Telegrafulu Romanu, 1871 (Anul 19, nr. 1-103)
1871-02-14 / nr. 13
cu vama preste rîulu Lothor (Lotru,) ce trece pre lângă cetatea de acel’asi nume, dar fiindu ca acést’a era in oposetiune cu privilegiulu dela regele Ladislau, de aceea a denegat'o atâtu guvernulu regescu, câtu si curtea. Si aceea merita atentiune ca, in 1765, cându s'au infinttatu militiele de granitia, dintre comunele ce se fieau de cetatea Talmaciului, comuna Racovitia s’a asiediatu epre scopulu acest’a in oblegamentum granitiarescu , natiunea saséscu a cerulu desdaunare dela fisculu regescu, una si procesu a începută, dar pretutindenea a capatatu decisiune respingatoria, din motivulu, ca pamentulu fiindu proprietatea coronei regesei unguresci si nu a natiunei sasesci, desdaunarea nu póte compete natiunei neimproprietarile. Pentru satele ce apartieneau Iin cetatile Talmaciu, Lotrióra si Turnu-Rosiu, pre cari — precum se spuse mai nainte, regele Ladislau alui V. le-a aneciatu la fundulu regescu, va sa daca se a fostu asiediatu in libertate egala cu a fundului, insa cei VII judi si atribura siesi cu sila potesiate de domni de pamentu si secera poporulu de iobagiu lorusi, fisculu regeseu a inceputu procesu in 1776, in 1822 l'a dobanditu, in 1825 Pa incuviintialu si curtea, insa judecat’a — cine scie la a cui influintia, dar la lata intemplarea spre mare dauna a coronei regesei unguresci — inca in acelu anu a fosta retrasa, pre cându diregatorutulu cause ora regesei a intelît nedarea ei in 1838, 1842 sî 1846; va sa clrca a inletit’o de trei ori, dar pururea fara de resultaru. Sa privimu pusetiunea celoru siese sale din scaunulu filialu ala Saliscei. Acestea tote suntu comune din fundulu regescu. In 1554 națiunea sasesca dechiarându naintea regelui Ferdinandu, cum ca cetatea Omlasiului cu Salisce si cu celelalte sate apartienatorie suntu anecsate la fundulu regesen, regele a demandatu , ca locuitorii scaunului Salisce sa nu se socotésca in sîrulu iobagiloru ; articiulu de lege din 7 Decembre 1556 demanda, ca cei din scaunulu Saliscei sa nu fia supusi In contrbutiuni de o potriva iobagiloru, intr'uuu documentu din 1486 despre regularea hotararoru, scaunulu Saliscei e scrisu de apartienatoriu la cetatea Omlasiului pre fundulu regescu. Edictulu derea numesce alu 80 din Aprod. Const. de așișscaunulu Saliscei de pamentu regescu = „regius fundus;“ articlulu de lege I. din Sighior’a dela 5 Iuniu 1689, insiru scaunulu Saliscei si in privnti'a contributiunei la municipiele sasesci. Acestea demustra la evidintia, cum ca scaunulu Saliscei spartiene la fundulu regescu, sî cum ca locuitorii acelui scaunu au aceeasi egalitate celutienesca cu cei din fundulu regescu. Sî aici camera regesca a fostu lipsita de dreptulu ei de proprietate si a fostu păgubita forte in decursulu seclului trecutu, cându cei VII judi introduseră potestatea de domnii de pamentu, si pre locuitorii i secera sorti si iobagi. Pentru acest’a fisculu regescu la 1771 a inceputu procesu naintea forului productionalu, negandu-se competintia tribunalului, in urmarea apelatei dobandite pre calpa recursului, curtea in 1826 fece de escepsiunea in contr'a tribunalului se pusea meritulu Continuându-se procesulu, la cestiunea procesului, producerei documinteloru, in 1829, tribunal dummându sa se producă documintele, atunci n'a fostu forunci procesulu se opri, si de productionale la care sa se fia pututu continuă cu competiatia. Cei Vii judi sasesci, nesorosindu cursulu procesului, in 1774 pre calea guvernului din Transilvania, alu caruiva pressedinte era baroanului Mihaiu Bruckenthal, cu potere armata constrinsera pro Saiisceni sa primesca o conventiune urbariala; pentru acesta s’a facutu investigatiune, in a rarei’a urmare prin resolutiunea de curte din 1837, cei VII judi sasesci cu arendatorii si cu oficialii loru curteni au fost judecati sa platesca grafurile comise, iara Saliscenii, pentru ca sa-si redobandesca libertatea loru stravechia, au fostu a visați la calea legei cu ajutoriulu directoratului causeloru care ajutoriu li s’a ordinatu de Mejestate. regesei. Acestu procesu s'a sî inceputu In tabul’a regesca in 1841, dara pana a nu se fini, sosi anula 1848, carele si pre Saiiscenii’a gasitu așișderea in stare de iobagi. Descaunarea urbariale, atâtu pentru comunele din scaunulu Talmaciului, câm si pentru celea din scaunulu Saliscei, au primit’o cei Vii judi sasesci. " Ce s’au dîsu despre comunele din