Telegrafulu Romanu, 1871 (Anul 19, nr. 1-103)
1871-05-23 / nr. 41
163 -Luxemburg, cu dat a de Iunie 1857 si de 21 ianuariui 1868, si aceea încheiata intre guvernulu marelui ducatu de Luxemburg si de Estu francesa, cu dat’a de 5 Decembre 1868, si care a fostu modificata esentialminte intr’unu modu astfelu ca ele nu suntu aplicabile la starea de lucruri creata prin stipulatiunile contienute in § 1, guvernulu germano se dclara gat’a a se substitui drepturiloru sî insarcinariloru ce voru resultă din nooste conventiuni pentru compani’a drumuriloru de feru de Estu. Pentru casalu in care guvernulu francesu va fi subrogată, fie prin rescumperarea concessiunei companiei de Estu, fie prin o intțelegere speciale asupr a drepturiloru de catra acesta societate, in virtutea conventiuniloru susu indicate, ele se ingagieza a ceda gratisit, in termina de siese septemane drepturile sele guvernului germano. Pentru casulu in care dîsa subrogatiune nu s’aru efectua, guvernului francesu nu va acordă concessiuni pentru liniele drumuriloru de feru ce aru apartiene companiei de Estu sî situate pre teritoriulu francesu, de ruto sub condițiunea espresa că concessionariulu sa nu esploateze de locu liniele drumuriloru de fera situate in marele ducatu de Luxemburg. Art. 2. Guvernulu germanu oferă doue millione de franci pentru drepturile si proprietățile ce possede companie a pre partea restului seu situata pre teritoriulu elvețiano, alu frontierei dela Bâte, déca guvernulurancesti si va ticne consimtiementulu in termenu de o luna. Art. 3. Cessiunea teritoriului de pre langa Belfortu, oferite de guvernu in articolulu 2 alu traclului de facia, in schimbulu rectificatiunei frontierei ceruta la vestu de Thionville, va fi mărită cu teritoriele satelorn ui mature: Rougemont, Leval, Petite Fontaine, Remigny, Felon, La Chapelle-sons -Rougemont, Augeont, Vauthicr-Mont, la Riviere, la Granje, Reppe, Fontaine, Frais, Foussemagne, Coneliéres, Montreaux, Chateaux, Bretagne, Chavannes-les-Grands, Chavenette et Suarce. Calea dela Giromagny la Remiremont, trecendu la balonulu din Alsaci a, va remâne Franciei in totu percursulu seu, sî va servi de limita intr’atâta pre câta ea este situata in afara din cantonulu de Giromagny. Jules Favre, V. Bismark Pouyer Quertier, Arnim, de Goulard. mai derima trecutulu acestui tractu protopopescu ci ignoréza sî timbreza tata lucrarea nóstra tractuala pre terenulu bisericescu, scolariu »î fundationale, basata pre statutulu organicu sanctiunatu de Majestatea Sea in 28 Mai« 1869, de ilegale, unu lucru, care trece preste noțiunile de dreptu si autonomia s. nóstre biserice. Moralminte suntemu sil ti a esi in interesulu adeverului in publicu, care saru pote aliraminte seduce a crede nedrepteloru afirmatiuni ale d. corespanon., stigmalisandu intréga corespondintia in partea ei cea neadeverata si malitios» de unu fetu fara de vreme sî de productulu unui mare parocsismu. Luata in consideratiune in intregulu ei acésta corespondintia, amu trebui sa credemu, ca ea descendi la caracterulu unui reporta speciale despre desvoltat’a activitate, după cum dîce anonimein coresp., a primului sinodu din traditia Agnitei tienutu in 21 Febr. 1871 st. v. Afara de momentele espuse in acésta corespintia privitórie la etern’a memoria a fericitului si marelui mecenate alu metropoliei nóstre gr. or. Emanuilu Gojdu, afiamu, ca tóta corespondinti’a este parte si o fraseologia gol». Premitendu acesta judecata subiectiva a nóstra, purcedemu la dovedirea ei faptica din conceptulu prediusei corespondintie, a cărei prima alinea suna: „Dîn’a de astadi pate sa fiu scrisa cu litere neșterse in cron c’a tractului nostru, deca rod’a ce amu semenalu noi că intâiulu sinodu alu acestui tradu va prinde radecina in inimele tuturoru acelor’a, cari ne-au data noue încrederea alungendu-ne de asemenu acésta roda.