Telegrafulu Romanu, 1873 (Anul 21, nr. 1-104)
1873-04-20 / nr. 32
Telegramul ese de done ori pro septemana: Duminec’a si Joi’a. — Prenume- I rațiunea se face in Sabiiu la espeditur’a I foiei pre afara la c. r. poște cu bani ^at’a prin scrisori francate, adresate catva , espeditura. Pretiusu prenumeratiunei pentru Sabiiu este pre anul fl. v. a. cari pre o jumetate de anu 3 fl. 50. Pen. KTM 32 WILL XXV Sabiiu, in 20 Aprile (2 Main) 1873. / tru celelalte pilrti ale Transilvaniei s pentru 1 provinciele din Monarchia pre unu anu 8 fl. icra pre o jumatate de anu 4 fl. v. a. Pentru/ prine. si tieri sircine pre anu 12/2 aru si fl. Inseraiele se platescn pentru in tai1 a ora cu 7 cr. sirulu, pentru a dou’a ora cu 5 '/î cr. si pentru a trei’a repetire cu 3 '/2 cr. v. a. SinoiSnlu arclmliecesnnn. S i e d i n t i 'a IV. 17 Apr. 1873. Siedinti’a se deschide la 11 ore cu cetirea protocolului sied. II. (celu din sied. III. remâne o ee ceti la finea siedintici) sî se autentica. După acést’si pres, nstero raportulu despre regularea parochieloru ; suplic’a stipend, dela scal’a agronomica din Altenburgulu ung. Comsia pentru urcarea stipendiului devi 4 la 600 fl.; suplic’a stip. Ciontea din Gratia pentru înmulțirea stip. la 400 fl.; petitiunea din Furcsior’a in cestiunea parochului de acolo Perianu ; petitiunea parochului din Merchiasi a si a locuitoriloru din Jomboru ; a slipendisliloru Ioana si Eugenia Moga ; o petitiune a preotului Cocorada, — tóte se transpunu la comissiunile respective. Mai departe face T. Rosiescu propunerea de a introduce o colecta de 1 xr. de sufletu in fota archidiecesca in 10 ani pentru de a se forma unu fondu de unde sa se acopere spesele sinadeloru si alte pune comissiunei respective, trebuintie, — se transfiagâu face o propunere privitóre la regulamentu, — se transpune comis, de propuneri. Branisce face o propunere cu privire la § 21. sied. IV an. tr. D. Manoie si recunosce propunerea cunoscuta din sied. II. la comis. respective. După acestea reflecteza pres. lui Branisce ca propunerea densului din in tr. nu s’a pututu perfrata din causa ca s’a terminatu siediniiele înainte de ai veni rendulu. La ordinea dîlei este verificarea membriloru difilcutati. Ref. Candrea refrereza despre alegerea dep. Cer. Siagau din Cerculu IX sî propune anularea ei, Olariu recomanda investigatiune. D. Manole e pentru anulare din causa ca mandtarea actului de alegere este învederată, pentru ce arti fi că consistoriulu sa dea comissariunui consistoriale o aspra reproba, pentru ca n’a scrutit sa fia la inaltimea missiunei sele. Bologa cere sa se cetesca actulu de alegere întregii cu protestu cu toto, ceea ce se sî urmeza din partea ref. Candrea. Din protestu se vede, ca la scrutinare s’au facutu abusuri, cari comissariulu consist, dinpreuna cu barbatii de încredere au voitu sa le acopere prin arderea efecturiloru de scrutinare, protestatarii mai aducu sî alte impregiurari agravatorie contr’a alesului, cari conformu § 6 din statutulu organicu, lu lipsescu de dreptulu de alegere positivu si passiva. După cetirea acestoru acte se propune siedintia secreta sî se primesce. Auditoriulu se departeza. Siedinti’a secreta a duratu pana la 2/2 ore după amedia-di si s’a terminatu cu anularea alegerei si cu escrierea unei alegeri noue. Din sied. V. impartasimu pre senrto, ca afara de esibitele ce se punu pro mes’a sinodului sî de mai multe propuneri nu s’a intemplatu nimic’a mai momentuosu. O impregiurare de interesu mai mare s’a aratatu la propunerea lui Branisce, in carea se face amintire de comis, pentru proceduri. La acésta ocasiune Hanni’a este pentru o comissiune permanenta, carea se constea din ómeni din apropiere că sa pota face ceva, ca sa nu mai „oricecumu pre intinerecu ca până acum, noi intr’o parte sî consist, intr’alt’a“. Pres. respinge