Telegrafulu Romanu, 1871 (Anul 19, nr. 1-103)

1871-04-08 / nr. 28

110 Mai inteiu vine la rendu petitiunea sinodului parochialu din Câmpeni, in privintt­a organisa­­rei parochi­ei de acolo si a aplicarei capelanului protopresbiterale dreptu capelanu in acea parochia. Comissiunea insa arata ca pentru o decidere me­ritoria definitiva trebuie cautate antractele privitorie la cestiunea acestea, ceea ce se si primeste din partea sinodului. Totu asiu se primeste la reco­mandarea comissiunei transpunerea pen­tiuniloru din Mateiasiu si Bogata de a se incorpora la proto­­presbiteraturu Cohalmului la comissiunea pentru arondarea protopresbiterateloru. Acum vine petitioara comitetului protopresbi­terale alu tractului Mercurei de a se lasă fo­­stulu protopresbiteru, actualele asessoru consistoriale Petru Bodila in administratiunea tractului până la acestu sinodu. Comissiunea face urmatorea propu­nere : „Sinodulu archidiecesa nu sa sî esprime parerea sea de rea cuni ca convinsulu sinodului din 1870 p. 47 lit. a. din siedinti’a a VI nu s’a satisfăcutu­, sî consideranduse cum ca cererea comitetului proto­presbiteratu, de a remane administratiunea proto­­presbiteratului Mercurei până la sinodulu fi­toriu, care este acest’a, in manile fostului protopresbiteru si acum as. consist Petru Bodila do f­oto s’a im­­plinitu, asta sa se indrum­eze venerabilulu consi­­storiu bisericescu, ca in tempulu celu mai scurtu sa ia mesurile necesarie pentru ocuparea postului de protopr. alu Mercurei. Contr’a acestei propu­neri se scóla dep. 1. Pop’a si după o introducere scurta face urmatórea contrapunere: I. Sa se voliseze espressia de nemultiu­­mire intregului consistoriu archidiecesana, caci s’a declaiaralu acest’a de necompetinle a decide despre petitiunea comitatului protopresbiteralu alu Mercurei II. Sa se provoce d. protopopii Bodila prin maritulu consistoriu archidiecesanu, cu tote venitele trase din administratur’a protopresbiteratului Mer­curei din tempulu, in care s a demandatu de mari­­tulu consistoriu escrierea de concursu pentru ale­gerea de protopresbiteru in acelu tractu, la nou’a escriere de concursu sa se jertfesca pentru infiin—­tiarea unui fondu protopresbiteralu alu tractului Mercurea, si in casa cându n’aru face-o de Voia buna sa se restringa la acést’a Pressedintele (Popea) deslusiesce, carea a fostu procederea consistoriulul fatia cu cond­usoru de mai susu. Arata ca a provocatu pre cei aleși in consistoriu, déca se invoiescu a primi posturile ce li se a incredintiezu sinodulu sî déca voiescu a renunciu de deregatoriele ce se au si cari nu suntu in urm’a cond­usului sinodale compatibile cu postulu de asesoru consistoriale. Dechiaranduse ca primescu postulu de asessoru pre lângă conditiunile puse, s’a sî dispusu cele de lipsa pentru întregirea vacante­­loru locuri in tracturile Sabirului II, Nocfich­ului sî Mercurei, inse numai cele doue dintâiu au c­o­­­respunsu dispusetiuniloru acestor’a. Coraite­­tulu protopresbiteralu din motivele aduse înainte se adreseza la sinodu pentru administrarea sî mai de­parte a tractului de fostulu protopresbiteru. — I­I. G­r­o­d­a­r­i­u afla ca lucrulu, fiindu-ca trateza de persóne, e delicatu, cu tote aceste nu umbla mulții că pisic’a in giurulu pasatului, ci si va baga numai de câtu gh­iarale in elu sî asta