“ Aceste suntu ipsisima verba corespondintiei. Frasea acésta in prim’a facia si la prim’a lectura aflamu, ca, afara de intrebuinttarea cuventului „ruda‘‘ in locu de „semenica“, care licentia poetica nici greculu poetu Anacreonu a buna sema nu o au intrebuintiatu, contieno dóue lucruri neadeverate. Unulu falsulu epitetonu alu sinodului lenutu in Agnit’a in 21 Febr. a. c. de „primulu sinodu protopopescu“; alu doilea neadeverit este numirea tracteloru întrunite Nocricha-Cincu mare de tractulu „Agnitei“. D. coresp. ca membru sinodului protopopescu, trebuie, ca au cadiutu intr’o letargia inca din lun’a lui Iuliu an. Ir., căci altmintre nu ne potemu explica negatiunea celoru doue sinode tienute si anume, celu dantâiu in 9 iuliu 1870 in opidulu Nocrichiu, in care s’au verificatii sî dlui cu membru alu sinodului protopopescu sî care mai departe fii constituim pre barea statutului organicu conformu «…»-lui 38. In acesta prima sinodu s’a alesu represententiele tractului intrunitu sî anume scaunulu protopopescu, că foru judecatorescu, comitetulu si epitropi’a protopresbiterale. Alu doilea sinodu invinstitu in virtutea lui 39 din statutulu organicu s’au tienutu in 29 Sept. 1870 in opidulu Agnit’a. — Pre acestea dóue sinade protopopesci, a cărora esistinta si legalitate este afara de tóta indoiél’a, te ignoréza d. coresp. cu lotulu. „Frumosu atestata de seracia ve dali prin acésta ignorare, domnule corespond.“ Totu asta nu pricepemu, ca dela cine posede d. corespacea plenipotentia a fanrt o nomenclaclatura noua pentru tractele întrunite Nocrichiu- Cincu mare sub nou’afirma „tractulu Agnitei“. Acesta noua poseda, pre câtu soimu noi, nu s’a adoptatu până acum prin nici unu conclusu alu sinodului protopopescu, posibile, ca in sinodulu din 21 Februarie, sa se fi ridicatu la valore de dreptu pentru veritoriu ? Nu consult« domnule corespondiote, că sa rumpi cu trecutulu de odata. Facendu acestea reflessiuni, venimu sî la partea coresp., care reporteza despre principalele obiecte ale acestui sinodu, cari s’au desbatutu sî asupr’a carora s’au adusu condusu. Aceste obiecte, cu urmat’a discussiune sî adusele conduse asupr a loru, au remasu suspense in cerculu reservatiunei mentali a d. corespondinte, care nu si a aflatui demne, bateru câtu de cătu sa le presenteze înaintea onor. publicu cet doriu. — Sî in acésta privintta dupa iudatinatai maniera se folosesce de nesce frase gole, cu cari in dîu’a de astazi nu se mai edifica sî procopsesce niminea. Intre galele frase mai amesteca inca una vatamateria sî neadeverata in alinea 6, unde dice . Disbaterile propusetiuniloru reverintiei sale părintelui adm. protopopescu că presiedinte fusera încordate si in partea cea mai mare pătrunse de spiritulu timpului privitórie U multu asuprit’a nóstra biserica. Acésta frase nu posede de presente nici o schinteia de adeveru inșinei De aici se vede, ca d. coresp , n’a cetitul nici prim’a dispositiune generala d a statutulu orjranicu, care suna: „Biserica ortodocsa româna din Ungari’a sî Transilvani’a că biserica autonoma după dreptulu seu canonicii garantatu sî prin initululu de lege IX din an. 1868, pre lângă sustienerea pre înaltului dreptu de supr’aveghiare alu Maiestalei Sale inviolabile — sî reguléza," admnistreza si conduce afacerile sale bisericesci, școlari sî fundationali in tóte părțile sî factorii ei constitutivi independinte dupa form’a representative“. Ignoranti a dlui corespu si in privinti’a acést’a este gigantica, caci dumnialui dovedesce, ca nici până la alu d’antâiu din statutulu org. B’a venita. Totu in alineatulu alu VLIea manifeste dia o mare dorere, ca subscrisulu deputatu din cerculu electoralii, după densulu Cinculu mare, nu fui atât’a de ferice a luă pate la desbaterile fundamentali ale primului sinodu alu tractului Agnit’a. — Cugeta insec. coresp., cum ca de buna sema nu din m pasare câtra afacerile nóstre bisericesci voiu fi facutu acésta. Spre justificarea nóstra aduceam înainte urmatoriele giuistari esculatorie ; alu 45 din stat. org., care după cum se vede nu facil multa invaluiala nici părintelui sllm. prof Cincu-mare in 18 Martiu 1871*). „Quousque . . . ?