Telegrafulu Romanu, 1871 (Anul 19, nr. 1-103)

1871-02-14 / nr. 13

cu vama preste rîulu Lothor (Lotru,) ce trece pre lângă cetatea de acel’a­si nume, dar fiindu ca acé­st’a era in oposetiune cu privilegiulu dela regele Ladislau, de aceea a denegat'o atâtu guvernulu re­­gescu, câtu si curtea. Si aceea merita atentiune ca, in 1765, cându s'au inf­inttatu militiele de­ granitia, dintre comunele ce se fieau de cetatea Talmaciului, comun­a Raco­­vitia s’a asiediatu epre scopulu acest’a in oblega­­mentum­ granitiarescu , natiunea saséscu a cerulu desdaunare dela fisculu regescu, una si procesu a începută, dar pretutindenea a capatatu decisiune respingatoria, din motivulu, ca pamentulu fiindu proprietatea coronei regesei unguresci si nu a na­­tiunei sasesci, desdaunarea nu póte compete natiu­­nei neimproprietarile. Pentru satele ce apartieneau Iin cetatile Talm­aciu, Lotrióra si Turnu-Rosiu, pre cari — precum se spuse mai nainte, regele Ladis­­lau­ alui V. le-a aneciatu la fundulu regescu, va sa d­aca se a fostu asiediatu in libertate egala cu a fundului, insa cei VII judi si atribura siesi cu sil­a potesiate de domni de pamentu si secera poporulu de iobagiu lorusi, fisculu regeseu a inceputu procesu in 1776, in 1822 l'a dobanditu, in 1825 Pa incuviintialu si curtea, insa judecat’a — cine scie la a cui influin­­tia, dar la lata intemplarea spre mare dauna a co­ronei regesei unguresci — inca in acelu anu a fosta retrasa, pre cându diregatorutulu cause ora regesei a intelît n­­edarea ei in 1838, 1842 sî 1846; va sa clrca a inletit’o de trei ori, dar pururea fara de resultaru. Sa privimu pusetiunea celoru siese sale din scaunulu filialu ala Saliscei. Acestea tote suntu comune din fundulu regescu. In 1554 națiunea sasesca dechiarându naintea regelui Ferdinandu, cum ca cetatea Omlasiului cu Salisce si cu celelalte sate apartienatorie suntu anecsate la fundulu re­gesen, regele a demandatu , ca locuitorii scaunului Salisce sa nu se socotésca in sîrulu iobagiloru ; articiulu de lege din 7 Decembre 1556 demanda, ca cei din scaunulu Saliscei sa nu fia supusi In contrbutiuni de o potriva iobagiloru, intr'uuu do­­cumentu din 1486 despre regularea hotararoru, scaunulu Saliscei e scrisu de apartienatoriu la ce­tatea Omlasiului pre fundulu regescu. Edictulu derea numesce alu 80 din Aprod. Const. de așiș­scaunulu Saliscei de pamentu re­gescu = „regius fundus;“ articlulu de lege I. din Sigh­­ior’a dela 5 Iuniu 1689, insiru scaunulu Sa­liscei si in priv­nti'a contributiunei la municipiele sasesci. Acestea demustra la evidintia, cum ca scau­­nulu Saliscei spartiene la fundulu regescu, sî cum ca locuitorii acelui scaunu au aceea­si egalitate ce­­lutienesca cu cei din fundulu regescu. Sî aici camer­a regesca a fostu lipsita de drep­­tulu ei de proprietate si a fostu păgubita forte in decursulu seclului trecutu, cându cei VII judi in­troduseră potestatea de domnii de pamentu, si pre locuitorii i secera sorti­ si iobagi. Pentru acest’a fisculu regescu la 1771 a inceputu procesu naintea forului productionalu, negandu-se competinti­a tribu­nalului, in urmarea apelatei dobandite pre calpa re­cursului, curtea in 1826 fece de escepsiunea in­­ contr'a tribunalului se puse­­a meritulu Continuându-se procesulu, la cestiunea procesului, producerei documinteloru, in 1829, tribunal du­­mm­ându sa se producă docum­intele, atunci n'a