Telegrafulu Romanu, 1869 (Anul 17, nr. 1-103)

1869-01-16 / nr. 5

Telegraful» ese de dine ori pe septe­ 1 mana , joi­a s) Duminec’a. — Prenume­­­­rațiunea se face in Sabiiu la espeditur­a I foiei pe afara la c. r. poște, cu banii^ gata prin scrisori francate , adresate­­ catra espeditura. Pretiulu prenumeratiu­ 1 nei pentru Sabiiu este pe anu 7. fl. v. a.l ear pe o jumetate de anu 3­ fl. 50. Pen­­­tru celelalte parti ale Transilvaniei si pen.. / Sabiiu, in 16/28 ianuariu 1869. I­n­tru provinciei­ din Monarchia pe ana anu 8 fl. era pe o jumătate de anu 4 fl. v.a. Pentru princ. si tieri străine pe anu 12 p6 V, anu. 6 fl v. a. 1 Inseratele se platescu pentru I inteia ora cu 7. cr. sirulu , pentru­­ a dou­a ora cu 5 */, cr. si pentru a­­ trei­a repetire cu 31/. cr. v. a. K. 5. W­IIL XVII. 15^ Pentru conformarea cu tiparinta exemplar­eloru, ne permiteam a trage a­­tentiu­nea acelor p­t. domni, cari do­­rescu a se abona inca la fai a nóstra, ca sa grabesca cu prenumeratiunea, căci altmintrea mai târdiu, voiau veni in ne­plăcut­a pusetiune de a nu pute servi cu numeri compleți. Editur’a „Telegrafului Rom.44 Studii meditative. In jurnale aflamu pre tota'dîu’a mai numai aceea ce da momentulu. Ele ne­ spunu asladi despre eve­­neminte mari sî mici,­­dupa cum le aduce intempla­­rea. Discutiunea asupr’a loru e mai multu cea a momentului si a primei impressiuni, insa ne vomu instela cându vomu crede ca numai intemplarea in­­sera evenemintele unulu după altulu. O causa mai adenca face ascunsa, la radacin’a fia­carei im­­pregiurari, fia­carei cestiuni momentóse, care, cându a ajunsu la maturitatea ei, sî gasesce sî a n­s ’a spre a pasi la ivela, pentru mulțime ca pre neas­­teptate. Istori’a e unu depositu mare de acesta feliu. Ea ne arata lucruri multe, in cari se póte ve­­de că unu firii rosiu tragendu-se urmările unei cause prin mai multe eveneminte pana sa ajunga sa se lovesca de o ansa , carea sa faca ca sa esplodeze asta ducendu efectulu neincungiurabile alu causei. E de lipsa a privi in diversele tablouri ce ni le infatisieza istori­a , nu numai spre a ne mira , dara sî spre a profite din ele ? Sa cauta rau asupr’a securiloru vechi , pentru ca pentru cause sî anse esemplele se repetiescu numai in alta forma. Popóre vedemu resarindu si la rîndusi activi­tatea luru in o estindere mai mica sau mai mare. După aceea le vedemu molosinduse, nascenda par­tide neimpacate sî de­rea credintia in sinulu loru , cari sfasie unitatea sî le aducu in acea stare , de celu mai de aprópe inimicii , fara multa greutate , trece că o unda preste cei sfesiati, i supune: sau spre ai trene seculi intregi in yogú , sau spre a face di­n ei o interfalu pentru de a se regenera (ini­­miculu) pre sine. Acestu jocu alu sortin' popóreloru ori de câte ori s’au repetitu, nici odata, nici in istori­a vechia nici in cea noua nu a infalisiatu victime de po­póre nevinovate de pecatele susu memorate, déra nici seima ca pre lânga astfeliu de defecte natiunali, ore unde sa se fia aflatu vre­o natiune, carea sa fia traitu in linisce si in buna petrecere , ci déca a traitu vre-un’a mai îndelungata, meritulu séu vin’a e a se multiumi altora viiti­­le la popórele cu cari se aflau sau împreuna sau in vecinătate. O impregiurare minunata se repe­iesce de­­multe ori in istori’a popóreloru sî acest’a e ca a­dese ori cându a amenintiatu pre unu poporu vre-o cinsa, acei ce sfătuiau pre poporalii respectivii , din buna seu rea credintia , cu cuvinte frumóse sî măgu­leau numai passiunile lui, acesti sfătuitori e­­rau idolii momentani poporali, iara cei ce admoniau de rătăcirile din astfeliu de conducere sî recomandau calea cea adeverata, carea aru fi pututu incungiură nu numai crnse deja sî catastrofe, erau