Telegrafulu Romanu, 1871 (Anul 19, nr. 1-103)
1871-09-12 / nr. 73
292 Provocându in urma cu voce înalta la emanciparea scóleloru si a inveltatoriloru de sub cleru si punerea loru sub inspectiunea mireniloru «promite, ca déca s’aru mai îndoi cine va de adeverulu celoru aduse de d-sea si déca l’aru indemnă cine va va aduce el cause si motive speciale. Domnulu autoru alu citatului articlu a perdatu din vedere, ca cele aduse in urma de d-spa, mai multu slabescu asertulu d-sele, caci déca clerulu nostru n’a abusatu in vre-unu chipu de positiunea sea falia cu poporulu nostru atunci, cându avea mâna libera, cându elu înaintea poporului era totum factum, apoi ore după ce logica aru putea sa aiba cineva temere de clerulu nostru asladi, cându este in constitutiunea cea mai liberale, cându poporulu este participe la tóra viéti’a bisericésca si scolara si insusi formedia, asia d’cendu, biseric’a in sensu mai largu. Séra, ca clerulu mai inainte n’aru fi fostu factoru in viéti’a poporului, negu, căci acést’a face in caracterulu bisericei orientale ; asemenea negu, ca clerulu nostru aru avea mai mari o drepturi eu poporulu, si ca prin urmare aru forma casta , totu asta negu si aceea, ca noi amu fi ajunsu la acelu stadiu, unde clerulu amu trebui sa se retrage, marginindu-se numai pre lângă cele pastorale, si sa ceda investamentulu mireniloru. Sa nu ne amagimu domnitorii, si sa ne instelamu noi pre noi, imprumutendu ideile streine ; unele suntu impregiurarile si posili’a nóstra si altele n e altoru popóre , sa fimu circumspecți sî reali pre câtu se pute sî sa nu alergamu după fluturi ! Dara si la alte popóre este acést’a o întrebare inca neresolvita privita chiaru si din puncta de vedere pedagogicu. Intrelegu si eu o astfeliu de emancipare a scóleloru de sub cleru la alte națiuni acolo, unde națiunea regimulu, care prestodia se identifica cu statulu, cu pentru aceea națiune tóte garantiele si mijiiócele materiale și morale pentru unu invettamentu corespundietoriu ; cine ne póte garantă noue invettamentulu nostru asta precum dorimu noi satu avemu, intielegu unu invettamentu moralu, religiosu, naliunalu , mirenii singuri desigura nu ! Ei nu potu! Ei n’au la dispositiune nici unu fondu naliunalu I prnu preste nici unu midilocu moralu ! Ei nu dis Totu preotimea este inca si astadica si in trecutu aceea, care póte influintia mai multu la poporu, totu ea este care varsa balsamu alianatoriu in durerile poporului românu, totu ea este care este că unu Méntoru lângă poporulu nostru, vine in atingere cu elu, traiesce in mijloculu lui si isi pastredia încrederea poporului nostru, influinti’a si autoritatea ei multa, putiena, câta este, nu o póte înlocui inteliginti’a mirena, celu putienu astadi nu. De aceea sa nu ne grabimu nici sa ne aruncamu pre aripile veniuriloru. Ore poporulu sasescu din Ardelu, care necontestabilu sta fórte bine cu ca as’a inventamentului, de ce nu de trage cârma scóleloru de sub clerulu loru, de ce nu imite dia pre germani, cu cari suntu de o vina cu atâtu mai vertosu ca la ei au si mai multi mireni inteligenți. Nu din alta causa, fara din aceea, ca suntu convinși, ca mirenii nu voru potea face mai multu de câtu clerulu ba desiguru mai putiemu si cu mai mari jertfe, si vedu înainte, ca unu dualismu Ei suntu prudinti intre biserica si scola după imprgjurarile nóstre locale este numai in detrimentulu inventamentului si alu culturei natiunale in genere. Déca ei, cari dispunu preste averi au temere de acésta separare apoi se va vedea din cele urmatóre, ca cu câtu mai putienu s’aru potea la noi realise sî practisu acésta ideia. Respunsulu la acést’a mai bine ni lu vom potea da acei frați ai noștri din decesele nóstre române ortodocse din Ungari’a, carii au si separatu inspectiunea scolara, asiediendu asta numiti inspectori districtuali mireni, fara