Telegrafulu Romanu, 1872 (Anul 20, nr. 1-104)
1872-06-01 / nr. 44
Telegraful ese de deine ori pre septemana: Duminec’a si Joi’a. — Prenume- J rațiunea se face in Sabiiu la espeditur’a I foiei pre afara la c. r. poște cu bani gata prin scrisori francate, adresate catra* espeditura. Pretinsu prenumeratiunei pentru Sabiiu este pre anul fl. v. a. care pre o jumetate de anu 3 fl. 50. Pen ] Sabiiu, in 1113 Iuniu 1872. r tin celelalte parti ale Tansilvanie si pentru i provinciele din Monarchia pre anu anu 8 fl. I iara pre o jumetate de anu 4 fl. v. a. Pentru 1 princ. si tieri streine pre anu 12/3 anu 0 fl. ( Inseratele se platescu pentru intâi’a ora cu 7 cr. siculu, pentru a dou’acre cu 5 V. cr. si pentru a trei’a repetire cu 3 cr. v. a. m 44. AXULU XX. I P. Ioana Panoviciu, Asesorii consistoriale, emeritatu Protopresbiteru si Parochu gr. or., membru alu sinodului archidiecesanu gr. or. si membru ord. alu Asociatiunei transilvane pentru literatur’a sî cultur'a poporului românu, a reposalu ori la 11 ore dupa grele suferintie in etate de 73 de ani. Fia-i tierâu’a usióra sî smintirea eterna ! Parastasu. Caransebesiu,27 Mata 1872. Asladi s’a celebratu sî in biseric’a catedrala de aici parastasu pentru reposat’a in Domiulu Altetia imperiala sî regésca Pre Serenissim’a domna Archiducesa Sofi ’a. La servitiulu divinu funebralu a pontificala Presanti’a Sea Domnulu Episcopu diecesanu Ioanu Popasu cu as Slintia numerósa. Biseric’a catedrala, in alu carei’a presbiteriu sta asiediala trapez’a cu prinosulu ritualu investita io negru, era indespita de evlaviosi, intre carii amuzato pre comisariulu regescu denumitu pentru obserorganisarea municipala a orasiului Caransebesiu, care prin pre nalta resolutiune regesca din 9 Maiu aceste investitui cu drepturile unei libere celati regesei, mai departe pre dominulu comandanle presentu alu regimentului nostru romano banaticu împreuna cu totu corpulu oficiariu, pre funcționarii autoritatiloru civile regesei si comunale, in fine pre tinerimea scolara cu profesorii si invetiatorii ei. m Cestinnea scanneloru filiali Talmacin— Saliste si a tinuitului Brautilul. Cestiunea acestoru trenuluri coratu romanesci , locuite de vre-o 50 mii suflete, inca dela 1868 de cându a reinviatu, se pare a fi bagata pre intrég’a natiune sasésca in unu paroxismu de friguri. Sa nu mai amintimu de multimea de articuli scrisi de sasi prin tóte diurnalele loru, prin press a din Viena si alte diurnale nemicesci, chiaru si din Germani’a, sa tacemu de înfocatele desbateri in diet’a Ungariei, unde adeverulu causei româniloru amintiti sî dreptatea ei a convinsu pre regimu si parlamentu, de o a epriginitu, sa tacemu de deputatiunile si memoriele urmate de aci câtra ministeriu, câtra prajestate ba chiaru sî la Berlinu sî sa privimu numai presentulu, cându deputații săsescu in raporturile loru câtra alegatori sî intreg’a inteligintia sasesca in congresulu ei tiecutu in 4 si 5 Iuniu a. c. la Mediasiu se ocupa de caus’a aiest’a, ca de un’a de cele mai importante ce ameninta esistinti’a naliunei sasesci, privilegiele si drepturile ei, sî carea a contribuitu forte multu la unirea tuturoru sasiloru. Cerésca oricine numai raportata deputatului Cohalmului Guido de Bausnern *), alu deputatului Seghisiórei Carolu Fabritius **), alu dep. Brasiovului Fried. Wächter ***) etc. se va vedea cum, care de care se întrece a ebiera, ca prin de negarea urbanalitatiei in amintitele pământuri romane, espresa de diet’a Ungariei aru fi atacatu fimndamentulu averiloru natiunei sasesci, averea gimnagieloru loru, drepturile si privilegiele toru, chiaru el cultur’a si civil loru si missiunea loru in orientu aru fi aduse in periculu s. a. s. a. si de alta parte nu crutia regimu, nu parlamentu cu cele mai mari insulte, sî va vede ce simbure face in tóta cestiunea. Ba congresulu sasescu din Mediasin, la care luara parte vre-o 200 de inteligenti sasi si carele au intrunitu ambe partidele rasesci a aflata cu cale a tratu acesta cestiune deosebita in programarea (I p. 9. „Hrm. fig.