Telegrafulu Romanu, 1872 (Anul 20, nr. 1-104)
1872-09-17 / nr. 75
297 inaltiloru sei ospeti la Parisa ! ce nu ne spuse in urma intreg’a presa européna sî ce miscare nu se produse atunci prin cercurile diplomatice ! Nim cu nu remase din tóte acestea , tóte trecuta ca cându nu ara fi fostu, sa fia care se întreba atunci că si acum : Ce are sa nasca din tóte aceste primiri briliante si fruttesci imbracisiâri ? Popórele, vesele totu-deea, se bucura si acum ca au beutu imperatii pentru pace, precum se bucurau pre atunci, astufeliu ca aru polea cine-va dice: „Imperatii beu sî popórele se imbata !...* Trecendu preste aceea ce nu lasa publicistului decâtu numai urmele unei delectări a ochdoru, trecendu preste primirea splendida sî brilianta sî preste golulu ce ea a lasatu in urma, sa me intorcu loto la Berlinulu de alta data, cu obiceiurile sele vechi «1 tradiționale cu liniștea sea, cu absolvirea sea in «ea mai mare tăcere, sîna vedemu ce se vorbesce prin cercurile politice, sau mai bine cari suntu frigurile de cari se gasescu necontenita velistii ; ce spunu ei publicului care-i bantuiti nuasculta sî nu, după impregiurări, ca au vediutu ou simtitu séu «u banuitu. N’a remasu astadi din Berlin», deșteptată din acestu visu ecurtu de fericire, decâtu unu sgomotu adencu de adio, ce au lasatu in urm’a loru plecarea celoru doi suverani cu cari se pare ca a incetaru totu entusiasmulu. Prin cercurile politice, prin biurourile gazetariloru, printre ómenii curtiei mici si mari, petrunde câte unu nuvelista — care mai totudeun’a e gazetariu — sî esîndu cu aerulu gravu si seriosu, de odata spiritele suntu in mișcare, nuvelistulu nostru a datu semnalulu de alarma, sgomotulu s’a respanditu dela unu capelu până la cel’a laltulu Berlinului, s’ a dau’o di sa vedi lupta intre jurnale, sa vedi feliu de feliu de reflectiuni sî observatiuni politico diplomatice, pre cumi celelalte jurnale indiene si străine le făcu cunoscuta intregei lumi vechie, ba chiaru sî celei noi! Bata ce a remasa acum din splendorea Berlinului de eri sî din fericirea sea momentana : sgomotele nuvelistiloru sî diversele apreciatiuni ale jurnalistiloru ! Marturisescu ca plecarea inaitiloru óspeti a lasatu Berlinulu mai obscura sî mai amianta cand odata. Amu ii multiumiti numai cu atât’a I — Preocupata de aspectulu Berlinului de eri sî de adi, se pare ca amu uitata sa xe spuna ceea ce se zice pentru care lectorii d-vóstra me temu sa nu fiu ingrijiti si impacienți. Se zice ca cei trei suverani au încheiata unu pactu, sigilata printr'o fratiésea stringere de mâna — unii spunu ca elu se va reinnoi in fia-care anu, póte ca sî se va revisui si adauge — prin care are sa se asigure in vecii veciloru pacea sî linistea Europei. Se dice ca de astadi incolo Franciei i s’a luatu ori ce sperantia de resemare, ca ea, prin acésta tripla aliantia, va trebui sa stea totudeau’a locului sî sa fia de tréba. Se dice ca cu acesta orasiune s’au uitata tote orele si atacurile intre Austro-Ungari’a si Russi’a, si ca o conformitate de idee va domni aci înainte in politic’a celoru trei imperie. Se mai dice ca la o conferintia ce aru fi avutu locu s’nu fi vorbita si de poporele dela Dunăre — bine intielesu si de Români’a — sî ca ori-ce resolvare a situatiunei s’a amânatu pentru unu tempu mai proprice uoru asemeni întreprinderi. Se mai dire inca ca sî de cestiunea Orientului a fostu vorb’a, ca Imperiunlu Russiei a conferatu multa cu acel’a alu Austro-Ungarei asupr’a intere—seloru reciproce ale celoru done Imperie. Cu unu curenta se dice asa incâtu déca aru fi cu sa enumeru totu ce se dice aru trebui ca sa făcu si mai grea deslegarea problemei ce a datu nascere la întrevederea dela Berlinu. Intr’o corespundintia intere voiu caută că sa ve satisfacu sî mai multu plăcerea pentru nuvelele berlineze. „Poporulu“. „La Turquie“, diuariulu