Telegrafulu Romanu, 1872 (Anul 20, nr. 1-104)
1872-12-03 / nr. 97
Telegrafulu ese de dóne ori pre septe- mana, Duminee’a si Joia. — Prenume-J rațiunea se face in Sabiin la espeditur’a foiei pre afara la c. r. poște cu banii gata prin scrisori francate, adresate catra espeditura. Pretiuzii prenumeratiunei pentru Sabiin este pre anu 7 fl. v. a. car I pre o jumetate de anu 3 fl. 50. Pen ] Sabiiu, in 3 15 Decembre 1872. tra celelalte parti ale Transilvaniei s pentru provinciele din Monarchia pre anu anu 8 fl. iara pre o jumetate de anu 4 fl. v. a. Pentru princ. si tieri streine pre anu 12/2 anu 6 fl. Inseratele se platescu pentru intâi’a ora cu 7 cr. sirulu, pentru a dou’a ora cu 5 '/, cr. si pentru a trei’a repetire cu 3 '/, cr. v. a. XTM 97. ANULU XX. Din’n onomastica a Escelentiei Sale Prea sântituent Archiepiscopii si milctropolita Andrein. Sabiiu , 30 Novembre. In o parte sîndo celitoriloru nostri in mulu trecutu pre scurtu festivitatea acestei dile din preser’a sî dîu’a de asladi, revenimu, conformu promisiunei ce amu facutu, ca sa espunemu unele detaiuri interesante si demne de a fi cunoscute mai departe de periferi’a cetătiei in carea s’a petrecutu. După servitiulu ddicescu de ser’a (in’29 Nov.) la care a luatu parte cu P. Archimandritu sî Vicariu Archieppescu Nicolau Pope ’a in frunte membri preoți ai Consistoriului archidiecesanu, corpulu profesoriloru dela Institutulu nostru teologicu-pedagogicu sî preotulu c. si reg. garnisóne de aici, la care fu de falia afara de tinerimea dela mentiunalulu institutu, sî dela alte institute de aici sî inteliginti’a nóstra precum sî comercianti de ai nostri si alti cetatieni români, — ne despartiramo spre a ne revede la productiunea anunttata prin unu programu. (vedi nr. tr.) la care era adausa sî invitarea din partea eleviloru menționatului institutu. La tempulu sipsalu ne si intalniremu in numerusî mai mare in sala cea mare a Seminariului, barbati sî femei, betrâni sî tineri, din Sabiiu sî giuru, fara de deosebire confessiunale, încâtu spatiós’a sala ara fi trebuita sa fia de trei ori asta de mare ca sa cuprindă pre toti cati dorati sa asiste la productiunile arangiate in onorea onomasticei P. nostru Archieppa si Metropolis. Si canturile corali, solo, cuventurile si declamatiunile fara primite cu caldurase aplaudări, căci ele in adeveru au fostu întocmite sî esecutate asta incâtu au pututu fi decóre pentru a dî festiva. Câtu pentru cuventuri ne vomu adópere a le face prin foisiór’a nóstra cunoscute sî acelui publicu, carele n’a pututu lua parte dimpreună cu noi la solemnitatea din preser’a dîlei onomastice a Archipastoriului nostru. După finirea productiunei, cu multiamirca in inimi, oglindata pre fetiele tuturoru, ne despartirâmu granulandu-ne reciprocu pentru ca ne-a învrednicită Dumnedieu a serba sî in andu acest’a dzu’a acest’a dorita pentru fia-care românu bine, simtitoriu Astadi de tempuriu biseric’a din cetate era plina de unu publica frumosu sî numerosu. Ca sî iu preferase celebră acum st’a liturgia, se cetiră rugăciuni din genunchi pentru fericit’a si indelung’a vietia a Presântitului Părinte Archieppu 9Î Metropolitu Andreiu. După st’a liturgia membrii Ven. Consistoriu archidiecesanu, corpulu profesorale, inteliginti’a nóstra din locu, comercianți si cetatieni se întruniră spre a merge in corpore la Escelenic’a Sea Presânsitutu P. Archiepiscopu sî Metropolitu sî feliei— tandu-lu pre acest’a de a-gi depune omagiele firesci înaintea preaiubitului Părinte sufletescu. Spre marea bucuria a tuturoru Escei. Sea avu bun’a voinita a primi acestu firescu semnu de iubire, pre lângă ata starea sanetatiei sele inca nu pre deplinu restaurata. Cuvintele conducatoriului P. Archimandritu N. Popea , prin cari au datu espressiune simtieminteloru de omagiu firescu sî de o felicitare firésca in acesta dî solemna