“ nr. 136 a. c.) si a lucra lî lupta cu puteri unite in contr’a româniloru din amintitele tienuturi, pentru ca ei privescu caus’a acest’a de a causa per excellentiam natiunale. Déca 8’aru trata numai de regaluiu cutarei sén cuturei comune, după cum ’si permit unii hypernațiunali a afirmă, fia siguri sî ei sî fia cine, ca sașii cei prudenți sî circumspecți nu aru fi alarmații până si Germani’a cu posaunarea ca națiunalitatea loru, esislinti’o, cultur’a sî missiunea culturei loru germane in Ungari’a si orientu e periclitata prin resuscitarea causei Salisteniloro, Talmaceniloru si Braneniloru. Pre lângă cestiunile speciale sî materiale ale diferiteloru comune române, conticue cestiunea acést’a Talmaciu—Saliste—Branu, după cum suntemu, sî sunterau pré bine informați, sî o lupta de vielia a 250 mii români fatiu cu intreg’a națiune sasesca (carea va fi cam 130—150 mii) o lupta a principiului de egale îndreptățire, in care egale îndreptățire națiunea sasesca a presupusu sî presupune totu-deun’a perirea]ei, o lupta in contr’a privilegielorus esclussivismului, cari ’si baiu jocu de principiele cele salutarie ale egalei îndreptățiri, substituindu acestei o iobagia tiranica, carea nu asupresce numai averea sî asudarea romanésca, dara si drepturile nealienabili sî spiritulu chiaru condamnandulu a nu se pute desvoltând decum, o lupta contra pangermanismului carele pre nedreptate voiesce din avere romanesca sa-si creedie base, de pre cari sa propage germanismul si in tolii orientula, in fine o lupta a luminei contr a intunerecului. Natiunea sasesca si-au ajunsu tóte scopurile la aluptarea celoru înșirate mai susu, si cari tieutescu la crearea unui statu in statu, alu carui elementu gravitéza in afara, prin eschiderea româniloru dela cultura sî aruncarea loru in esclusivismu sî heletismu. Si mai muttu sau mai tare iise prin tragerea averiloru româniloru iu o avere mare natiunale sasesca, carea a fostu este si va fi unu mijlocu forte puternicu spre ajungerea scopului de mai susu sî despre careu densii pretindu a li se fi garantata numai loru in totu funduta regiu prin legi sî contracte. Sa privimu numai la proiectele universitatiei sasesci sî la program’a sasésca din Mediasiu si vomu vedea cum se recomanda legea municipale prin carea regimulu sî diet’a suntu rugati a mai sustiene prerogative pentru sasi sî a eschide pre români sî mai departe dela averea comuna a fundului regescu. Sasii au setata escamota tóta administratiunea politica a fondului regescu in marile lor, ajutandu-le si noi cu nepolitica nostra , articulata 43 de lege din 1868 (despre uniunea Ardeiului) sustiene inca universitatea sasesca ai drepturile ei bogate pre legi si contracte ; universitatea a decretatu statute cu putere de lege, precum este statutalu agraru, prin carele românii din comune mestecate se constrioau in usuarea averiloru comunali si se silescu a-si vinde vitele loru si alte asemenea, ce se esecuteza de câtva amploiatii sasesci, cari guverneza singuri fundata regescu. Universitatea sasesca pretinde sî adî in tienuturile fondului regescu curatii române, in scaunele filiale a Salistei si Talmaciului si tienutulu Branului precum sî in comunele fostului regiment a românul de margine, privilegii, state soliagionale, tóte pădurile, munții si veniturile alodiali, ca averea scóleloru nationali sasesci. Si tóte aceste pretasea legiloru de stătu. Neadeverulu si nestabilitatea acestoru pretinse privilegia, legi si contracte le-au dovedit a caus a „Talmaciu—Saliste—Branu“, in carea s’au demonstrata cu cele mai tari argumente, ca românii din