cu dragoste curata din tóta anima; a caută pacea sî bun’a intielegere laolalta, implinindu-si flacarele cu vrednicia datorintiele chiamarei sele, formându unu corpu, ocârmuindu-se de unulu si acelasi spiritu , avendu aceleași sperantie, sa slujésca cu totii unui Ddieu adeveratu si prémaritu in St’a Treime , avendu o credintia, sa oferésca printr’unu botezu trebiloru celoru mai inalte spirituali, fiindu toti fiii unui părinte ai Tatalui Cerescu. Arata, ca dela pazirea acestoru poveste aterna fericirea individuale , ba chiaru prosperarea societaliloru omenesci se baseza pre împlinirea cu consciintia, cu urailintia, cu blandetie, cu rabdare a datorintieloru chiamarei sele, iubindu-se unulu pre altulu cu adeverata dragoste sî conviue legendu-se fratiesce intru a statori in pace fericirea comuna. Apoi trece la însemnătatea, ce o are pentru comune chiamarea inveltatoriloru, arata si greutățile chiamarei acesteia. In comune bine organisate curendu, după ce s’a desceptatu facultatea priceperei in copii si copile, ’i incredintiéza parintii inveliatoriloru, spre a le cultivă mintea si anim’a ; imbogatiendu-le mintea cu cunoscintie folositorie ; deschidiendu-le anim’a spre dragostea catva, si induplecându-se voinic’a, a face fapte moral-religióse formându astfeliu din trensii membri harnici ai familiei, credincioși neclaliti ai sântei biserici, cetatieni bravi ai statului sî fii ai imperatiei ceriului. Dela zelulu, activitatea sî harnicie a invetiatoriului aterna dara partea cea mai mare a fericirei comune. Invetiat, bunui respectându desvoltarea firesca a facultoriloru spirituali in copilu, impartasîndu-i in cantitate ceruta cunoscintie, multiumindu-i cu mesura potrivita curioatatea, ajutându-lu cu taclu intru a se afla in ceea ce are sa faca si asta punendu-lu in stare din ce in ce a se emancipă de ajutoriulu altuia , va forma din mintea copilarésca cu incetulu cu incetulu unu povatinitoriu, judecatoriu, aperatoriu. Desceptându inv. bunu in copilu si nutrindu dragostea, a păzi legile școlari, deprindiendu-lu la curatienia, regularitate, acuratetia , a cercetă și aflu adeverulu , a iubi dreptatea, a face fapte bune, a stimă sî pre cele bune ale altor’a ; a se teme de Ddieu sî alu iubi, că pre datatoriulu atotu ce este adeveratu, bunu sî frumosu, ca pre ingngitoriulu de noi pentru acum sî pentru eternitate, a sa portă cu modestia sî respectu câtra mai marii sei, cu indurare câtva nenorociti, cu dragoste câtra toti , cu incetulu va face din anim’a cea frageda copilarésca unu templu de virtuti, o consciintia mantuitória. Indreptându mu bunu pre copilu dela inceputu spre lucrări in adeveru folositorie, induplecându-lu la fapte moralu-religióse ; cu incetulu va preface îndemnurile copilaresci intr’o vointta angelesca ! — spre fericirea sea, a familiei sele, a natiunei sele, a omenirei întregi ! Dându inv. comunei sele astfeliu de membri harnici, astpru o va ferici pentru acum sî pentru totu-deun’a Tratarea ARCHEOLOGIA. (Reprod. după „ Tr. Carp.“) (Urmare.) Prin diferite siepte sî aregatiuni diverse , se asigura ca Muscalii aru fi ingropata mulțime de arme turcesci intr’o movila radicala de dânșii, la o mica distantta de Turnulu Romulei spre dunăre. Alții spuneau ca au mai sapatu in acea magura sî nu s’a gasitu nimicu. Amu vechiulu semne de sapature in centrulu ei , dara nu profunde , si amu hotaritu sa o despicu; n'amu gasitu altu nimicu de câtu o mare sî frumósa petra de marmura. Acésta petra amu găsit e din nenorocire sparta in dóue de catra cei ce cautase armele turcesci Nu-i lipsesce insa nimicu , sî amu sî depus’o in museu, ca unu documentu fórte importante pentru istori’a Turnului Magurele sî a tierei chiaru. lela ce cuprinde in limb’a rusa . Sub Imperatulu alu totoru Russieloru Nicolae I. Eroii ostasi ruși din polcurile Slisenburgski Sadojski de pedestrime nr. 9. din alui 10-lea de Egheri de Moskva. Celeru cadiuti la luarea cu asaltu a forteretiei Calea sî a forstatului lor. Turnu. ianuariu, 13 an. 1869. Nu puteamu trece Ollulu fara sa redu