Telegrafulu Romanu, 1871 (Anul 19, nr. 1-103)
1871-02-21 / nr. 15
Telografulu ese de t me ori pre septemnna: Dum'uec’a si Joi’a. — Prenume-1 rațiunea Se face in Sabiiti la espeditura I Iniei pre afara la c. r. poște cu bani gata prin Scrisori iriuivate, adresate catra espeditura. Pretiusu prenumeratiunei pentru Sebilii este pre anul fl.. v. a. ear 1 pre o jumetate de anu 3 fl. 50. Pen . Salciîn, nn 21 Februarie (5 Martie) 1871. St*« celelalte parti ale Transilvanie sî pentru privindiele din Monarchia pre anu anu 8 fl» iira pre o jumetate de anu 4 fl. v. ai Pentru prunci si tieri streine pre anu 12 l/3 anui fl» ! Inseratele se pla:escu pentru întâi’ a ora cu 7 cr. sîrulu, pentru a dou’a ore cu' 5 '.1 cr. si pentru a Mteia repetire cu 3 1 . cl. V, a. Es 15. ANULU XIX. rostita de P. Pope’a, cu. Cuventarea Vicariu archiepiscopescu protosincelu N ocasiunea serbarei parastasului pentru fundatorulu Em. Gojdu. «Sî facându binele sa nu sladimu ;ra la tempulu seu voinu seceru neostenindu. Deci dara până cându avemu tempu, sa facemu bine câtva toti, sî mai vertosu câtva ai noștri cei de-o crediniia.“ Apost. Pavelu câtva Galat, c. 6. v. 9, 10. Avemu inaintea nóstra, evl. creștini, unu adu raru de binefacere, alu carui faptuitoriu sî câștigă merite mari, titluri indiecite de recunoscintia sî multiumire din partea bisericei sî natiunei nóstre. Sî cu totu dreptulu , caci cine nutresce pre cei flamândi ? cine adapa pre cei insetati ? cine imbraca pre cei goli ? cine cercele dia pre cei inchisi in temnitie? cine ajuta lipsele sî neputinttele pre veduve sî pre seraci in loru? cine mângâie pre cei intristati sî nedijili ? Au nu facerea de bine, milostivirea sî milosteni’a ? — Invetiatur’a crestinésca ne invatia, ca fundamentulu tuturoru datomntieloru este iubirea , féra apost. Pavelu dîce : „ca sfersitulu celu mai de pre urma alu evangeliului lui Cristosu este iubirea din inima curata, din consciintia buna, si din credintia nefatiarita.“ I. Timot. 1. 5. Inse cum póte fi pre iubirea curata sî nefatiarita, déca nu se arata prin fapte câtva deapropele ? S. Ioanu evanghice: „De arecineva avuti’a lumei acesteia, si vede pre fratele seu avendu lipsa, sî ’si închide inim’a sea decâlca densulu, cura remâne dragostea lui Dolicu intre densulu ? Fiii mei — adauge mai departe — sa nu iubimu cu cuventulu, ci cu fapt.’a si cu adeverulu.“ I. carie sobor. 3—17. 18.— Este deci invederatu, ca facerea de bine este unulu din cele mai alese moduri, prin cari iubirea nóstra catva aprópele se descopere sî se aduce la ivire, este una dintre cele mai alese virtuti crestinesci. puncte Dara sa privimu lucrulu, evs. crest., sî din alte de vedere, si sa vedemo, ca binefacerea este forte de lipsa sî folositóre nu numai pentru celu ce se impartesiesce de ea, ci si pentru celu ce o seversiesce insusi, sî ca ea in adeveru e o conditiune esentiale a societatei omenesci. Ea nu sa ne elaminamu numai pre noi insini. Cine suntemu noi ? Afla-se pre omulu intr’o stare de asta, incâtu sa póta dice, ca elu nu aru ave nici o lipsa de ajutoriulu streinu ? Nici decum ! Din contra, noi ki vedemu pre omu, ca elu, decându se nasce sî până cându mare, e avisatu neîntrerupta la ajutoriulu altui ’a, eterna dela altulu, inrâtu de sine singuru, adeca siesi lasatu, nu pote sa estste. Elu intra in lume, sî de i aru lipsi ajutoriulu streina, nici o di nu aru duru viati’a lui; crescu după aceea sî ajunge la verst’a de barbatu, sî sî atunci lipsele si neputinicele i suntu milione, devine mai pre urma la batranelie, neputinticle i se insutescu sî nnmijescu. Vedi dara o omule 1 ca nici o stare a vietiei tale nu este, in carea sa poti dice, ca tu nu ai fi avendu nici o trebuinica de binefacerea altui’a ? — Dara déca altulu pre tine te spriginesce in lipsele si neputinttele tale, tu őre sa nu ai inca datoririlia, ai face lui aseminea ? Au dóra ti se pare, ca tu ai avuti’a lumei acestei’a, sî pentru aceea le ingamfezi ? Au dóra ti se pare, ca tu esti invetiatulu lumei, sî pentru aceea te mandresci ? O, desiertatiunea menesen! Dara cum de nu-ti aduci aminte, ca nici bogali a, nici sciinli’a, nici unu daru altulu, din câte le ai, nu le ai dela tine ci dela altulu ? „Ce ai, ce nu ai luatu dice apost. Pavelu „sî déca ai luatu, ce te falesci, câ cându nu ai fi luatu ?