fostu foru­nci procesulu se opri, si de productionale la care sa se fia pututu continuă cu competiatia. Cei Vii­ judi sasesci, nesorosindu­ cursulu pro­cesului, in 1774 pre calea guvernului din Tran­silvania, alu caruiva pressedinte era baroanulu­i Mi­­haiu Bruckenthal, cu potere armata constrinsera pro Saiisceni sa primesca o conventiune urbariala; pen­tru acesta s’a facutu investigatiune, in a rarei’a urmare prin resolutiunea de curte din 1837, cei VII judi sasesci cu arendatorii si cu oficialii loru curteni au fo­st judecati sa platesca grafurile co­mise, iara Saliscenii, pentru ca sa-si redobandesca libertatea loru strave­chia, au fostu a visați la calea legei cu ajutoriulu directoratului causeloru care ajutoriu li s’a ordinatu de Mejestate. regesei. Acestu procesu s'a sî inceputu In tabul’a regesca in 1841, dara pana a nu se fini, sosi anula 1848, carele si pre Saiisceni­i’a gasitu așișderea in stare de iobagi. Descaunarea urbariale, atâtu pentru co­munele din scaunulu Talmaciului, câm si pentru celea din scaunulu Saliscei, au primit’o cei Vii judi sasesci. " Ce s’au dîsu despre comunele d­in­ scaunulu Sabiiului, cari odîuion» s’au trenutu de cetati­le Tal­­maciu si Loth­ora (Lothor,) aceea sta eu modifi­­catiuni neesentiali, sî despre cetatea Branului (­Torcs), carea e in posessiunea orasiului Brasiovu, sî despre salele ce se tienu de dens­a. Si ace­stea, comuti tales numitului orasiu le-a postesit secle întregi cu de obligamentu de a apera graniti­a, de a sustiene cetatile si altele asemenea, le-a postesit cu păduri, câmpuri, ape, regale sol. Dupa infiin­­ttarea militiei de granitia in 1765 au incetatu obli­gamintele numitului orasiu, dara bunurile le folo­­sesce si până in ziu­a de astadi. Cetatienii liberi din satele anesate la fundulu­n g seu, cu timpulu devenira sî aci iobagi, desdaunarea urbariala pen­­tru­ fundurile si posessiunile loru au primit’o num­i­­tulu prasiu. După infiinltarea miliției de granitia, incetându tóte sarcinele pentru aperarea granitiei ,­­ locuitorii loru trebuiau restituiti iara­si in acea stare,­ in carea suntu cei’a­lalti cetatieni liberi din fundulu regeseu, deci nu poteau fi siliti la ser­vice iobagiali, nu se putea lua desdaunare urbari­ala sî de decima, satele după dreptulu dn fundulu regescu, nu puteau fi restrinse in folosirea paduri­­loru loru, a câmpuriloru, apeloru, plaiurilor. Acestea suntu astufetiu de anomalii, cari preste vatemarea dreptului ce se comite asupr’u cetatieni­­loru, totu odata tragu dupa s­nu o scirbare mare a veniteloru statului si ale corónei, ceea ce prin ur­mare trebuesce vindecatu. Aru trebui complanate mai intaiu platirile necompetinti ce s’au inculu din partea statului, apoi legel ■ (im­ea aru trebui sa se ingrigesca despre aceea, că locuitorii, constrinsi cu n­edreptulu la starea de iobagi, sa se nstituésca in deplin’a lom libértaié si in lóle drepturile civili, pentru folosinttele ce li s’a detrasu sa f­a desdau­­­­nali, sa li se redee pidinle, câmpurile, apele si plaiurile loru, si sa fia curățiți de veri ce remaa­­­­sitie urbariali. Acest’a se póte ajunge numai prin asternerea unui proiectu nou de lege, nssufeliu, precum s a in­templatu in cestiunea criditatei secuiesci. Patent­a din 24 Iuniu 1854 nu se póte aplica la chlarificarea acestoru relatiuni, pentru ca acést’a reguléza numai acele casuri, cându obiectulu de