Telegrafulu Romanu, 1871 (Anul 19, nr. 1-103)

1871-03-28 / nr. 25

Telegrafulu ese de done ori pre septe­­­mana: Duminee’a si Joi’a. — Prenume-I rațiunea se face in Sabiiu la espeditur’al foiei pre afara la c. r. poște cu bani­­ gata prin scrisori francate adresate catra l­espeditura. Pretiulu prenumeratiunei pen­­­tru Sabiiu este pre anu­l fl. v. a. car 1 pre o jumetate de anu 3 fl. 50. Pen­­t­ru abilit, in §1 Martiu­­ 6 Aprlie) 1871 r tru celelalte parti ale Transilvanie si pentru premnerele din Monarchia pre anu anu 8 fl. I­n­­ra pre o jumetate de anu 4 fl. v. a. Pentru 1 princ. si tieri s­ reine pre anu 12 ‘/3 anu 6 fl. Inseratele se pin teren pentru întâi1­a I­ara cu 7 cr. sirulu, pentru a dou’a ore cu ‘­2 cr. si pentru a trei’a repetire cu 3­­ cr. v. a. X- 25. ANULU XIX. Ca 1 Aprile se deschide prenumera­­tiune noua la „Telegrafulu Romanii" pre langa comstitutiile espuse in fruntea fótei. Editur’a. Sabiiu 27 Martiu. Déca aruncamu privirea nóstra asupr’a situatiunei, avemu dreptulu de a ne increzi fruntea si a cauta seriosi in viitoriu, invite la o bucuria . Ce vedemu, nu este ca sa ne nedreptati, desconsideratiuni pana la persecutiune, versuri de sânge, răpire de avere si de oile bunuri s. a. ca aceste au scrisu in timpulu din urma istori’a secuiului alu naue­ spra­ die­­celea in paginile, in cari aru fi trebuitu sa stea scrisu înaintare in sclinl­a, dreptate catva toti omenii din partea tuturoru, luminare spirituale sî altele ca aces­tea. Sî avemu sperantia ca aceste rele ce bântuiescu societatea omenésca se voru sfersi? Speranti’a o avemu, inse cându vedemu unu papismu declaratu infalibile si cadiulu indata după aceea din potestarea sea lu­­mésca, ponendu tótu in mișcare spre a-si recâștiga ce a perdutu, cându vedemu ca acei ce se dicu din gratia lui Ddicu sî suntu totu cu fric’a lui Dumnedieu in gura sfasia­tieri sî punu vointi’a loru mai pre­susu de ori ce vointia, cându vedemu pre acei ce se dicu binevoitori ai poporului, ca nu făcu alta decâtu agitéza neincetatu popórele spre a le pute ave neincetatu sa dispusetiunea spre a le „salva“, atunci ti mai perdi si speranti’a ca relele ce bântuiescu societatea se voru termina. Dara au mai fostu omenii in posesiuni de aceste. Dreptatea s’ adeverulu s’au incercatu îm­pilatorii a le sterge de pre pamentu, inse ele tocma atunci au stralucitu mai puternicu. Sa speramu ca toti acei ce voru sa se folo­­sésca de aprópele seu cu de nisce mijlóce orbe spre comoditatea loru, voru fi calcati de greutatea fapteloru sî dreptatea sî adeverulu voru triumfă cum a triumfalii si alte dati. Dee cerutu că si incâtu ne privesce pre noi românii se simu ajunsu a cunosce unde ne este salvarea nóstra cea adevarata si sa nu mai orbecumu după vocile acelora ce ducu cutva intu­­nereculu poporului nostru. Atunci apoi cu bucuria sa serbamu învierea Domnului si viitoriului nostru si cu indoita bucuria [sa ne imbralisiamu cu cresti­­nésc’a salutare de Ghristosu a înviatul Eveneminte politice. In 30 sî 31 Martin ajunse in fine si afa­cerea Bisericei Sf. Treimi din Ce­tatea Brassovului înaintea dietei După o desbatere in doua siedintie s'a decisu, că caus­a sa se dea ministrului de cultu si instruc­țiune publica, prelânga inviatiunea, că sa mijlocesca câtu mai curend lu deciderea legale sî ^finale a acestei cause. Caus­ a acest’a dara a intratu sî in „divanu“ sî acum se trimite inapoi ministrului. Politic’a se pregatesce de ferie pentru vre-o câteva dile. In partea pentru noi dincoci de Lait’a a fostu mai de insemnatu in dilele aceste incheiarea congresului catolicu, a cărui conclusiuni avura sî acelu efectu, de pre­diu’a „a cincea după pasci“ se va trene si o conferintia de câtra inteliginti’a gr. cat. romana in Alba Iulia. Din R­o­m­a­n­i ’a se scrie la dinante străine, ca agitațiunea spiriteloru s’a­u mai domolitu după disolverea