Telegrafulu Romanu, 1873 (Anul 21, nr. 1-104)
1873-07-01 / nr. 53
200 se păreau, ca vom sa vnnece romanismulu la gurele Dunărei — ca sio Garpati! Da, câtu va esista unu sufietu româno pre aceste pamenturi. Ingrasiate cu sângele strabuniloru noștri, ne vomu aduce aminte de voi, genii ai latinitatiei orientale ! O voi! guardi nevingibili ai romanitatiei nóstre de pre malurile Dunărei eu Carpati — ca si de prin sinurile si strimtorile muntiloru Emus ei Pindu, veue ve consacrâma aceste momente solemne, ca sa ve rechiemumu pre câte-va momente din imperatia umbreloru, ca sa mai petreceti cu noi In micii locuri coloniloru români. Pamentulu ne desparte, dara ceriulu ne unesce, cu nd traindu in suvenirile frumóseloru vóstre fapte romanesc, pururea sa calcamu pre urmele vóstre cu aceea bravura, cu aceea statornicia, cu acelu amoru arcietoriu, cu aceea inima romanésca, cere au ilustratu atâtu de sublimu intreg’a nóstra viétia aici pre pamentu, cându eră’ti cu noi. Sa calcâmu acele urme gloriose, «ari s’ astadi după atât’a tempu ilustréza memoria vóstra. O voi ! anime generose ale trecutului 1 voi, cari sati luptatu in tempuri grele sute de ani pana la sacrificiu ! voi, cari a-ti lucratu in vii’a românismului cu atât’a abnegatiune, nu uitati o singura dî macarn sementi’a aruncata de Voi, ca ea a resarilu in animele nóstre romanesci ; nu uitati obiectulu tandretiei vóstre, care ve au facutu sa palpitati pentru prim’a ora,, cându veniserati in lume. Aduceti-ve aminte de nepoți, de câte ori ei indrasnescu sa ne faca devotiun. Dara adenci devotiuni sî recunosc inlie romanesci aru trebui sa iésa din pepturile nóstre, din animile nóstre, in tóte dilele sî mai cu sema adî in fati’a unui mormentu, ce acopere pre celu mai mare barbatu alu natiunei si bisericei nóstre , in fati’a unui mormentu, ce ascunde in sinulu seu zece pre unulu din cei mari si mai ilustri Archierei, ce a avutu biseric’a româna dela intemeerea Daco- Romaniei pana adî. Du mare sî ilustru a fostu Părintele Metropolitu Andreiu , pentru ca acestu Archiepiscopu românu atâtea fapte mari sî folositóre a facutu pentru biseric’a sea, pentru scóla sî națiunea româna, incâtumai o jumetate de secuiu purtandu firulu conducetoriu alu vietiei nóstre natiunale, a fosta primulu laptstoriu intru regenerarea sî consolidarea românismului din Daci’a centrala. Nu este biserica, nu este scóla, nu este provincia româna, unde sa nu fi radiatu lumina din marele seu sufletu. Nu este sufletu, nu este localitate româna, unde sa nu-si fi oferita cu cea mai mare bunavointra sântulu seu obolu. In anulu 1870 m’amu apucatii sî amu facutu unu maialu cu elevii din scóla nóstra normale „Radu Negru” din urbea Fagaraeiu, eu scopu sa impartimu bilete in favórea fondului nostru scolasticu. ’Mi permitu sî trimitu o epistola cu unu biletu de maialu Părintelui Metropolitu Andreiu. După câteva zile spre marea nóstra bucuria ne tramite la fondulu scolei in obligatiuni de statu 600 de fl. v. a. De multe ori direa reposatoru intra fericire : „Românului i trebuiesce lumina in spiritu 6u taria in caracteru, apoi va ajunge la glori’a si marirea stramosiloru sei.8 Bata omulu mare, fratiloru români care intru adevera calca pre gloriósele urme ale stramosiloru ! De aceea in tata viéti’a sea nu a lucratu decâtu mai numai pentru scóla si biserica. Căci la noi la români, scóla si biseric a suntu cele dintâiu sî unicele institutiuni romanesci, cari ne voru duce la gloria, cari ne voru repune in positiune a ni cunosce originea si missiunea aici pre pamentu, pururea aducendu-ne aminte de noi sî de sublimele începuturi ale romanitatiei nóstre si ale latinitatiei întregi. (Va urma) tRill. ■ L. ■ J. — ■ I.J. ■ Din Sinoduln alu IV eparchiala ala diecesei rom. grece». ort. din Caransebesin. Siedinti ’au tienuta in 16 28 Aprilie 1873. După seversirea