Telegrafulu Romanu, 1874 (Anul 22, nr. 1-103)
1874-08-04 / nr. 61
provisiunile si munisiuniloru de resbelu. „La République francaise“ constata cu sati fictiune acesta revirimentu. Corespondentulu doarului „le Temps“ asemenea atesta acesta schimbare. — Guvernulu maresialului Serrano recunoscuții dreptulu de despăgubire alu 8 nationalitatiloru germane care au suferitu in Cartegen’a cându cu resbelule civila dintre republicani, sî a luatu dispositiuni spre plat’a acelora pagube. Asemenea mesura se aștepta, a duso ministrulu Angliei in camera, sî pentru supusii englesi sî italieni, cari au suferitu pagube totu la Cartageo’a si alte localitati. După unele organe din străinătate, nu numai Germania, dara si Itali’a sî Englezer’a aru fi dispuse sa trimită parte din flotele lorn spre a cooperă de acordu in apele Sspaniei contr’a oricarora atacuri ce aru suferi supușii străini sî contr’a pirateriei sî contrabandei care alimenteza continuu cu provisii sî munitiuui de resbelu armat’a carlista. „Times“ continua a se ocupa despre atentalulu de la Kissingen sî legaturile lui : „După cum prevediusemu atentalulu dela Kissingen a produsu in Germani’a o profunda indignatiune, nu numai contr’a autorului crimei, ci si contr’a b'sericei, ale carei invesieminte se crede ca l’au inspirata. de ori-ce nuantia acusa Jurnalele germane comuniunea romana de ostilitate implacabile fatia cu marirea Germaniei. Rom’a, dîcu ele, a pusu pistolulu in mân’a unui fanaticu ; jesuitii suntu capabili de ore ce si tentativa de asasinaru trebuie sa fia resultatulu unei conspiratiuni. Trebuie sa ne acceptaroa la îndoirea asprimei, forte lesne de intielesurnse, de care Germani’a a datu proba safia cu religiunea catolica romana. „Lasânda de o perte cestiunea religiósa sî interceada privirile nóstre spre politic a generala a Europei, gasimu multe rațiuni că sa ne bucuramu ca viéti’a cancelarului a fostu critiala. Principele este cea mai mare figura din ultim’a epoca a istoriei Prussiei. Succesele generaliloru cari au dirigiatu recentele operatiuni contr’a Franciei nu au putulu intuneca glori’a sea. Uniunea Germaniei nu este inca solida si are nevoia de supraveghierea sea in tempu de mai multi ani. Déca telegrafulu ne aru fi anunttatu mórtea sea, prim’a cugetare a inimiciloru si chiaru a amiciloru imperiului aru fi fostu ca marele imperiu ce crease a primitu o rana grava. O agitatiune frigurósa fi’aru fi produsu atunci in Europ’a sî fia ce cabinetu 242 i-aru fi resimtitu efectele. Principele de Bismark, in fine este mai cu sema omulu care mai multu de câtu ori care altoru in Europ’a póte impedeca pre partisanii resbelului de a cerca siansele unui nou conflict.“ Adunarea Asociatiunei trainic. De v ’a 1 Augustu. Dilele de Dumineca incóce au fostu pentru opidulu nostru de o rara însemnătate. Multimea ospetiloru ce acursera la Adunarea generale a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a si cultur’a poporului românu rădică multu vivacitatea de pre stradele nóstre. Din tote părțile Transilvaniei si din Ungaria acursera românii la festivitatea Datinnale a Asociatiunei. Dupa pregătirile preliminarie de Dumineca, Luni la 9 ore a deschisu proesedintele Escel. Sea bar. B. Poppii adunarea cu o cuventare despre asociatiuni sî reuniuni, după aceea bineventa din Prot. aru Devei Ioanu Papiu adunarea si se alesera comissiuni pentru