insinuatiunile aceste iora Gaeta nu dovedesce ca esista procedura, dara sa nu fia cineva indiferentu sî sa n’o cetesca ca apoi firesce ca va orbecă. Lauda procedura care esista, căci §’ mai scurți se voru face decâtu suntu in ceea ce esista, dara princiepele din tren s’a du se potu altera. Eri sî astadi n’a fostu siedintie, inse sinodulu a lucratu in commissiuni. Sabiiu 19 Aprile 1873. Desbaterile in sinodulu nostru archidiecesanu de trei dile in cóce, desi suntu inca la inceputu sî s’au invertitu mai multu pre lângă forme, au scosu la lumina lucruri, cari suntu de unu interesu generale pentru archidiecesa, puterau dice pentru Metropolis nostra intréga. Ne pare reu ca nu dispimemu de puteri, cari sa ne inlesnesca a copia si mai fidelu tóta activitatea sinodului, căci atunci aru fi mai usioru pentru publico asi face aprebarile sele, atunci aru fi dovad’a asertiuniloru nóstre sî mai evidenta, cu tóte ca sî in cele dejă publicate este destula materia de a se pute nescrio convinge. La ocasiunea d. e. a incidentului cu § 95 din statutulu organicu in privinl’a regulamentului afaceri, la competinti’a scu ne competinti’a de drepdeții de a se alege deputați domiciliați in Pesta, vorbirile de o parte si de ad’a au fostu interesante pentru ascultatoriulu impartialu, desi acesta interesu nu e de ase lua totudeun a in intielesulu celu bunu. Partea cea buna a interesului este lasata intempilarea desvelirea principie peloru, cari suntu sufletulu ori si cărui perlamentarismu sî constitutionalismu, de alta parte delectarea ce ni s’a dato ocasiune sa avemo, ascultându ia vorbirile mai multor deputați. Parlamentarismulu si constitutionalismulu preste totu trebuie sa fia dela constituirea seamnu intregu, carele se repareza sî se intregesce pre sine insusi in cașuri de lipsa, dara nu se întrerupe, nu se surpa pre sine pentru ca sa se constitue iéra si din nou. Acestu principiu solutariu a fostu sustie— nutu sî salvatu sî in siedintcele aceste patiene ale sinodului nostru. Totu asta a fostu combatutu cu multu spirit a particularismulu, carele in explicarea séu in interpretarea legiloru este mai aplecatu a procede dela resimtiemintele individuali decâtu dela spiritulu legistatoriloru. Si aci suntemu sacord'a cea delicata, unde domu preste lucrurile cele interesante in modu neplacutu. Nu trebuie ca sa aiba cinev’a ochiu de totu ageru sa véda colórea unui obietu, sau urechi’a de totu agera sa auda vibratiunea cea adeverata a cutarei sau cutarei idei sau vorbiri. Se vede ca in lumea spirituale preste totu domnesce o regula generale : ascunsa sau o tema sau o baie, pre prefalia trebuie sa esiste carea nu o tradeza totu deun a variatiunile ei, si cari nu se departedia de natur’a temei sau a basei. Si de aceea fia drama, fia opera musicale fia cuventare, fia o discussiune, ochiulu séu urechi’a mai putieru esercitata va intielege mai curentu sau mai mai târziu impresiunea cea buna sau cea rea ce o produce un’a din cele numerate mai susu. In discussiunile de până acum amu observata in o parte a sinodului o aparintia neplăcută, amu observatu unu firu rosiu de contradicere cu totu preliulu, nu de oposesiune, chiaru sî iu afacerile cele mai luminate si mai chiare. Déca lucrulu acest’a s’aru puté reduce numai la o intemplare parlamentaria nu amu ave nimba de reflectata. Impregiurarile inse in cari se afla astazi biserica gr. or. in monarchi’a nostra suntu de o atare natura, incatu trebuie sa fimu cu multu mai susceptibili fatia cu asemenea aparitiuni. Noi nu suntemu nici o Spania 6 cu Italia isolata, nici nu avemu baremu conservatismulu lumei întregi in spatele nóstre , noi stârnu singuri in mijloculu unui noi anu. La noi suntu referintie de natur’a cea mai delicata chiaru in sinulu natiunei nóstre, referintie, cari suntu totu atâtea puncte ameninttatorie pre lini’a