Telegrafulu Romanu, 1873 (Anul 21, nr. 1-104)

1873-06-03 / nr. 45

atâta de enereie, cu o rabdare eroica care n’a data locu­la-nici o reclamatiune, nici unu murmuru. „Acesta concursu ala tuturora claseloru este forti’a principala, care a venita in ajutoria la dibace­le patriotice negotieri ale ilustrului barbatu pre ca­­re­’lu inlocuescu, si de care numai o deosebire de părere, ce o deplângă, asupr’a politicei interne, va pututu desparți. „Comptezu pre d-vóstra, domniloru, pentru a regăsi aceeași fortia in silintiele ce va trebui sa făcu, spre a termina prin intreg’a esecutiune a angagja­­menteloru nóstre acesta opera care a stazi, gratia lui Dumnedieu, e mai îndeplinita. „Si apoi lucrarea va fi asturata prin escelen­­tele raporturi, ce guvernulu din urma a sc­ulu sa restabilesca intre Franci’a si puterile străine, si pre cari me voiu sili sa le intretiem­. „Lini’a mea de conduita in acésta privintia va fi Întocmai acea indicata de mai multe ori dela acesta tribuna de catra predecesorulu meu si pre i care a-si aprobat’o lotu­ deu­’a : mantionerea pacei profesată si practicata destul­ de susa pentru ca Europ­a, convinsa de sinceritatea nóstra, sa nu pota vedea in reorganisarea armatei nóstre, (la care vota continuă de a lucră neîncetata) decâtu dorinti’a legitima de a conservă rangulu ce ne apartiene. „In politic’a interna, simtie mentula care a dic­tata tóte actele d-vóstra, este spiritulu de conser­­vatione sociala. „Tóte legile cele mari ce a-ti votam­ cu imense majorități au avutu unu caracteru esentialrainte con­servatorii „Câte odata impartiri asupra cestiuniloru curatu politice, v’ati gasitu bucurosu uniti pre terenulu aperarei mariloru principie fundamentale pre cari repause din societatea sî pre cari le amenintta astadi câtu de multa nisce indrasnetie atacuri. „Governulu ce se presinta trebuie dara sa fio si va fi, ve o garantezu, energicu sî o taritoriu. Legi forte importante asupr’a organisaiei armatei, asupr’a administratiunei municipale asupr’a inven­amentului publicu, si asupr­ a altoru cestiuni inca care atingu interesele de intâiulu ordinii comerciale si finand­arie, sunt a pregătite sau desbatute in acestu momentu in comissiunile d-vóstre. „Credo, ca amu alesu min strii competiati pen­tru a trată cu d-vóstra. „Alte legi cari trate din cestiuni constituționale de o inalta gravitate au fostu presentate de pre­de­­cesorulu meu, pre­cari o decisiune espresa, a d-v. ’iu insarcinase cu aceste. „Aveți cunoscintia de ele, le ve­li esamină, 170 guvernulu insusî le va studiă ca ingrijire, sî cându va veni dîu’a in care ve-ti crede convenibilu a le discută, elu ve va da asupr’a fia­ carui puncta opi­­niunea sea formala. „Dara pre cându deliberați, domniloru, guver­nulu are detorm­ic’a sî dreptulu a de lucru, îndato­rirea lui este, înainte de tóte, se admnistreze, adeca sa asecure prin o aplicatiune dornica esecutarea legi­­loru ce faceti si sa faca a străbate spiritulu­ioru in populatiuni. „A imprimă administratiunei întregi unitatea, conesiunea, spiritulu de legatura, a face sa se res­­pecte die pretutindeni sî in ori­ce momenta legea, dandu-i la tale gradele organe care sa o respec­­te die, si care sa se respecte die pre ele inse­le, este o datoria sânta, adesea penibila, dara prin acést’a chiaru mai necesaria de îndeplinita in urm’a