Telegrafulu Romanu, 1872 (Anul 20, nr. 1-104)
1872-10-19 / nr. 84
corpului profesoralu se adresă câlva Escel. Sea din comisariu sî câlca intrég’a adunare. — Acesta cuventu inca fuse unulu dintre cele mai rare, câ dela «nu barbatu eruditu. — Sciu ca dioarsele locale pre întrecute voru publică acestu cuventu cu cele 2 întâia. Io acestu cuvânta vise s’au intonatu moralitatea, cu virtutea principala a natiunei magiare. — S’audisti ca, chlamarea Universitatiei este a consolida, a cultivă si lumină popórele fara deosebire de confessiune sî naționalitate“ 1 Recomenda corpulu profesorale bunei vointte a Escelentiei Sele, autoritatiloru locale sî adunarei. Cu aceste radicându-se Escel. Sea comisariulu de pre scaunu, se departă publiculu. Escelenti a Sea cu corpulu profesorulu in se remase in sala spre deplinirea agendeloru. — Cam la 74 de ora s’au reintorsu sî Escelenti’a Sea in caret’a degala sî cu husariulu in costumu, care atrase atențiunea generala atâtu la venire, câtu sî la reintorcere. Pre la noi, bă credu ca in tota Transilvani’a suntu dile forte frumóse ca devéra.—Aceste facera de poporulu care eră desperata de pânea de tóte dîlele, nefacându-se grâu si secara, — acum si-au mai venitu in fire, dupa ce cucuru diulu, de-sî pucinu, s’au copta, până sî acel’a, care numai de proba sî că in desperatiune s’au fost a semenatu a 2-óra;— vinulu la noi de-s’ e pucinu, dara epunu ca este bunu, sî resplatesce lucrulu celu roultu si scumpu. Cam cu 2 fi. se vinde feri’a (vedr’a). Astadi crestinulu pole sa cada in genunchi sî se multiumésca lui Odieu de acestu mare daru, sî sa eschiame : „Mari sî minunate suntu lucrurile tale sî nici unu cuventu nu este destulu spre lauda minuniloru tale.4‘ Ca documentu despre lucrarea providențiala in lemn’a acést’a suntu sî au fostu multe semne : Pomitiele (fragile) au infloritu sî s’au coptu a dou’a era ; amu vediutu, cu ochii la unu omu in palatia. — Asemene madestele — sî altele. Bă ce e mai multa la Gero-Osiorheiu, unu satu aprópc de muntele Vladésa, la unu românu D. V., inflorindu unu maru, au facutu mere a doua ...............................................................11 .............. I __1 332 era, care au crescutu in mărime mai mare că alunele.* * * De pre rip’adrepta a Muresului 8 Octobre 1872. Die Redactoru ! Déca s’a facutu multu abusu cu cuventulu passivitate in politica, cugetu ca nu gresiescu cându dacu ca noi cesti dela tiera suntemu in multe privintie passivi sî inca in celu mai largu intielesu alu cuventului. Ea prin passivitatea acest’a din urma nu intielegu numai inertia, dara sî durerea spirituala ce trebuie sa suferimu adeseori in urm’a indiferentismului nostru. Nu sciu déca me ioli elegi dt’a sî publiculu cetitoriu, ca adeca ce voiescu sa dîcu. Ca nu cumva sa remâna cineva in dubietate despre aceea ce me îndupleca a me plânge sî eu asupr’a passivilaliei celei dureróse spirituale nepolitice, ne spunu ca intre noi românii se preumbla mereu unu spiritu reu, o stafia nevediuta, carea ’si arata din cându in cându prin unele efecte esistinti’a sea. Noi românii o semtimu acum mai