Telegrafulu Romanu, 1870 (Anul 18, nr. 1-103)

1870-11-08 / nr. 89

toto felulu de obstacule. Miniștrii abia indrasneau sa pronuncie numele imperatului care, renunciându la comand’a militară ca sa reiea frânele guvernului, se afla fără positiune. Napoleonu se transporta in taber’a de la Châ­­long, sî. intr’unu consiliu de resboiu, se hotărî ca Mac Mahon sa se traga sub zidurile Parisului cu armat’a­sea si imperatulu sa­ lu insotésca. Acésta resolusiune fu combătută de câtva miniștri la Paris, după densii armat’a din Châlons tebuia sa merga câtu mai curendu ca sa desbloceze Metzihu. Mac Mahon protesta cu energia contr’a planu­lui strategi­c aln ministrilorn, sî declară formale ca trupele sale er­au incapabili sa resiste cu succesu inamicului alt­unde­va de calu sub tunurile fortului Parisului. Insa Sîmbagiulu­raliunei nu se intiesese la Pa­ris, si Mac-M­hon priimi dein consiliulu ministrilorn ordinulu cela mai categoricii sa se d>riga spre Metz. M resialulu éré erau niu datoriei sî in câtu pentru Imperalulu elu nu se credea autoritatu sa se opune parerei guvernului sî imperatesei regente, catastrofa din Sedan fu resultatulu acestei condes­­cendentie, după Va fi interesantu sa revenimu­dice „Le Nord“ ce reproduce pasagere de mai susu după „Daily News,“ asupr’a acestei brosiure care împră­știa tote ilusiunile in privinti’a inițiativei personale a Imperatului in afacerile militarie sî guvernamen­tali, sî care­ Iu representa balotatu, cu o corabia fara pândia, printre valurile op­tiuniloru sî intere­seloru ce ar fi trebuita sa le domine. Pana un’a alt’a, nu se póte opri cineva, ce­­tindu aceste estrade sa nu fie isbita de naivitatea unora mărturii, sî de starea de desorganisare sî de neingrijire ce descopere in armat’a francesa. Energia parisienilorn. Estragema dintr’o scrisóre din cartierulu ge­nerale prussianu catra „Times“ pasagiele urmatóre cari confirma energi’a ce punu parizienii in aperare. Americanii cari părăsiră Parisulu in numeru mare lauda cu totii atitudinea poporului. Ei adauga ca se voru bate până la cea din urma extremitate. De­siguru ca cea ce I a determinata 5a parasesca orasiulu este ca suntu convinși ca nemtii spre a lu lua, voru recurge la o bombardare. Mijilacele de a esecuta acesta teribile mesura m­ergu unulu după altulu. Foile nemtiesci se insisla câte o­ data, in câtu pentru purtarea parcurîloru Ioni de artileria. Cu tóte acestea câte-va dintre tunurile loru au in realitate o potere formidabile. Vediu cu anxietate resultatele mortareloru loru ghintuite monstre, arun­­randu bombe 200 livre cu 70 livre de prafu de pușca. Tóte tunurile de asediu pre ©ari le-amu vediutu suntu ghind­uite sî se incarca pre la fundu cu esceptiune de câte-va obusuiere de calibru mare destinate a operă la mica distantie seu a trage in sireagu. Nu m’asiu miră cu tóte acestea, cu câte-va forturi sa dea de lucru baterieloru nemtiesci de in­­data ce le descopere­a fruntea. Francesii se ocupa cu mare activitate a-si intari lucrările cele vechie, precum sî a ridică altele noue, mai cu semn la Viile,Juif, Chareriton sî Vincennes. Sub ochii mei amu vechiutu marindu-se pre tat a dou­a spre partea occidentale a montelui Valerien o bateria care pro­­babilemente este destinata sa iea in siru balenele prussiane de lângă Saint Cloud, si sa opresca constructiunea padurilor s­pre Sm­a lângă Reoil. Tours, 11 Novembre. — Armat’a de Loir’a, sub comand­a generalului Aureles de Pala­la­dine, a luatu ieri Orleanulu, după o lupta de dóue dîle. Perderile francesiloru, uciși sî răniți, nu suntu preste 2000 omeni, ale inamicului sunte sî mai considerabile. Francesii au facutu mai multu d’o mila da prisoniari. Numerulu loru cresce necontenitu prin gen’a ce se da inamicului. Francesii au luatu prussianiloru doue tunuri, mai multu de 20 d­esene cu munitiuni si o mare mulțime de furgone sî de care, incarcate cu pro­­visiuni. Principal’a batalia s’a datu in juru de Con­­sommiers In dîu’a de 9 Novembre, aventile trupeloru a fostu însemnați­, cu tóte ca tempóni era zea. Ieta ordinulu de dî alu generalului coman­­date. * o­w K OJO „Oficiali sî