Telegrafulu Romanu, 1870 (Anul 18, nr. 1-103)
1870-09-17 / nr. 74
e in jocu in cetatea, ce si da pomposulu nume de cetatea eterna. „Ce ironia a sortiei ! Amu putea omulu numeri inca dîlele ce au trecutu dela ar’a, in carea domnitoriulu din Rom’a s’a prochlamatu pre sine jumetate dumnedieu, prin dogm’a infalibilitatiei, si acum puterea sea temporala se dezima asta de siguru si asia de in tăcere, incâtu aru crede cineva, ca ceriulu insusi a voitu sa pedepsésca blasfemi’a cea sumetia, satu. „Itali ’a triumféza. Visulu ei e reali - Drapelulu italianu fâlfaia deasupr’a capitolului romanu. In decursulu celoru unsprediece ani din urma Itali'a a castigatu independind’a sea mai multu profitându de evenemintele ce s'au produsu in Europ’a decâtu prin activitatea sea propria. Compatrioții lui Machiave Iu s’au aratatu demni discipuli de maestrulu loru. „Itali’a triurofeza; o cessiune mare inse se rădică, in momentulu acest’a , monarchi’a italiana triumfara si ea cu Itali’a ? „Câtu pentru noi dubilâmu „Din ruinele tronului Sspaniei se rădică republic’a francesa ; din ruinele cesarismului napoleoniana se va rădică republic’a italiana. „Caderea Romei e primulu pasu catva federaliunea republiceloru romane unite, si ide’a de „Staturi unite ale Europei,“ basata pre pace si libertate, póte fi mai aprópe de realisatu, decâtu saru incumeta a presupune politicii astă disipo Siti Viști.“ 294 Cronic’a resbelului. Fóim a „Pr. Staatsanzeiger“ ne face urmatórele împărtășiri (oficiale) despre evenemintele de pre câmpulu resbelului ale dîleloru ultime : După mișcările pregatitore ale dîleloru preceding, dintr’a 19 i. c. capital’a francesa in urm’a unei inaintari generale a armatei germane spre Parisii e impresurata din tóte părțile, va sa duca, incâtu impresurarea e necesarie strategiei nemtiesci. înaintările necesarie spre esecutarea inchiderei au decursu fara conturbare ; numai in Sud se incerca inimiculu a suscepe apararea capitalei prin unu atacu naintea slaniiuriloru, in câmpu liberu. Positiunea celoru trei forturi din Sudu si terenulu naintea loru au fostu in fapta de cea mai mare insemnetate pentru aparare, deorece intr'unu inceputu se ascepta vreunu atacu dela Nord-estu, crediendu-se in Sudu asecutati prin Seine, care curge pre dinainte sî asta dar a se ingrigira de partea acesta numai de curendu prin întărituri provisorie. Partea de la Sudu a Parisului e până acum cea mai debila a intariturei întregi impregiurulu capitalei; numai asm se pote explică încordările generalului Trochu—de a se opune aici inimicului energice prin întărituri noue sî prin tramiterea trupeloru regulare tocmai la punctulu acest’a, care insa s’a spartu indata, alungându-se divisiunile lui Vinoy in 20 sî cucerinduse unuiantiu cu 7 tunuri prin regimente bavarese, prussiene sî silesiene. Lupt’o dîlei amintite se suscepupre înălțimile dela Sceaux după ce o parte din armat’a nóstra a trei’a trecu Seine la Villeneuve sî St. Georges; înălțimile suntu aici asia aprópe de stanbulu capitalu alu intaritureloru incatu domineza forturile ce facu parte pre coline, parte pre siesu, o impregiurare, care la întemeierea fortificatiuniloru vis a vis de efectulu tunuriloru de mai nainte, mai ca nu se bagă in semn, astadi inse sunt despuse comunele sî portile orasiului, ce facu după fortificatiunile dela Sudu, intregei puteri a artileriei inimicului postate pre înălțimile aceste. Stanbulu luatu in 20 deja e o intaritura, care s’a intemeiatu de curendu sî face intre fortificatiunile dela Charenton si dela Viceire ; luarea acestei fortificatiuni va avea in urmare atacarea ambeloru celoru-lalte seu paresirea celui dintâiu, deorece se pare impossibilu a se putea trenea intre focurile acelor’a scu a sa scuti. Fortificatiunea de la Charenton,care domineza peninsul’a dintre Seine si Marne e unu pentagonu (cinci—unghiu) bastionatu cu o lăture de 300 pasi, care sa aiba in curtin’a basei doue casemate la ambele parti ale intrarei, in curtinele flanceloru învecinate câte una cu porte, in