scaunulu Sabiiului, cari odîuion» s’au trenutu de cetatile Talmaciu si Lothora (Lothor,) aceea sta eu modificatiuni neesentiali, sî despre cetatea Branului (Torcs), carea e in posessiunea orasiului Brasiovu, sî despre salele ce se tienu de densa. Si acestea, comuti tales numitului orasiu le-a postesit secle întregi cu de obligamentu de a apera granitia, de a sustiene cetatile si altele asemenea, le-a postesit cu păduri, câmpuri, ape, regale sol. Dupa infiinttarea militiei de granitia in 1765 au incetatu obligamintele numitului orasiu, dara bunurile le folosesce si până in ziua de astadi. Cetatienii liberi din satele anesate la fundulun g seu, cu timpulu devenira sî aci iobagi, desdaunarea urbariala pentru fundurile si posessiunile loru au primit’o numitulu prasiu. După infiinltarea miliției de granitia, incetându tóte sarcinele pentru aperarea granitiei , locuitorii loru trebuiau restituiti iarasi in acea stare, in carea suntu cei’alalti cetatieni liberi din fundulu regeseu, deci nu poteau fi siliti la service iobagiali, nu se putea lua desdaunare urbariala sî de decima, satele după dreptulu dn fundulu regescu, nu puteau fi restrinse in folosirea paduriloru loru, a câmpuriloru, apeloru, plaiurilor. Acestea suntu astufetiu de anomalii, cari preste vatemarea dreptului ce se comite asupr’u cetatieniloru, totu odata tragu dupa snu o scirbare mare a veniteloru statului si ale corónei, ceea ce prin urmare trebuesce vindecatu. Aru trebui complanate mai intaiu platirile necompetinti ce s’au inculu din partea statului, apoi legel ■ (imea aru trebui sa se ingrigesca despre aceea, că locuitorii, constrinsi cu nedreptulu la starea de iobagi, sa se nstituésca in deplin’a lom libértaié si in lóle drepturile civili, pentru folosinttele ce li s’a detrasu sa fa desdaunali, sa li se redee pidinle, câmpurile, apele si plaiurile loru, si sa fia curățiți de veri ce remaasitie urbariali. Acest’a se póte ajunge numai prin asternerea unui proiectu nou de lege, nssufeliu, precum s a intemplatu in cestiunea criditatei secuiesci. Patenta din 24 Iuniu 1854 nu se póte aplica la chlarificarea acestoru relatiuni, pentru ca acést’a reguléza numai acele casuri, cându obiectulu de certa este intre fostulu domnu do pamentu si fostulu iobagiu despre natura pamenturiloru singuratice, sî terminulu e anulu 1829, preste care nu se póte merge inderesru. Natur’a relatiuniloru urbariale ce s'a desvoltatu pre fundulu regesen, este o cestiune nu numai de dreptu privatu, ci in mare mesura o cestiune de stătu si de dreptu publicu, carea contiene nu numai cele mai sânte interese «loru mii de locuitori, ci totodata interesulu de linisce alu statului sî interesulu principala de avere alu coronei, despre ce legelaliunea cauta sa de spuna. Comunele din scaunele filiale Salisce eu Talmaciu cari se liemu de scaunulu Sibiiului, prin deputatulu Ioane Puscariu au dutu unu memorandu la camer’a representation pentru regularea relatiuniloru publice. La acestu memorandu a scrisu desluciri advocatulu Vilelmu Bruckner din Sabiiu. Camer’a representativa inca n’a olaritu. Acum’a se apropia ocasiunea spre acést’a. Articlulu de lege XLIII din 1868, rându a regulatu in dHaiu uniunea intre Ungari’a sî Transilvanii, nn p. 16, impoterindu guvernulu că sa faca provisoriu dispusetiunile de regulare , s-a impusu de datoriniia „ca—după ascultarea respectiviloru, sa asterna dietei astufeniu de proiectu de lege, carele sa fee in consideratione sî sa aduca in consonantia atâtu drepturile ce se lugeza pre legi si contracte, câtu si egali îndreptățirea tuturoru cetatieniloru patriei de pre teritoriuiu fundului regescu de veri ce nationalitate aru fi “ Acesta despusesiune a legei este atâtu de elastica, incâtu pre basea ei se pare ca deodata sî la olalta se potu imbracisia atâtu regularea relatiuniloru de dreptu publicu, câtu sî a acelor’a de dreptu privatu; dara acesta neregulabilitate aru încurcă caus’a. Reuniunei nóstre i se pare ca o problema grea — de o parte : „ascultarea respectiviloru, legile si contractele si dora privilegiele aplicate in fenurite moduri, — de alta parte , sa se fee in consideratiunea nesesaria si sa se aduca in consonantia egala îndreptățire a tuturoru cetateniloru patriei de veri ce nariu militate.