tem­­piloru revoluționari. Guvernulu nu se va instela. „Acestea suntu, domniloru, intentiunile mele, cari nu suntu alt’a decâtu de a se conformă cu ale d-vóstre. La tóte titlurile, cari comanda supunerea nóstra. Adunarea adauge pre acel­ a de a fi ade­­veratulu bulevardu alu societatiei ameninttate in Eu­­rop’a de o fracțiune care pune in periculu repao­­sulu tuturoru popóreloru, si care nu grabesce diso­­lutiunea d-vóstra, decâtu pentru ca vede in d-vóstra obstacululu principalu alu scopuriloru sele. Consideru postula unde m’ati pusu ca pre acela ala unei sentind­e, care veghiaza la mantienerea in­­tegritatiei puterei vóstre suverane. (C­o­r­e­s­p­u­n­d­i­n­t­i ’a) Domnule redactoru ! In dîlele cestea,amu avuta norocire a primi la csame­­nele nóstre lângă D. Proto. loanu Petricu sî pre llus­­trismulu Domnu loanu B­r­a­n­u de Lemeni asessoru Cons. la senatulu scol. — Presenti'a Ilutrutatei sele si sfaturile parintesci prin care ne inbarbato pre noi inve­­liatorii, sî pre poporu cum sa se sustiena scólele intr’o stare corespundiatoria legiloru atâta in privinti’a cladirei câtu sî provederea loru cu aparatele fisicali (?) necesarii, descepta in toti de o parte bucuria sî reân­­goere sufletésca, iéra de alta parte sterse promis­­siunea crestiniloru ca se vom­ sili din tóte puterile că promissiunea data înaintea dlui protopopu­la 1 si a II admenițiune ministeriale sa sasi duca in­deplinire in anula acest’a, si celu venitoriu. Comunele nóstre bisericesci amestecate cu Se­cui Trei-Scauneloru sî fienatórie de protopopialulu alu si alu Brasiovului precum Doberleu cu Fili’a Bastelecu, Lisneu, Ozuna, Chichisa sî Doboli de josu fiindu de lotu serace, sî bisericile sî sculele acestor’a ne avendu nici unu venitu seu porțiune canonica din pamenturile comunali, féra capitalele bisericesci si fondurile școlari ne însemnate, cu adeveratu ca prin influintiarea părintelui protopopu loanu Petricu s’au împărtășită cu unu ajutoriu ba­nala de cale 20 fl. v. a. dela B­i­s­e­r­i­c ’a S. Ni­co­l­a­e din Brasiovu, sî anume, cu 10 fl. pentru reclădirea scóleloru, sî 10 îl. pentru procurarea ape­­rateloru școlari, globu, mape , totuși acesta ajutoriu de­si s’aru parea forte micu, d­u a fostu unu indemnu asia puternicu, pentru creștinii nostrii secuiti, incâta primiră a se face aruncu asupr’a poporului sa­’sî red­acteza scólele loru confesionale, ca sa nu devină comunale, că cea din Crisbavu. Creștinii noștri din Crisbavu intre legendu ca se rădică regimulu scól’a comunala, de­ sî avéu a loru propria de petra, destulu de spaciosa cu dóue odăi, totuși 3 sau 4 representanti ai loru, că membrii ai scaunului școlare se invoira că sa li se rădice scóla comunala cu ungurii , dara s’au instelatu amarii, ca toti locuitorii trebuie sa contribuie dela 10—20 fl. sî 25 fl. Iata o dovada via, ca cei cu scóle comunale nu suntu sculiti dela contribuiri, ci voru dă îndoita sî intreitu la clădirea scóleloru si la sustienerea in­­vetiatoriloru cu salarie întreite de mari, si pre lângă aceste contribuiri mai perdu autonomi’a, sî dreptulu de a­sî alege invetietori de confessiunea si națio­nalitatea loru. Cu ocasiunea acestoru esamene in 5 comuna mestecate cu secuii, si 7 comune mestecate cu sasii, noi cari luarâmu parte la ceste din urma, si creștinii nostrii cari audira dela noi, ca in