Telegrafulu Romanu, 1871 (Anul 19, nr. 1-103)

1871-07-01 / nr. 52

sessiunea aceloru putiene drepturi ce ni le inibia însăși legea. Convinși despre acést’a românii din Grade, in conferinti’a ioru din 13/25 lumu ne-au incredintiatu Cii pre toti românii din acestu comitatu saicon­­chiamamu la o adunare generale pre­d­i­u ’a de 1/13 I­o­r i­u a. c. la or’a 3. dupa media d­­in sal’a otelului dela „Arborele verde“. Cându salisravemu acestei onorifice încredin­țări, cu stima Ve invitamu pre toti eî pre fie­ care in parte, că pre dîu’a numita sa nu lipsiti dela de­­torm­ti’a, ce ni-o impune santulu interesu alu ina­­incii națiuni. Totu odata ce in cunosciintiâma ca nurait’a conferintia a compusu o com­issiune de 11 inși ca sa faca unu elaborații pentru constituirea unei re­uniuni cu scopulu a priveghia interesele nationali in coltu. Veniti­a olari ca are simtiti lipsa de asemene reuniuni si carea sa fie sortea elabora­tului. Romaniloru! Vo trimitem o salutare, in bun­a speranta ca la dîn’a numita ne voma revede tatii in amarea si frali’a ce inspira încredere, con­cu solida poterile si aduce pre­jdieu de ajuloriu cé­lora, cari din cugetu curatu trudescu in aceea­si causa drepta. O­r­a d­e 13/25 luniu 1871. Presiedinie interimaru : Interimatu de notariu : Iosifu Romano, inp. Georgiu Pop ’a,­mp. NB. Binevoiti a comunică acésta conch iamare sî cunoscutu­oru D Vóstre. Act Nr. 134—1871. Ordinea lucruriloru adunare­ gen. a IX, ce asociatiunea trans. pentru literatur’n româna sî cultur’a poporului rom. va liene in Fagarasiu in 7 Augustu c. D. 1871. S­i­o­d­i­n­t­i ’a I. 1. Membrii asoc. adunați fiindu la 9 ore dom. in loculu destinatu pentru lienerea siodintieloru, alega o deputatiune spre a invită pre dn. presie­­dinte la adunare. 2. Presiedintele ocupandu loculu seu, deschide adunarea. 3. Adunarea alege pentru portarea protoco­lului 3 notari ad hoc. 4. So alege o comissiune de 5 membri spre 8 cerceta socotelelo si a reporta in siodinti'a II. f>. Se alege o comissiune de 5 membri, cari in intielesulu §§ 6, 8 si 9 din statute, va conscrie pro membrii cei noi, va incassă lacsele sî le va susterne cassariului. 6. Se alege o comissiune de 5 membri, cari in Intielesulu­i 23 lit. f). g) sî li) din statute, va prelimină bugetulu anului viitoriu, sî lu va așterne adunarea in siedinli’a 11. 7. Se mai alege o alta comissiune de membri pentru examinarea sî reportarea asupra a altora 7 moțiuni așternute adunarei generale, din partea co­mitetului asoc., sau a altor dintre doi membri ai asociatiunei. 8. Secretariulu comitetului reporteza despre activitatea asoc. in decurgerea acestui anii, precum sî despre resultatele ce s’au ajunsu printreas’a. 9. Cassariulu sî controlorulu așternu bilan­­tiulu venituriloru sî speseloru anuali si arata starea materiala a asociatiunei preste totu. Toto odata cassariulu conforma § 4 din cond­usulu adunarei gen. dela Nasoudu din 1871 va reporta in speciala si despre banii in cursi in favorea fondului de academia. 10. Bibliotecariula reporteza despre starea bi­­bliotecei asoc. 11. Presupunendu-se, ca lucrările enumerate până aci, nu voru absorbi totu tempulu si ediutiei, restulu acelui’a se intrebuintiadia pentru cetirea di­­sertatiuniloru, substernute de timpuriu la presidiulu comitetului asoc. S­i­e­d­i­n­t­i’a II. 1. Acésta siedintia se începe cu continuarea disertatiunilor a­testante din siedinti’a premergatoria. 2. Adunarea primescu sî desbate reportele comissiuniloru delegate in siediati’a precedenta. 3. Se aducu sî se desbatu proiectele sî mo­țiunile, ce se făcu iu privinti’a asociatiunei. 