bugetu, pentru raportele comitetului, pentru înscrierea membriloru si in fine pentru moțiuni si propuneri. Dupa aceea se ceairă raportele din partea comitelului sî dóue disertatiuni. Uu’a de dlu Ioanu Axente Severu, despre lucru, si alta de Dr. med. Vui a despre arderea cadavreloru. Fiindu tempulu inaintatu s'a incheiatu siedinti’a prima, si cea de a dou’a s’a începută după amedi intre 5 si 6 ore. Aci s’au continuatu cetirea disertatiuniloru sî 8deca a dlui Dr. Ioanu Lapadatu despre educatiunea poporului si a dlui Dr. Silassi despre literatura traditionale a poporului româna sî însemnătatea ei. Cela-laltu tempu alu siedintieloru din diu’a urmatoria s’a petrecutu cu raporteie comissiuniloru sî cu alte done disertatiuni din partea dlui As. cons. Zahharia Boia si a dlui prof. Ioanu Russu. A celui dintâiu despre „Cas’a româna“ si a celui de alu doilea o biografia a lui Klein sau Miculu. Disertatiunea dlui Al. Boiu a fostu cea mai corespundieteria, pentru ca pre lângă eruditiunea carea transpira din trensa ia totu pnsulu, contienu lucrurile cele mai de folosit practicu in dilele nóstre. In fine se realesera comitelulu celu vechiu, sî după vre-o câte-va cuvinte de cortenire din partea Asociatiunei sî a opidului prin representantii loru, s’a unitu adunarea, definendu-se loculu adunarei generali pre anulu venitoriu, după cum afirma mulți, la Lugosiu (!?!) Atât’a despre adunare. Cu ocasiunea acésta au fostu impreunatu unu concertu sî unu baiu in favorea Asociatiunei si in fine tragerea loteriei pentru biseric’a gr. or. din Dev’a. Concertulu a fostu esecutatu de unu personalu micu dara bine versatu atâta music’a instrumentale câtu sî in cea voin cale. Presupunendu cunoscutu molu speciala alu concertului, nu prograne oprimu de elu la fia-care piesa iu deosebi, ci dicemu ca publiculu a fostu forte multiemitu, că sa nu dîcu mai multa, atâta cu canturile câtu sî cu esecutarea unora piese pre instrumente musicale. O surprindere plăcută a fostu pentru auditori marsiulu composu de dlu Sim. Piso, căruia trebuie sa-i gratularau pentru progresulu ce s’a faculu pre tereuulu acest’a pre lângă multele sele ocupatiuni. Si concertulu si balulu a fostu bine cercetatu. Loteri’a s’a trasu in paus a balului Marti ser’a. Mercuri, la initiativ’a dlui Macelariu, s'a facutu o escursiune de vr’o 120 persóne, cu unu trenu separatu, la Petrosieni. Societatea a fostu forte animata. Ajunsa la Petrosieni intru o ospetaria a coloniei de a acolo s’a arangatu unu bancheta splendida. De aci mai toti participanții la escursiune făcură alta escursiune pre unu trenu pregătita pentru a visita bai de cărbuni ca elu, la Petrila. Dorere ca fiindu tempulu inaintatu băile in internulu loru nu se potura vede. Aru fi unu pecatu a nu aminti cu unu cuventu celu putieru ospitalitatea cea esemplaria a deveni bori, fara deosebire de nationalitate. Onóre româniloru din Dev a cari sciu păstră o atare armonia cu conlocuitorii unguri incâtu binefacerile ei se respândiru si asupr’a membriloru asociatiunei. Resbelulu trojanu. (Pre la anulu 1200 n. de Christosu.) după Grule. 