acelea s’a datu porțiune canonica din pamenturile comunali cata 10—15 holde, ca din casele alodiale a datu ajutoriu cu sutele de fiorini la radicarea scóleloru nóstra până sî la cumperarea caselor­ parochiali, ca in comunele sasasci sa da dela 100—200 fl. subven­­tiune anuale pentru câte unulu sî doi invetietori români, bă chiaru sî cuartire li­ se platesce, apoi li s'a asignatu grădini de pomenitu sî gimnastica, tote acestea audîndu-le ne prinse mirare, si se sterni sî intre noi dorintia ca se vedemo sî in pamentulu secuescu implinendu-se de câtra frații unguri articu­­lulu de lege LIII din anulu 1868 § 23. — Póte multi dintre lectorii acestoru sire, voru cugetă intru sine cum mai potu esista coreligio­­narii noștri cându acesti’a suntu nefavoriti de sorte, suntu lipsiți de ajutorele comunali de care se bucura cei din pamentulu regescu, sî mai pare siti sî dați uitarei, bă priviți chiaru de perduti ! Si totuși mi­rare ! ei stau, ei asculta cu dragu povettele sî in­­vetiaturile preotiloru, a protopopului si mai mari­loru bisericesci. Ce este mai multa­­ unele comune precându-le oferă P. Protopopu a esoperă împrumu­tări de câte 100—200 fl. la reclădirea scóleloru, nu primiră acesta oferta, că sa nu faca datorii sî * I Lupt’a pentru dreptu. (După Rud. de Jhering.) (Urmare din nr. tr.) Dóne direcțiuni suntu, după care trebuie se ormarimu lupt’a pentru dreptu­l dreptulu in sensu objectivu sî subjectivu. In direcțiunea prima e lupt’a, carea a înaintatu alaturea cu nascerea, formarea sî progresarea dreptului abstractu, in a dou’a direc­țiune e lupt’a pentru realisarea dreptului concreta. — Se­ria pre dreptulu in începerea sea espusu la o atare lupta ? La acest­a întrebare teori’a lui Savigny si Pudita nu ne respunde nimica ; după acest­a formarea dreptului decurge logma asta de fara doreri, că sî formarea limbei sau a artei , nu e aci trebuintta de lupta, ba nice macaru a caută nu e de lipsa, ci e poterea adeverului, carea lucra in tăcere si carea ’si deschide drumulu fara fortia incetu­inse cu siguritate, e poterea convingerei, ca­rea cuceresce inimile si carea se manifesteza in lucrarea individiloru — o astama noua de dreptu se nasce togma asta de fara durere, precum ori care regula gramaticale. Asiom’a dreptului romanu, după carea creditoriulu póte vinde in sclavia pre­de­­bitoriulu seu, cându acest’a devine in stare de a nu pote solvi detori’a, seu asiom’a, ca proprietariulu póte luă obiectulu seu dela ori­cine, la care ’la afla, nu s’aru fi pututu dopa acésta părere desvoltă in Rom’a antica altmintrene, decum s’a desvoltatu regol’a gramaticale, ca preposiliunea ,,cum“ cere ablativalu. Póte cauta acésta idea pre adeveru ? Trebue se concedemo, ca dreptulu că si limb’a séu alt­a are o desvoltare organica de sine neconturbata. Tóte acele astorae, care provin­ din incheiarea au­­tonoma de pacte intre individi in referintiele loru sociali, precum si acele abstractiuni, consecintte, regule, pre care soivnti’a le conclude din dreptuli consistinte prin dialectica si se aduce la cunoscintia, se desvoltara in modulu acest’a ; inse poterea aces­toru factori , a referintieloru sociali sî a soiintiei e mărginită, ea pote intre calile deja făcute se regu­­ledie miscarea, se-o promoveze, insa o direcțiune nona nu-i póte da. Acest’a o póte dă numai legea