Telegrafulu Romanu, 1871 (Anul 19, nr. 1-103)
1871-06-03 / nr. 44
Telegrafului ese de done oii pre septemana: Duminec’a si Joi’a. — Prenumeratiunea se face in Sabiiu la espeditur’a foiei pre afara la c. r. poște cu bani gata prin scrisori francate, adresate catra espeditura. Pretinsu prenumeratiunei pentru Sabiiu este pre anu 7 fl. v. a. ear pre o jumetate de anu 3 fl. 50. Pentru celelalte parti ale Trinsilvanie si sirnim 1 provinciali; din Monarchia pre anu aim 8 fl. kiera jire o jumetate de anu 4 fl. v. a. Pentru Jirinc. si tieid streine pre anu 12 '/, anu 6 fl. Inseratele se platescu pentru întâi’a I őra cu 7 cr. sirulu, pentru a dou’a ore cu 1 5 *, cr. si pentru a trei’a repetire cu 3/a lei. v. a. Sabina, in 3/15 Iunie 1871. XTM 44. AMUXIX. Spre liniscerea acelora, din partea cărora ni se făcu inca si acum întrebări despre starea sanetatiei Escelentiei Sele, Preasâilitului nostru Părinte Archiepiscopu si Mitropolitu Andreiu Bar. de Liagun ’a, sunterau in placuta pusetime de a face cunoscutu, ca Atota puterniculu Doiea au cantatu cu indurarea sea nemărginită asupr’a poporului seu si n’a lasatu cu bal’a ce a fostu cuprinsu in adeveru pre Archipastoriulu nostru sa ia dimensiuni mari, ci o au intorsu curendu spre bine, si propasiesce spre recâstigarea avutei Sele sanatati. Escelenti’a Sea Presantitulu Archiepiscopo si Metropolitu Andreiu Baronu de Siagana ca pressedinte alu Consistoriului metropolitanu in 21 Maiu a. c. a condhiamatu pre calea consistorieloru eparchiale respective pre 23 Augustu a. c. pre membri ordinari ai aceluiași consistoriu metropolitanu din tótérei eparchiele, aleși in sessiunea congresului natiunalu bisericescu din 1870 spre a se constitui in conformitate cu statutulu organicu. Totu odata s’au espediatu si decretele membriloru ordinari si suplenti. Dopa sciri oficiase din partea delegatiunei congresuale române din anii 1868 sî 1870 pentru complanarea diferintielora intre comunele bisericesci mestecate si mănăstiri si fonduri obscesci bisericesci au pornitu la congresulu serbescu natiunalu bisericescu in 31 Maiu a. c. Părintele Procopiu Episcopalii Aradului cu bd. Georgiu Ioanoviciu, Antoniu Mocioni si Vicentiu Babesiu spre a se intțelege prealabilu cu delegații congresului serbescu bisericescu si la norocós’a intemplare, cându intre acești patru barbati români de încredere cu delegații congresului serbescu aru urm’a lipsarea unoru principii de impacaciune, atunci si cei’aialti membri delegați congresuali ai româniloru s’aru bhairou la Garbovetiu spre finale complanare a diferintieloru subversante. In Ioculu ministrului de justiția din Baltasaru Horváth se denumi din St. de Bi 11o. Cilele din urma in Parisa. Din Versailles se anuncia lui „Daily News“ ca castelulu marchisiului Laplace, pre care sau cruiiatu prussienii, s’a depradatu prin o banda de fum din districtulu Mouffetard. Manuscriptele renumitului astronomu se aruncara in Bièvre, din care se trase afara mai tarziu originalulu opului „Mecanismulu ceriului“. Biblioteca bogata de opuri rare, suveniri, opuri artistice se depradara si devastara. Numerulu celu mai prospetu alu „Independintieia ne da unu thipu tristu despre starea morale din Parisu si prospectele in viitoriu. Ea dice: „Spirile, care le capetamu din Parisu despre starea morale in acestu orariu, suntu inca forte triste. Istovirea invinsiloru sî slăbirea carea a cuprinsu tóte spiritele, departe din pre momentu pericolulu unui resboiu civile; inse se presimtiesce renoirea lui in restempu mai lungu seu mai scurtu. Vehementi’a passiuniloru iritate a relasatu in tóte inimile amaratiune profunda, o sete după resplata si represatie, după cum nu o a mai cunoscutii epocele de mai nainte a revolutiuniloru numeróse, printre care a trecutu Parisulu. Pre candu învinșii se legana in cugete înăbușite de resburare, invingetorii dau