certa este intre fostulu domnu do pamentu si fos­­tulu iobagiu despre natur­a pamenturiloru singu­ratice, sî terminulu e anulu 1829, preste care nu se póte merge inderesru. Natur’a relatiuniloru urbariale ce s'a desvol­­tatu pre fundulu regesen, este o cestiune nu nu­mai de dreptu privatu, ci in mare mesura o ces­­tiune de stătu si de dreptu publicu, carea contiene nu numai cele mai sânte interese «loru mii de lo­cuitori, ci totodata interesulu de linisce alu statului sî interesulu principala de avere alu coronei, des­pre ce legelaliunea cauta sa de spuna. Comunele din scaunele filiale Salisce eu Tal­­m­aciu cari se liemu de scaunulu Sibiiului, prin de­­putatulu Ioane Puscariu au dutu unu memorandu la camer’a representation pentru regularea relati­uniloru publice. La acestu memorandu a scrisu desluciri advocatulu Vilelmu Bruckner din Sabiiu. Camer’a representativa inca n’a olaritu. Acum’a se apropia ocasiunea spre acést’a. Articlulu de lege XLIII din 1868, rându a regulatu in dHaiu uniunea intre Ungari’a sî Tran­silvanii, nn p. 16, impoterindu guvernulu că sa faca provisoriu dispusetiunile de regulare , s-a im­­pusu de datoriniia „ca—după ascultarea respectivi­­loru, sa asterna dietei astufeniu de proiectu de lege, carele sa fee in consideratione sî sa aduca in con­­sonantia atâtu drepturile ce se lugeza pre legi si contracte, câtu si egali îndreptățire­a tuturoru ce­­tatieniloru patriei de pre teritoriuiu fundului re­gescu de veri ce nationalitate aru fi “ Acesta despusesiune a legei este atâtu de elastica, in­câtu pre basea ei se pare ca deodata sî la olalta se potu imbracisia atâtu regularea relatiuniloru de dreptu publicu, câtu sî a acelor’a de dreptu pri­­vatu; dara acesta neregulabilitate aru încurcă caus’a. Reuniunei nóstre i se pare ca o problema grea — de o parte : „ascultarea respectiviloru, legile si con­tractele si dora privilegiele aplicate in fen­urite mo­duri, — de alta parte , sa se fee in consideratiunea nesesaria si sa se aduca in consonantia egal­a în­dreptățire a tuturoru ceta­teniloru patriei de veri ce nariu militate.“ aru trebui sa se rupă a nóstra părere nepretensiva, despartă ceea ce nu se tiene de olalta. Autonomi’u fundului regescu, organismulu seu m­unicipalu, inpartirea libertatei politice pre­da­sea egalitatei de dreptu intre toti cetatienii patriei de pre teritoriulu fundului regescu de veri ce na­tionalitate aru fi densii, acésta easto fi­lm­du ces­­tiune de dreptu publicu, cu carea ptivilegialu nu incite, nici nu sufere că organisarea venituria sa creeze sluta nou in statu. Deci acesta cestiune de dreptu publica aru trebui sa se deslege separati, pre barea principie­­loru cari in 1818 s'au prefăcutu legi. Dara aru trebui sa preerga ofarirea relatiuniloru de natur’a dreptului private, va sa dîca, cum ca coralienii pa­­triei ce locuescu pre fundulu regescu sa se res­­tituesca mai intaiu in posessiunea drepturiloru ce li s’au luatu, sa se facele lóle sarcinele remusitii­­loru urbariali sî sa se decla­are prin article de lege cum ca : comunele din scaunulu Talmaciului, din nou Saliscei sî celea ale Branului, numai in privinti'a municipiala au fostu sî suntu sub jurisdictiunea fondului regescu, starea loru cetatienésca, regularea relatiuniloru loru de posessiune, nu se potu decide nici după regulele pentru regularea posessiuniloru ce­ sti statorite in pa­enfa din 21 