spune, ea consisto­­riulu nu trebuia sa lase ne pusu in lucrare con­­d­usulu sinodale. Partinesce propunerea dep. Pop’a. Dep. M­e­t­i­a­n­u face o noua propunere : „Consistoriulu archidiecesanu sa se indrum­eze eseculu cond­usulu sinodului arehidiecesanu din 1870 a sub p. 47 relativu la alegerea si împlinirea statii unei protopresbiterari din protopresbiteratulu Mer­a curei câtu mai curendu, indrumandu-se totu odata da resolutiune negativa la cererea comitetului protopresbiterale al“ Mercurei“. Acest’a fu spriginita de dep. Servianu Po­po­v­i­c­i­u. Dep. N­e­m­e 8­i­u­e pentru propunerea co­­m­issiunei inse pretinde ca cuvintele: „de facto s'a implinitu“ sa ramana afara sî sa se inlocuiasca cu: „nu se afla conformu cond­usului susu mentionatii“. Dep. M­a­c­e­l­a­r­i­u spriginesce propunerea acest’a; asemenea G­a­e­t­a n­u face o propunere ce semana cu a lui M­e­t­i­a­n­u; sera dep. Can­­d r­e a spriginesce propunerea comissiunei. P­o­p ’a ’si mai recomanda odata propunerile sele si apoi se punu tóte la votare. Mai inteiu se cetescu tóte, apoi vine sa se voteze asupr’a­celei a lui P­o­p ’a si nu se primesce; asemenea se in­­templa cu a lui M­e­t­i­a­n­u si Nemesiu si se primesce după contra proba a comissiunei cu cond­usii. Siedinti’a urmatorie se anrooia pre mâne Mer­­curi (7 Aprilie) la 9 ore. Obiectulu de pertratatu va fi imbunatatirea sortiei preotimei. Siedinti’a IV tienuta Mercuri in 7. Aprilie a. c. «ub presiedinti’a P. Vicariu Pope’a. Din partea presidiului sa presinteza­ o remon­­stratiune a unei fractiuni de alegatori din cerci Iu XIII contra­­ lep. G. Candrea, cere remonstratiune inse se va pune ad­ad­a de óre ce numitulu e verificatu; insoliniiarea dep. Iovu Popii ca bulnavu — care se ia spre sclintia ; asemenea este in­­solintiare din partea dep. V. Rosiescu care iera­ si se ia spre solintia ; o petitiune a unoru comune din părțile Lapusiului ungurescu, prin care ceru cou­­perarea recastigarei obligatiuniloru loru de statu dela partea unita — sa se predea comissiunei pe­­titionarie. Dep. 1. Pop’a propune, pentru ca sa nu se vatime proportiunea deputatiloru mireni sî preotiesci, in locul o h­irotonitului intru preotu dep. alu cercului , alu XIV, N. Cristea sa se însărcineze consisitoriulu a ordină alta alegere. Propunerea se si la tempu se va pune la ordinea dilei. spriginesce Dr. M­e­­t­i­a­n­u ca referințe alu comissiunei pentru imbu­­natatirea stareî materiale a clerului ceresce referatulu. La desbaterea generala observa P­o­p­e­s­c­u ca aru mai­­ are ceva de adnusu sî asia si reserva dreptulu alu face la loculu seu In desbaterea speciale. La desbaterea speciale se încinge multa si lunga disputa despre specificarea oficieloru bise— ricesci, până in fine, la propunerea lui Macelariu se decide sa se dica venite stolari sigure. I. Branu de Leme­ni pledeza pentru operaturu comissiunei , pasindu contr’a espressiuniloru de su­perstitiune dise de G­lo­dări­u sî M­a­c­e­l­a­r­i­u de unele funcțiuni bisericesci, cari suntu efluiulu religiositatiei I. P­o­p ’a propune inchiderea desbaterei sî nu se primesce. Se continua desbaterea speciale puncta de punctu, despre care mai pre largu in m­ulu viitoriu. La finea siedintiei se verifica dep. Moldovanu sî se statoresce siedinti’a Dimitriu urma­­torie pre mâne la 9 ore a. 