Telegrafulu Romanu, 1873 (Anul 21, nr. 1-104)
1873-01-14 / nr. 4
diama Cându percurgeamu clssele gimnasiali si stoin Clusiu, înainte de 1848 me surprindea neplăcuta sî nu prea porecliturile de : schismateci, greci etc. chiaru sî din partea fratiloru de unu sânge, cu gelamu iise in mine, ca religiunea nóstra gr. or. e in tiera numai tolerata, speramu mai departe ca va veni unu Mesi’a sî pentru noi, s! ne va smanci din starea acést’a umilita. Au venitu 1848. Pre câmpulu libertatiei la Blasiu românii făcu ei inșii smancirea prin dechiararea bisericeloru loru de egali, sî dechiararea acést’a se încheia cu juramentu. Dómne câți sperjuri de atunci, mai din momentulu juramentului. Pentru ce? pentru ca invelsacei de ai lui Loyol’a se vede ca au juratu cu acea reservatione mentale, ca ei au dreptu a se amestecă in afacerile confessionali ale gr.orientalilor a ca sî intr’ale loru. După ce au vediutu înse ca câte ora protopresbiteru gr. or. precum sî consistoriulu gr. or. voiesce a intielege sub cuventulu fratia respectarea reciproca a confessiuniloru, gr. catolicii au inceputu a se provoca la decrete sî rescripte din tempulu Măriei Teresi a, cari inca nu s’au desfiintiatu prin nici o lege. După ce a mai venitu sî concordatulu, carele inca n’a reposatu de totu, juramentulu de pre câmpulu libertatiei au fostu ingropatu cu totulu. Parol’a decii era ca românii sa se faca „de legea imperatului !“ Despnestirile s'au inceputu de nou pentru noi cei gr. or. din partea gr. catoliciloru cu tóte ca numai 4 puncte ne despartu de densii pentru ce unii profesoru din Clusiu explicându odinióra impregiurarea acést’a apostrofa pre gr. cat. cu cuvintele : O te szegény denevér Nem is madár nem is egér. (O serace liliace, Nici pasere nici siórece.) Apoi sa te miri de străini, cându te batjocorescu ai tei, cari cându le vine bine, cându le trebuie ajutoriulu nostru daca ca totu m’a suntemu. Dara onore esceptiuniloru ! Cunoscu unu barbatu meritatu iu Blasiu, carele cându inca nu era inalttatu la demnitatea in carea se afla astazi, cerendui-i sfatulu nisce creștini ortodocsi, ca sa treca la mnatia ? si-a respunsu : „Remaneti unde sunteti, nu mai mergeti dela borsiu la biselitta !* Acest’a este o esceptiune, pentru ea altulu care e colega sî antecesoru acestui’a, in funcțiuni, strabatea până in comun’a Apahid’a, cându audiea de niscari gâlcevi, sta ca trasur’a in midiloculu satului, buna ora cu evreii cari aduna stremtie, impartiă cruceri prunciloru, — predică bune, rele, verdi si uscate, numai sa tréca creștinii ort. la „St’a unire*. Cugetamu ca acest’a din urma se va mai asiedia vedendu-se odaia canonica, inse se vede ca m’amu Insielatu, pentru ca nitasemu treptele celebite până la Pap’a Romei infalibile, după cum este elu astadi prochiamatu. In tempulu mai nou din protop.ala Veresmortului Elia Faragó cu ocasiunea unui ospetiu, ducendu-se de acolo o tenera in comun’a gr. or. Cucerdea, onoră pre representantii nostri parochiali din comuna acest’a din urma, carii luara parte la serbarea mentiunalei casetorii, cu locuri in giurulu d-sele sî apoi le puse curios’n intrebare, ca nu au inca preotu ? si de ce ? — ospetii onorati respunsera, ca inca nu polura face léfa mai bunisiara sî ei aru dori sa trecutu prin tóte scolile. aiba unu preotu, carele a Intieleptului. iau mangaiatu inse dicendu-le : face-veti uniti ca sî pre plat’a ce o dati vi se va rendui preotu. — Vedi serace oleru gr. or. cere imbunatatirea sortiei preotiloru tei, ca indata vinu cu „St’a unire“ sa te usiureche de tóte greitatile. Dara alt’a sî mai buna. Venerabilulu consistoriu gr. or. emite unu cerculariu sub Nr. 890 ex 1872 in urm’a unui conclusu alu sinodului arch'diecesanu, prin carele se provoca poporulu, ca din contribuiri benevole sa se faca fonduri din cari sa se póta ameliora sortea preotimei gr. or. Ori sî cine vede ca acestu scopu este unu scopu sântu si ca eră bine daca fondurile aceste se creau mai de multu, pentru ca acum amu fi scutiti de multe cersitorii. Dara ce se vedi ? Si acestu scopu sântulu ciplica uniatii reu, numai că sa attiie ura intre creștinii noștri asupr’a bisericei si preotimei nóstre. Asia de in Cheli’a muresiana sparta pre