adeca : fapt’a potestatiei de statu îndreptată cu scopu asupr’a acestei tiente sî de aceea nu e templare, ci o necessitate basata in esenti’a dreptului, cându tóte reformele radicale in procesu sî in dreptulu mate­­rialu se baseza pre legi. — Se pare că modiDcatiunea dreptului consistinte prin lege sa se estinda numai pre terenulu dreptului abstractu, fara se aiba urmare asupr’a referintieloru concrete, ce s’au formata pre bas’a dreptului până aci esistinte, o modificatiune in raasineri’a dreptului, in carea unu rolu netrebuin­­tiosu se suplinesce prin altulu mai perfecta. Adese­ori inse noi “esperiumu contrariulu sî modificatiunea nu se póte face fara a atinge dreptulu consistinte sî interesele private. Cu dreptulu consistente s’au im­­preunatu interesele miiloru de individi sî a clase­­loru întregi in decurgerea tempului asta de strinsu, câta dreptulu nu se póte delatura fara a vatemi intr’unu m­odu semtitu pre acesti individi si clase, a șterge o astoma, a radica o institutiune insemna a dechlaru resbelu tuturoru intereseloru.^ O astfeliu de încercare provoca resistinti’a cea mai apriga a celoru atacati, cari se opunu acestei schimbări din instinctulu conservativu sî da anse unei luptei, in carea nu decide poterea arguminteloru, ci propor­­tiunea poterei intre luptători sî care are unu resul­­tatu, ca la parallelogramulu poteriloru, o abatere dela lini’a originale in diagonala. — Numai asta se póte explică, ca cum institutiu­­nile, pre care opiniunea publica demultu le a cosi­dera n­a­t­u­ra morte, toto mai traiescu de adi până mâne ; nu e vis inertiae carea le sustiene viéti’a, ci poterea de resistintia a intereseloru, care par­ticipa la consistinti’a loru. — In tóte cozurile de asemene natura se nasca o lupta, pre carea tota lucrulu nou trebuie se o întreprindă pentru a-si câștigă prin fortia valorea sea, o lupta carea adese ori dureza unu seculu in­­tregu. La supremalu grada de intensivitate ajunge acesta lupta atunci, cându interesele a primita form’a­­ drepturiloru castigate. Aici dóue partide stau fatia in fatia, ambele au scrisu pre flamur’a loru sântie­­ni’a dreptului, nu’a a dreptului istoricu, a dreptu­lui trecutu, cea­lalta a dreptului ce se desvoltă si rentineresce eternu, a dreptului primitivu a omeni­­riei de a fi a unu casu de conflictu a idei de a dreptu cu sine insusi, care in privinti’a subjecte­­i loru, cari si-au jertfitu pentru convingerea loru in­ I­tréga potere sî esistintia si in urma au cadiutu vic­­tima sententiei istoriei, are unu ce adeveratu tra­gica. Tóte avantagiele cele colosale, pre care are istori’a dreptului ale înregistra : stergerea sclaviei, libertatea proprietatiei de pamentu, a industriei, comerciului, libertatea confessiunei s. a. m. a cos­­tatu lupte aprige, care a durata secuii întregi. Nu arare ori torintii de sânge, pretendine inse dreptu­rile calcate in peliore­ni arata calea, pre carea a venitu dreptulu până la stadiulu presente , caci „dreptulu e Saturnu, care ’si manânca insusi copii sei“. Dreptulu numai prin aceea póte rentineri, ca rumpe eu trecutulu seu propriu. — Unu drepta concreta, care din causa, ca au intratu in esistintia, pretinde o durata nemărginită eterna, se póte ase­­meni copilului, care -si rădică bratiulu contra mamei sele ; elu ia in bataia de jocu ideea dreptului pro-

Next