4. Se destina loculu sî timpulu celei mai de aprópe adunari generali*). Sabiiu in 20 iuniu 1871. Comit, asoc. trans. p­entru lite­­ratur’asicultur’a poporului rom. Amanare. In urm’a stricarei cemaunicatiunei, causate prin estindarile urmate preste totu, dar’ cu deosebire in opidulu Seliste — se amana adunarea generale a despartiamentului cercuale alu 111. a asociatiunei transilvane pentru literatur’a româna si cultur’a poporului rom­ânu — ce s’a fostu convocatu pre Dumineo’a vi­lóre 16/4 iuliu 1871 in opidulu Sa­­lisce — pre tempu w determinam. — Comitetulu despartiementului cercuale alu 111 alu Sabiiului. Scolastica. (Urmare.) Asia — fratiloru, asia! sa le parasimu! sa le lasamu! pentru­ ca pre lume nimicu nu este mai usioru ca a Insă. Sa se lasâmu dara sî sa le pa­rasimu cu totului sa nu ne mai interesamu mai multu de chiamarea nóstra! ! Inse déca avemu de cugetu sa facemu asta, — ad. sa nu ne mai interesamu de nimicu, apoi trebuie sa scimu ca inainte de a la«a sî parasi tienerea conferintieloru, înainte de a nu ne mai interesă de chiamarea nóstra, trebuie sa asternemu fiesce­ care dintre noi pro­g­és’a s­allariului culturei sî progresului o hârthia cu demi­­ssiunea nóstra ca invettatori, cu înscrierea urma­­tóre : Demisionediu din chiamarea mea ca invetta­­toriu, pentru ca ea e prea ponderósa, ier’ eu sum prea debilu (slabii) de ea. — Demisionediu din chiamarea mea ca invetiatoriu, pentru ca ea e prea frumósa, prea nobila, prea maretia, prea fina, prea gingasia, ier’ cu sum prea duru sî me interese diu prea putieru de ea. Demisionediu din chiamarea mea ca invettatoriu, pentru ca ea e prea sacra, iéi’ eu sum prea pecatosu. Dupa ce amu asternutu o asemenea demissiune pre­més’a susu num­ita, déja numai dupa aceea, vomu pute indrasni a pa­rasi tienerea conferintieloru, societățile, consultarile sî interesarea de chiamarea nóstra. Asta este fra­țiloru, déra acum e intrebarea, ca unde sa ne du­­cemu ? ce sa facemu ? pentru ca intre omeni nu mai putemu trai de rușine! Vomu merge dara in câmpuri, pro­pustietati, vomu umblă delirându, caci acolo nu ne mai inlalnimu cu nimea dintre óm­eni ca sa ne rusinaim­. Na! cu adeveratu asta este, cu ómeni nu ne intâlnimu; déra ne intâlnimu cu albine sî cu furnici, si vediendu­ le ne re’nturnâmu cu rușine mai mare, audiendu glasulu prea intie­­eptului Solomonu ce dice . Mergi la furnica o lenesiule, si uruiedia vediendu calile ci, si fii mai intteleptu decâtu dens’a. Ca aceea nu fiindu lu­­cratória de pomeniu, nici avendu pre cinev­a sa o îndemne, nici sub stapânu fiindu, ’si gutesce vér’a hrana si multa strensóre face in vremea secerisiu­­lui; sau mergi la albina sî vei cunosce câtu este de lucratóre sî câtu de curatu lucru face, ale ca­­rei’a ostenele imperalii si prostii le intrebuinlié dia spre sanatate, sî de Iuti este iubita sî mărita, ma­cera do este si slaba de potere, ci pentru intie­­lepciune cinstindu-o o cu luatu inainte.“ Bilde, c. 6 v. 6—8. Id­a déja dela furnici sî albine de pre câmpuri ne reinturnainu rușinați; acum ce sa facemu? incatrau sa mergemu? Ne ducemu, mergeam pre munți, inframu in păduri, mergemu! trecemu pre mare ! Of! fratiloru! mirare! dă minune! nu o altu cev’a cu noi fara natur’a ne persecuta cî noi nu potemu afla locu de odihna. lata si pre mare, in a­e­r­u o mulțime de societăți de paseri ne­nu­merate. Ne retragemu demissiunea si ne primim­u ié­­rasi chiamarea de mai nainte invetiatoresca; ca e de totului totu asiuara, e numai unu bagatelu lucru; o potemu lasă, parasi cu dilcri, ba cu septam­âni la întregi — scól’a —, sî sa ne vedemu de alte­­ lucruri profane particulari. De conferintie nici o vorba nu póte fi­ ce folosu ne aducu noua confe­rințele? noi nu vomu potea trai si fara de confe­rințe, cum au traitu moșii sî strămoșii nostrii ? s'au mai trenulu conferintie, dar’ totu atât’a­­ totu nu cunoscemu nimicu, totu atât’a scimu că si mai nainte. Dara noi nu avemu de a propune copiilor [UNK] nostrii (ad. eleviloru—scol­iriloru) nu sciu ce scim­tie inalte si mari, d. e. oratoria, fi'osofii, poesia, asiro­­mia — etc. etc, ci noi avemu de a face cu celu mai usiuoru lucru, cu propunerea a­ b-c-i­lor, cu introducerea in cetire, apoi inea ceva din catehismu sî istori’a biblica de totu mecanicu sî ceva din gram. rom. si lectur’a germ. ier’ in z­or ceva mai pre largu sî cu 2—3 clasele supe­obiecte