Telegrafulu Romanu, 1871 (Anul 19, nr. 1-103)
1871-04-08 / nr. 28
110 Mai inteiu vine la rendu petitiunea sinodului parochialu din Câmpeni, in privintta organisarei parochiei de acolo si a aplicarei capelanului protopresbiterale dreptu capelanu in acea parochia. Comissiunea insa arata ca pentru o decidere meritoria definitiva trebuie cautate antractele privitorie la cestiunea acestea, ceea ce se si primeste din partea sinodului. Totu asiu se primeste la recomandarea comissiunei transpunerea pentiuniloru din Mateiasiu si Bogata de a se incorpora la protopresbiteraturu Cohalmului la comissiunea pentru arondarea protopresbiterateloru. Acum vine petitioara comitetului protopresbiterale alu tractului Mercurei de a se lasă fostulu protopresbiteru, actualele asessoru consistoriale Petru Bodila in administratiunea tractului până la acestu sinodu. Comissiunea face urmatorea propunere : „Sinodulu archidiecesa nu sa sî esprime parerea sea de rea cuni ca convinsulu sinodului din 1870 p. 47 lit. a. din siedinti’a a VI nu s’a satisfăcutu, sî consideranduse cum ca cererea comitetului protopresbiteratu, de a remane administratiunea protopresbiteratului Mercurei până la sinodulu fitoriu, care este acest’a, in manile fostului protopresbiteru si acum as. consist Petru Bodila do foto s’a implinitu, asta sa se indrumeze venerabilulu consistoriu bisericescu, ca in tempulu celu mai scurtu sa ia mesurile necesarie pentru ocuparea postului de protopr. alu Mercurei. Contr’a acestei propuneri se scóla dep. 1. Pop’a si după o introducere scurta face urmatórea contrapunere: I. Sa se voliseze espressia de nemultiumire intregului consistoriu archidiecesana, caci s’a declaiaralu acest’a de necompetinle a decide despre petitiunea comitatului protopresbiteralu alu Mercurei II. Sa se provoce d. protopopii Bodila prin maritulu consistoriu archidiecesanu, cu tote venitele trase din administratur’a protopresbiteratului Mercurei din tempulu, in care s a demandatu de maritulu consistoriu escrierea de concursu pentru alegerea de protopresbiteru in acelu tractu, la nou’a escriere de concursu sa se jertfesca pentru infiin—tiarea unui fondu protopresbiteralu alu tractului Mercurea, si in casa cându n’aru face-o de Voia buna sa se restringa la acést’a Pressedintele (Popea) deslusiesce, carea a fostu procederea consistoriulul fatia cu condusoru de mai susu. Arata ca a provocatu pre cei aleși in consistoriu, déca se invoiescu a primi posturile ce li se a incredintiezu sinodulu sî déca voiescu a renunciu de deregatoriele ce se au si cari nu suntu in urm’a condusului sinodale compatibile cu postulu de asesoru consistoriale. Dechiaranduse ca primescu postulu de asessoru pre lângă conditiunile puse, s’a sî dispusu cele de lipsa pentru întregirea vacanteloru locuri in tracturile Sabirului II, Nocfichului sî Mercurei, inse numai cele doue dintâiu au corespunsu dispusetiuniloru acestor’a. Coraitetulu protopresbiteralu din motivele aduse înainte se adreseza la sinodu pentru administrarea sî mai departe a tractului de fostulu protopresbiteru. — II. Grodariu afla ca lucrulu, fiindu-ca trateza de persóne, e delicatu, cu tote aceste nu umbla mulții că pisic’a in giurulu pasatului, ci si va baga numai de câtu ghiarale in elu sî asta spune, ea consistoriulu nu trebuia sa lase ne pusu in lucrare condusulu sinodale. Partinesce propunerea dep. Pop’a. Dep. Metianu face o noua propunere : „Consistoriulu archidiecesanu sa se indrumeze eseculu condusulu sinodului arehidiecesanu din 1870 a sub p. 47 relativu la alegerea si împlinirea statii unei protopresbiterari din protopresbiteratulu Mera curei câtu mai curendu, indrumandu-se totu odata da resolutiune negativa la cererea comitetului protopresbiterale al“ Mercurei“. Acest’a fu spriginita de dep. Servianu Popoviciu. Dep. Neme 8iue pentru propunerea comissiunei inse pretinde ca cuvintele: „de facto s'a implinitu“ sa ramana afara sî sa se inlocuiasca cu: „nu se afla conformu condusului susu mentionatii“. Dep. Macelariu spriginesce propunerea acest’a; asemenea Gaeta nu face o propunere ce semana cu a lui Metianu; sera dep. Cand re a spriginesce propunerea comissiunei. Pop ’a ’si mai recomanda odata propunerile sele si apoi se punu tóte la votare. Mai inteiu se cetescu tóte, apoi vine sa se voteze asupr’acelei a lui Pop ’a si nu se