au fostu unu echo esîtu din inimile turoru. Escelenti’a Sea miscatu, in cuvinte de unu adeveratu părinte sufletescu, pline de invetiatura, a respunsu multi amindu mai intâiu lui Odicu, căci acum după doi ani iérasii fu cu nut vitis, ca nu numai cu sufletulu daru sî cu trupulu sa se véda in mijloculu fiiloru sei sufletesci sî poftindu la toti in genere sî in specie totu binele impartasî binecuventarea Sea Archieresca. Ca acést’a se fini festivitatea, carea sa dea celu Atoli poternicu sa o serbamu cu bucuria la multi, multi si fericiti ani 1 Cnventarea rostita cu ocasiunea festivitatiei din 30 Nov. a. c. in Seminariulu nostru archidiecesa nu adeca la dîu’a onomastica a Escel. Sele P. Archiep. si Metropolitu Andreiu Baromi de Siagun ’a — de Simeonu Popescu cler. in an. 111. Motto: Nu te teme turma mica, ca bine a voitu tatalu vostru sa dee voue imperati’a. Luc’a c. 12 v. 32. Fia care poporu, ce a leganatu sî legănă inca acestu rotogolu, si-a avutu sî 'si are geniulu seu, angerola seu paduoriu. Fia care poporu si-a formatu acestu ângeru, si-a datu direcțiune actiunei si esistentiei sele. Sî dupa cum a fostu de bine nimerita acesta cale, pre carea sa apuce, dupa cum sî-a alesu pre acestu ăngeru conducatoriu , asta i-a fostu sî viéti’a. Ici vedemu unu poporu, alu carui’a ingeru paduoriu a fostu arm’a, sabi’a, dara după cum este scrisa : „totu celu ce porta sabia, de sabia va mori“ (Mat. c. 26. v. 52) — acelu poporu fu mare, fu poleroicu numai atât’a câtu a statu sabi’a lui neruginita. A ruginita sabi’a, a ruginitu si marirea lui, cu amintirea lui s’a stersu dintre cei vii. Colo vedemu unu altuia, care si-a alesu de geniu sorti’a si sclinti’a, sabi’a si cnventulu. Acestu geniu i’a radicatu la o gloria dupla: arm’a i-a câstigatu potere, materia, cultur’a, sclinti’a i-a datu lumina. Dara scrisu este : „sclinti’a sumetiesce, iéra dragostea didesce“ (I Cor. c. 8 v. 1). Dragostea i-a lipsitu ca sa-lu pota zidi, solinti’a s’a sumetitu, arm’a a ruginita, bratiele s’au molesitu, forti’a a decadiutu, eu cu dens’a a cadiutu si materi’a , a peritu poporulu remanendu-i numai lumin’a, ca o aurora la spunerea sorelui. Totu ce a remasu din gloria greciloru si a romaniloru antici este acea aurora, carea ne aduce aminte, ca ei au stralucitu odata intre alte popóre, dara au stralucitu sî au apusu. Totu ce ne-a remasu dela densii este cuventulu, este marele loru spiritu, carele va fi pentru tóte vécurile nemuritoriu. Românii de astadi, că poporu, au trebuitu sî trebuie sa-si aiba geniulu seu. Sî pare aru fi pre acestu geniu, carele in decursulu atâtoru vécuri] fatale, in cari atâtea popóre veniră sî perira prin aceste tieri, su a condusu prin midiloculu tempesteloru, l'a dusu la limanu scapându-lu de perire ? Acestu geniu, acestu ângeru eustode a fostu sî este religiunea, biseric a lui. Acésta religiune, adeveratu pura, primitiva, a sostienutu linab’a românului, viéti'a lui, si pre lângă tóta vitregitatea tempuriloru sî cultur’a lui, intielegu mai multu cea morale, cultur’a animei, carea este corón’a cea mai frumósa, ce póte infrumsetia pre unu individa, si apoi pre o națiune. Pentru ca cine nu scie, ca biseric’a romanesca coprinde in sine limb’a nationale si adeverat’a civilisatiune, adeverat’a cultura, ca a costatu torenti de sânge pre Europ'a esita de sub aripile acestui ingeru aperatoriu, acestei biserici primitive. Tota civilisatiunea, tóta cultur’a adeveratu morale la carea a ajunsu Europ’a prin atâtea sacrifice, totu ce are ea bunu sî frumoso, a fostu in biseric’a nóstra inca dela inceputulu vietiei sele. Tóta marirea, tóte principiele cele salutarie ce le adoptă lumea asta numita civilisala, le-au avutu românii cu multe sute de ani inaintea ei, afirmu inca odata ca le-au avutu, pentru ca au avutu religia nea loru, ingerulu loru padutoriu. Acestu santu geniu, in tempurile cele grele si amenintiatórie in Sabiiu. 