fondata regiu suntu si au fostu, tocmai pre bas’a legMoru, egalu indreptati si cu sasii si li compete in asemenea mesura participarea la tóte averile fundului regio, spre scopulu culturei loru, si ca in acestei pamentu nu au esistatu urbarialitate, si tóte câte le-au trasu națiunea sasesca spre folosulu ei propriu sub acelu titlu dela românii fondului regiu si din bunurile Herei si ale erariului in atâti secuii, le-au trasu] prin fortia, pre basm a documenteloru false, si spre scopuri unilaterale nepatriotice. Saliste No numai pre românii scauneloru Talmaciu sî si a tienutului Branului, . . . dara si pre românii foști granitieri, pre alti rumâni tractati in asemenea modo si pre toti românii fondului reg a atinge causa mentionata, carea precum o vedemu tractata de câtva sasi, cu o causa eminenta nationala a loru, nu mai putie nu este ea o causa celebra nationala româna, si pentru aceea ca pretinde ca precum sasii si-au intrunitutóle puterile spre a o aduce la o resolvare in detrimentul româniloru asia si românii suntu chiamali a conlucra cu puteri unite la o resolvare f voritóre natiunei loru. Românii dela 1848 au solutu da pretiusu adeveratu acestei cause (celiti istori’a lui Papiu si gravaminele de pre acelu tempu), si cu mare durere amu vediutu, ca de cându au reinviatu asta causa, din 1868, de cându frații Salisteni si Talmaceni sub unu conducatoria neobosita, zelosu pentru caus’a, carele au capatatu inca in famili’a tai primele informatiuni despre ea * nu oucrutiatu ostenele si jertfe, de a reînnoi lupt’a pre terenulu legislatiunei, tocmai in acesta tempu tiu passivitatiei româniloru, sau aflatu barlsti inteliginti români de frunte, din fundata regiu, cari au cutedioti a dej o si asta causa mare la unu mjlocu de tradare nationala. Dara póte fi, ca aceiea nu au cunoscuta însemnătatea causei, carea se póte vedea din voluminosele memorande ale scauneloru Talmaciu—Saliste, a carora cetire si studiare a recomandamurii—cărui românu. Cine nu va potea ajunge a ceti acestea acte însemnate, convingu-se de însemnătatea causei baremui din mișcările natiunei sasesc spre acesta terenu. Noi cari ne tieneiau de strinsa datoria a chiama atențiunea româniloru asupr’a stârci cei reale a natiunei, nu potemu decâtu sa apelamu la inte— resulu ce trebuie sa-lu pórie totu românesu câtva binele natiunei, caci aici unde suntu împletite interese vitale ale atâtora sute de mii de români, erau cu minte nu va inîce ca nu este o afacere nationale. Noi fatia cu cestiunea amintiteloru scaune nu putemu decâtu sa aratamu româniloru si lumei ca aci e vorba de o parte esentiale a culturei si desvoltarei nu bunari si a patriei, pentru ca déca nu ne vomu întruni puterile spre o activitate, prin carea sa se deslege odata dreptu acésta afacere, alunei condamnamu noi insîne cu nepasarea nóstra unu numera mare de conlocuitori din patria, si inca de nationalitatea nóstra, la erotismu si sclavagiu materiale si spirituale pre secuti inainte. Aici averau ocasiune sa facemu prob’a ca in câta sc'mu coi sa luptamu pentru binele nostru. Sa lasamu dara vorbele gole sî sa ne punemu pre lucru, caci cum intrea ne vomu trezi ca ne amu făcuta objecta de blasfeme urmasitoru noștri sî la copii de copiii loru. „Federaliunea“ face descoperirea, ca regimulu a luatu initiativ’a la convocarea unei conferintie aa *) „Herrn. Ztg.“ nr. Í24 a. c. *■*) „Herrn. Ztg.“ nr. 119 a. c. <■**) „Sieb. Blätter“ nr. 46 a. c. *) Nu putemu reface numele acestui’a, Dr. I. Borci’a, nascutu Salisteanu, carele prin lungi studii sî jertfe au reînnoiții caus’a sî i.au data o noua direcțiune, pre câmpulu legislatiunei, unde până adî au facutu pasi îmbucurători, fiindu spriginita apoi chiaru si de muta magiadi, ce aveau simtiu pentru adeveru sî dreptate, mai alesu de reuniunea advocatiloru din Ciusiu.