serviciului ddiescu si dupa ce s’a tienutu parastasu pentru sufletulu marelui fondatoriu Em Gosdu, deputații sinodului adunendu-sa dimineti’a la 9 ore in biseric’a catedrala aleseră la propunerea dlui dep. Crist. Radulescu o deputătiune pentru a invita pre ilustritatea Sea dlu Eppu Ioane Popasu la sinodu. Deputatiunea au constata din domnii: Sim. Dimitrievici, Iosifu Tempea, Dr. Atan. Marienescu si Al. Damaschinu sub conducerea rever.d. prot. Sim Dimitrieviciu. Deputatiunea intorcendu-se reportodia, ca Host. Sea dlu Episcopu primindu cu plăcere invitarea si impartasindu binecuventarea archieresca s’a dobhieratu, ca se va presenta indata. — Presiedintele venindu in sinodu intre strigări de vii „sa traiasca“ ocupa locula presidiala. Dupace se alesera notarii interimari, domnii: Ios. Tempea si Nie. Popovicin preoți, apoi doi. El. Trail’a, Boit. Muntenu, Ioana Becineg’a si Georgiu Grozescu, pressedintele roșii catra Sinodu o cuventare binenimerita, pre carea ama impertasit-o publicului deja in ura trecutu. — După acestea se propune adoptarea regulamentului afaceriloru interne din anulu 1870, carele se si adoptedin cu unanimitate din partea Sinodului. Pressedintele Eppu provoca pre deputati a-si da plenipotentiele si propune, ca membrii sinodului in intielesulu regulamentului adoptatu sa se imparta in trei secțiuni verificatorie si adeca: cerculu elec. I—X (inclus) sa formeze secțiunea 1; cerculu XI—XX inclus, a dou’a sectione si sectiunea a trei’a sa o forme dze membrii din clera. Secțiunea I se verifice pre aleșii mireni din secțiunea a 11-a. Secțiunea II pre aleșii din cleru, iéra secțiunea preotiloru se verifice pre membrii din secțiunea 1. Predându-se pressedintelui placipotentiele si protocolele de alegere si scratinare, acestea se imparta sectiuniloru resp. spre revisiane suspendându-se siedinli’a preo 1/2 ora. — Redeschisendu-se asedinti’a raportatoriului sectiunei I din Const. Radulescu referedia, ca in cercurile elec. X—XX alegerile făcute suntu valide de óre-ce nu s'au insinuații nice unu protestu, deci propune verificarea deputatiloru aleși observându, ca Dr. Al. Marienescu a abolisu de am dalalu seu in cerculu elec. alu Laschei mont. XII; Sim. Mangiuc’a, alu Oravitiei mont. XIII; Traj. Dod’a alu Teregovei XII;I. Bartolomeu alu Satului nou XX; mai departe, ca dlu G. Ioanoviciu nevenindu la sinodu si nepronunciându-se falia cu mandatulu seu nu se pote verifică de deputata in Boosi’amont. — Deputații aleși se verifica in cercurile susu numite, pentru celelalte se excrie alegere noua. Georg. Ioanoviciu se verifica, dupa ce prestiul a produce dechioratiunea acestuia in scrisu, ca primesce. Riportatoriulu sectiunei a dou’a Dr. Alan. Marienescu referedia, ca nefacendu-se in cercurile elec. I—XX din cleru alegerile conformu legei propune alegere noua in cercula XX alu Satului nou, suspinderea alegerei in cerculu VI până ce se va deciferă deputatulu resplatia cu mindatulu seu. Alegerile nu s’a facutu in acea disî comisiari că deputați au condusu alegerea sî subscrisa plenipotentiele , deci astfeliu de iregularități sa se incungiure in tenitoriu. — Dlu dep. Babesiu reflectându, ca in cerc. el. XVI si XVII s’a templatu alegerea contr’a ordinatiunea cons. la 8 Fauru, sî înainte de tempu, sa se nulifice. Alegerile din cerc. XVI, XVII si XX se nulifica sî se escriu alegeri noue, deputații celor’a saste cercuri se verifica. Raportatoriulu sectiunei III, din dep. Iac. Popoviciu propune verificarea deputatiloru din cerc. I—X observându, ca dlu dep. V. Babesiu resemna la mandatulu seu io cerc. V sl dlu Georg. Ioanoviciu in cerc. VII. Sinodulu debiara de verificați în cercurile I—X; pentru cercurile pre deputații V sî VII se escrie alegere noua. — Sinodulu debiara preurmatorii deputați de verificați : (A. Din clau.) 1. Din cereala elect. Zagujeni d. I. Stefanoviciu