mai multu; amu facutu cu acestea? amu făcutu totului Acum ce ne mai pasa ? Acestea cine nu le va sei sî pote propune, sa-i cosi gur’a ca do alt’a nu e vrednicu sî apoi prin urmare de conferința ce lipsa avemu noi ? Dar’ nu e asta ! Eu nu mai potu ironisa! Eu voiu sa ve­demustru chiaru contrariulu. Vrendu omulu a se scaldă sî intrându in apa, cându sa sfiesce mai tare? cându intra? pre la mijlocu dupa ce au intratu ? ori cându iésa sî după ce au ostiu ? Vrendu cineva a trece preste o apa mare cu luntrile, déra vediendu d­u ca rostogolirea valuriloru i amenința viéti’a, cându i va furnică și electriză corpulu mai groznicu sî mai crâncenu de fiori că fulgerulu circulâu de, la începi­turi­, mijloculu ori aprópe de finea navigatiunei — lângă liraanu — portu ? . . . Cum ve închipuiți? ce cugetați? cum judecați ? Vrendu ostasiulu a intră si a începe resboiu cu inamiculu seu, intrebatilu: cându­­ este temerea lui mai mare — la culme? cându vede pro inamicii sei poternici fatia la fatia apropiendu-so si venindu sa­ lu atace? cându tocm’a­­u ataca sau dupa ce l’au atacatu ? Usiuoru do respunsu. Aflându-se omulu in ori sî ce feliu de periculu amenințătoru­­, spuneti-mi fratiloru: care va fi mai greu, mai fri­ cosu, mai periculosu si mai ne­suferitu ? Incepu­­tulu, mijloculu, ori sfârsitulu ? Prea ustuaru da respunsu. Vrendu omulu a zidi o casa ce fâ*e mai intâiu? Eu sciu — din câtu amu polutu eu află — ca mai intâiu cerca loculu unde are sa zidesca cas’a; apoi amesuratu polerei sale materiale face planulu; alu doilea incepe si pune fundamentum câtu se póte mai cu mare precautiune, caci dela elu atârna durabilitatea edificiului; sî a trei’a, con­tinua apoi edificarea edificiului pana in fine siguru. As­a dara, la ori ce lucru sî la tóta in­­tamplarea, inceputulu este celu mai greu. Sa ne implinimu chiamarea nóstra cu fata acurateti’a; iise o intrebare ca pricepemu noi chia­marea? scimu cum sa o implinimu? Ea este in gradulu superlativa sacra, iéra noi . . . noi suntemu de multe ori in gradulu superlativii ne apti de ca. Deue contraste asta de mari, precum suntemu noi cu scal’a nu se mai potu află. Dar’ baremu cer­­camu noi mijloce, silim­i­ ne din respoterî a ne face cunoscuți cu ea ? vorbirau, desbatem­u, conversâmu adese ori despre ea? durere­ nu! caci bieții in­­vetietori déca n’aru întrebuința sî alte mijloce de viețuire aru fi de peritu, pre lângă neînsemnatele îcisiore, ce le capota. Dar’ce? pentru ca ine slo* bodiu eu până la lesi? lasu aceste cu totu afara, ca de ele au alții sa se ingrigesca. Si apoi afara de aceea despre clo voiu vorbi alta data mai pre largu sî mai pre afundu. Acum amu sa ma ocupu numai eu — sî despre lucrulu co so ticne de noi. Deci fratiloru sa ne înprumu lupt’a cea buna pentru binele comunul caci s’ apost. Pavclu ne in­­demna dicendu : — „Iér’ tu omule a lui Dumnedieu.........luptate lupt’a cea buna a crediniiei, apucate de vieli’a cea vecinica la carea esti si chiamatu.” I. Timot. cap. 6 v. 11—12. Sa ne inveliamu noi unii pre alții si unii dela altii; adeca, sa ne fimu noi ne ne mai intâiu invetiatori apoi sa indrasniimu a intra in scota spre a inveltă pre alții, caci astu­ fosiu ne invatia sf. Ioanu Gura de Auru cându dice : „In­­vetiatoriulu sa cada mai întâiu siesi sa fie invetia­­toriu, că nu cumva propunmdu altor’a sa se faca nevrednica, ci avendu credintia sî cugetu bunu asia sa invetie pre alții.“ Totu acesta sf. Părinte dice mai departe: „Precum stapânulu chivernisitoriu de casa scio iu cas’a sea ce lipsesce fie­carui’a, asia sî pastoriulu este detoriu a cerca moravurile tuturor­a, ca sa pote dă fie­carui’a trebuincios’a doftoriu, carui’a­i trebuie mângaeie, mângaiere sa-i dea, si carui'a certare, certare “ Veniti fratiloru, asta dara sa remânemu in cele ce amu facutu până acum, frustetatea, bun’a armonia si concordia iulie noi sa cresca si sa nu­ *) Suntu poftite si celealalte dinarte române a re-­­­produce in colonele sete acestu programú. |

Next