Telegrafulu Romanu, 1873 (Anul 21, nr. 1-104)
1873-06-03 / nr. 45
atâta de enereie, cu o rabdare eroica care n’a data locula-nici o reclamatiune, nici unu murmuru. „Acesta concursu ala tuturora claseloru este forti’a principala, care a venita in ajutoria la dibacele patriotice negotieri ale ilustrului barbatu pre care’lu inlocuescu, si de care numai o deosebire de părere, ce o deplângă, asupr’a politicei interne, va pututu desparți. „Comptezu pre d-vóstra, domniloru, pentru a regăsi aceeași fortia in silintiele ce va trebui sa făcu, spre a termina prin intreg’a esecutiune a angagjamenteloru nóstre acesta opera care a stazi, gratia lui Dumnedieu, e mai îndeplinita. „Si apoi lucrarea va fi asturata prin escelentele raporturi, ce guvernulu din urma a sculu sa restabilesca intre Franci’a si puterile străine, si pre cari me voiu sili sa le intretiem. „Lini’a mea de conduita in acésta privintia va fi Întocmai acea indicata de mai multe ori dela acesta tribuna de catra predecesorulu meu si pre i care a-si aprobat’o lotu deu’a : mantionerea pacei profesată si practicata destul de susa pentru ca Europa, convinsa de sinceritatea nóstra, sa nu pota vedea in reorganisarea armatei nóstre, (la care vota continuă de a lucră neîncetata) decâtu dorinti’a legitima de a conservă rangulu ce ne apartiene. „In politic’a interna, simtie mentula care a dictata tóte actele d-vóstra, este spiritulu de conservatione sociala. „Tóte legile cele mari ce a-ti votam cu imense majorități au avutu unu caracteru esentialrainte conservatorii „Câte odata impartiri asupra cestiuniloru curatu politice, v’ati gasitu bucurosu uniti pre terenulu aperarei mariloru principie fundamentale pre cari repause din societatea sî pre cari le amenintta astadi câtu de multa nisce indrasnetie atacuri. „Governulu ce se presinta trebuie dara sa fio si va fi, ve o garantezu, energicu sî o taritoriu. Legi forte importante asupr’a organisaiei armatei, asupr’a administratiunei municipale asupr’a invenamentului publicu, si asupr a altoru cestiuni inca care atingu interesele de intâiulu ordinii comerciale si finandarie, sunt a pregătite sau desbatute in acestu momentu in comissiunile d-vóstre. „Credo, ca amu alesu min strii competiati pentru a trată cu d-vóstra. „Alte legi cari trate din cestiuni constituționale de o inalta gravitate au fostu presentate de predecesorulu meu, precari o decisiune espresa, a d-v. ’iu insarcinase cu aceste. „Aveți cunoscintia de ele, le veli esamină, 170 guvernulu insusî le va studiă ca ingrijire, sî cându va veni dîu’a in care ve-ti crede convenibilu a le discută, elu ve va da asupr’a fia carui puncta opiniunea sea formala. „Dara pre cându deliberați, domniloru, guvernulu are detormic’a sî dreptulu a de lucru, îndatorirea lui este, înainte de tóte, se admnistreze, adeca sa asecure prin o aplicatiune dornica esecutarea legiloru ce faceti si sa faca a străbate spirituluioru in populatiuni. „A imprimă administratiunei întregi unitatea, conesiunea, spiritulu de legatura, a face sa se respecte die pretutindeni sî in orice momenta legea, dandu-i la tale gradele organe care sa o respecte die, si care sa se respecte die pre ele insele, este o datoria sânta, adesea penibila, dara prin acést’a chiaru mai necesaria de îndeplinita in urm’a tempiloru revoluționari. Guvernulu nu se va instela. „Acestea suntu, domniloru, intentiunile mele, cari nu suntu alt’a decâtu de a se conformă cu ale d-vóstre. La tóte titlurile, cari comanda supunerea nóstra. Adunarea adauge pre acel a de a fi adeveratulu bulevardu alu societatiei ameninttate in Europ’a de o fracțiune care pune in periculu repaosulu tuturoru popóreloru, si care nu grabesce disolutiunea d-vóstra, decâtu pentru ca vede in d-vóstra obstacululu principalu alu scopuriloru sele. Consideru postula unde m’ati pusu ca pre acela ala unei sentinde, care veghiaza la mantienerea integritatiei puterei vóstre suverane. (Corespundinti ’a) Domnule redactoru ! In dîlele cestea,amu avuta norocire a primi la csamenele nóstre lângă D. Proto. loanu Petricu sî pre llustrismulu Domnu loanu Branu de Lemeni asessoru Cons. la senatulu scol. — Presenti'a Ilutrutatei sele si sfaturile parintesci prin care ne inbarbato pre noi inveliatorii, sî pre poporu cum sa se sustiena scólele intr’o stare corespundiatoria legiloru atâta in privinti’a cladirei câtu sî provederea loru cu