strigate selbatice de suprimere pana la estremitate. Cei mai vinovați la starea acest’a a lucruriloru nu suntu soldatii, carii inca fierbu in foculu luptei, in care restaurata cu pericolulu vierciei ordinea , acéste a sî acei partisani, carii, pentru de a servi intereseloru dinastice séu religiose, farată sa fiu fostu espusi vreunui pericolu personalu, suscita passiunile, înfierbântă masacru, pretindu deportatiuni si parodeza cu înlesnire cuventulu lui Simonu de Montfort: r0Jcideti, ucideti! Odicu si-i va sei deosebi 41. Muresiu Osiorheiu 28/5 1871. On. Domnule Redactoru ! Mi vine aminte, ca unu economu făcuse odata invoiela cu 2 indivizi sa imbletésca grâulu. Dintre acești individi unulu nu sciu îmbiați, iér’ cela-laltu fu mai nainte de a se apucă de lucru indemnulu si coruptu de unu vecinu si zeu voitoriu a acelui economu, că sai faca dauna. Ei începură in absenti’a economului a îmbiați, unulu din reiitia, cela-laltu din nesclinlia ma i de multe ori in ari’a siurei că in snopi, — până cându veni spre sura proprietariulu grâului a casa sî găsi ari’a siurei sparta, iar’ grâulu imblatita plinu de pamentu ; imblatitorii fura alungați, unulu plătită deja ... celalaltu numai cu ostenel’a, proprietariulu cu dcuma, iér’ vecinulu seu ridea in pumni. — Asia patiesce si națiunea româna cu uli’a, dóue duzine de ind.vidi din sinulu inteligintiei sele, dintre carii suntu parte mai putienu, parte de totu încărunțiți, iér’ unii esiti de câțiva ani din scóle. In unii din acești omunculi este încuibata reinti’a, câtu nu mai cauta nici la interesulu comunu, nici la celu nationalu, ci parte la interese personali, parte că sa-si adape inim’a inrentatita dându in publicitate cu ambii pumni in confrati de ai sei din inteligintia, de sî acei’a au intentioni bune si suntu însuflețiți de sentieminte nobile in promovarea binelui comunu si a interesului nationalu: sau póte tocmai pentru bunele loru interitiu ni se ataca ei ? nu cumva au fostu scopulu unora atacatori sa delecteaze cu producerea astora-feliu de scandate pre adversarii natiunei nóstre? si déca au fostu aceea scopulu unui atare pretiosu fiiu alu natiunei române, s’a ostenitu elu numai de flori de ast’a nu o asta potea crede, străinii trebuie merut ? sa lu fie câscigatu pre elu spre asemenea scopuri. Alții suntu iéra scurți la vedere, dér’ in părerea loru ilustria, ca vederea le este agera, ’si începu mersulu, abatendu-se din capulu locului de la calea proiectata in direcțiunea abla, de barbati esperti, mai departe vechetori, si mai multu framântatori de minte pana cându făcu unu projectu, programa de un’a seu alt’a natura, séu esu cu unu articulu in publicu — sî in vanitatea loru fumósa nu mai cauta unde pasiescu, calea si rumpu plante semenate si sădite spre a aduce roduri, pana cându in fine trezindu-se, vedu ca întreprinderea loru neprecalculata au fostu aducatóre numai de dauna ! Deci sa vedemu cui făcu omuleții, cari pastra in publicitate in contr’a infratirei din Brasiovu servitiu, plăcere sî bucuria ? Nici inteligentiei nici natiunei române in genere, plăcere sî bucuria barbatiioru numai ceva copii la minte de securu inca nu, ci sasiloru, cari mi se pare sau prinsu sî asta data cum prinde paianginulu muscele, si cum au fostu unii inrentatiti, altii neganditi din inteliginlr’a nostra la tóte ocasiunile prinsi si intrebuinttati de instrumente spre a incrucisia in detrimentolu causeloru nationale făcute de barbatii natiunei nóstre petruntrunchetori in politica, iar de alta parte neprecipitati, ci tienendu in vedere totu-de-uu’si situatiunea natiunei, facendu studiu din referintiele statului din trecutu sî din presentu. Sașii, in egoismulu loru, care nu se gasesce la altu popor din Europ’a, dér’ amu pote dice ca nu esista nici in alte parti ale lumei la veru unu poporu, decâtu la jidani, nu ’si gasescu calcululu in