1. mieditatiiini. II. (Urmare) Alfa inca­­preste totu, iara după impregiurarile Statulu si societatea nóstre locali sî nationali, poporalii nostru, trebuie sa aiba in pri­vire sî alta parte, pre carea sa sî o boteze fia­ care cum i va placea. Sa direnu, ea se pune in lu­crare „emancipaliunea“ invetiatoriloru de sub preoți, carea inse după firea lucrului la românii ortodocși din Transilvani’«. Banala sî Ungari’a nu are intidlesu, de­óre­ce invetiatorii dela introducerea statutului organicu, incace nu mai potu s­t­a sub preoți, seu sub pop­i, după cum binevoiescu unii a­dice. Sa di­cemu dara, ca sa se emancipeze invetiatorii, déra de sub ce. . ? de sub statutulu organicu, va se­dica, sei scotemu din organi­smulu bisericei democratice, bine sa fim­u intielesi nu demagogice, sî sa fa­cem­u casta deosebita, intrebamu mai intâiu, cine sa porte o administratiune a acestei caste esenite de alegerea poporului sî de intarirea consistoriului, ca sa tacemu de alte, unde ’si vara nasulu presto totu loculu sî preoții? Dara lucru lesne. Le facemu sî loru unu foru superiorii si unulu supremu. Acest’a insa cui sa fia subordinatu, séu pre cine sa aiba in frunte ? de óre ce sî Mitropolitulu si Episcopii toti suntu preoți. Dar si alt­ o, administratiunea cere o ierarchia până josu, pentru inspectiune sî pentru alte trebuintie, pentru ce sa tienemu duple si de unde sa le platimu, cându personaluri amu pute sa ne ajungemu cu unu personalu simplu ? Si pre lângă tóte aceste intrebamu, ca este de a se asemena preotimea nóstra cu cea a catolicismului latinii, carea nu are nimic’a comunu cu credincioșii sei, carea traiesce afara de densii si cu ideile, chiaru si cu modulu vietiei esterióre, incâtu o parte din­dincioșii loru o a aruncatu cu totulu afara si cre­s’au facutu protestanti, ceealalta i da pace, déra nu o crésta sî voiesce sa o paraliseze. Se pate ca se voru face gresieli sî din partea preotimei, dara apoi nu suntu atâtea ocasiuni, prin cari sa se póta găsi cura pentru gresieli, prin sinade sî prin congrese ? Ni se pare ca la noi se trateza multe lucruri numai asta pre desupr’a. Cutare nu are somnu­ intr’o nópte sî dimineli’a ne cutârui i­e pre fierbinte tredimu cu unu proiectu; cafeu’a sî până sa se stâmpere cetesce pre­ uou articulu din „Freiheit“ sî simte chiamarea in sine de a mântui o națiune de „bigotismu.“ Sinadele nóstre dara sa caute a im­pa­că ceea ce de firea lucrului are sa fia impacatu; biseric’a sî institutele poporului de crescere, si adeca iu mesur’a aceea,incâtu ambe sa fia unu institulu,carele sa conducă pre omu vi­­ata vian­’a acest’a pamaleana si sa lu conducă până la pórla fericirei eterne, pre carea prin virtute sa intre apoi in aceea fericire eterna. Sa nu cugete vre unu „filosofu“ modernu de ai nostri, ca despartiendu educatiunea de religiune a salvații omenimea, pentru ca atunci aru cade in cea mai grea gresie la câtva omen­ire, sciutu ca crestinismulu a salvat’o, despre carea e Sa nu cugete cineva, ca din împreunarea acestoru dóue aru tre­bui sa se eschida liber’a cugetare, după cum se obi­­cinuiescu­ multi a­dice. Vreo­ câteva esemple si ne voru arată ca aceste dóue se suferu, ba se pos­t tuleza unele pre altele. Clementii alu Ale­să­n­d­r­i­e­i a fostu unu părinte bisericescu sî a dîsu ca „sî filosofi’a (libera, drepta cugetare) a venitu dela Dumnedieu intre omeni. Sî pentru ca sa vorbimu cu cuvintele lui Christosu, numai u­n­u n­u este carele semana ogorulu seu omenimea ; adeca acel­a carele dela facerea lumei a aruncatii de susu sementi’a nutritória (adeverulu montu-religiosu) pre pamentu, carele a m­uratu c­u­v­e­n­t­u­r­u (1­1, 1) ci o plaia manusa.