creștinii ortodocși ducendu-le : ca pre voi popii voștri vreau sa ve faca iobagi si sa ve puna sa dati decima din tóte, din oi, din porci, din frupte. Inspaimentârile n’au remasu fără de efectu, căci sie se inși din dis’a comuna s’au dusu la protopresbiterulu loru respectivu s’ au cerutu esplicari in privinti’a celoru coprinse in memoratulu cerculariu, sî numai după ce au audîtu esplicarile date de protopresbiteru s’au liniscitu sî mângaiatu siliuiscea sî mângâierea loru au impartasitu-o apoi scoofratiloru loru din comuna. Cu tóte aceste vise Blasiulu tramite in comun’a desu mentionata unu preotu nou sântitu de ai sei, fara de a ave unu poporanu ; acum déca i trebuie poporu sa-si faca, si flindu ca din petii nu-si póte face a cercatu cu promissiuni si coruptiuni banesci a-si câștigă suflete, din poporulu gr. or. dara până acum nu a reesitu. In fati’a machinatiuniloru de feiiulu acest’a vaerurile nu platescu nimic’a ci sa delaturâmu cu totu adinsuiu passivitatea, baremu in cele eclesiastice, sa ne aperamu cu mijlóce oneste interesele si sa nu desperamu avendu inaintea ochiloru des’a cea vechia : „Non despera, saepius miles post vulnera triumplium cecinit.“ M. m. Patriarchula Kiritos, dein ierusalimu a refusata d’a vota in sinodu pentru declararea chismei. Sufraganii s’au destituitu sî acésta decisiune s’a comunicatu atâtu Porției,câtu sî patriarhului ecumenicu. Ambele autoritati au aderatu cu desevarsire la acésta decisiune, sî au datu prelatiloru diecesei Ierusalimului permissiunea, pre basa privilegieloru ce posedu, d a alege unu nou patriarchu, înaintea nouei alegeri unse, patriarchulu destituitu a comiau unu actu violinte, fara a tiene comptu de destituirea sea, ex-patriarchulu a plecatu la sântulu mormentu, pentru a seversi oficialii divina, clerulu subalternu au refusatu de apara egumenii sî asiste. Patriarchului cerulu apoi ajutoriulu politiei, sî a scosu pre călugări din chiliele loru, a intratu in biseric’a sântului mormento, acompaniatu de consulele russescu sî grecescu, cari erau in mare tienuta. Refusându preoții inse sî acum asistiuti’a, monastirea s’a asiediatu din nou, si a navalitu mulțime de popor din impregiurime la Ierusalimu, insuflându gróza cetatieniloru. Acést’a a silitit pre consulii celoru-lalte poteri, de a cere dela prefectulu orasiului informatiuni in privinti’a celoru ce sa petrecu. Prefectulu le-a respunsu cuma ca elu apara pre patriarchu contr’a clerului improlivnicu. La acestea consulele germanu a observatu cum ca după parerea sea acésta aperare, ese din competiati’a sea (a prefectului, pentru ca, după privilegii, elérenu, fara interventiunea mireniloru are dreptulu d’a alege, prin urmare sî de a destitui pre patriarchu. Prefectulu a respunsu cum ca consulele russescu l’aru fi amenintiatu cu destituirea, déca nu va sprigini pre patriarchu. Facendu-se apoi regresu catra Pórta, acést’a a mantienatu decisiunea primitiva, relativa sa destituire, si a datu ordine prefectului de a apera clerulu subalternu sî a recunosce pre patriarhulu destituito. „Telegrafului t_jia ’ —I .I . Martea lui Napoleonu III a produsa o mișcare mare la curțile domnitore, câtu sî ind jurnalistica, care implu colone întregi cu un’a-alt’a referitoriu la Napoleonu sî mortea lui. — Asia o fóia oficiasa din Londonu publica cu datulu 11 Ian. o ordinatiune r. prin care curtea britanica cemands portarea simbóleloru de jelire dela 14 ianuariu pâna la 24 pentru Louis Napoleonu. — Foile de ser’a din Londonu cu acel’asi datu constateza ca faima, cum ca Eugeni’a, veduv’a lui Napoleonu, aru avea de cugetu a proclamă reginti’a, e neadeverata. Celu pucinu deocam-data ea nu va esmite nici o proclamatiune. Alte foi din Londonu cu datulu 13 ianuariu ne impartasiesca ca in 12 a. c. a fosta in Chiselhurst o sulbuldire mare de străini. Biseric’a catolica era indesita. Intre streini se potea vedea princes’a Ma-ri Disertatiune trenuia in ssedinti’a din 29 Octomvre 1872 a societatiei eleviloru inst. Archid. din Sabiiu. de I- Munteanu cler. an. III. (Urmare din nr. tr.) Voinu incepe cu articularea sustativului sî cu declinarea acelui’a. Spre scopulu acest’a va arata înv. mai intâiu deosebirea intre