camerei. Aceleași dinarte inse se demin­­tiescu pre sine si, pentru ca „Presse“ din Vien’a scrie ca Porl’a are imputerire din partea puteriloru ca la casa de lipsa sa ocupe Bucurescii. In fine ca Porla a concentrat trupe la Siumi’a. Dinariele ce ne vinu din Romani­a, după cum e colórea par­tideloru ce representa, scriu in unu modu forte iritatu asupr’a guvernului de acum; altele iéra tindu a respiră unu aieru de pace, de ordine sî de sta­bilitate, singurulu mijlocu, ce mai póte garantă esistinti’a junelor statu. Scirile private, ce vinii de acolo, suntu dorescu numai mai multa pentru cesta din urma sî unu guvernu nationalu, carele cu energia sa infranga passiunile de partide, sî sa puna siera in starea de asi vede de lipsele ei, de a im­­bunatati sartea poporului, carele este indiferentu la tóte sbuciumurile, ba e satulu de ele sî e periculu ca indiferentismulu se va estinde sî asupr a esistintiei tierei, déca nu va ave (poporulu) curendu ocasiune a simti bunetatile vietiei politice sî sociali, ca in alte staturi. F­r­a­n­c­i ’a e sî­adi in prim’a­linia la or­dinea dilei in fata dinaristic’a. Noi amu impartesUu cetitoriloru unele fragmente din cele ce s’a petre­­cutu in acea tiara nenorocita, sî pre carea inimicii nu au fostu in stare a o umili, precum o umilescu acum neintielegerile intre fiii ei. Se intielege de sine ca erumpendu ostilitățile intre cei ce se lieau de „comun’a“ din langa carea s’au alipitu o suma de gardiști Parisu, națio­nali si comunicatiunea a trebuitu sa fia întrerupta. Situatiunea Parisului falia cu Versailles e aceea carea eră pre tempulu asediei nemtiesci, acum cu deosebire, ca cei ce au sa atace Parisulu nu suntu nemți, ci francesi. Telegramele din urma despre lupta intre Parisu sî Versailles, sau intre insurgenții din Parisu sî trupele tierei din­­ Versailles, spunu, ca redutulu Chatillon fu luatu in 4 Aprile n. dimineti­a de catra trupele regimului, cu care ocasiune acestea au prinsu 2000 de insurgenți intre cari si unu generalu (Henry). Din reduta s’a continuatu lupta de artileria asupr’a forturiloru ocupate de insurgenți. In același tempu vinu scrii din Parisu despre noule încercări de impacare. „Opinione nationale“ spune ca deputați din Parisu sî primarii reorgani­­seza unu comitetu de impacare. Din câte se scriu despre insurgenții din Parisu se aru vede ca impacarea va cu fi anevoia. Ei suntu ingrijiti de revenirea orleanistiloru séu napoleoni dn­oru pre tronu sî déca suntu adeverate tóte câte se scriu despre densii, voru a reforma referintiele sociale. „Tagespresse“ scrie despre acesta nenorocire a Franciei urmatorele: Lupt­a pre strada catra Versailles e din ce in ce mai veementa. Dupa atacul­ anteposturilor, a urmata lupta dela 2 Aprile, in care fura respinși roșii. Insurgenții, cari ocupară dinmuiui spre Courbevoie, fara alungați înapoi in cetate. Inse decâtu tóte aceste, trebuie sa fia lupta a trei­a cu multu mai sângerosa. Nu lupta mai multa, ci b­a­t­a I­i­a a fostu, ceea ce a asternutu pamentulu din giurulu Parisului cu morți. Până in momentulu de fatia nu suntu sciri sigure asupr’a­celoru in­­template in diu’a acést’a nefericita. Versailles se ascunde in tăcere. Depestele din Parisu, mai cu sema cele din 4 Aprile suntu asta de confuse, incatu abia se póte alege ceva positi­u dintrensele. Telegramulu celu mai nou din Parisu, cela avemu înaintea ochiloru, scie mai departe numai de o lupta cu artileria intre Mendon si Clamarl, de­óre­ce inse­alta depesta vorbesce de o triada spre Rueil, trebuie ca insur­genții s’au aratatu sî aci. Preste totu — combi­­nându dupa scirile englezesc! — insurgenții au esitu din Parisu in trei colóne. Voiau sa ajunga la Versailles pre trei culi diferite. Arip’a drepta voiă sa merga la Versailles preste Neuilly sî Rueil, centrulu avea de cugeta a o luă pre drumulu celu mai scurtu