aparatele fisicali (?) necesarii, descepta in toti de o parte bucuria sî reângoere sufletésca, iéra de alta parte sterse promissiunea crestiniloru ca se vom sili din tóte puterile că promissiunea data înaintea dlui protopopula 1 si a II admenițiune ministeriale sa sasi duca indeplinire in anula acest’a, si celu venitoriu. Comunele nóstre bisericesci amestecate cu Secui Trei-Scauneloru sî fienatórie de protopopialulu alu si alu Brasiovului precum Doberleu cu Fili’a Bastelecu, Lisneu, Ozuna, Chichisa sî Doboli de josu fiindu de lotu serace, sî bisericile sî sculele acestor’a ne avendu nici unu venitu seu porțiune canonica din pamenturile comunali, féra capitalele bisericesci si fondurile școlari ne însemnate, cu adeveratu ca prin influintiarea părintelui protopopu loanu Petricu s’au împărtășită cu unu ajutoriu banala de cale 20 fl. v. a. dela Biseric ’a S. Nicolae din Brasiovu, sî anume, cu 10 fl. pentru reclădirea scóleloru, sî 10 îl. pentru procurarea aperateloru școlari, globu, mape , totuși acesta ajutoriu desi s’aru parea forte micu, du a fostu unu indemnu asia puternicu, pentru creștinii nostrii secuiti, incâta primiră a se face aruncu asupr’a poporului sa’sî redacteza scólele loru confesionale, ca sa nu devină comunale, că cea din Crisbavu. Creștinii noștri din Crisbavu intre legendu ca se rădică regimulu scól’a comunala, de sî avéu a loru propria de petra, destulu de spaciosa cu dóue odăi, totuși 3 sau 4 representanti ai loru, că membrii ai scaunului școlare se invoira că sa li se rădice scóla comunala cu ungurii , dara s’au instelatu amarii, ca toti locuitorii trebuie sa contribuie dela 10—20 fl. sî 25 fl. Iata o dovada via, ca cei cu scóle comunale nu suntu sculiti dela contribuiri, ci voru dă îndoita sî intreitu la clădirea scóleloru si la sustienerea invetiatoriloru cu salarie întreite de mari, si pre lângă aceste contribuiri mai perdu autonomi’a, sî dreptulu de asî alege invetietori de confessiunea si naționalitatea loru. Cu ocasiunea acestoru esamene in 5 comuna mestecate cu secuii, si 7 comune mestecate cu sasii, noi cari luarâmu parte la ceste din urma, si creștinii nostrii cari audira dela noi, ca in acelea s’a datu porțiune canonica din pamenturile comunali cata 10—15 holde, ca din casele alodiale a datu ajutoriu cu sutele de fiorini la radicarea scóleloru nóstra până sî la cumperarea caselor parochiali, ca in comunele sasasci sa da dela 100—200 fl. subventiune anuale pentru câte unulu sî doi invetietori români, bă chiaru sî cuartire li se platesce, apoi li s'a asignatu grădini de pomenitu sî gimnastica, tote acestea audîndu-le ne prinse mirare, si se sterni sî intre noi dorintia ca se vedemo sî in pamentulu secuescu implinendu-se de câtra frații unguri articululu de lege LIII din anulu 1868 § 23. — Póte multi dintre lectorii acestoru sire, voru cugetă intru sine cum mai potu esista coreligionarii noștri cându acesti’a suntu nefavoriti de sorte, suntu lipsiți de ajutorele comunali de care se bucura cei din pamentulu regescu, sî mai pare siti sî dați uitarei, bă priviți chiaru de perduti ! Si totuși mirare ! ei stau, ei asculta cu dragu povettele sî invetiaturile preotiloru, a protopopului si mai mariloru bisericesci. Ce este mai multa unele comune precându-le oferă P. Protopopu a esoperă împrumutări de câte 100—200 fl. la reclădirea scóleloru, nu primiră acesta oferta, că sa nu faca datorii sî * I Lupt’a pentru dreptu. (După Rud. de Jhering.) (Urmare din nr. tr.) Dóne direcțiuni suntu, după care trebuie se ormarimu lupt’a pentru dreptul dreptulu in sensu objectivu sî subjectivu. In direcțiunea prima e lupt’a, carea a înaintatu alaturea cu nascerea, formarea sî progresarea dreptului abstractu, in a dou’a direcțiune e lupt’a pentru realisarea dreptului concreta. — Seria pre dreptulu in începerea sea espusu la o atare lupta ? La acesta întrebare teori’a lui Savigny si Pudita nu ne respunde nimica ; după acesta formarea dreptului decurge logma asta de fara doreri, că sî formarea limbei sau a artei , nu e aci trebuintta de lupta, ba nice macaru a caută nu e de lipsa, ci e poterea adeverului, carea lucra in tăcere si carea ’si deschide drumulu fara fortia incetuinse cu siguritate, e poterea convingerei, carea cuceresce inimile si carea se manifesteza in lucrarea individiloru — o astama noua de dreptu se nasce togma asta de fara durere, precum