plata. Nu voiu sa derogu nimicu din zelulu si bunavointi’a la multi din inteliginti'a nóstra mirena, carii au luatu asupra ei acésta sarcina natiunale, candu dice, ca servitiulu celu potu face ei scaleloru este unu servitiu de totu benevolu, si de totu secundariu pre lange ocupaciunile loru legate de positia loru in societate, dela care cei mai multi ’si au si esistintia. Si nu se póte pretinde dela ei ca sa calatoresca prin comune după trebuinitele indignate. Celu multu asia voru poté déca ’si voru face diurne însemnate spre spesele bietului poporu ; dara de multe ori nici tempulu nu-i ierta fiindu retrenuli prin alte afaceri ale loru ; apoi abstrahendu dela tote acestea intrebu eu ca ce va isprăvi in comune fara sfatulu si concursulu preotiloru ? Din contra tóte afacerile școlare se porta protopopulu asia ducându gratuitu in poterea oficiului si a autorizatiei sele, ce o are după positia sea intr’onu modu destulu de corespundietoriu in câtu se pote numai asceptă, după adjustarea sea materiale. Ca nu-si implinescu unii preoți datori’a loru, ca in multe locuri invettamentulu este tare inapoi concedu, insa tóte acestea suntu o negligintia si unu abusu precum pre dreptu observedia si Dnulu Redactoru alui Albinei, in not’a ce o face la articolulu din cestiune; insa pentru unele cazuri cu acestea nu este indreptatitu nimenea a combate principiulu si sistema scóleloru nostre. Déca „statutulu nostru organicu“ ne esiguredia din destulu înaintarea invenamentului nostru confessiunalu, desiguru elu trebue tienutu de basa pana atunci pâna cându vomu fi in stare alu înlocui prin ceva mai bunu ; si de aceea după parerea mea gresiescu toti aceia, carii adopte din idei’a emanciparei invetiatoriloru, numai pentru ca si alte popóre staruiescu intr’acolo, fara de a judeca lucrulu din tóte punctele de vedere sî adeca, ca ceea ce are intelesu aiurea, la noi póte nici decum nu póte avea iocu. Dlu autoru alu desu citatului articlu néga de a se fi făcutu vr'unu progresu in inventamentulu nostru confessiunalu din anulu 1865, de cându se afla scólele nóstre sub inspectiunea Consistorieloru. Acést’a este după mine o întrebare care cu anevoie mi-o aru potea cineva documentă; si déca concedu, ca la unu idealu, câtra care neciuimu a aduce inventamentulu nostru confessiunalu intr'adeveru n’amu ajunsu si suntemu departe de elu, apoi atât a a-si dori din parte-mi ca căușele la acést’a sa le captamu acolo, unde ele intr'adeveru se afla, iar’ nici decâtu a arunca cu furc’a cea lunga asupr’a preotimei nóstre. Dali preotimei nóstre mijlócele materiale si sucursulu moralu si ea ve va da scoli asia după cum doriti ! Ei ! dar cum slâmu cu tóte acestea ? forte reu de totu reu ! Noi suntemu avisati la poterile nóstre proprie; dar nu numai atâtu, noi suntemu luați cu biciuia de după urma prin legea scolara din anulu 1871 alt. diet. 38. Acésta lege pretinde pre de o parte a presta multu scotele confessiunale adeca atâtu câtu cele de statu, iéra pre de alta parte nu-i da nici unu sucursu materiala, nici moralul afara de simpla ameninttare, ca déca nu va corespunde referintieloru, se va preface in scola comunale. Sa nu incarcamu deci tóte neajunsese scóleloru nóstre asupr’a preotimei nóstre, nici sa-i facemu ei supositiuni nefundate , o reservatiune mentale . Preotimea nóstra n'are nici Ea este faleso pre causa a invetiamentului nostru numai din interesa curata pentru progresarea invetiamentului nostru ai pentru înaintarea poporului nostru — fiindu insasi, „asa sionarea dalei de 21 Augustu 1871. (Poesia cetită de P. Assessori consist. Z. Boiu la banchetulu din 22 Augustu 1871.) Di frumósa, di maretia, dî de candida lumina, Romanimea te saluta ! Inspirarea ta divina Ne descepta suvenirea de momentulu fericita, Cându Mires ’« * casta cânta cu Andreiu s’a logodita. • • Biseric’a in doliu