Telegrafulu Romanu, 1873 (Anul 21, nr. 1-104)

1873-01-14 / nr. 4

diama Cându percurgeamu clssele gimnasiali si sto­­in Clusiu, înainte de 1848 me surprindea neplăcuta sî nu prea porecliturile de : schismateci, greci etc. chiaru sî din partea fratiloru de unu sânge, cu gelamu iise in mine, ca religiunea nóstra gr. or. e in tiera numai tolerata, speramu mai departe ca va veni unu Mesi’a sî pentru noi, s! ne va smanci din starea acést’a umilita. Au venitu 1848. Pre câmpulu libertatiei la Blasiu românii făcu ei inșii smancirea prin dechia­­rarea bisericeloru loru de egali, sî dechiararea acé­st’a se încheia cu juramentu. Dómne câți sperjuri de atunci, mai din momentulu juramentului. Pentru ce? pentru ca invelsacei de ai lui Loyol’a se vede ca au juratu cu acea reservatione mentale, ca ei au dreptu a se amestecă in afacerile confessionali ale gr.­­orientalilor a ca sî intr’ale loru. După ce au ve­­diutu înse ca câte ora protopresbiteru gr. or. pre­cum sî consistoriulu gr. or. voiesce a intielege sub cuventulu fratia respectarea reciproca a confessiuni­­loru, gr. catolicii au inceputu a se provoca la decrete sî rescripte din tempulu Măriei Teresi­ a, cari inca nu s’au desfiintiatu prin nici o lege. După ce a mai venitu sî concordatulu, carele inca n’a reposatu de totu, juram­entulu de pre câmpulu libertatiei au fostu ingropatu cu totulu. Parol’a de­cii era ca ro­­mânii sa se faca „de legea imperatului !“ Despnestirile s'au inceputu de nou pentru noi cei gr. or. din partea gr. catoliciloru cu tóte ca numai 4 puncte ne despartu de densii pentru ce unii pro­­fesoru din Clusiu explicându odinióra impregiurarea acést’a apostrofa pre gr. cat. cu cuvintele : O te szegény denevér Nem is madár nem is egér. (O serace liliace, Nici pasere nici siórece.) Apoi sa te miri de străini, cându te batjoco­­rescu ai tei, cari cându le vine bine, cându le tre­buie ajutoriulu nostru daca ca totu m­’a suntemu. Dara onore esceptiuniloru ! Cunoscu unu bar­­batu meritatu iu Blasiu, carele cându inca nu era inalttatu la demnitatea in carea se afla astazi, ce­­rendui-i sfatulu nisce creștini ortodocsi, ca sa treca la mnatia ? si-a respunsu : „Remaneti unde sunteti, nu mai mergeti dela borsiu la b­iselitta !* Acest’a este o esceptiune, pentru ea altulu care e colega sî antecesoru acestui’a, in funcțiuni, strabatea până in comun’a Apahid’a, cându audiea de niscari gâlcevi, sta ca trasur’a in midiloculu satului, buna ora cu evreii cari aduna stremtie, impartiă cruceri prun­­ciloru, — predică bune, rele, verdi si uscate, nu­mai sa tréca creștinii ort. la „St’a unire*. Cuge­­tamu ca acest’a din urma se va mai asiedia ve­­d­endu-se odaia canonica, inse se vede ca m’amu Insielatu, pentru ca nitasemu treptele cele­b­ite până la Pap’a Romei infalibile, după cum este elu astadi prochiamatu. In tempulu mai nou din protop.­ala Veres­­mortului Elia Faragó cu ocasiunea unui ospetiu, ducendu-se de acolo o tenera in comun’a gr. or. Cucerdea, onoră pre representantii nostri parochiali din comuna acest’a din urma, carii luara parte la serbarea mentiunalei casetorii, cu locuri in giurulu d-sele sî apoi le puse curios’n intrebare, ca nu au inca preotu ? si de ce ? — ospetii onorati respunsera, ca inca nu polura face léfa mai buni­­siara sî ei aru dori sa trecutu prin tóte scolile. aiba unu preotu, carele a Intieleptulu­i. iau man­­gaiatu inse dicendu-le : face-veti uniti ca sî pre plat’a ce o dati vi se va rendui preotu. — Vedi serace oleru gr. or.