“ I. Corint. 47. — Ore cum de nu cugeti, câlu de lesne le poti perde, li se potu lua iérasi indereptu, că dela unu nevrednicu, tote câte le ai avutu ? Au nu scii ca totu același apostola mai dice, „celui ce i se pare ca sta, sa ia sém’a, sa nu cada ?“ Totu acolo 10- 12. Sî apoi ce vei face atenei, bine ’ti va er.de vedienda ca sî allutu este rece câtva tine, precum ai fostu to pâlra ein ? Căci sci bine, ca Cristosu a disu: „Ca vreți sa ne faca voue omenii, faceți și aL lor x !L io. Sî ce sa mai dîcu, pentru ca sa aratu folosulu cela mare alu binefacerei, pentru celu ce o seversiesce ? Sa ne aducemu numai aminte de mangaierea cea mare, ce o lasa după sine binefacerea in sufletulu nostru. Au nu avuramu ocasiune a ne convinge despre acést’a, de nenumerate ori ? Ore cine da numai unu paharu de apa calatoriului — sî câta bucuria nu simte sufletulu nefatiaritu, ca a potulu face bine celui ostenitul meu sa socotimu numai, ca sa tăcu de resplatirea si binecuventarea părintelui celui cerescu — sa socotimu dacu, resplatirile vnsiloru confratiloru nostri celoru lipsiti, caror’a le amu facutu vreunu bine , caci binele acesta mai pre urma sub deosebite forme de recunoscinti a se intorce si a se revărsă insusi asupr a nóstra. Se intempla, ce e dreptu, sî inca pre adeseori, sî din contra,— ca adeca tocm’a acel’a carui’ai amu facutu mai multu bine : pre carele lu amu nutritu, l’amu imbracatu, l'amu ingrigitu sî l’amu crescutu — tocm’a acela, dacu, mai pre urma, după cea trecutu deasupr’a necasulu, ne resplatesce binele cu reu, dupa cunoscutulu proverbiu: „Fa bine, si—si astepta reu“ ! Si acést’a pre cine sa nu amarasca, până la sufletu ? Dara in privinti’a asloru feliu de nesocotiti n’avemun deoalu sa dhemu sî noi cu alti multi . Nici unu grâu fara neghinat — si sa ne multi amimu cu cogetulu celu bunu, ce l’amu, avutu facendui binele. — Inse sa me oprescu aci, sî sa nu me ducu mai departe eul,, crest , căci sî asta me voiu si abalulu póte pré multu dela scopulu, ce mi s’amu fostu, propusu. Scopulu meu principalu este adeca, ca de asta dats, de sî vorbindu despre binefacere sa nu me lasu mai afundu, sa nu me estindu la tote partile sî părticelele virtutei acestei’a, ci sa me marginescu numai pre lângă o singura fapta de binefacere, o fapta prospeta a unui fostu confrate alu nostru si fiiu adeveratu sî credintiosu alu bisericei sî natiunei române, — si sa lasa, ca prin espunerea acelei’a ca printr’o oglinda sa se oglindeze apoi insasi virtutea sî meritele faptuitoriului in întregitatea si puritatea loru. Ati cetitu seu auditu e vl. crest,, ca reposatulu in Domnulu Emanuilu Gojdu, fostu jude la tribu— natulu supremu din Pest’a, carele ’si sfersi cursulu vietiei in anulu trecutu, prin testamentulu seu, din 4. Noemvre 1869. ’sî lasa tóta averea sea miscatóre si nemiscatóre acelei parti a natiunei române din Ungari’a si Transilvania, care se tiene de religiunea ortodocsa, cu o fundatiune perpetua sub numirea de : „Fundatiunea lui Gojdu“; — sî ca congresulu nostru nationalii bisericescu din a 1870, din privintia la meritele marelui si nemuritoriului acestui fundatoru, prin condusulu seu din ssedinti’a IX. Nr. prof. 98. dispuse, ce intru memori’a reposatului fundatoru in totu anulu lu diu’a nascerei sale, adeca in 9 Februariu, sa se tiena parastasu pentru sufletulu densului, si sa i se cetesca testamentulu si biografi’a, in tote bisericile din provincia nóstra metopolitana. Deci, acest’a