par. Scutulu men. Aruncatu d’a soricei valuri, Printre stanei cu piscuri ’nalte, Unde D’-sn urme de plaiuri, Unde omu nu mai străbate , Decâtu vulturu sburatoriu, Sî gazel’a sprintenea, Séu déoa zeresci vr’unn noru, Susa pre bolta, si vr’o stea. Mâna-’mi drepta atuncea, si refugiulu meu, Este rugăciunea catva Dumnedieu j Aruncata pre marea fata, Unde sufla amaru orcanule, Unde naia-mi desperata, Na mai cheresce limanulur Unde valnra furiosu, Sta sa se arunce ’n nori, Unde cela mai curagiosu, Nui lipsita de reci fiori, La acestea inca, unde-i scutulu meu ? ! Nu se poto aiurea fara ’o Dumnedieu. In vesbele ’nversiunate, Ce ajungu la desperare, Unde sabi’a străbate, Fara mila si cruicare , Unde-i fratele străina, Bar’ tu omule , calau, Unde fiiola de creștina, Nu mai are Dumnedicu, Ce-i si-aicea are, totu curagiulu meu ? ! Numai rugăciunea câlva Dolicu. Dara se dicu lipsitu de loto, Fara pâne, far’ avere. Cascigându-mi de se póre, Cu seraculu care cere, Vr’o bacala, seu para, Dela cei ce in fierpariu, Pofta mii, n’asi desperă, Iar ei cere de susu daru, Câci e mare si poternicu, e balsamu, Pentru sufleta mângâiere, cându ’lu amu, lacobu Ones clericu abs. începăturile dînrnalisticei. Se scie ca chinesii au apucatu înaintea tuturora celoralalte popore, in materia de tipografia sî de publicitate. Artea tipariului e cunoscuta din vremi immemoriale in Tartari’a, in Chiu’a sî in japoni’a. Mărturii necontestabile arata ca chinesii aveau tipografii la inceputulu seclului alu Ill-lea, sî ca se serviau cu caracterele mobile de lemnu in seclulu alu X-lea. „Noi ne falimu cu minunea tipariului nostru, dice Montaigne ; alti ómeni la altu capetu alu lumei, in Chin’a, se serviau cu ele înainte cu o mie de ani. S’au publicatu prin urmare scrieri, dinarte periodice, gazete in aceste tieri privilegiate, in tempuri vechi. Diuarismulu la Rom’a consistă la inceputu in prescriptele verbale ale siediniieloru senatului, in publicarea nasceriloru, morlitoru, a despartienieloru, a numeloru strainiloru care soseau la Rom’a, a pretiului grâneloru, a carnei si a altoru obiecte de hrana. Acestu diuariu se numia „actu populi Romani et diurna.8 In evolu de midilocu cunosciinti’a fapteloru contimporane se gasiă numai in analele redactate de călugări, cum suntu „cronic’a călugărului din Saint-Gall8, „marele cronice ale sântului Dionisie”, etc. Intâiulu diuariu „Mercurulu Franciei” fu publicatu in 1605. Elu fu intreruptu după o esistintia de 59 de ani, adeca in 1664, si reinceputu in 1672 sub titlulu de „Mercurulu girante” până in Main, 1710. „Gazet’a Franciei” a fostu fundata la Parisu in Aprilie, 1631, sub domni’a lui Ludovicu XIII, de mediculu Renandot. Unu istorica dice, in acést’a privire . „Gazet’a“ fiindu inventata sî imprastiata sub ministeriulu cardoalelui Richelieu, care se adresă multu la guvernu, facea sa se publice pre acésta cale mai multe succese fericite, cari opriau pre câtu-va tempo turburarea provincieloru înainte că adeverul a sa fia cunoscutu cu si curantia. Intâiulu numera alu „Diuariului invitatiloru“ fu publicatu in 3 lanuariu 1665 de Denis de Salles, consilieriu in parlamentu si fu pusu in atributiunile cancelariului Franciei in 1702, intreruptu in 1793, reinceputu putieru tempu spre sfersitulu soclului de ora urma de Sainte-Croix, Sacy, Langles, si continuam in 1316 Sylvestre de sub directiunea ministrului de justitia. Nicolae de Brégny, chirurgu alu regelui, publica in 1679 la Parisu unu dinariu de medicina, suprimata in 1682. Bayle făcu sa apara in Olanda „soirile re, publicei literiloru“ in 1686. Jesuiții întrerupseră fui’a loru. „Diuariulu de Trévoux“ in 1701. Intâiulu numeru alu „Monitoriului“, devenitu diuariu oficiale alu guvernului francesu in 17 lanuariu, 1800, a fostu publicatu in 5 Main, 1789 Intâiulu numeru alul dinamelor librăriei/1 ce-