bine de unu seculu sî jumetate, dara o semtimu sî i semtimu loviturile ce ni le dasî de aci incolo tacemu sî suferimu. Dara care stafia, cere spiritu póte fi acel’a ? Este proselitismulu ultramontanu ! Sa ai bunetatea sî sa nu me inculpezi de őre si care părtinire ce s’aru vedé ca o făcu nemului meu, cându dîcu ca intre noi românii se preumbla spiritulu celu reu ce l’amu amintitu, că sî cum asiu voi se dîcu, ca românii nu conjura insisi pre acestu spiritu reu. Sciu prea bine, sî casulu carele me îndemna la aceste șiruri inca dovedesce de ajunsu, ca suntu indivi recrutați din senilu natiunei române, carii servescu de instrumente orice in mân’a proselitismului. Inse me va ierta ori sî cine, că cându voiu luă in consideratiune tóte suferintiele româniloru dela cea dintâiu încercare de proselitismu intre români, sa dîcu ca acela ce se da instrument pentru a face certuri sî imperechieri sî inca religiose morale in senulu unei națiuni, acel’a nici decum nu se mai póte tiene de acea națiune , pre care o maltrateza unu astfeliu de omu este inamiculu celu mai neimaiurea. *) Asia ceva s’a intemplatu si pre aicea si pre R. pecatu alu nalimnei in mijloculu carei aprinde si sustiene cert’», este ucid i etorsulu ei ; numai câtu uciderea o face cu torturi spirituale, pentru ca si mortea celui torturatu cu cât’a sa fiu mai sigura. Mi e cam lunga introducerea la cele ce voiescu sa e narezu, dara suferirea mi-a fostu mare, paharulu e atâtu de plinu, incâtu da din trensulu, caci pre multe se intempla din partea celor ce se ocupa cu meseri’a prosesilismului religionariu intre români. Poporulu dn comun’a Bobeli’a se afla in procesu cu foștii domni tereștri pentru pădurile comunali, cari păduri până la finea procesului suntu puse de judecătoria sub secuestru. Iérn’a trecutu, fiindu forte aspra sî omenii lipsiți de lemne de focu, s’au intemplatu de unii alții, pre lângă fota secuestrarea au dusu câte unu caru de lemne din pădurea in litigiu. De unde a urmatu ca toti sătenii de arendulu fura încarcerați câte 15—30 de dîle iu Dev’a sî pre lângă aceat’a se mai sî pedepsiră cu sume enorme in bani, asia incâtu omenii suntu reduși la sapa de branu. Cându poporulu celu mai numerosu din comuna suferiă sub pingere aceste usturatorie, cându ei bieții umblau colindandu dela adv. Dr. Petcu din Dev’a, cărui, după afirmarea mai multor’a, i-aru fi datu 300 fl. fara sa li folosesca ceva, ■— la renumitulu natiunalistu Dr. I. Raicu din Turd’a, carele după ce, totu după afirmarea boberieniloru, aru fi primitu 200 fl. dela storsii români, le interna spatele si nu voiesce sa le mai lucre până nu i voru mai duce bani — cându cum dîcu acestea aminea sufletele connationaliloru noștri, atunci cala sî stafi’a care a luatu figur’a unoru teologi de Pest’a se arata sî si opresce româniloru boberieni : faceti-ve uniti, ca ve-ti scapă de pedepse, ve-ti dobendi procesulu sî ce a-ti platitu pedepse vi se reintorce sî in fine ve-ti folosi in veci sî pădurile, ba déca ve-ti fi numerosi sî biseric’a (edificiulu) se va trage in partea nóstra. In impregiurari că cele descrise, pre