Gemeă cu lungu suspina, Stringendu pre credincioșii La credinciosulu sinn ; Dar vai tempesi’a e grava , Pre mama si pre fii Amenintta perirea, — Ori cine i va scuti ? Atunci ca indurare Preabunulu Domnedieu Caută spre cei ce suferu, Spre scumpa poporulu sea ! Si ’n sântulu seu consiliu, De lume nepetrunsu, Decise : „Cup’a e plina ! AU suferitu d’ajunsul* * • Cerulu s* 'nsenina, sórele lucesce, Curcubeulu pacei lumile unesce, —• Si dela apusuri unu Apostola vine, Cu ana genia tainicu, nóptea s’o lumine. Cine e strainulu ? cei uimiti se ’ntreba . Dar Mirel’a sânta lu cunosco ’n graba Si i întinde mân’a : „Bine ai venitu a E tramisulu, solulu, Mirele-i doritul E Andreiu , chiamatulu, se ne re’nvieze, Ceti’a ignorantiei se o depărteze . E Andreiu, chiamatulu, ca se indulcésca Sartea unui popuiu cu mama cerésca. Cine e strainulu ? fapte 1 e lu arta . Facerea de bine I e mama, tata ; Spiritulu poterei, alu mariméi sboru, Alu iubire, farmecul e frate, soru. *) Colo se inaltia templele credintiei,1) Ici s'aprindu in șiruri- faclele sclintiei. 3) Proptele de spirituartea 4) Se graveza Si posteritatiei le incredinliéza. Veduv ’a, vnnecata in adunci suspine, Vine catva Densulu, sartea se-i aline. 5) Ear colo orfanii pane I ceru si svatu , Căci perdiendu unu tata, altulu au aflata. 6) Cela mormentu gigantica par’ ca ’nsufletiesce, E realitate ? E visu, ce amagesce ? Ba nu e visu, nu e nópte , ea s’a terminatu : ‘E Mitropoli’a, ce are’orieatul Dup1 unu somnu de farmecu, T) ce parea ca e morte, Dup’ a invelirei si a ’ngroparei sorte, Bata dimineti’a de a trei ’a dl 8) . Ea spargendu sicriulu, din mormentu est! — Cu eternulu cedru aduncimi cuprinde: *) Ca olivulu verde ramurile ’ntinde, ,0) Sî reversa frupta cu unu celu serinu n) Celu ce la venire-i se numiă străina. O străine scumpe! viéti’a, luminarea Ti urmeza pașii, Ti descriu cararea ; Fia, cu totu seclulu s’aduc unu strainu, Cum fusi Tu, Andree, la alu nostru sina ! Unu patriru de seculu astadi se implinesce, Si Andreiu Fundatoriulu nu mai obosesce. Nu e lupta, unde n’aru fi conluptatu, Nici triumfa, la care n’ara fi meritata. Unu patrariu de seculu orologiulu suna, Laurulu nemorirei fruntea s ’ncununa, Monumentulu petrei >zeata lu ’naltratu, Dar mai ’naltu in inimielu s'a radicatu ! —, * * . * Virgine tinere, flori adunareti, Fruntea cea nobila o ’ncoronareti , June, — betrânule incaruntatu, Dzu a dormitoru cat* a sositu ! Rugile fiiloru cerulu petrinda, Vinulu ospetiului curgă in nada ! Mari suntu momentele, ce le serbamu, Mari suvenirile, ce revocamu. Multi ani Părintele se ne traiesea! Multi ani, Pastoriule, turm’a se-Ti crescai Secululu Mirele vedialu plinitul Anii Miresei Lui n’aiba sforăitul # Poetulu simboliseza venirea înaltului Jubilariu la biseric’a nóstra din Transilvani’a prin asemenarea unei logodne. — Speramu, ca d. autore nu ne va luă un nume de ieu, déca pentru o mai comuna inttelegere ici colea vomu glossă poesi’a, travestindu-o in limba giulu prosaicu. R. *) Jubilariulu nu are parinți, nici fratîni, intre cari se imparta iubirea sea, ci aceea tóla este concentrata intru a face bine bisericei 6Î natiunei selo. 2) Bisericele, fondurile si afacerile loru. 3) Scotele, fondurile si afacerile scolastice. 4) Tipografia archidiecesana, infiintiata de Jubilariulu la anulu 1851. 5) Fundatiunea pentru preotii seraci si veduvele loru. 6) Fundatiunea Franciscu-Iosifiana. 7.) Nu naturale, ci produsu prin uneltiri străine. De trei jumatati de seculu: 1760 pana la 1864. 9) Ni se pare, se inttelege fundatiunea Pantasiana, care va reversa binefacerile sele numai după 100 ani dela intemeiarea sea, adeca la anulu 1954. 10.) Assecutarea vietiei sele cu 100,000 fl. M) Ajutarele castigate dela statu pre fiacare anu. •2.) Bust’a de marmora do Carrar’a, ce se desvelise la toastulu Dlui Cons. aul. Bolog’a,