primesce; asemenea se intempla cu a lui Metianu si Nemesiu si se primesce după contra proba a comissiunei cu condusii. Siedinti’a urmatorie se anrooia pre mâne Mercuri (7 Aprilie) la 9 ore. Obiectulu de pertratatu va fi imbunatatirea sortiei preotimei. Siedinti’a IV tienuta Mercuri in 7. Aprilie a. c. «ub presiedinti’a P. Vicariu Pope’a. Din partea presidiului sa presinteza o remonstratiune a unei fractiuni de alegatori din cerci Iu XIII contra lep. G. Candrea, cere remonstratiune inse se va pune adada de óre ce numitulu e verificatu; insoliniiarea dep. Iovu Popii ca bulnavu — care se ia spre sclintia ; asemenea este insolintiare din partea dep. V. Rosiescu care iera si se ia spre solintia ; o petitiune a unoru comune din părțile Lapusiului ungurescu, prin care ceru couperarea recastigarei obligatiuniloru loru de statu dela partea unita — sa se predea comissiunei petitionarie. Dep. 1. Pop’a propune, pentru ca sa nu se vatime proportiunea deputatiloru mireni sî preotiesci, in locul o hirotonitului intru preotu dep. alu cercului , alu XIV, N. Cristea sa se însărcineze consisitoriulu a ordină alta alegere. Propunerea se si la tempu se va pune la ordinea dilei. spriginesce Dr. Metianu ca referințe alu comissiunei pentru imbunatatirea stareî materiale a clerului ceresce referatulu. La desbaterea generala observa Popescu ca aru mai are ceva de adnusu sî asia si reserva dreptulu alu face la loculu seu In desbaterea speciale. La desbaterea speciale se încinge multa si lunga disputa despre specificarea oficieloru bise— ricesci, până in fine, la propunerea lui Macelariu se decide sa se dica venite stolari sigure. I. Branu de Lemeni pledeza pentru operaturu comissiunei , pasindu contr’a espressiuniloru de superstitiune dise de Glodăriu sî Macelariu de unele funcțiuni bisericesci, cari suntu efluiulu religiositatiei I. Pop ’a propune inchiderea desbaterei sî nu se primesce. Se continua desbaterea speciale puncta de punctu, despre care mai pre largu in mulu viitoriu. La finea siedintiei se verifica dep. Moldovanu sî se statoresce siedinti’a Dimitriu urmatorie pre mâne la 9 ore a. 1. mieditatiiini. II. (Urmare) Alfa incapreste totu, iara după impregiurarile Statulu si societatea nóstre locali sî nationali, poporalii nostru, trebuie sa aiba in privire sî alta parte, pre carea sa sî o boteze fia care cum i va placea. Sa direnu, ea se pune in lucrare „emancipaliunea“ invetiatoriloru de sub preoți, carea inse după firea lucrului la românii ortodocși din Transilvani’«. Banala sî Ungari’a nu are intidlesu, deórece invetiatorii dela introducerea statutului organicu, incace nu mai potu sta sub preoți, seu sub popi, după cum binevoiescu unii adice. Sa dicemu dara, ca sa se emancipeze invetiatorii, déra de sub ce. . ? de sub statutulu organicu, va sedica, sei scotemu din organismulu bisericei democratice, bine sa fimu intielesi nu demagogice, sî sa facemu casta deosebita, intrebamu mai intâiu, cine sa porte o administratiune a acestei caste esenite de alegerea poporului sî de intarirea consistoriului, ca sa tacemu de alte, unde ’si vara nasulu presto totu loculu sî preoții? Dara lucru lesne. Le facemu sî loru unu foru superiorii si unulu supremu. Acest’a insa cui sa fia subordinatu, séu pre cine sa aiba in frunte ? de óre ce sî Mitropolitulu si Episcopii toti suntu preoți. Dar si alt o, administratiunea cere o ierarchia până josu, pentru inspectiune sî pentru alte trebuintie, pentru ce sa tienemu duple si de unde sa le platimu, cându personaluri amu pute sa ne ajungemu cu unu personalu simplu ? Si pre lângă tóte aceste intrebamu, ca este de a se asemena preotimea nóstra cu cea a catolicismului latinii, carea nu are nimic’a comunu cu credincioșii sei, carea traiesce afara de densii si cu ideile, chiaru si cu modulu vietiei esterióre, incâtu o parte dindincioșii loru o a aruncatu cu totulu afara si cres’au facutu protestanti, ceealalta i da pace, déra nu o crésta sî voiesce sa o paraliseze. Se pate ca se voru face gresieli sî din partea preotimei, dara apoi nu suntu atâtea ocasiuni, prin cari sa se póta găsi cura pentru gresieli, prin sinade sî prin congrese ? Ni se pare ca la noi se trateza multe lucruri numai asta pre desupr’a. Cutare nu are somnu intr’o nópte sî dimineli’a ne cutârui ie pre fierbinte tredimu cu unu proiectu; cafeu’a sî până sa se stâmpere cetesce pre uou articulu din „Freiheit“ sî simte chiamarea in sine de a mântui o națiune de „bigotismu.