oficiosu alu guvernului din Constantinopole contiene următorle apreciari in numerile sele dela 19 si 20 cuvinte : „Ori din ce parte vinu, solrile relative la întâlnirea dela Berlinu suntu pline de unu simtiementu pe ci fie a, care justifica perfect’a linisce de spiritu a dlui Thier9. Déca trebuie sa ne reportamu la cele ce se scriu din Berlinu „independiuliei belije“, imperatulu Alessandru 11, convorbindu cu dlu Gontaut- Biron, ambasadorele Franciei, aru fi făcuta cele mai mari complimente dlui Thiers si guvernului seu. Ceva mai multa , a însărcinata oficiale pre representantele republicei sa spuna siefului statului francesc : „ca nu s’a pronunciatu, intre cei trei suverani, nici unu cuventu pre care Franci’a sa-lu puta consideră ca ostile, sî ca dealtmintrea n'aru fi consimțita nici odata la acést’a.“ Intr’o alta ordine de idei, „Neues Fremdenblau“ da nisce rațiuni practice in favorea pacei esprimandu-se astfeliu : „Déca se intreba cineva care e resultatulu practicu alu acestei întâlniri, va conveni, ca déca ea n’a adusu vre-unu reaultatu positivu, cu tóte acestea resultatulu nu e mai putienu însemnata. Nu s’au încheiata nici aliantie, nici tratate la Berlinu, insa s a castigatu convingerea ca poterea care va dă mai intâiu causa de tulburare a pacei va provocă fara indoiala alianti’a celorulalte doue. Acesta aliantia, care astazi nici nu e proiectata, atunci aru deveni una faptu împlinita. Imperatarii Russiei si miniștrii sei ducu cu densii convingerea, ca la cea dintâiu provocare a austriaciloru slavi, ca la cea dintâi a intriga rusescă, făcută cu scopu de a tulbură pacea universale, Austria si Germani’a se voru uni in contr’a Russiei. Diplomati’a austriaca din partei nu se va pate indoi, ca daca vre-odata aru luă o atitudine ostile Russiei, ea nu va face — gratia politicei sele interiore — decâta sa grabesca incheiarea unei aliantie intre Germani’a sî Russia. Astfeliu e situatiunea astazi. O aliantia intre cele trei puteri e imposibile sî n’amu respunde scopului seu, pentru ca am fi o provocstiune pentru celelalte state din Europ’a.“ „Neues Fr. Presse“ esaminandu ce influintia amn pute sa esercite convorbirile dintre doi. Gorts Kakoff, Bismark si Andrăssy asupr’a Poloniei, conchide in modulu acest’a : „Din momentulu cându s’a decisu întâlnirea celoru trei imperati, pretinsa cessiune polona a incetatu de a fi o cessiune, căci nici n’a fostu o cestiune decâtu pre eâtu tempu cele trei mari puteri dela estulu Europei aveau totu interesulu de a-si păstră fiacare supușii sei poloni, ca in casa de nereusita, sa se serve de dens’a ca de o arma. Polonii o soiau sî a sceptau cu nerabdare momentulu in care discordia se isbucnésca intre puterile vecine. Atunci credeau ca aru fi ocusiumea sa cera sî sa dobandésca, că pretiu alu ajutoriului loru, restabilirea regatului poloni. Astadi au perdutu ori ce sperantia. Ce e dreptu, nu credeau ca cei trei imperatori sa-si fi datu la Berlinu garanti teritoriale sau de alta natura, dara e destul» ca Austria, Germania si Russia sa se fi intielesu asupr’a principieloru care le vom regulă politic’a pre vii— toriu. Efectulu moralu alu acestei intielegeri e astfeiiu, incâtu devine imposibile ori ce politica care aru urmari scopuri sî interese particulariste.“ Aceste iutii insemneza, in spiritulu „Nonei prese libere“, ca cestiunea Galitiei e îngropata pentru totudeuna. Cabinetulii austriacu nu va face bine, déca va ascultă aceste consilia, caci trebuie multa reconciliere pentru a se fundă stabilitatea io imperiulu austro-magiaru. Berlinul 19 Septembre — Unu decretu imperiale pune tóla armat’a pre picioru de pace. Afacerea Bazaine câștigă din divi di o gravitatea spaimentalore Nu numai ca fostulu comandante siefu alu armatei dela Metze din ce in ce mai compromisu, déru instrucțiunea care i se face pare ca vrea se implice si