sust. neartiulatu, nedeterminatu sî determinatu (articulatu) prin espunerea mai multoru exemple. Fiindcă declinatiunea sust, împreunată cu articululu otaritu (lu, le si ’a) este mai ponderósa ne vomu ocupa sî noi de ea. Vedeți ce ama eu a mâna ? Ce e ast’a ? o carte. Dara ast’a ? sî ast’a ? Ce suntu aceste tóte ? carti. Cine contiene inveliaturi frumóse sî folosi— lőre pentru voi ? cartea. A coi este paretele acest’a? a cârtiei. Dar acest'a Ialtu coi se cuvine? cârtiei. Ce amu pusu acum pre mésa ? cartea. E’n priviți (inv. scrie cuventulu in tote schimbările lui pe tabla) sostalivulu acest’a in câte forme s’au schimbatu ? Schimbarea acest’a se numesce declinatione. A schimba ori-ce gustativii in cele 4 forme aratate mai susu se dice alu declină. Asemenea va urma inv. si cu aratarea schimbarei gustativeloru in numerulu inmultito. Prin esemple diferite se potu introduce elevii ei la distingerea celoru 3 declinatiuni (sustativele cu terminatiunea in a, u sî e). In fine se póte face apoi si numirea casuriloru: Nominativu, pentru ca numesce si sta la întrebarea „cine“ (pentru persóne) „ce“ (pentru lucruri), Genelivu, pentru ca arata nascerea, posessiunea unui lucru sî sta la intrebarea „a cui“, Dativulu pentru ca se da cuiva sî sta la intrebarea „cuic“, in fine Acusalivulu, pentru ca se refera la unu lucru, lu denumesce si tientesce spre elu sî sta la intrebarea „pre cine“ (persóne), „ce“ (obiecte). Abaterile dela regulele generali le va aminti se aplica după putinica mai târziu sî ocasiooalminte la cetirea in lepturariu. Nemarginitu după sustativu pate urmă indata aseptivulu, care patimindo totu cam aceleași schimbări se va sî imbina cu sustativulu. Apoi se va statori regula : Aseptivulu sa concordeze cu sustativulu in genu, numeru sî casu. Cându are sa se decline unu sustiu legătură cu unu aseptivu, atunci se declina numai cuventulu celu dintâiu, pre cându celu ce urmeza remane intru tóte neschimbatu. Esemple ! Trecemu deci la verbu. Pana a nu trece la predarea celoru trei tempuri secundari precum suntu de curendu trecutulu, demultu trecutulu, si viitoriulu compusu va fi de lipsa cunoscinti’a verbeloru ausiliari sum, amu sî volu. Mai vine apoi a se luă verbala in diferitele moduri: aralatoriu (indicativula), poruncitoriu (imperativolu, conjuclivolu) poftitoriu (optativulu) sî modula neotinitu (infinitivulu sî participiile). Tóte acestea prin exemple acomodate se vom pute înlesni câta de multu. Vina apoi de a se amplifica cunoscintiele despre pronume. Acestea e de mai multe feliuri. Afara de cele personali eu, lu, elu (ea) etc. (Hindu ca suplinescu de comunu fiintieie vii, personele mai suntu posessive, relative, demaustrative, intrebatóre, reflessive si neotarite. Vomu face o încercare d. e. cu celu dintâiu. Teodore, „pericelulu meu e ageru.“ Ce cuventu ’ti vine cu necunoscutul meu. Lucrurile cari le folosimu sî suntemu stăpâni preste ele, le numimu posessiunea nóstra. Pericelulu e unu obiectu, 0 posessiune. A cui e posessiunea acést’a ni-o arata cuventulu „meu“; prin urmare eiu este unu pronume posessivu. Asemenea suntu pronume posessive : teu (ta), seu (sea), nostru (—a), vostru (—a) etc. O alta încercare pentru deslușirea pronumelui interogativu d. e. Aici in classa avemu 2 elevi cu numele Petru. Cându voiu dice : „Petru plânge“ sciu de ajunsu ? nu, ci trebuie sa intrebu ca care Petru plânge ? junioru ? sau senioru ? etc. Prin cuvinti elolu care intrebamu după unu nume necunoscutu, de aceea se sî numescu atari cuvinte pronume intrebative. După mustr’a mai susu aretata se va explica sî ori care alte pronume atâtu după cuprinsul a câtu sî după semnificatiunea lui. Exemple ! întrebări ! Pentru de a predă o specie noua de cuvinte ceea a prepusetimiloru, va face bina iov, déca va folosi iéra exemple potrivite, precum : Preste Carpati trecemu in Romania. Cuvintele necunoscute in ducerea de susu suntu „preste“ sî „in“. Ele se punu inaintea sustat, spre a aretă direcțiunea sî se sî numescu prepusetiuni. In privinti’arașului ele suntu regulatórele sustativeloru. Urmeza mai multe exemple. Aru mai fi inca de predatu interjectiunile si conjunctiunile, dintre cari numai pre cele dintâiu se vomu periracta aici, iéra