Iun­u 1854, nici o dupa ord'natiunile urbariali emise mai tardiu, ci acele comune sa pota posiede intregu teritoriulu ho­­lareloru loru, pădurile loru, apele loru, câmpurile loru, ca­ si cei a­lalti mai multi cetatieni liberi de pre fundulu regesei, dimpreună cu dreptulu loru de regale, asișderea cu cetatieni liberi, sa se dechiara ca le voru posiede, sî sa se otarésca restituirea lora intrensele. Ministeriulu se va ingrigi despre aceea, că pre calea administrativa sa se intemple împărțirea sî socotele reciproce in privinli’a muntiloru re­­vindicati sî in privinli’a folóseloru ce cei Vii judi sî orasiulu Brasiovu le au luatu dela comune iu da cursulu timpului; acest’a sa se intemple după ascul­tarea pârtiloru sî pre basea cercelârei detaiate a dateloru referitorie la lucru, luându-se in conside­­ratiune dreptatea si ecilarea. Pentru ajungerea acestui scopu, osta Reuniune sî reconosce de o detorm­tia cetatienésca a sea­că la astenta înaltului Ministeriu ungurescu de justitia urm­atórieic puncte pentru unu proiectu de le<*e­s (L’unu publicatu in nr. 7. a. c.) Dela resbenu. Colimu in „Rom­anulu“ . O scrisóre particulara, sosita in Bucuresci si scrisa din Friburgu, in Elveti’n, contiene, d­espre sosirea francesiioru in acestu orasiu, amenuntele de mai ia vale. Le reproducemu pentru ca sa se vedia la ce grada de abnegatiune, nobletie șî mă­rime de sufletu ajunge unu poporu, care se bucura multu timpu d’unu regime de libertate sî moralitate; de regimele republicani Aspectulu trupeloru de linia sî de mobili­eră atâtu de infioratoriu, in­câtu nu-mi putui opri la­crimile ved­endu-i. Unii nici nu se mai puteau feri, alții mai ca nu mai aveau incan­iaminte ; ace­­sti’a erau pre jumetale imbracati, acei’a slabi, no­­roiati, nespălați sî strentiarosi, intr’unu cuventu i ai fi pututu luă dreptu unu lungu cortegiu de cersitori, afara de câte-va esceptiuni. A trebuitu sa se golésca tóte scólele, chiaru sî colegiulu, pentru a primi pre toti acești soldați, scólele primare sî secundare de fete, casarm­a, Au­­gustinii, Ligorienii, tote aceste clădiri s­au implatu cu densii. Ieri séra numerulu soldatiloru era stra de considerabile, in câtu mai multu d’o suta dintre densii au fostu pusi in biseric’a Cordelieloru, unde caritatea publica a mersu se i primésca. Politi’ii locale invită pre toti locuitorii din orasiu sa faca supa pentru prisonieri , in timpii de trei dile sér’a sî diiuinéti’a, ultiiele furnicau de ómeni sî femei, ducendu supa in localurile ocupate de nenorocitii nostrii ospeti. Nimicu nu egaleza aventuru carilatiei ce Fri­­burgesii au aretatu cu acésta ocasiune : Iata lumea rivalisa in zelu pentru a ajută pre germanii soldați, nutrimentu, vestminte, incalt­aminte, rufaria, ingrijiri medicale, totu ce cerea, totu ce reclamă miseri’a ingrozitóre a acestoru ómeni si s’a datu eu imbel­­singure. Unu comitetu compusu din cele mai de căpetenia domne din orasiu s’a formații pentru a ingriji sî legă ranele acestoru nenorociți: amu ve­­chiulu cu ochii mei pre d-nele Reynald de Peyrol­­les, Mayllarder șî Diesbach de Courgevaux prindu­­se in genunchi înaintea soldatiloru, luându le, legându-le cu îngrijire, cu precauliune sî cu o ad­mirabile solicitudine. Unor’a piciorele le erau inghetiate, iltor’n de­getele gangrenate; piciorele acestor’a erau asiă de t­imf­lare, ig câtu uiu­se tuni puteau incali­ă cu nici

Next