ori care regula gramaticale. Asiom’a dreptului romanu, după carea creditoriulu póte vinde in sclavia predebitoriulu seu, cându acest’a devine in stare de a nu pote solvi detori’a, seu asiom’a, ca proprietariulu póte luă obiectulu seu dela oricine, la care ’la afla, nu s’aru fi pututu dopa acésta părere desvoltă in Rom’a antica altmintrene, decum s’a desvoltatu regol’a gramaticale, ca preposiliunea ,,cum“ cere ablativalu. Póte cauta acésta idea pre adeveru ? Trebue se concedemo, ca dreptulu că si limb’a séu alta are o desvoltare organica de sine neconturbata. Tóte acele astorae, care provin din incheiarea autonoma de pacte intre individi in referintiele loru sociali, precum si acele abstractiuni, consecintte, regule, pre care soivnti’a le conclude din dreptuli consistinte prin dialectica si se aduce la cunoscintia, se desvoltara in modulu acest’a ; inse poterea acestoru factori , a referintieloru sociali sî a soiintiei e mărginită, ea pote intre calile deja făcute se reguledie miscarea, se-o promoveze, insa o direcțiune nona nu-i póte da. Acest’a o póte dă numai legea adeca : fapt’a potestatiei de statu îndreptată cu scopu asupr’a acestei tiente sî de aceea nu e templare, ci o necessitate basata in esenti’a dreptului, cându tóte reformele radicale in procesu sî in dreptulu materialu se baseza pre legi. — Se pare că modiDcatiunea dreptului consistinte prin lege sa se estinda numai pre terenulu dreptului abstractu, fara se aiba urmare asupr’a referintieloru concrete, ce s’au formata pre bas’a dreptului până aci esistinte, o modificatiune in raasineri’a dreptului, in carea unu rolu netrebuintiosu se suplinesce prin altulu mai perfecta. Adeseori inse noi “esperiumu contrariulu sî modificatiunea nu se póte face fara a atinge dreptulu consistinte sî interesele private. Cu dreptulu consistente s’au impreunatu interesele miiloru de individi sî a claseloru întregi in decurgerea tempului asta de strinsu, câta dreptulu nu se póte delatura fara a vatemi intr’unu modu semtitu pre acesti individi si clase, a șterge o astoma, a radica o institutiune insemna a dechlaru resbelu tuturoru intereseloru.^ O astfeliu de încercare provoca resistinti’a cea mai apriga a celoru atacati, cari se opunu acestei schimbări din instinctulu conservativu sî da anse unei luptei, in carea nu decide poterea arguminteloru, ci proportiunea poterei intre luptători sî care are unu resultatu, ca la parallelogramulu poteriloru, o abatere dela lini’a originale in diagonala. — Numai asta se póte explică, ca cum institutiunile, pre care opiniunea publica demultu le a cosidera natura morte, toto mai traiescu de adi până mâne ; nu e vis inertiae carea le sustiene viéti’a, ci poterea de resistintia a intereseloru, care participa la consistinti’a loru. — In tóte cozurile de asemene natura se nasca o lupta, pre carea tota lucrulu nou trebuie se o întreprindă pentru a-si câștigă prin fortia valorea sea, o lupta carea adese ori dureza unu seculu intregu. La supremalu grada de intensivitate ajunge acesta lupta atunci, cându interesele a primita form’a drepturiloru castigate. Aici dóue partide stau fatia in fatia, ambele au scrisu pre flamur’a loru sântieni’a dreptului, nu’a a dreptului istoricu, a dreptului trecutu, cealalta a dreptului ce se desvoltă si rentineresce eternu, a dreptului primitivu a omeniriei de a fi a unu casu de conflictu a idei de a dreptu cu sine insusi, care in privinti’a subjectei loru, cari si-au jertfitu pentru convingerea loru in Itréga potere sî esistintia si in urma au cadiutu victima sententiei istoriei, are unu ce adeveratu tragica. Tóte avantagiele cele colosale, pre care are istori’a dreptului ale înregistra : stergerea sclaviei, libertatea proprietatiei de pamentu, a industriei, comerciului, libertatea confessiunei s. a. m. a costatu lupte aprige, care a durata secuii întregi. Nu arare ori torintii de sânge, pretendine inse drepturile calcate in pelioreni arata calea, pre carea a venitu dreptulu până la stadiulu presente , caci „dreptulu e Saturnu, care ’si manânca insusi copii sei“. Dreptulu numai prin aceea póte rentineri, ca rumpe eu trecutulu seu propriu. — Unu drepta concreta, care din causa, ca au intratu in esistintia, pretinde o durata nemărginită eterna, se póte asemeni copilului, care -si rădică bratiulu contra mamei sele ; elu ia in bataia de jocu ideea dreptului pro-