infratirea româniloru cu magiarii sî nemlii-nesasii din Brasiovu din 22 Aprile, cându au statoritu programulu pre basea carui’a ’si veru pote aperă in venitoriu căușele locali, că precum porta toti sarcinile, sa se folosesca toți de drepturile ce le oferă comun’a de o parte, ier’ de alta parte in unire conlucrându solidaru sa aplanedie după putintia diferintiele ce esista intre naționalitățile patriei. Ei sasii precum se vede întinseră curendu rodulu ei nu le fu greu a-si prinde omulu, pare sa desaprobe die infratirea, care elu inteiu o aprobă dreptu de idea sublima, afistânduse la banchetulu ei in persóna, apoi nu se sfii a dou’a di a o blama in publicitate ! Românii sî magiarii aru face bine sa imitedie fapt’a asl’a a brasiovenilor o pretutindenea unde suntu mestecați cu sașii, sî desbinati, unii si alții asupriți de acești circumspecți. Unu casu vreau numai a enara cerendu patienti’a 0. lectori. In unu orasiu din tiér’a sasésca — fundulu regescu — care tiéra cuprinde in sine intréga Transilvani’a(?), suntu români, magiari, sasi sî germani, numerulu locuitoriloru romani precum panesce, alu magiariloru este cam egalu cu alu locuitoriloru sasi, germani suntu mai putieni. Ei sasii-au domnutu sî domnescu astadi nu numai asupr’a locuitoriloru români, dér’ chiaru sî asupr’a locuitoriloru magiari. Bunulu comunu mobilu sî nemobilu s’au administratu sî se administre din asia dicendu numai da sasi, sî din venitulu lui mai multu administratorii s’au ingrasiatu, mai ocupându ei după datina loru sî din locurile comunale. In nainte de ast’a cu 5, 6 ani a moriu in acelu orasiu oratorulu sasu (mi aducu aminte de dicerea : „de mortuis nihil nisi bene“, déra spre lămurirea lucrului me vedu necesitatu a enara fapte) care in cualitatea ast’a a lui de mai multi ani a comisu precum se scie de comunu multe sî in care tempu mai cu sema agriculturii — plugarii — romani devenita de toti ruinați, purtându de o parte cele mai multe sarcini comunale, féra de alta parte resprinsi fiindu in pasiunitu sî lemnaritu, dându-se din locurile de pasiune in arenda sî vendiendu-se din pedure etc. etc. După mórtea oratorului sasu se alese de oratorii unu magiaru, omu dreptu, care sî lua de problema censurarea ratiotinnuriloru despre veniturile comunali, spre care scopu elu sî midiuloci o comissiune esaminatóre, care descoperi mai multe abusuri sî încurcături sî cari avura de urmare delaturarea perceptoriului sasu dela cas’a alodiale pentru o încurcătură de mai multe sul floreni, altele le mai ingropara omnipotenții sasi de acolo, după cum despre casulu din urma mi se spuse iu anulu procsiinu espiratu, dera oratorulu magiaru corespunse in purtarea oficiului seu dreptatiei. Sub acest’a sî clas’a misera a locuitoriloru de ori care nationalitate resufla mai usioru. In anulu 1869 se facui alegere noua de oratoru, cându oratorulu magiaru avu sa rivali sedie cu unu sasu pusu in candidaliue. Magiarii cu dreptu de alegere erau toti pentru oratoru magiaru, sasii pentru candidatulu sasu. Interesele româniloru pretindeau imperativu realegerea oratorului megiaru, sî o parte din inteligenti’a româna, negutietorii, pelarii sî rusticii alegatori ’si dedera voturile pentru fostulu oratoru magiaru, pracându unu domnu românu localu cu ginerile seu, cu unu alu 3-lea românu din inteligintia cu unu altu nomen Dinte se lipiră de sasi mai tragându după ei sî unu rusticu, sî asia se alésa sasu de oratoru cu o majoritate de 2 voturi. In acelu tempu eră sî este astadi justiti’a dia orasiu sî din scaunu, politi’a in orasiu, inspectiunea paduriloru orasiului si a scaunului in aiânile sasiloru, sî iéta intieleptii 3 domni rom. investiră sî cu oficiulu de oratoru pre unu sasu, sî inca chiaru pre fratele dlui sasu din fruntea justitiei, in detrimentulu sî spre marea amaraciune a romániaiei *) *) Pentru ce nu a unui românu. R.