insultați, per­secutați, esilati, închiși si omoriti. Numai posteri­­tatea, calea prin esperanti’a urmata, putea cunosce intentiunea si prevederea cestora din urma caută sa espieze pacatele parintiloru loru si radicau mo­numente séu îi puneau altfeliu in acea suvenire onorifica, incatu era inaltiata suvenirea loru mai pre­susu de a altor’a, ii investeau de multe ori cu in­­susiri supra-omenesci. Cugetamu , ca in torentele acestu mare , ce ni-lu presentéza pres’a in zilele nóstre, nu e fara de interesu a face si câte o meditatiune mai aden­ca. Déca nu mai multu, cela pulieriu atingemu a­­tentiunea publicului la unu rationamentu mai a­­dencu asupr’a­celoru ce se petrecu in presentu , caci trecutulu, sî acést’a are mâne sa devină sî presentulu, totudeun’a a fostu scóla victoriu­­lui ; sî apoi noi incungiurati de elemente stră­ine, cari adi ne insulta sî mâne ne gugulescu, a­­vemu îndoita datoria de a veghia asupri­ ne. In scól’a trecutului , insa bine invetiata , face secretulu care produce pre bărbații cei mari de stătu, cari intemeieza sî sustienu sfaturile ; insa folu aci face sî acelu secretu, care derapana sfaturi sî imperatii, pentru ca cându unui poporu de multele passiuni, de cari e predomnitu i se tran­­davesce puterea cugetarei, nu se mai póte radica la inaltimea judecatiei acelor ce au inca putere deplina a caută cu trecutulu in mâna asupr’a vii­­toriului , mulțimea se lipesce de acei ce-i vorbesce pre plăcu. EvemMDlnte jmlitice. Activitatea senatului imperiale din Cislaitini’a, sau dupa altii Austri­a apusena (West-Oesterreich), a fost u nabusita in tempulu din urma de alte eve­neminte si este inca. O impregiurare de óre­care caractera mai marcata politica ne atrage atentiunea asupr’a senatului. Doi deputati poloni făcură in da­­lele trecute o interpelatiune in privint­’a resolut­iar nei poloniloro galitiani din diet’a loru, prin care re­­solutiune polonii reclama pentru tier'a loru o po­setiune mai independenta decâtu ceea ce o au de facto fatia cu senaturu imperiale. In ssedinti’a dela 22 ian. n. ministrulu­i is­kr­a le respunde in modu negativu. Parasi­torui polonii­i senatulu­i este întrebarea cea mai de aprópe. Oficiosele se inttelege ca consimiu cu proce­­derea ministrului ; cele mai cu precautiune mângâie pre poloni cu vorbe frumóse sî dulci , alte dîuarie neoficióse insa, la câte o ocasiune, făcu a se stra­­vede speranti’a de o configuratiune de grupe, in cari B­o­e­m­i ’a , U­n­g­a­r­i ’a si G­a 1­i­t­i ’a ca re­gate sa aiba o egale positiune. Lui „Osten“ se scrie din P­e­s­t ’a ca gene­­ralulu Gri­v­i­c­h­­ , conoscutu de cându a vor­­bimu in loculu ministrului de resbelu in de­gatiuni, este desemnatu­ pentru unu posta inaltu in g­a­r­­­dele croație­e. Seirea acést’a dice comu­­nicatoriulu, a cadiutu că o bomba in cercurile pe­­stane, si animi fricóse credeau ca in mentit naturu generalu reînvia­t­e t­a­c­i­c. In cercurile guver­namentale s’a deminictu seirea arest’a cu tóla re­­solusiunea. Starea cea adeverata a lucrului este , după comunicatoriu, ca Grivich­­iu imbiiatu cu unu postu cu celu mentiunatu ; densulu inse a dechla­­ratu in modo resolutu, ca numai in armat’a c. r. voiesce se servésca sau déca nu, ese cu totulu din servitiu. — Se non e vero . . Conferinti’a din Parisu in cessiunea turco­­grecesca se va adună iéra­ si, indata ce voru sosi respunsurle regimeloru de certa. O parte a dina­­­risticei susliene ca conflictulu e de laturalu, sî for­­malminte asta se vede a sî fi. Déra déca cauta cineva ca Grecii de o parte, sî turcii de alt’a, m­ar­­ineza sî se proveda cu cele de lipsa pentru sus­­tienerea resbelului , nu póte crede ca treba se va termina asta de netedu, precum s’a facutu la mé­­s’a verde in Parisu. Doue momente suntu aci de insemnatu, adeca, ca Grecii au imprumutatu bani multi pentru ca cu ei sa faca câștiguri, a doua, ca grecii au luatu imprumutu si b­a­n­i e­n g­r­e­s­e­s­c­i si de­spre englezu sa scie ca nu da bani pre puf. B­u­d ’o , 8/20 ianuariu 1869. Onorat­a redactiune a „Telegrafului Romanu“ este rugata a reproduce urmatoriulu ailiculu în­dreptate catra redactiunea „Federatiunei.