soldați ai armatei de la Lok­’a ! „Dîu’a de ieri au fostu fericita pentru armat’a nostra. „Tóte positiunile au fostu luate cu vigóre , inamiculu se afla in retragere. „Guvernulu fiindu insolinitatu prin mine de purtarea vóstra, me insarcinéza a­re adresa mul­­tiumiri. „In mijloculu nenorociriloru sele, Franci’a are ochii atintiti asupr’a vóstra. Ea compleza pre cu­­ragiulu vostru. „Sa punemu tóte silintiele pentru ca acesta sperantia se nu fia amagita !” Data in marele carb­ariu generale, in 10 No­­embre 1870. AurHIes de Paladiné. Generale, comandate siefu. PROCLAMAȚIILE. Generalele Bossaki câtva soldații sei. " Cetalieni, oficiali șî soldați din l­ a brigada! Generalele Garibaldi, comandantele ,supremii alu armatei din Vosges, cu ordinu­ i de dî din 19 Octombre ra'a numitu comandantele vostru. Cetatieni ! In acestu momenta nsta de onorabile pentru mine, sî unulu din cele mai solemne din carier­ a mea de soldatu alu libertatiei sî democratiei, tienu din inima se ve spunu câteva vorbe. Se zice ca aveti lipsa de oficiali superiori sî comandanți. Ei bine, nu­ Ii aveți printre voi sî in șirurile vóstre. Cea ce ve lipsesc e, e posibilitatea sî ocasiunea d’a-i produce. Acésta posibilitate, acesta ocasiune o aveți tin momentulu cându guvernulu Republicei a chiainatu in capulu vostru» pre Garibaldi, generalele supremu celu mai ilustru alu democrației europene, omulu de barbatia sî de curagiu invincibile. Din parte­a i, generalele Garibaldi, in virtutea puteriloru ce a primitu de la Republica, a ciuamatu fara deosebire de naționalitate pre omenii democra­ției insemnate, cari au datu nescari­ va probe. Eu suntu unulu din acestu numeru. Alții ne voru spune déca amu dreptulu la în­crederea vóstra. Eu me marginescu su ne spunu ca, colonelu alu armatei regulate, amu fostu gene­rale suprema a trei palatinate inca din cea din urma radicare armata a Poloniei din 1863 sî 1864. Aici suntu numitu com­andante alu celei dintâiu brigade de Vosges. Celatieni, oficiali sî soldati, nu ma indolesr­u ca noi toti, din intâi’a brigada, vomu se ne facemu demni de generalulu nostru siefu. Potu dar’, chiaru din acestu momentu, sa strigu : Traiesca intâi’a brigada I Traiasca armat­a din Vosges ! Traiasca Republic’a I Dupa „Rom.“ Generalele Bossak-Hauke, Comandanlele 1-ei brigade loru ; totuși nu suntu nici acestea pre deplina scu­tite de inganfarea si indiferentismulu unoru individi inundați de tendintile intereseloru natiunali care se incerca cu tóte poterile a subordina interese comune, intereseloru private, de­sî chiar’ densii suntu in prim’a linia chiamati sî îndatorați a portă stendardulu religiunei si alu moraliiâîiei, a imbarbatu poporulu la viatia, ai premerge cu esemple sî a plantă in anim’a lui simtiulu de onóre, simtiulu da dreptate. In reserva de o­cam data, cu date mai spe­ciali nu potu trece cu vederea procedur’a unoru preoți d n acestu tienutu in administrarea oficiui­loru, prin carea sinceru m­arturisindu, ca nu numai se produce in poporu celu mai mare scandalu si se ataca vedi’a intrigei preotimi din acestu tienutu, ci e temere ca prin astfeliu de indiferentismu facia cu oficiulu loru preotiescu nici cându nu va potea deveni preotimea pre luniga nestiinti'a intielegintiei si bon’a voirea poporului la o dotare corespundie­­lóre. Cu dreptu caventu m’aru pote numi ori sl­etne celei mai mare inamicii alu preotîmei, cându nu a­ siu recunosce zelulu, pietatea sî ncurateti’a. cu cari ’si implinesce partea cea mai mare a preotîmei din acestu tienutu datorintiele loru facia cu popu­­rulu, cu b'seric’a sî scul­a, iise departe fiindu de mine intentiunea de a calumnia pre cine­va, nu-mi potu imagina cum totu­si c­âte unu preotu se póte demite până intr’etât’a, incâtu sa nu mai cugete sî sa nu mai puna nici unu pretiu pre demnitatea sea de preoții, ocupandu-se atâtu cu macelari’a incâtu abia sa-si mai păta lua tempu Dominec’a dimineti’a, câci de ve­cernia mai de multe ori nu e vorb’a a merge până la biserica, sî de acolo spre recreare, până la câte o pomana scu nunta, pre câte trei patru, une­ori sî 6—7 ore, de unde apoi esîndu dopa atât’a