ambele lăture de dinainte unspre diece casemate, fia-care cu trei Créneaux (ferestruite pentru de a putea impusca) sî înăuntru 4 casarme cu ziduri tari, de nu le pasa de bombe, unu asemenea pavilonu pentru oficieri sî unu lazaretu. Siantiuri are fortulu aprópe deuedieci, zidurile de escarpa suntu de 30 urme inalte. Fortulo de Viceire in apropierea riului Bièvre are mai aceeasi forma cu celu descrisi, e inse mai mare ca elu, deórece lungimea latuzeloru suntu mai asemenea Charenton, basea insa cam de cu ale fortului de vre-o 300 pasi. Positur a acestei fortificatiuni corespunde de minune terenului; bastionulu de dinainte e celu mai mare, cele doue fronturi de dinafara au curtine cu casemate, zidurile suntu preste 15 urme inalte ; fortificatiunea are înăuntru mai multe casarme. Paresirea positiunei inamicului la Pierre Titte spre Nordu dela St. Denis, ne indreptatiesce a crede ca se voru apară cu atât’a mai mare energia la fortificatiunea acest’a, decumva adeca prussienii au de cugetu a atacă acést’a posilia de totu tare, ceea ce inca nu se póte prevedea, deorece dela St. Denis se póte procede contr’a intariturei capitale a Parisului, din caus’a fortificatiuniloru dealungulu inaltimilor, asemenea numite numai prin o asediare regulata. * Din Florenti’a. (corespondimia originala a főiéi „N. Fr=BIalt.“) 21 Seplembre. Unu strigatu de bucuria resuna dela unu capu alu peninsulei italiene pana la altulu si unu poporu ferice solia, vediendu si recâștigată capital’a naturala si îndeplinita unitatea italiana. Ieri diminetia la 9% óre străbătu divisiunea prima italiana de armata printr’o spărtură in zida intre Porta-Pia sî Porta-Salara in orasin sî după ce sî divisiunea Bixio asaltara Vil’a Pamfli sî Porta San Pancrazio, desvalira soldații Papei standardulu albu sî capitulară, de ieri inca se ocupara punctele cele mai însemnate ale orasiului prin trupe italiene. Perderea e de ambele pârli relativa forte neînsemnata, deórece trupele Papei abdusera planului loru, de a se defendă până la unult si capitulara indata ce italienii le atacara ceva seriosu. La 2 ore după amedî sosiră aici scrrea despe luarea Romei, care produse o astă de mare bucuria incâtu unulu, care nu a fostu de fatia, nu sî-o póte închipui; a fostu unu spectacolu grandiosu si maretiu, pentru toti, carii i - au asistatu, neuita veru. Indata ce tricolorii lu italianu se ridicase pre turnulu celu vechiu alu palatiului dela Signoria resuna din mii de gure strigatului sa traiasca regele!“ In adeverii Florentinii dovedim ieri regelui loru, intemeiatoriului unitatiei italiene, intr’unu modu frumosu amare si multiumire, concentrândusi intreg’a loru bucuria sî încântare asupr’a evenementului îmbucurătorii intr’unu singuru strigatu — in strigatulu „sa traiasca regele !“ Torentele giganticu se trase după aceea spre Palazo Pîtti, unde indata ce regele aparu pre balconu, resuna iérasi aerulu de strigate entusiastice în mite, sî regele se vediu sibtu a se arată de vre-o 6—8 ori poporului. De acolo merse multimea vesela prin stradele ornate serbatoresce ale orasiului sî ser’a se oferi regelui o noua ovatiune. Cântare sî musica resuna ! I. In memori’a reposatului directoru O. Munteanu. (Capetu.) De vomu lud la cercetare viatia sî activitatea lui Munteanu publica, literara si pedagogica in acesta a doua perioda a sea, ne vomu convinge ca densulu s’a incordatu a tiene contu de tolu ce se petrecea intre romani, si a contribui cu multa abnegare de sine la opusu renascerei iubitei sale natiuni. Astfel iu vedemu, ca in anii 1850—1851 figureza intre colaboratorii „Gazetei Transilvaniei“ sî totu cam pre tiropulu acest’a conlucra cu mai mulți barbati devotați binelui nationalu la infiintiarea Reuniunei femeiloru române sî functionéza mai multu tempo că a eluarulu gratuitu alu acesteia. La anulu 1860 fii sî densulu unulu dintre cei mai chlamati membrii ai comissiunei filologice întrunite pre cale oficiasa in Sabiiu pentru statolirea unei ortografie intre români austriaci. La 1863 figureza