“ aru trebui sa se rupă a nóstra părere nepretensiva, despartă ceea ce nu se tiene de olalta. Autonomi’u fundului regescu, organismulu seu municipalu, inpartirea libertatei politice predasea egalitatei de dreptu intre toti cetatienii patriei de pre teritoriulu fundului regescu de veri ce nationalitate aru fi densii, acésta easto filmdu cestiune de dreptu publicu, cu carea ptivilegialu nu incite, nici nu sufere că organisarea venituria sa creeze sluta nou in statu. Deci acesta cestiune de dreptu publica aru trebui sa se deslege separati, pre barea principieloru cari in 1818 s'au prefăcutu legi. Dara aru trebui sa preerga ofarirea relatiuniloru de natur’a dreptului private, va sa dîca, cum ca coralienii patriei ce locuescu pre fundulu regescu sa se restituesca mai intaiu in posessiunea drepturiloru ce li s’au luatu, sa se facele lóle sarcinele remusitiiloru urbariali sî sa se declaare prin article de lege cum ca : comunele din scaunulu Talmaciului, din nou Saliscei sî celea ale Branului, numai in privinti'a municipiala au fostu sî suntu sub jurisdictiunea fondului regescu, starea loru cetatienésca, regularea relatiuniloru loru de posessiune, nu se potu decide nici după regulele pentru regularea posessiuniloru ce sti statorite in paenfa din 21 Iunu 1854, nici o dupa ord'natiunile urbariali emise mai tardiu, ci acele comune sa pota posiede intregu teritoriulu holareloru loru, pădurile loru, apele loru, câmpurile loru, ca si cei alalti mai multi cetatieni liberi de pre fundulu regesei, dimpreună cu dreptulu loru de regale, asișderea cu cetatieni liberi, sa se dechiara ca le voru posiede, sî sa se otarésca restituirea lora intrensele. Ministeriulu se va ingrigi despre aceea, că pre calea administrativa sa se intemple împărțirea sî socotele reciproce in privinli’a muntiloru revindicati sî in privinli’a folóseloru ce cei Vii judi sî orasiulu Brasiovu le au luatu dela comune iu da cursulu timpului; acest’a sa se intemple după ascultarea pârtiloru sî pre basea cercelârei detaiate a dateloru referitorie la lucru, luându-se in consideratiune dreptatea si ecilarea. Pentru ajungerea acestui scopu, osta Reuniune sî reconosce de o detormtia cetatienésca a seacă la astenta înaltului Ministeriu ungurescu de justitia urmatórieic puncte pentru unu proiectu de le<*es (L’unu publicatu in nr. 7. a. c.) Dela resbenu. Colimu in „Romanulu“ . O scrisóre particulara, sosita in Bucuresci si scrisa din Friburgu, in Elveti’n, contiene, despre sosirea francesiioru in acestu orasiu, amenuntele de mai ia vale. Le reproducemu pentru ca sa se vedia la ce grada de abnegatiune, nobletie șî mărime de sufletu ajunge unu poporu, care se bucura multu timpu d’unu regime de libertate sî moralitate; de regimele republicani Aspectulu trupeloru de linia sî de mobilieră atâtu de infioratoriu, incâtu nu-mi putui opri lacrimile vedendu-i. Unii nici nu se mai puteau feri, alții mai ca nu mai aveau incaniaminte ; acesti’a erau pre jumetale imbracati, acei’a slabi, noroiati, nespălați sî strentiarosi, intr’unu cuventu i ai fi pututu luă dreptu unu lungu cortegiu de cersitori, afara de câte-va esceptiuni. A trebuitu sa se golésca tóte scólele, chiaru sî colegiulu, pentru a primi pre toti acești soldați, scólele primare sî secundare de fete, casarma, Augustinii, Ligorienii, tote aceste clădiri sau implatu cu densii. Ieri séra numerulu soldatiloru era stra de considerabile, in câtu mai multu d’o suta dintre densii au fostu pusi in biseric’a Cordelieloru, unde caritatea publica a mersu se i primésca. Politi’ii locale invită pre toti locuitorii din orasiu sa faca supa pentru prisonieri , in timpii de trei dile sér’a sî diiuinéti’a, ultiiele furnicau de ómeni sî femei, ducendu supa in localurile ocupate de nenorocitii nostrii ospeti. Nimicu nu egaleza aventuru carilatiei ce Friburgesii au aretatu cu acésta ocasiune : Iata lumea rivalisa in zelu pentru a ajută pre germanii soldați, nutrimentu, vestminte, incaltaminte, rufaria, ingrijiri medicale, totu ce cerea, totu ce reclamă miseri’a ingrozitóre a acestoru ómeni si s’a datu eu imbelsingure. Unu comitetu compusu din cele mai de căpetenia domne din orasiu s’a formații pentru a ingriji sî legă ranele acestoru nenorociți: amu vechiulu cu ochii mei pre d-nele Reynald de Peyrolles, Mayllarder șî Diesbach de Courgevaux prinduse in genunchi înaintea soldatiloru, luându le, legându-le cu îngrijire, cu precauliune sî cu o admirabile solicitudine. Unor’a piciorele le erau inghetiate, iltor’n degetele gangrenate; piciorele acestor’a erau asiă de timflare, ig câtu uiuse tuni puteau incaliă cu nici