cetatea dela Ban és ’a, la distantia de 20 kilometri de Turnu-Magurele, despre care audîsemu atât’a a se vorbi. Cu tóte ca ploua, dara amu pututu adună, prin concursulu dlui sub prefectu Dimitrescu, vre-o 50—60 omeni ca sa făcu câte va cercări. Aci amu gasitu vestige sî dace sî române, multe obiecte de feru multe fragmente de dlaria veneta sî rosîa sî câte-va monete de bronzu sî arginta, dela Antonin Piosulu până la Antonin Caracal’a. Plai’a crescea din ce in ce, sî a trebuita sa me intorcu la Turnu. Acésta cetate de pamentu, alu cărei centru sî planu de situatiune vilu alaturu sub nr. 5, este si ea un’a dintre cele ce aru merită o esplotare mai seriósa. Pre la palele acestei cetali, care a fostu păzită de alte forturi mai mici pre înălțimi din giurui, trece drumulu romanu, care pornesce dela Flamând’a de dinjosulu Magureleloru unde a fostu situata Romul ’a , sî care drumu se vede sî preste Dunăre. Dumineca, la 13 Iuliu, amu trecutu Oltulu spre Celeiu sî oprindu la sub-prefectura de la Islazu, amu inttelesu ca aci amu sa tragu nevoie, pentru ca, in adeveru, nici o umbra de autoritate nu se vedea. Nu are cine ceti ordinile, nu are cine cauta cai, de sî fagaduiamu pretiuri fórte mari, pentru că sa ne duca paria la Celeiu. Nici sub-prefectu, nici ajutoriu. In fine amu parvenitu preste cinci ore sa plecu si amu ajunsu târdiu in Celeiu Amu trasu la cuviosulu preotu Nicolae, gazd’a mea cea vechia acolo. Aderă sî ajutoriulu sub-prefectului, venitu in afaceri de arendașîa, de recruți, etc. cârui’a amu pututu sa cetescu ordinile ce aveamu. Prin ce combinări, nu 6cin, ca ajutoriulu sub-prefectului a plecatu sî m’a lasatu sub ingrijirea primăriului. Atât’a slăbiciune sî nepăsare din partea administratiunei, tocmai acolo unde trebuia sa asidiu unu centru de lucrări mai seriose, m’a ingrijatu. Permite-mi, die ministru, sa ne spuna aci câteva lucruri de cea mai mare importantia pentru asigurarea monumenteloru nóstre antice, contra ignorantiei brutale a devastatoriloru loru. In Celeiu amu gasitu primariu pre unu Anton, veru alu unui popa Dobre care aru ii partasiu cu arendașii, cu care după asigurările tuturor a, acestu primariu face comerciu cu pétr’a scósa din zidurile cetatiei sî din domele române, cari acestea sate sub nume de ruine s’au sustrasu, conservare pre sém’a statului, la delimitarea locuriloru. Eu amu staruitu la acést’a sî, ce este dreptu, tóte guvernele câte s’au succedatu au respectatu acésta cerere legitima in numele istoriei patriei nóstre. Mai multe ordini s’au datu sî s’au repetatu, si la Resc’a mai anume, cu nimenea sa la Celeiu nu cutecie sa mai seata o petra seu o cărămidă din ruine. Acestu primariu, in asociatiune cu pop’a Dobre dupa cum m’amu incredintiatu, nu numai ca a scosu mereu pétra din ruine, dara inca au culediatu sa derime sî unu zidu forte frumosu sî admirabile alu celatinei, in întindere ca de vre-o 4 metri pre care lu descoperisemu acum 4 ani cu doi. Boissière sî Baudry trimisii Imperatului Napoleonu, si pentru care petecu de zidu descoperitii, recomandasemnalâtu primăriului că sî sub-prefectului sa se puna cea mai mare padin iéra caramidele întregi cu semne sî litere ce scosesemu atunci din săpături Ie incredintiasemu primăriei spre pestrare sî astadi nu mai este nici o piétra din ruinele Celeiului , nu s’au intrebuintiatu de cutra acesti’a numai pentru casele loru sî ale cumetriloru loru, dara au facutu unu articula de comerciu, că din esploatarea unei mine, sî o vendu sî pre la comunele vecine cu doi galbeni slânginulu. De acestea tóle avendu consciintia primariulu Anton sî pop’a Dobre, sî sciindu ca eu anii sa le descoperu, au inceputu a-mi urzi intrige de totu feliulu, dintre cari cea mai venimatóre lucrului a fostu acésta : au datu vorba in totu satulu sî in satele vecine ca mie mi s’au datu bani multi dela guvernu că sa platescu dîu’a de lucru cu 4 sfanti, femeia sî copilu, sî sa platescu cu câte unu galbenu celu mai micu obiectu ce mi se vadă de cineva, incâtu eu, care platisema in tóte escurssiunile de