este scopulu s. servitiu ddicescu si alu rugaciuniloru nóstre celoru fericinti de asladi. Si pentru ca sa cunoscemu mai de aprópe insemnatatea fundatiunei reposatului Gojdu, dati-mi voia evlerest., ca mai intaiu sa cetescu punctele referitorie la acést’a fundatiune din insusi testamentulu reposatului. (Aci urmeza cetirea testamentului.) Aii auditu evl. lui Gojdu din propriele crest, cuprinsulu fundati unei cuvinte ale fundatorului ? Acum mai indoise-va cineva despre insemnetatea cea mare a hindutimei lui ? Mai dice—Va cine—vă, fapt’a acest’a nu este o fapta mareica, rara, unica fij.^lu^eit la romanii^jp., desiguru lu va siraporta din generatiune in generatiune pana la cea mai adénca posteritate ? Dara anumitu valorea cea adevera a a fundatiunei lui Gojdu, o putemu cunosce mai apriatu din urmatórele propregiurari, sî adeca : I. Din suma cea mare fondationala, carea trece preste 300,000 fl. in susu. O suma acést’a fundationala evs. rreat., efi nu s’a mai auditu in tempurile noitre, ba nici înainte de ast’a nici odata, la noi, sî tocm’a pentru aceea putemu dice fara nici unu scropulu , ca fundatiunea lui Gojdu nu mai are parochia la românii din tierile amintite. Ii pre adeveratu, evl. creștini, ca binefacerea, ca ori ce alta virtute, nu se judeca după mesur’a multimei, ci după arsur’a cugetului celui curatu, a vointiei celei bune. Acest’a o cunoscemu din evengpii’a despre veduv’a cea seraca, carea numai doi fileri avendu, sî pre acei’a inca i a aruncata in vistieri’a bisericei, precându cei bogați cu resunelu aruncau multi bani intreus’a. Si totuși Cristosu a dîsu: acest’a. veduva seraca, mai multu a datii decâtu ceilalti toti Orc Gojdu nu a facutu totu asia, evl. crest. ? Elu inca ’si aruncaula averea sea in vislieri’a bisericei sî natiunei, prin fundatiunea sea acest’a; deci sî la elu totu aceiași cuget si curatu, totu aceeași vointta buna le aflamu, ca si la veduv’a din evangelia. Astfeliu fiindu lucrulu putemu fi convinși, ca fundatiunea lui cea mare e menita a aduce cu unu pomu roditoriu fructele cele mai salutarie in venitoriu ; ba inca mai multu decâtu ca unu pomu roditoriu, caci acest’a mai preurma se usca sî înceta de a mai rodit — iara fundatiunea lui Gojdu va remanea pururea verde, si ’si va impartasi cu imbelsiugare fructele sale cele manóse fiiloru celoru lipsiți ai bisericei si natiunei nóstre. II. Ca reposatulu in Domnulu Emanuilu Gojdu,fundatiunea sea cea mare si clasa a numitu pentru provinci’a nóstra metropolitans. Soimu si aici, evl. creștini, ca după invetiatur’a crestinesca facetorplu de bine nu trebuie sa caute la fatia, cându vrè sa faca binele,— sî ca precum iubirea deaprupelui trebuie sa fia generala sî neinteresata, asta sî facerea de bine. Si totusi oru Gojdu nu aru fi pututu lucra mai bine sî mai in consonantia cu moral’a evangelica, de cât a cum a lucratu. N’audiramu mai susu ce dice apostolulu Pavela: „sa facemu bine câtva toti, si mai vertosu câtva ai noștri cei de o credintia ?“ Tocm’a asta făcu sî Gojdu, evl. creștini, elu cu unu , românii ortodosu din Ungari’a, si lasa fundatiunea sea pentru confrații sei de unu sânge sî de o credintia din provinci’a metropolitana, alu carei’a fiiu credinciosu era sî elu insusi. Pre lângă acést’a mai scimu incu, totu din cuventelu lui Dumnedieu, ca cei ce se afla in mai mare lipsa, trebuiescu ajutoruu mai intâiu. Apoi au nue biseric’a nostra cea mai seraca si lipsita, despoiata fiindu ne tóte averile sale cele numeróse de mai nainte, prin nedrepturirile tempuriloru de trista memoria? Unde e norocirea, ca si alții dintre ai noștri dăruiți cu averi mai rare sî duravere sa fi facutu cu Gojdu, seu sa imite die celu pucinu in venitoriu pre unu Gojdu, in privinti’a acest’a. ill. Ca fundatiunea lui Gojdu e menita in lini’a prima pentru studiatii cei lipsiti sîcu purtări bune. Nu amu lipsa, evl. crest., sa loudu in multe