intrega a constitutiunei nóstre bisericesci. Prin unu antagonismu sistematicu, prin suspiciunari continue, prin încercări dese de descreditare a institutiuniloru nóstre sî a purtatoriloru acestoru institutuni, prin săgeți aruncate cu sî fâra de vreme asupr’a autoritatiloru nóstre bisericesci sî inca tóte aceste din partea unoru membri fruntași ai bisericei, ai sinodului nostru archidiecesanu, pre usioru ne putemu trezi in pusetiunea de a vede, cându nici nu gândimu, porti deschise strainiloru, ca sa intre sî sa calce tóta speranti’a atenuata de constitutionalismulu nostru sî atunci ? atunci sa ni se dea tuturoru trist’a ocasiune sa plângemu ca 1 Ieremi’a proroculu pre ruinele autonomiei bisericei nóstre. Sa nu creda cineva ca vedemu sau depingemu pre negru, pentru ca trebuie sa o repezima sî acést’a, noi nu stamu numai sub impressiunea unui momentu, noi avemu inaintea ochiloru o combinatione de opnsetiune, déca-i place cuiva mai bine asta, séu de neliniscire, séu . . . . , dara sanu se bovediamu tóte pre numele loru,— de ani incóce sî cu acést’a in legătură, si de consecintiele acestor’a, sî de aceea ne tememu, ca prin atâtea sguduiri, in locu de a se cimenta si intari multi sî paretii constitutionalismului nostru bisericescu, ei mai curendu se voru slabi bî voru fi pregătiti pentru defimare. Nu ducemu noi prin acést’a ca sa inchidemu ochii asupra fapteloru autoritatiloru nóstre, bisericesci, cu atâta mai vertosu, cu câtu aceste nu pretindu nici o infalibilitate, dara sa nu cautamu intr’adinso, ca prin vorbe frumóse sau frase precalculate, prin cari se póre captă bunavointt’a sçu preocupă judecat’a cea sanatósa a multimei, sa indncemu in confusiune pre credinciosu bisericei nóstre sa-i abatemu dela „magna cart’a“, dela statutulu organicu si dela adeveratele eiluse ale acestui’a si asia sa ruinamu ce avemu mai scumpu si mai pretiosu pentru noi. Iubirea fratiésca, acést’a sa ne fia devis’a nóstra, binele comunu tienl’a scu scopulu nostru, si atunci desiguru ca nu vomu caută că sa sucimu si sa resucirau atât’a legile nóstre câștigate de barbatulu nostru, in adeveru tramisu none de provedintia, cu atâta sudare sî cu atâtea sacrificii. Speranti’a este unulu dintre darurile cele sublime ale Dumnedieirei sî pre acesta noi nu o amu perdutu inca. Noi totu speramu dara ca tuturoru neintielegeriloru si celoru-lalte isvóre de neplăceri li-se voru pune capetu decâtva similulu celii bunu alu poporului nostru sî umeru la romu consacră la consolidarea nóstra, asta, umerii incâtu sa dispară dintre noi, cu deosebire inse din părinții poporului, ori ce disensiune sî sa fia numai unu trupa si unu sufletu, o anima si unu cugetu. Fia, fia ! „Albin’a“ in mulu seu 28 vine sa confirmeze ceea ce amu fostu disu noi despre dens’a in mulu nostru de pasci. Spunemu dreptu ca acest’a ne a mahnitu. „Wem nicht zu ruthen, dens ist auch nicht zu helfen“ dice némtium, seu romanesce: „in zadaru se bate toc’a la urechi’a sordului. „Albin’a* va concede dóra ca statutulu organicu pentru noi si pentru dens a este lege cardinale séu fundamentale astă după cum este eluaca, până atunci, pana cându congresulu nu va fi in pusetiune de a veni sa nu-lu dea in mâna altfeliu decum este asta-dî. „Albin’a“ va concede ca in statutulu organicu potu sa fia sî alte momente, cari aru suferi o imbunatatîre, dara pentru aceea noi totu trebue sa folosimu statutulu asta după cum este elu astadi, nu iise după cum aru dori unulu sau altuia dintre noi, pentru ca atunci legea ara fi o nimic’a. Déca le va concede aceste, ce trebuie sa faca, sa déca, si va lua numai putiertica ostenela sa cugete asupr’a obiectului, atunci va trebui sa vina la convingere, ca toti factorii Metropoliei nóstre trebuie sa se oriente die după §§ statutului organicu cum supluci asta di in statutu, dara nu după cum