2 Decembre. Desbaterea legei pentru capital’a Ungariei si in specialul§, prin cari se normedia limb’a desbateriloru in municipalitatea acestei’a a provocatu alarma in o parte considerabile a presiei nemtiesci de dincóol si de dincolo de Laiti’a. Ca raportatori de fapte intemplate noi nu ne vomu pune sa facemu sentintta pro seu contra, pentru ca déca cumva se face elementului germanu din Budapest’a prind§ legei respective vre-o nedreptate, acest’a se intempla cu consimtiementulu, ba conlucrarea capitalei, respective a representantiloru ei, de alta parte, noi nu gasimu in alte parti pre nemti mai loiali falia cu alte nationalitati. Ceva interesantu este inse a sei cum se esprima foile alarmate asupr’a afacerei cestionale. „Fr. Brit“ din Vien’a intr’oru articula de fonda dice intre altele : „A buna séma credu sbieratorii magiari, cari nu potu vede cetatienismulu nemicescu din Budar Pest’a, ca au seversitu o fapta mare istorica, cându oprescu acelui cetatienismu a se consultă in limb’a lui materna in venituriD despre binele sî necasurile comunei, asia dara sî despre alu seu propria. Prin unu roandatu dictatu de fortia se inttelege ca aru trebui, ca dupl’a capitala sa devină magiara. Acést’a vise nu se va intempla. Cu câtu va cresce Pest’a mai tare, cu atât’a sî fisionomi’a ei va deveni mai nemtiesca. Industri’a nemtiasca sî bani nemtiesci au intemeiatu capital’a Ungariei sî in cursulu unui tempu relativu scurtu o au facutu ceea ce este ea astazi unu emporiu bogatu de negotiu sî comunicatiune. Sî ceea ce se zice despre Pet’a se póte dice despre celelalte cetati ale pusteloru si stepelorutierei. Asia e, in intielesulu propriu alu cuventului cetati numai acolo s’au desvoltatu, unde au descalecatu nemti. Asia suntu : Pojonulu, Raab, Casiovi’a, Temisiór’a, precându Seghedinulu, Kecskemetulu, Dobretienulu, pre lânga tóte populatiunea loru cea considerabile magiare, au remasu numai nisce sale mari si murdărie.“ curagiă pre strămoșii nostrii neincetatu ducendu-le cu ev.: „Nu te teme turma mica, ca bine a voitu tatalu vostru sa de vóue imperati’a.“ Acést’a este minunea, pre carea multi no o potu coprinde, ca noi românii, in botulu atâtoru nefericiri, totu formamu o națiune plina de viétia, carea rapesce somnulu dulce alu inimicitoru ei. Acést’a este minunea ca noi n’amu disparutu cu cele—Ialte popóre ce ne copleșiră pentru ca scrisu este : Uitati-ve la nemurile cele din inceputu, si vedeți cine a nădăjduitu spre Dlu sî s’a rusinatu, sau cine a petrecutu in frica lui s’ a fostu parasite, séu cine s’a chiamatu pre eiu si a fostu trecutu cu vederea 2 (sis. f. sic. c. 2 v. 10). Au fostu tempuri, sî inca forte dese, sî in decursu de sute de ani, cându strămoșii nostrii aduși mai la desperatiune eschiamau cu Psalmistolu (pr. 79 v. 9—16) „Vi’a din Egiptu ai mutatu, gonit’ai nemurile sî o ai rasaditu prea ea. léta ai facutu inaintea ci sî ai saditu radacinele ei, si au umplutu pamêntulu. Acoperit’au munții umbr’a ei, sî mladutele ei cedrii lui Odieu. Intins’a vitiele sele până la mare, si până la muri odraslele sele. Pentru ce ai surpatu gardulu, si o culegu pre ea toti cei ce trecu pre cale ? O a stricatu pre ea vierulu din pădure, sî porculu serbatecu o a pascutu pre ea. Ddieulu poteriloru intórcele dara si canta din ceriu si vecii, sî cercetéza vi’a acést’a pre carea o a saditu drept’a tea, ei o seversiesce pre ea.“ In acele impregiurari insa ingerulu coslodei incuragiu dîcendu-le : „Nu te teme turma mica...“ Sî cându se parea ea cup’a suferintieloru e la periclu sa sa verse, cându nu mai era nici o sperantia in veritoriu, cându acesta nou Israila — ’si plângea necasulu cu cuvintele : „Aduli amintene, ce s’a facutu noue, privesce sî vedi ocar’a nóstra moștenirea nóstra s’a mutata la străini, casele nóstre