lângă promissioni asta de atrag alóre sî, nota bene, dela omeni inteliginti, ba după cum sunt info imatu epriginite sî de protopopulu unita din Sacarâmbu, sementi’a discordiei este aruncata in simulu crestinloru sî a prinsu redacini afunde. Acum Ddicu sa le a>ba de grigia bobelieniloru, dara ei sî potu periclita Familia lui Traianu imperatum. I. Tat’a lui Traiano. Traianu imperatoru s’a bucuratu mai multu de o familia vechia, decata renumita.1) Tatalu sea, ca numele era Traianu, feciorulu lui Ulpiu, si-a dedusu numele dela Traiu, (Traius) buciumulu familiei,2) si tat’a acscelatu cu erou in mai multe resbóie, ba asupr’a partiriloru a reportatu victoria cu feciorulu laolalta.3 4) Tat’a a fostu proprietariu in Siri’a, sî unu numu din an. din urma a lui Nero, 68 d. Chr. adevereza despre elu, carele era sub suprem’a comanda a lui Domitiu corbulo4) sî feciorulu in etate de 15 ani (831 an. R.) «Pa petrecutu in resboiu. Tat’a lui Traianu a fostu patriciu, consule, sî sî inchestratu cu onorurile unui tribunatu.5) Sub Vespasianu imperatoru (69—79) a fostu comandantulu legiunei a X-a sî tramisu cu 2000 de pedestri sî 1000 călări, că sa asiedieze Japcha (Joppe) in Iude’a, sî fiindu siguru de cuprinderea orasiului, a trimisu la Vespasianu că sa ierte feciorului seu Titu cuprindere si venindu acest’a l’a cuprinsu in 25 luniu 69 d. Chr.6) Tat’a dela pretura din Siri’a a fostu chiamatu de proconsulu in Asi’a mica.7) In an. 663 dela Rom’a, 99 d. Chr. Tat’a lui Traianu a fostu mortu, si in acestu anu Pliniu i-a tienutu panegiric’a.1) Traianu imperatulu, tatalui seu pentru meritele lui in resboiulu parthicu sub Vespasianu, după mórte s’a onoratu cu numele parthicus, sî Traianu nu numai pre Nerv’a tatalu seu adoptiva, ci sî pre Traianu tatalu seu s-a consacrata, precum unu numai afla pre amendoi „Divi Nerva et Traianus pater.“ 2) Altu numu cu portretulu tatalui si inscriptiunea : „Divus pater Traianus“ se afla, fara cununa de lauru pre capu, pentru ca acest’a nu compete privatiloru.3) N. Traianu imperatulu. Traianu s’a născuta in 18 Sept. 806 an. R.. sî 54 d. Chr. Traianu a avutu pronumele Marcu, numele Ulpiu, cu numele adeca numele de familia, Traianu, sîng numele Crinitu.4) Adoptandu-se de imperatulu Nerv’a, a portatu sî acestu nume. Traianu s’a nascutu in orasiulu Italic’a (astadi Tali’a) in Ispani’a.5) Aci e provincia „Baetica“ cu o parte numita Turdetani’a.6) unde e si Italica la Kulu Baetis. Scipio Africanu a fondatu acestu orasiu din veterani italiani sî ia pusu numele Italic’a, in onoarea Italiei. Aci s’a nascutu inca sî Hadrianu Teodosiu, sî poetulu Siliu Italicu. Turdetanii deosebi acei’a, carii locuiau pre lângă rulu Baetis au fostu primitu datine sî moravuri romane, incatu nu mai sciu limb’a loru. Cei mai multi au devenitu latini, sau primitu coloni romani iutro siue, — incâtu ei insi’si (turdetanii) suntu de totu romani.1) Domitianu a fostu ucisu in 18 Sept. Acest’a di de 3 ori a fostu dî de bucuria , diu’a a dusu pre celu mai reu (Domitianu) a dasu pre celu mai bunu, (Nerv’a) sî a nascutu celu mai bunu, pre mai bunu (Traianu.)2) Diu’a adoptiunei lui Traianu prin Nerv’a nu e positiv». — Nerv’a a trăitu dela adopțiune inca trei luni( 45 * 7) sî a muritu in capelulu lui lanuariu, sî astfel cu unui priu dîu’a adoptiuiei lui Traianu pro 27—28 Octomvre on. R. 850 dela Chr. 97.4) Traianu a inceputu a domni cu capetulu lui lanuariu 98 d. Chr. 117 cându era consuli, Buiuliu Niger, sî Caiu Vipsaniu Agrip’a. Dîu’a morții nu se scie, pentru ca Traianu a vutu sa merga cu ostea spre Mesopotamia, sî devenindu morbosu s’a otaritu sa se reintorca la Itali’a, lasandu cu ostea pre Publ. Ael. Hadrianu in Siri’a. Traianu a plecatu indereptu, sî suferindu de hämorioide si hidropopia d in Cilici’a la orasiulu Selinu6) si-a datu sufletulu. Plotin’a muierea lui sî Matidi’a, nepóta de sora fiindu cu elu i-a arsu trupa 1u, sî cenusi’a i-au adus’a in urna la Rom’a, sî urn’a s’a pusu in column’a lui Traianu. Traianu nascendu-se in 18 Sept. 54 d. Cr. sî mprindu in 117 a traitu 63 de ani, 10 luni si câteva zile.7) ’ Zur Geschied to ■ Traian’s. Dr. H. Francke Leipzig 1840, p. 23. Mai tote ’mi suntu escerpte din opusu Acest’a. Eutropiu VIII. 2 familia antiqua magis, quam clara. a) Sext. Aurel. Victoris epit. cap. XIII. Ulpius abavo dicto, Trajanus a Trajo, paterni generis auctore. 3) Plin. paneg. 14. quam puer admodum Parthicalauro gloriam patris augeres ? 4) Eckhel „Trajanus“ p. 434. Spanheim diss. II. p. 219. 5) Eutropia VIII. 2. nam pater eius primum consultait“ Plin. paneg. 9. „patricio et consulari et triumphali patre.“ 6) Se referera la Tacitu Hist. IV. 18. Francke p. 24 pre largu. 7) Francke citeza o inscriptiune aflata la Laodicea in Siri’a, si anulu se pune 832. an. R. p. 27. *) Numismatica lui Vaillant Tom. II. p. 124 pune mortea lui, sub Domitianu. 2) Vaillant II. 123. Ecichel p. 409. 3) Francke p. 29. 4) Crinitu se pomenesce numai la Eutropiu VIII 2 sî s’aru deduce dela crines (peru), pentru ca in părțile Turdetaniei (strabo III 3) barbatii portă peru lungu, cu muierile. In multe parti românii sî adî porta peru lungu ba’lu sî impletescu. 5) Eutropiu XIII 2. Successi ei Ulpius Traianus Crinitus, natus Italicae in Hispani’a. Sext. Aur. Victor „de Caesaribus“ XIII dice: „namque Ulpius Traianum, Italica, urbe Hispániae ortum.“ 6) Turtedania. Oare Turd’a din Ardeiu nu-si trage originea din acestu cuventu. v) Strabo III 2 si Franche p. 3. Se crede, ca famili’a Ulpiana, sub Nero s’a mutatu la Rom’a, sî Seneca cu influinti’a sea a radicat’o. 2) Sueton in Domit. cap. 17. Occisus est Domitianus XVI Kalend. octobris. Plin. paneg. cap. 92 celebrare diemilium triplici gaudio laetum, qui principipem absturit pessimum, dedit optimum, meliorem optimo genuit.“ L. Preller Rom. Myth. p. 779. 3) Sixt. Aur. Viet. epit. XII hic Traianum in liberi locum inque partem imperii cooptavit, cumque tribus viris mensibus. 4) Franke p. 4. 5) Dio Cass. 33. ®) Selmus, astadi Selenii. Koczányi Ferencz Regiföldi. p. 116. Este o inscriptiune „S. P. Q. R. ophimo principi Selinuntem. — Acestu orasiu s’a numitusî Traianopolis. 7) Dio Cass. LXVIII 6 Eutropiu VIII 2 Fabre*tus de Columna Trai. p. 270.