“ D­r­o­b­i­s­c­h , unu filosofu sî inca protestanta, dice: „tóte progresele culture­ sci­­entifice nu au putută sa intreca lumin’a evangeliei, din contra lucrulu e intorsu, dela acest’a (evangelia) sî acum are sa-si multim­aésca impulsulu pentru ex­­tinderea prisonului religiosu, si invetietur’a filosofica a religiunei si a moravurilor c are sa-si multiumesca evangelieî cuprinsulu loru­cela curatii sî sublimu. G­o­t­h­e (iera protestantu) dice in epistol’a sea catra Erkermannni (4 Fauru 1829): „Religiunea creștina e pentru sine o opera puternica, de carea rediamen­­duse omenimea cufundata sî patimitoria din cându in cându se mai rădică, sî atribuindu-se religiunei puterea acest’a, este mai pre­susu de tóta filosofi’a sî nu are lipsa de dens­a.“ Asta dara inca filosofi’a are lipsa de religiune pentru ca sa fiu prefecta, si noi sa voimu a ne departa de institutulu ce o re­­presenteza pentru ca sa o paratisamu? Si la ce resultatu amu pute ajunge, cându amu procede pre calea indigitala de acei ce suntu contrari institutiunei bisericesci ? La celu alu ratiunei puru si simplu si la o moralisare seca, despre care H­e­r­ba­r­t dice in enciclopedi’a sea, aceea „Mai nainte i se da invetiatnnei morali onorea deosebita, ce era considerata de simburele religiunei, s’a cerutu ca partea cea mai însemnata a predicei sa fia m­orala. Cine ara voi sa justifice procederea acest’a, aru trebui sa nege neajunsul a moralei. „Omulu patimasio, ratecitu si stricatu trebuie strapusu in alta regiune, moral’a iise In retiene in punctulu seu de vedere; ea demanda a se inverti in cerculu seu numai schim­­i­bandusi direcțiunea, si tocm’a acest’a nu o póte omulu dera penatu“. Iubitorii de rațiune si realismu trebuie mai înainte de tóte sa studieze pre omu in legătură cu tóte ale sele si numai atunci sa judece despre acele ce i suntu omului necesarie. Revista dinaristica« Cetimu in Tr. Carp. despre Demu­ sî faptulu din 10 Martiu. Noi n’amu dîsu inca nici o vorba asupr’a ape­lului, declaratiunei séu proclamatiunei nemtiloru din Bucuresci, in privinti’a celor petrecute in sal’a Sla­­tinenu in sér­a de 10 Martiu; sî marturimu ca amu lasatu sa mai tréca dîle pana sa respundemu sî noi la apelulu ce se face catra pres’a româna in acestu manifestu alu nemtiloru din Bucuresci, prin organulu mintiescu­, care nu s'a deosebitu intru nimicii in privinti’a româniloru de celelalte organe ale jidoviloru, prin care s’a insultatu necon­tenitii națiunea româna in sîmtimentele ei sî in sim­­patiiiele ei. Nu amu disu nimica, pentru ca trebuia sa di­cemu reu sî nu voiamu sa dicemu reu, adungendu sî noi la excitarea spre ur’a sî antipethi’a ce con­voca necontenitu nem­lii in Românii’a, dela unu timpu in cece mai alesu, cu vorbele loru, cu faptele loru cu atitudinea loru. Jurnalulu „Românulu,“ care a reprodusu acelu manifestu alu nemțiloru după jurnalulu neamuiu-ji­­dovescu, „Lloyd de Bucuresci“, gasesce ocasiunea ca sa promită si sa marturesca siuiparhia catra Jidovi,

Next