pre la Sevres, arip’a stânga voia sa sosesca preste Chatilon sî Plessis-piquet tocm’a la ressedinl­’a regimului. Dóue parli din armat’a in­surgenților­ aveau pusetiuni scutite. Cost’a (11a­n­curi) era scutita de forturile Vanves si Montrouge, centrulu se rachima de fortulu Issy, câtu pentru arip’a drepta credeau insurgenții ca Mont-Valerienii va cruti. Inca in 20 Martie cautau insurgenții sa ocupe Mont-Valerienulu. Vre-o 3000 se concentrară dina­intea fortului sî cerura predarea lui. Comandantele inse a respunsu negativu. Trupele promisera ca la casa de vre-o operațiune de resbelu nu voru pusca. Impregiurarea acest’a a instelatu pre coroi­e­­tulu din Parisu, incâtu a crediutu ca roșii voru pute trece negieniti pre dinaintea fortului sî inste­­latiunea acést’a a fostu acestor’a forte desastrosa. Pentru­ ca fortulu Mont-Valerien, carele intr’aceea póte a primitu o garnisóna mai de încredere a de­­schisu unu foca ucidietoriu asupr’a rosiiloru sî se parea ca pre unu corpu s’a facutu sa fuga. Nu se scie ce influintia va fi avutu nesuccesulu in partea acé­­sta asupr’a celorulalte trupe. Probabilu este ca tata puterea insurgentiloru s’a retrasu dincolo de siantiuri sî ca in urm’a acestei catastrofe a rosiiloru, va urma unu atacu de catra trupele parlamentului (versaillistilor­), care va mai dă lovituri ordiene revolutiunei; tacerea cea perfecta a celora din Versailles nu face pre nimenea a nu ave vre-o iodoicla ca togm’a asta aju­sta lucrurile. De-alt­­inintre puterea armata a rosiiloru nu póte sa nici una casu sa invinga, déca trupele versailistiloru voru fi statornice sî nu voru fraternisă cu parisianii. In fine numitulu diariu, chiaru si la casu cându al lui .Thiers­oru intră cu fortia in Parisu, nu crede in deslegarea ccsliunei escate. Acest’a se póte face numai pre calea impacaciunei. Pre lângă acestea sa mai adaugemu unele sciri ce positive, se aducu de birourile telegrafice că sciri Eata ce dicu acelea . Parisu 3 Aprile 6 ore dimineti’a. Mac-Mahon e denumitu comandante 9»premii alu armatei din Versailles. — 0 proc­lamatiune a comunei dice : „Regimulu din Versailles ne a atacatu, ne putendu comptá cu arm­ata, a trimisu contr’a nostra zuavi, bretoni sub Charette, gendarmi sub Trochu sî ne a bombardatu do pre Montele­ valerienu Neuilly. Pro­­blem’a nóstra este sa aparamu cetatea si avemu încredere in ajutoriulu vostru“. Preste nópte a fostu miscare neîntrerupta. Bataliuni de ale comunei campiara aprópe de incinsetura (cetatiei). Adti de­­minetia plecara bataliuni noue. In tote cuarterile s’a batutu marsiulu generalu . Baricadele se ridica din nou. Dela 5 ore demineti’a se audu detună­turi de tunu. Se vorbesce ca eri au cadiulu multi morți sî vulnerați. Parisulu e liniscitu. —11 ore inainte de média dî. Din Muntele Valerianu se d­au dóue detunături pre minuta in direcțiunea spre Rueil; spre Meudon se audiea adi dementi’a focu de pusei. Gardele naționali se pare ca nu făcu vre-o­ mișcare inaintalore, se vorbesce tare ca aceste au suferitu adi deminetia forte tare. Se vede ca cor­itetulu a fostu de părere, ca de pre Muntele valerianu nu voru pușcă asupr’a gar­­deloru natiunali. Gardele natiunali lienu ocupate cu putere însemnata forturile Vanves, Issy si Mon­trouge. Din partea acestea se audu bubuituri de tunuri. Cele mai contradicetorte scrii cerculoza; unii ciicu, gardele nationali au sositu in Versailles, altii spunu ca gardele nationali se afla in derepa­­nare de­plina. Tóte portile Parisului suntu închise si esirea afara este oprita. — si are 20 minute inainte de médiadi. Bergeret si Flourens stan ierasi in legătură si mergu spre Versailles; succeselu e siguru. — 1. ora după médiadi. Diurnalulu oficiale anuncia denumirea lui Cluseret de deligatii pen­tru despartiamentulu de resbelu cu Eudes. O de­pesta datata Parisu 2 a 5­7» are sér’a dice: Lui

Next