­ cere im­bunatatirea sort­iei preotiloru tei, ca indata vinu cu „St’a unire“ sa te usiureche de tóte gre­i­tatile. Dara alt’a sî mai buna. Venerabilulu consis­­toriu gr. or. emite unu cerculariu sub Nr. 890 ex 1872 in urm’a unui conclusu alu sinodului arch'­­diecesanu, prin carele se provoca poporulu, ca din contribuiri benevole sa se faca fonduri din cari sa se póta ameliora sortea preotimei gr. or. Ori sî cine vede ca acestu scopu este unu scopu sântu si ca eră bine daca fondurile aceste se creau mai de multu, pentru ca acum amu fi scutiti de multe cer­­sitorii. Dara ce se vedi ? Si acestu scopu sântu­lu ciplica uniatii reu, numai că sa attiie ura intre creștinii noștri asupr’a bisericei si preotimei nóstre. Asia d­­e­ in Cheli’a­ muresiana sparta pre creștinii ortodocși ducendu-le : ca pre voi popii voștri vreau sa ve faca iobagi si sa ve puna sa dati decima din tóte, din oi, din porci, din frupte. Inspaimentârile n’au remasu fără de efectu, căci s­i­e s­e inși din dis’a comuna s’au dusu la protopresbiterulu loru respectivu s’ au cerutu esplicari in privinti’a celoru coprinse in memoratulu cerculariu, sî numai după ce au audîtu esplicarile date de protopresbiteru s’au liniscitu sî mângaiatu si­liuiscea sî mângâierea loru au impartasitu-o apoi s­­coofratiloru loru din comuna. Cu tóte aceste vise Blasiulu tramite in comun’a desu­ mentionata unu preotu nou sântitu de ai sei, fara de a ave unu poporanu ; acum déca i trebuie poporu sa-si faca, si flindu ca din petii nu-si póte face a cercatu cu promissiuni si coruptiuni banesci a-si câștigă su­flete, din poporulu gr. or. dara până acum nu a reesitu. In fati’a machinatiuniloru de feiiulu acest’a vaerurile nu platescu nimic’a ci sa delaturâmu cu totu adinsuiu passivitatea, baremu in cele eclesiastice, sa ne aperamu cu mijlóce oneste interesele si sa nu desperamu avendu inaintea ochiloru des’a cea vechia : „Non despera, saepius miles post vulnera triumplium cecinit.“ M. m­. Patriarchula Kiritos, dein ierusalimu a refusata d’a vota in sinodu pentru declararea chismei. Su­­fraganii s’au destituitu sî acésta decisiune s’a co­­m­unicatu atâtu Porției,câtu sî patriarh­ului ecumenicu. Ambele autoritati au aderatu cu desevarsire la acésta decisiune, sî au datu prelatiloru diecesei Ierusali­mului permissiunea, pre bas­a privilegieloru ce po­­sedu, d a alege unu nou patriarchu, înaintea nouei alegeri unse, patriarchulu destituitu a comiau unu actu violinte, fara a tiene comptu de destituirea sea, ex-patriarchulu a plecatu la sântulu mormentu, pentru a seversi oficialii divina, clerulu subalternu au refusatu de a­para egumenii sî asiste. Patri­archulu­i cerulu apoi ajutoriulu politiei, sî a scosu pre călugări din chiliele loru, a intratu in biseric’a sântului mormento, acompaniatu de consulele rus­­sescu sî grecescu, cari erau in mare tienuta. Re­­fusându preoții inse sî acum asistiuti’a, monastirea s’a asiediatu