“ Prea slim. Die Redactoru ! In Nr. 18 alu „TV1 graiului Romanu“, primitu cu post’s de astadi, aparu o corespondintia datata Agnita 21 Febr. 1871 si subscrisa de unulti dintre membrii sinodului protopresbiteralu „Anonimii“. — Acésta corespondintia, care directe ne provoca a satisface adeverului, este unu tristu fenomenu pentru tractulu nostru protopopesca intrunitu Nocrichiu-Cincu mare, prin care corespondintele nu nu Intardiata. R. ~ Est’a e barbatulu a cărei repausare o deplângerau noi astadi! Est’a e luceferulu nationale, care s’a intunecatu tocmai in momentoiu, cându lumină mai tare, est’a e scumpulu fiiu au natiunei si alu bisericei nóstre, pre care ni l’a topitu aprig’a si dusman’a morte in midiuloculu activitatei sele în etate numai de 50 ani. Sa plângemu dér’ iubitiloru sî sa versămu lacrimi de durere pentru perierea acestui barbatu de atât’a însemnătate, ci ce națiunea nóstra perde in elu unu fiiu bravu, patri’a unu aparatoriu inflacaratu alu intereseloru ei, neconsolabil'a sea familia ’si perde scutulu si far’a sea, consângenii cei numeroși ai lui perdu in elu unu adeveratu consultoru luminosu, iéra amicii si cunosculu perdu fermeculu loru, inim’a cea mai nobila. Sa plângemu dóru cu totii sî sa imbracămu doliu pentru perderea acestui barbatu de caracteru firmu, de capacitate, eruditiune sî activitate rara, unu barbatu, care in toru loculu ne-a facutu onóre sî ne-a câstigatu respectuiu sî demnitatea cuvenita sî facia cu străinii. Drepte suntu suspiniele nostre ale tuturora sî mai intâiu ale familiei lui, pre care o iubea cu o căldură rara si de care se ingigea, pre lângă tóte oocupatiunile cele multe, de care era incarcatu, cu mare atențiune; sî deca fiicele lui se bucura astazi de o repulatiune frumósa pentru însușirile loru, pentru cualificatiunea loru, acést’a au parte mare de a o multiumi crescerei celei cc semplarie, ce li a datu. Mai drepte iise suntu suspinsele iubitei sele consorte, Eten ’a de Aldulianu, a cărei sórte a fostu strinsuru gata de sortea prea meritatului sî demnului seu barbatu. — Drepte suntu in fine si suspinsele nóstre ale tuturora, sa versarau dér’ lacrimi de durere asupra acestui sicriu mutu si rece, ce acopere geniulu si inim’a nobila a acestui barbatu. — Dér’ ce vedu, geniulu lui parasesce locasiulu celu rece, ese din sicriu, mediteza, vorbesce, sa ascultamu cuvintele lui: Pre mine rae deplângeți voi ? Ore n’amu lucrații eu destulu in viéti’a mea? Ce! Nu aflați voi destula consulare in faptele mele? — Déca aveti ore care stima catva mine, primiți sfatulu ce vi Iu dau ! Urmați invetiaturile ce vi le amu datu, tieneli-ve de principiele profesate de mine sî națiunea mam’a nóstra dulce va ajunge la fericirea asceptata! Voi fii natiunei aveți totudeun a înaintea ochiloru binele ei, luptati-ve pentru drepturile ei politico nationale sî bisericesc spre basele legale, care numai acestea ei garateza progresu, înaintare si înflorire si atunci n’aveti sa rae deplângeți, caci eu ca geniu voiu trai si voi fi intre voi. Pre multu iubit’a sî neconsolabil’a mea familia, pre consortea mea, cu care ama traitu ani de fericire, o asigura, ca geniulu nemuritoriu va fi totu-de-un’a lângă dâns’a si o va ajută in tóte necasurile, ce le va intempina. Fiicele mele, copii mai voru fi fericiti, tienendu-se de principiele, in care iamu crescutu. Consângenii sî amicii me sa urmedie insusi sî sa propage mai departe sfaturile mele si nu voru avè causa, că se me d' plângă, ba acesti’a se potu magnaiâ mai multu, ca nu numai eu cu geniu, ci sî trupulu meu e lângă ei, sî le mulliamescu — cu deosebire verului Metianu, Dana sî Corasi’a — ca mi asiedia trupulu meu in loculu acela, care l’amu doritu si l’amu iubita mai multu in patri’a mea. — Aici se va odihni trupulu meu, iér’ eu voiu fi in totu loculu, unde se voru practică ideele mele, léta sfatulu lui Aldulianu jalnici ascultători, iéta déra, ca Aldulianu n’a muritu, nu, elu traiesce, caci faptele lui suntu unu monumentu viiu pentru noi si următorii nostri din generatiune in generatiune sî ce mângâiere mai mare póte fi pentru noi, decâtu acea, cându scimu, ca geniulu lui este intre noi, petrece cu noi si lucru cu noi. Sa lasamu déja lacrimile si suspinsele, sa ne consolamu cu cuvintele ce ni le-o rostitu acum in ur’a mormentarei lui, sa are tamu bărbatului acelui’a, care a ajunsu la inaltimea missiunei sele aderinti’a si pietatea cuvenita si sa-i dheru cu totii Fiar tierin’a usiara ! Sî meraori’a eterna ! „G. Tr.»