tempo, nu e nici o mirare, déca su vedi recreatu, cadiendu sî rumpându-si nasulu sî b­ Jcîe, do nu póte servi in sânt’a biserica dóue—trei septemâni, aseminea nici cându su vedi dela pomana mergenda catra casa cadiendu in tina, cu molitfelniculu sî epa­­traf­rulu sub­ suóra. Recunoscendu acestu preotu in­­preuna cu poporulu necesitatea de a ni se mai da unu preotu lângă densulu­i s’a sî datu unu ginere. Mâne, poimâne, se vorbesce, ca i se va da si alu doilea ajutoriu, fiiulu seu. Avemu tata speranti’a, ca dara atunci talalu, ginerile sî füu­t voru potea portă ma­­celari’a cu mai mare usturetate sî ca atunci voru potea taia pre dî in locu de 20 oi, 60, sî totu le va mai remanea tempu sl pentru oficiulu, la care suntu chiamati, sî ca dara atunci trustrei voru potea aduce poporulu mai lesne la acea convingere, ca eu venitulu stolariu, dela vr'o 400 familie nu voru poté trai trei preoți, ci e de lipsa, sa le faca si câte o detaliune corespondietória, celu pucinu de câte 400—500 fl., dintr’altele si venitele anuali din acea comuna suntu atâtu de mari, incâtu beții creș­tini pre lângă consributiunea statului mai suntu si­liti a mai da de fia-care casa pentru acoperirea speseloru comunei si câte 3—4 fl. aruncătura. Totu in apropierea acestei comune se mai afla unulu dintre cei mai avuți preoți, carele se plânge, ca din caus­ a betraneu­eloru nu-si mai póte vedea cum se cuvine de mori, piue, jógeru etc. si asia de—si se mai afla in aceea comuna unu preotu destula de sprit chiamarei sele, totu­si cauta in tóte părtile dupa unu elem­eu, carele casatorindu-se cu nepót’a sea, sa-i dea ajutoriu atâta cu preotu, câta si cu negutiatoriu. * Se astepta cu nerăbdare terminarea cursului clericale a doi tineri, din o comuna, in cari sunta acum numai cinci preoți si a sics’a statiune vacan­ta ca ocupase-va acésta stațiune numai de câtu, séu dupa cum se da cu socotéla, fiindu unu preotu forte betrânu sa se amâne lucrulu până dupa mórtea acestui’a si apoi, ca sa nu se faca óre­ si cari turburari in poporu sa se ocupe de odata am­be statiunde, sau ca, ceea ce e mai probabila, se voru reduce in inttelesulu statutului organicu. Multe a­siti avea de impartasîtu, totu din un­a dintre mentionatele comune, despre lucruri ce se intempla in biserica sî cu deosebire in s­­altariu unde preo­timea cu unii mai vedhiuli d­ n comuna pre­­empulu cetirei apostolului si a s­­evangelii sî ca deosebire in tempulu predicei, in a cârei decurgere preotulu de rendu miruie scu botéza, se aduna ca intr'o sala de conversare, spre a-si impartesî unuia altui’a cele rediule, audite sî pălite in septemân’a trecuta. Se da cu socotél’a, ca voindu D­imnedieu inca in de­curgerea anului acestui’a se va constitui si protopres­­vi­teratulu I alu Sabiiului, ai carui membri sinodali din Onorata Redactiune! De si unu corespondinte alu „T R.“ dela marginime promite in urm’a re­­feradei sele despre alegerile invetiatoriloru din co­­mun’a Tilisc’a împarte sîrea mai multora si mai de­­taiate lucruri din tienutulu Saliscei; totuși provocatu din partea mai multoru locuitori din acestu trenuri mi iau licenția a vogă pre onorat’a Red,­a „T. R.“ sa bine­voiasca a dă locu in pretruitele colóne ale acestei foi, sî corespondintiei urmatóre. In nainte de tóte nu potu trece cu vederea a numi esprime cea mai mare bucuria, vediendu cum in acestu trenutu se rădică de unu terapii in cóce din ani in anu cele mai frumóse clădiri de scule cu câte dóue trei sale de prelegeri sî totu atâtea si mai multe încăperi pentru locuinti­a invetiatori­loru, cum in asemenea mesura si proportiune se ridica prin tóte comunele case pentru cancelarii comunali, dimpreună cu salariele invetiatorerci si notariale. Lauda si stima poporului rom­ânu sî conducatoriloru­nui din acestu tienutu pentru ast­­feliu de sacrificie sî fapte glorióse ! Precum insa nici o pădure, la ea câtu de bine pastruta si cul­tivata, nu e scutita cu totulu de uscaturi, astfel iu nici comunele din tienutulu Saliscei, de­si in fruntea loru cu pucina esceptiune se afla preoți, judi si notari comunali intru tote corespondietorii missiunei

Next