din nou, si a navalitu mulțime de po­por din impregiurime la Ierusalimu, insuflându gróza cetatieniloru. Acést’a a silitit pre consulii celoru-lalte poteri, de a cere dela prefectulu ora­­siului informatiuni in privinti’a celoru ce sa petrecu. Prefectulu le-a respunsu cuma ca elu apara pre pa­­triarchu contr’a clerului improlivnicu. La acestea consulele germanu a observatu cum ca după parerea sea acésta aperare, ese din competiati’a sea (a pre­­fectului,­ pentru ca, după privilegii, elérenu, fara in­­terventiunea mireniloru are dreptulu d’a alege, prin urmare sî de a destitui pre patriarchu. Prefectulu a respunsu cum ca consulele russescu l’aru fi ame­­nintiatu cu destituirea, déca nu va sprigini pre pa­­triarchu. Facendu-se apoi regresu catra Pórta, acést’a a mantienatu decisiunea primitiva, relativa sa de­stituire, si a datu ordine prefectului de a apera clerulu subalternu sî a recunosce pre patriarh­ulu destituito. „Telegrafului t_j­­­­ia ’ —I .­I . Martea lui Napoleonu III a produsa o mișcare mare la curțile domnitore, câtu sî in­d jurnalistica, care implu colone întregi cu un’a-alt’a referitoriu la Napoleonu sî mortea lui. — Asia o fóia oficiasa din Londonu publica cu datulu 11 Ian. o ordinatiune r. prin care curtea britanica cemands portarea sim­­bóleloru de­­ jelire dela 14 ianuariu pâna la 24 pentru Louis Napoleonu. — Foile de ser’a din Londonu cu acel’a­si datu constateza ca faima, cum ca Eu­­geni’a, veduv’a lui Napoleonu, aru avea de cugetu a proclamă reginti’a, e neadeverata. Celu pucinu de­o­cam-data ea nu va esmite nici o proclamatiune. Alte foi din Londonu cu datulu 13 ianuariu ne impartasiesca ca in 12 a. c. a fosta in Chiselhurst o sulbuldire mare de străini. Biseric’a catolica era indesita. Intre streini se potea vedea princes’a Ma-­r­i Disertatiune trenuia in ssedinti’a din 29 Octomvre 1872 a societa­­tiei eleviloru inst. Archid. din Sabiiu. de I- Munteanu cler. an. III. (Urmare din nr. tr.) Voinu incepe cu articularea sustativului sî cu declinarea acelui’a. Spre scopulu acest’a va arata înv. mai intâiu deosebirea intre sust. neartiulatu, nedeterminatu sî determinatu (articulatu) prin espu­­nerea mai multoru exemple. Fiindcă declinatiunea sust, împreunată cu articululu otaritu (lu, le si ’a) este mai ponderósa ne vomu ocupa sî noi de ea. Vedeți ce ama eu a mâna ? Ce e ast’a ? o carte. Dara ast’a ? sî ast’a ? Ce suntu aceste tóte ? carti. Cine contiene inveliaturi frum­óse sî folosi— lőre pentru voi ? cartea. A coi este paretele ace­­st’a? a cârtiei. Dar a­cest'a­ Ialtu coi se cuvine? câr­­tiei. Ce amu pusu acum pre mésa ? cartea. E’n priviți (inv. scrie cuventulu in tote schim­bările lui pe tabla) sostalivulu acest’a in câte for­me s’au schimbatu ? Schimbarea acest’a se nu­­mesce declination­e. A schimba ori-ce gustativii in cele 4 forme aratate mai susu se dice a­lu declină. Asemenea va urma inv. si cu aratarea schim­­barei gustativeloru in numerulu inmultito. Prin esem­ple diferite se potu introduce elevii ei la distinge­rea celoru 3 declinatiuni (sustativele cu termina­­tiunea in a, u sî e). In fine se póte face apoi si numirea casuriloru: Nominativu, pentru ca numesce si sta la întrebarea „cine“ (pentru persóne) „ce“ (pentru lucruri), Genelivu, pentru ca arata nascerea, posessiunea unui lucru sî sta la intrebarea „a cui“, Dativulu pentru ca se da cui­va sî sta la intrebarea „cuic“, in fine Acusalivulu, pentru ca se refera la unu lu­cru, lu denumesce si tientesce spre elu sî sta la intrebarea „pre cine“ (persóne), „ce“ (obiecte). Abaterile dela regulele generali le va aminti s­­e aplica după putinica mai târziu sî ocasiooalminte la cetirea in lepturariu. Nemarginitu după sustativu pate urmă indata aseptivulu, care patimindo totu cam aceleași schim­bări se va sî imbina cu sustativulu. Apoi se va statori regul­a : Aseptivulu sa concordeze cu sustativulu in genu, num­eru sî casu. Cându are sa se decline unu sust­­iu legătură cu unu aseptivu, atunci se declina numai cuventulu celu dintâiu, pre cându celu ce urmeza remane intru tóte neschimbatu. Esemple ! Trecemu deci la verbu. Pana a nu trece la predarea celoru trei tem­­puri secundari precum suntu de curendu trecutulu, demultu trecutulu, si viitoriulu compusu va fi de lipsa cunoscinti’a verbeloru ausiliari sum, amu sî volu. Mai vine apoi a se luă verbala in diferitele moduri: aralatoriu (indicativula), poruncitoriu (im­­perativolu, conjuclivolu) poftitoriu (optativulu) sî modula neotinitu (infinitivulu sî participiile). Tóte acestea prin exemple acomodate se vom­ pute înlesni câta de multu. Vina apoi de a se amplifica cunoscintiele de­spre pronume. Acestea e de mai multe feliuri. Afara de cele p­e­r­s­o­n­a­l­i eu, lu, elu (ea) etc. (Hindu ca suplinescu de comunu fiintieie vii, per­­sonele­ mai suntu posessive, relative, demaustrative, intrebatóre, re­fl­e­s­s­i­v­e si neotarite. Vomu face o în­cercare d. e. cu celu dintâiu. Teodore, „pericelulu meu e ageru.“ Ce cu­­ventu ’ti vine cu necunoscutu­l meu. Lucrurile cari le folosimu sî suntemu stăpâni preste ele, le nu­­mimu posessiunea nóstra. Pericelu­lu e unu obiectu, 0 posessiune. A cui e posessiunea acést’a ni-o arata cuventulu „meu“; prin urmare eiu este unu pronume posessivu. Asemenea suntu pronume po­sessive : teu (ta), seu (sea), nostru (—a), vostru (—a) etc. O alta încercare pentru deslușirea pronumelui interogativu­­ d. e. Aici in classa avemu 2 elevi cu numele Petru. Cându voiu dice : „Petru plânge“ sciu de ajunsu ? nu, ci trebuie sa intrebu ca care Petru plânge ? junioru ? sau senioru ? etc. Prin cuvinti elolu care i­n­t­r­e­b­a­m­u după unu nume necunoscutu, de aceea se sî numescu atari cuvinte pronume i­n­t­r­e­b­a­t­i­v­e. După mustr’a mai susu aretata se va explica sî ori care alte pronume atâtu după cuprinsul a câtu sî după semnificatiunea lui. Exemple ! întrebări ! Pentru de a predă o specie noua de cuvinte ceea a prepusetim­iloru, va face bina iov, déca va folosi iéra exemple potrivite, precum : Preste Carpati trecemu in Romani­a. Cu­vintele necunoscute in ducerea de susu suntu „pre­ste“ sî „in“. Ele se punu inaintea sustat, spre a aretă direcțiunea sî se sî numescu prepuse­­t­i­u­n­i. In privinti’a­rașului ele suntu regulató­­rele sustativeloru. Urmeza mai multe exemple. Aru mai fi inca de predatu interjec­­tiunile si conjunctiunile, dintre cari numai pre cele dintâiu se vomu periracta aici, iéra

Next