“ Sinadele nóstre dara sa caute a impacă ceea ce de firea lucrului are sa fia impacatu; biseric’a sî institutele poporului de crescere, si adeca iu mesur’a aceea,incâtu ambe sa fia unu institulu,carele sa conducă pre omu viata vian’a acest’a pamaleana si sa lu conducă până la pórla fericirei eterne, pre carea prin virtute sa intre apoi in aceea fericire eterna. Sa nu cugete vre unu „filosofu“ modernu de ai nostri, ca despartiendu educatiunea de religiune a salvații omenimea, pentru ca atunci aru cade in cea mai grea gresie la câtva omenire, sciutu ca crestinismulu a salvat’o, despre carea e Sa nu cugete cineva, ca din împreunarea acestoru dóue aru trebui sa se eschida liber’a cugetare, după cum se obicinuiescu multi adice. Vreo câteva esemple si ne voru arată ca aceste dóue se suferu, ba se post tuleza unele pre altele. Clementii alu Alesăndriei a fostu unu părinte bisericescu sî a dîsu ca „sî filosofi’a (libera, drepta cugetare) a venitu dela Dumnedieu intre omeni. Sî pentru ca sa vorbimu cu cuvintele lui Christosu, numai unu nu este carele semana ogorulu seu omenimea ; adeca acela carele dela facerea lumei a aruncatii de susu sementi’a nutritória (adeverulu montu-religiosu) pre pamentu, carele a muratu cuventuru (11, 1) ci o plaia manusa.“ Drobisch , unu filosofu sî inca protestanta, dice: „tóte progresele culture scientifice nu au putută sa intreca lumin’a evangeliei, din contra lucrulu e intorsu, dela acest’a (evangelia) sî acum are sa-si multimaésca impulsulu pentru extinderea prisonului religiosu, si invetietur’a filosofica a religiunei si a moravurilor c are sa-si multiumesca evangelieî cuprinsulu lorucela curatii sî sublimu. Gothe (iera protestantu) dice in epistol’a sea catra Erkermannni (4 Fauru 1829): „Religiunea creștina e pentru sine o opera puternica, de carea rediamenduse omenimea cufundata sî patimitoria din cându in cându se mai rădică, sî atribuindu-se religiunei puterea acest’a, este mai presusu de tóta filosofi’a sî nu are lipsa de densa.“ Asta dara inca filosofi’a are lipsa de religiune pentru ca sa fiu prefecta, si noi sa voimu a ne departa de institutulu ce o representeza pentru ca sa o paratisamu? Si la ce resultatu amu pute ajunge, cându amu procede pre calea indigitala de acei ce suntu contrari institutiunei bisericesci ? La celu alu ratiunei puru si simplu si la o moralisare seca, despre care Herbart dice in enciclopedi’a sea, aceea „Mai nainte i se da invetiatnnei morali onorea deosebita, ce era considerata de simburele religiunei, s’a cerutu ca partea cea mai însemnata a predicei sa fia morala. Cine ara voi sa justifice procederea acest’a, aru trebui sa nege neajunsul a moralei. „Omulu patimasio, ratecitu si stricatu trebuie strapusu in alta regiune, moral’a iise In retiene in punctulu seu de vedere; ea demanda a se inverti in cerculu seu numai schimibandusi direcțiunea, si tocm’a acest’a nu o póte omulu dera penatu“. Iubitorii de rațiune si realismu trebuie mai înainte de tóte sa studieze pre omu in legătură cu tóte ale sele si numai atunci sa judece despre acele ce i suntu omului necesarie. Revista dinaristica« Cetimu in Tr. Carp. despre Demu sî faptulu din 10 Martiu. Noi n’amu dîsu inca nici o vorba asupr’a apelului, declaratiunei séu proclamatiunei nemtiloru din Bucuresci, in privinti’a celor petrecute in sal’a Slatinenu in séra de 10 Martiu; sî marturimu ca amu lasatu sa mai tréca dîle pana sa respundemu sî noi la apelulu ce se face catra pres’a româna in acestu manifestu alu nemtiloru din Bucuresci, prin organulu mintiescu, care nu s'a deosebitu intru nimicii in privinti’a româniloru de celelalte organe ale jidoviloru, prin care s’a insultatu necontenitii națiunea româna in sîmtimentele ei sî in simpatiiiele ei. Nu amu disu nimica, pentru ca trebuia sa dicemu reu sî nu voiamu sa dicemu reu, adungendu sî noi la excitarea spre ur’a sî antipethi’a ce convoca necontenitu nemlii in Românii’a, dela unu timpu in cece mai alesu, cu vorbele loru, cu faptele loru cu atitudinea loru. Jurnalulu „Românulu,“ care a reprodusu acelu manifestu alu nemțiloru după jurnalulu neamuiu-jidovescu, „Lloyd de Bucuresci“, gasesce ocasiunea ca sa promită si sa marturesca siuiparhia catra Jidovi,