“ — „Domnule Redactoru­l „Federaliunea nr. 185 sub titululu : A I­n a­j­u­n­u­l­u a­l­e­g­e­r­i­l­o­r­ua provoca pre românii fatia cu alegerile viitória 1 a fraiiia, contrelegere, însufle­țire, barbatia, sî puteri unite. Nemijlocita după acestea sub titululu : „Situa­­tiunea românilor­u din Tran­sil­vani’a fatia cu alegerile de de­putați“, — estrage o corespondintia anonima din Ardelu, ilustrata cu persiflegiuri asupr’a mea. —­Cu acest’a jurnalulu d-vóstro nu numai se face neconsecinte apelului din primula articulu, dar a mai ada­uge inca si o ameninttare noua cu 1 a n­­­cet’a si petr’a caustica a sea asupr’a deputațiloru români din an. 1865—8 intre cari me numera sî eu. — Nu e prim’a óra , de cându manipulați cu a­­cele instrumente asupr’a acelor’a , cari nu se su­pună orbesco dictaturei absolute a opiniuniloru po­litice, ce manifestați. Dablă va fi remasu vre-u­­nuiu din inteligenții români , pre care mai multu sau mai putiemu sa nu fi impunsu l­a­n­c­e­t ’a , sî sa nu fi sgariatu pétr’a caustica a dtale. —­­im observata insa, ca lanuet’a sî pé­tr’a caustica a d-tale cu preferintia pasionata a fostu indreptata asupr’a mea. Déca la acea passiune a armeloru d-tale până acum nu m’amu vediutu provocata de a rădică scu­­tulu aperarei — cause amu avutu mai­ multe ! - - Dintre aceste prim’a este, ca nu m’amu temutu nici odata de asemenea arme, — ci numai le-amu com­pătimiți­, Alt’a e, ca n’amu vrutu prin respunsuri la poloraie personali sa dau sî din parte-mi nutri­mente la calamitățile sî ticalostele? ce le-au arun­­catu in sinulu natiunei române programele politicei personale, esîte din sfel­a cea deplorabile a cores­­puns lintelui d-tale. Mai deaprópe iise — nu m’amu vediutu indemnatu de a reflectă ce­va la atâtea sui­­muliuri directe sî indirecte din jurnalulu d-tale in contr’a mea, a fostu sî aceea, ca nu recunoscu com­­petinti’a vre-unui jurnalu de partida , sau a vre­unui corespundinte alu­lui, de a pute trage la for rulu judecatiei sele faptele sî tienut’a mea politica cu ablegatui dietale. Cu atare justificare m’amu­lienutu datoriu nu­mai alegatoriloru mei. Acu­m insa, cându mandatulu ablegaturei mele­u espiratu, — cându falia cu viitórele alegeri jur­nalulu d-tale f in locu sa lase libera manifestarea alegatoriloru, — se adopereza a-i altera cu persi­flări, ce ataca atâtu caracterulu meu, câtu sî bti­­nulu simtiu alu loru , sa-mi fia si mie iertata de a ve adresă deocamdată numai urmatorele reflessiuni : Alegatorii mei au alesu ablegatii sei la diet’a din Pest’a liberu. Ei m’au alesu sî pro mine de ablegatulu loru la acésta dieta, sî inca cu unani­mitate, pentru ca ei au cunoscutii bine sentimen­tele mele politice probate prin activitatea mea pu­blica de 20 si mai bine de ani. De aceste senti­mente m’amu­ lienutu cu conscientiositate sî in mis­­siunea mea din urma cu ablegatu la numita dieta din Pest’a — Aci m'amu luptalu alaturea cu cei’a­­lalti condeputati români pentru interesele patriei in genere, sî pentru ale româniloru in specie. Incâtu resultatele n’au satisfacutu asceptariloru, aceea u au atenuatu numai de la mine, si aceea ce cu dreptulu se mai póte pretinde , se va pute numai pre calea ulteriórei activitati. resuplá séras Ast’a e na^ lur’a luptei parlamentarie ori sî unde. — Alegatorii mei nu numai nu si-au manifestat­ nici o neplăcere pentru intrarea sî trenut’a mea ir

Next