cu regalistu sa diet’a (camera)tierei conchiamata la Sabiiu. Lângă aceste la sinade sî alte întruniri nationale sî bisericesci luă parte activa cu svatulu sî cu pen’n. La 1887 cu barbatu bine meritatu de literatur’a româna fu derurailu membru alu academiei române de sciintie din Bucuresci. Insa cea ce ne strapune in uimire si ne storce profundu respecta este neobosit’a sea activitate curata literara si anume in sver’a didactica. Pre lângă împlinirea dregătoriei sale de directoru sî profesoru cu cea mai mare scrupulositate, ba uneori cu predanterie putina suportabila, a lucratu dela 1854— 1867 la urmatórele opuri: 1. Manualu de geografia, Opu tradusu după Bellingeru pentru delaturarea unei greutati destul de simtite in instrucțiune. 2 Geografi’a biblica, opa originala lucratu cu deplina cunoscintta de lucru. 3. Dictionariu germano-romana, lucratu in societatea cu d. G Baritiu. 4. Carte de lectura româna pentru gimnasiulu infer, in 2 tomuri. Unu manualu indispensabilu la instruirea limbei române compusu cu multa desteritate didactica. 5. Agricol’a lui Tacitu testu, sî traducere parte mare bine nimerita. 6. Gramatic’a româna, part. I. s. N., manualii introdusu cu carte didactica in mai multe gimnaste ceea ce atesteza valorea acestei opu retiparitu de mai multe ori. 7. Svetoniu, viețile celoru 12 Cesari in traducere pre eâtu de corecta pre atât’a de alesa după natur’a sî geniului limbei române, opu primiatu de C. Rosetti din Bucuresci. 8. Germani’a lui Tacitu cu preambulu la traducerea completa alu acestui autoru latinu greu. Acesta propusu s a sî indeplinitu, caci Tacitu intregu se afla cu manuscriptu tradusu sî scrisu in curatu intre scriptele reposatului Munteanu. 9. Gramatica latina in 2 tomuri pentru ci. I. si II. a gimnasiului, manualu introdusu in gimnasiulu nostru cu carte didactica. 10. Ioratiu edatu cu note după cei mai renumiți explicatori ai acestui poetu filosoficu. Despre acésta lucrare a sea punemu si aci in vedere insasi parerea autorului desfassurata la calcâiulu precuventurii lui Horatiu: „Până incâtu me voiu fi apropiatu de adeveratulu sensu alu poetului, si pana la ce mesura mi s’a fi nimeritu a esplică pre acestu poetu latinu greu in limb’a româna, se va pronuntiă critic’a, ce-o sî asteptu sa vina din partea celoru competenți, speru, câtu de drepta atâtu sî de binevoitori a câtra cercări de atare natura.“ Séra din partea ne fio de ajunsu a dice atât’a, ca încordarea sî iulial’a, cu care s’a adoperutu autoriulu a satisface acestei sarcine grele intr’o etate înaintata voru fi după cuviintia apretiuite la facerea criticei acestei cârti. De alimintrea acestei juste așteptări s’a satisfăcuta din partea d. Cintescu, convorbiri literare anulu II. Nr. 8. Lângă aceste opuri complete, cu care se înavuți mic’a literatura româna si-a depusu C. M. in o mulțime de programe scolastice vederile ideile sale pedagogico-didactice, ca totu atâtea imsî bolduri pentru cercetări ulteriore de ast’a natura, precum sî in unele cuventari ocazionali publicate prin ciare si brosiuri. Un’a din atinsele cuventari merita atentiune particulara din caus’a valorei ei scientifice, indelegu cuventarea sea rostita in 17 Sept. 1851 cu ocasiunea punerei petrei fundamentale la gimnasiulu nostru publicata sî in lepturariulu d. A. Pumnulu tom. IV, part. II. Tem’a copiesa pusa de autorulu in cuvintele ^însemnătatea sî neaperarer’a trebuiatia a asie diarn inleloru de invetietura“ s’a desfasiuratu cu multa erudițiune sî seriositate sî in nisce termini scurți sî pregnanți, ce potu servi de totu atâtea axiome de viatia adoptate de totu românulu binesimtitoriu. Că sa me potu apropiă celu putieru până la ore care gradu de adeverulu acsiomei : „de mortuis nihil nisi verum„ voiu incerca in urmatórele a desemnări trasaturi generale caracterulu lui G. Munteanu că omu avisatu a trai in societate cu omenii. După cum mi se afirma din mai multe parti G. Munteanu inca că copiiu eră dela natura tacutu si maditativu. Acesta facultate fundamentale a sufle