pre unele din personele ce inconjurau pre maresiale, sî cari pana aci se credeau la adapostu de orice bunuiela. Cu tote l innimă. Sinuciderea. Una din cele mai interesante cercetări este statistica acelei plăceri anormale ce-i apuca pre unii omeni : de a-si rapi vietia in modu violentu. Constatări făcute acum de ani îndelungați arata in sinucideri o regularitate din cele mai mari, adeca, medi’a anuala este mai aceeasi, sî nu numai in genere, dara după vinste, religiuni, naționalitate sî asla mai departe. Acesta regularitate dovedesce o stagnatiune in echilibrulu morala ala societatiei europene, care putiemu numai se pleca cându spre bine cându spre rea. Complexulu de cause ce inpingu pre omeni la sinucideri remaanu cam neschimbate ; de aceea sî numerulu trebuie sa remana cam acelasi. Pentru exemple cilima din Franci’a urmat treie date : In genere insa s’a observatu ea crescerea i merülui de sinucideri in Europ’a este mai repede decâtu aceea a populatiunei. Fórte curiosu se póte parea ca clim’a nu are o înmurire deosebita asupr’a sinuciderei, precându din contra apotempurile au o inmiurire din cele mai pronuntiale. Deosebirea se explica ustora, pentru ca climatulu in sine are putiena inmurire asupr’a starei economice a unui omu, pre candu anotimpurile au un’a forte mare. Inmurirea secsului este forte regulata. Sinuciderea este de 3—41* ori mai desa la barbati decâtu la femei. Progresarea este insa egala pentru ambele secse. Etatea infinintieza atâta de regulata in sinucideri, incâtu se incerca formularea unei legi de împărțire a sinuciderilor asupra a etatiloru ; sinuciderea progreseria regulata de la tineretie spre betranetie ; o scădere se observa de la 70—80 de ani. Naționalitatea exercita o inmurire asupr’a sinuciderei. Dintr'unu minon de locuitori vina in : Scandinavia . . 126 de sinucideri. Din stările sociale se pare ca starea civile are o influintia mai tare. Casatori’a mic si prodia numerulu sinuciderilor» ; din contra celibatulu, mai tare veduvi’a, si cu deosebire despărțirile au o influintia crescatóre. Aceste din urma dóue influintie se arata mai puternicu la barbati. Mare inmurire are religiunea. Protestantismul» numera celu mai mare procentu de sinucideri, apoi catolicismulu sî la urma, multa mai slabu ritulu grecu sî religiunea iudaica. Pentru 100 de catolici sinucisi se sinucidu protestanți in Austri’a . . . 155 In genere influvili’a rasei se combina cu cea a religiunei in diversele tieri, ceea ce explica varietatea cifreloru. Sinuciderea este mai desa in clasele culte, apoi in orasie. De unde se vede ca cea mai mare inmurire asupra crescerei numerului sinucideriloru o are cultura, care introduce pre lângă lumina nelipnis cea sufletesca, sorgintea ultima a ori-carei sinucideri. scerei Acesta observatiune unita cu constatarea cremumerului nebuniloru arunca o colóre C8m trista asupr’a propasîrei — dara nici se pare alt— mintrea, caci ambele aceste rele suntu urmările naturale ale ferberei spiriteloru din care ese cultur’a. In privirea motiveloru, sinuciderile se grupeza in modulu urmatoriu la unu numeru de 24,462 sinucideri. Motivulu. Cazuri. 1855 3598 1855 3810 1852 3670 1856 4189 1853 3415 1857 3967 1854 3700 1858 3903 ele. Franci’a. Belgiulu. Angli’a. Danem. Norvegi’a. 1836 40 2574 lb3 967 272 135 1856—60 4002 220 1305 426 145. Germani’a ... 112 „ Franci’a ... 105 „ Angli’a .... 65 „ Russi’a .... 28 „ Italia .... 20 „ Portugali’a ... 7 „ Prussi’a . . . 322 Bavari’a . . . 276 Wirtemberg , . . 131 1. Necunoscuta . . , 2139 2. Desgustu de viétia . . 951 3 Bólé de minte . . . 7421 4. Ksaltatiune politica sí religiosa unite cu afectare mintala . 245. Suferintte corporale . . 2651 6. Pasiuni .... 745 si anume : a) Mania........................................ 13 b) Desperare .... ----- c) Amoru nenorocita . . 601 d) Gelosie . . . * 131