11. Rătăcirile lui Ulysse. (Urmare.) Odysseu acum ’si pronse scopulu, apuca plajn’a de olivit, o baga in focu, până ise inrosî verfulu,prinseră după aceea toti cei patru sî o infipsera cu tóta puterea in ochiulu uriasiului. Prajin’a 8 prinsa i perii sprâncenele si genele, sângele tresnea fierbinte din ochiu sî sforăi chiaru, cu cându unu feru invapaiatu se cufunda in apa rece. Ciclopului răcni, de ce cutremurară toti paretii pesterei; orbitula făcu sgomotu mare sî strigă pre toti ciclopii intr’ajutoriu ; acesti’a veniră până la usi’a pesterei. „Ce strig', Poliphemu, pentru ce racnesci astfeliu, ti-a rapitu cineva turmele seu te-a vatematu ?“ „Nime vrea sa me ucidă, m’a instelatu Nime,“ respunse uriasiulu. Ciclopii neindelegendu respunsulu acesta gândeau, ca dóra Por'phemu a nebunitu, sî se duseră fara indereptu. Odysseu inse zidea in anim’asea si se bucure, ca i-a succesu insielaciunea. Uriesiulu pipaindu cu mânile, de latură stanc’a dela intrare, se puse singuru in usia sî slobozi oile afara, ca dopa aceea se pot aprinde pre străini mai usioru. Dara Ulysse lega totu câte trei berbeci lânosi deolalta si sub celu din midiloc o legă câte unu green. Pentru sine ’si alese tiapulu celu mai tare si mai mare din turma, i se acaltă sub fele, lienendu-se bine cu mânile de elu. Astfeliu toti grecii esîra afara, si Poliphemu, care pipaia spatele flacarei oi, na observa instelaciunea In urma sosi tiapulului celu mai iubitu, de care aterna Ulysse, sî disc câtra elu . Ei iubite trapele, cum de vii tu astadi indereptulu turmei, pentru ca dealtmintrea, la pasiune erai totu deun’a celu dintâiu, asemenea sî câtra casa. A buna séma, te supera si pre tine ochiulu domnului teu, pre care mi l’a orbitu blastematulu acela. De mi-ai putea spune unde s’a ascunsu ranielulu acel’a, creerii numaidecâtu i-aru stropi pamentulu.“ Cu acestea lu lasă sa merga sî elu. Dupa ce se departara in câte-va de peștera, Odysseu ’si deslegă socii si iute grăbiră la tiermure, unde ceilalti i primiră cu bucuria. Berbecii spuseră pre nâi sî plecară mai departe. Departandu-se putieri de insula, Odysseu strigă catva ciclopu in zona batjocoritorii : „Ei! Poliphemu, ai mancatu socii unui barbstu placulu, dara Joe si-a pedepsitu fărădelegile tale.“ Atunci uriasiulu aruncă in mare o stânca puternica, incatu undele esuate, adusera nai’a iéra indereptu catva insula; totuși prin o vestare serguincasa, séra se indepartara de fiér’a ciclopiloru si Odysseu strigă a doua ora : „Poliphemu ! déca te va intreba cineva, ca cine le-a orbitu, spune-i : Ulysse, nimicitoriolu de cetati, fiiulu lui Laerte din Ithac’a.“ Poliphemu ’si aduse atunci aminte de o profeția vechia sî dîse : „Vai mie, acum mi-aducu aminte de augurulu, ce mi profetîse, carae va orbi unu grecu cu numele Ulysse. Gandit’amu, ca acestu inimicu va fi unu omu mare sî puternicu, inca mai tare că mine, — sî acum vine unu orna astă micu, unu blastematu, me imbéta si me insiela. „Dara vina incóce“ — se adresă calva Ulysse — „vina incóce si-’ti iertu tele, ba voiu rugă pre talalu meu, Poseidonu, că sa—ti faca caletori’a fericita.“ Odyssen vise ’si păzi drumulu. Atunci Poliphemu, se rugă de Poseidono, puterniculu stapanitoriu alu mărci, că sa readune vatemarea fiiului seu, sî sa faca cu caletori’a lui Odyssen, sa fia împreunată ca pericole. Si de nou arunca o stânca in mare, incâtu marea se făcu spume, dara Ulysse sî consocii, vestara catra insul’a, unde remasesera ceilalti companioni. Ajunse aci, Ulysse sacrifică lui Joe tiapulu celu iubitu alu lui Polphemu. Petra - Petrescu. Diet’a Ungariei. Budapest’a 21 iuliu 1874. Cas’a representantiloru se deschide la 10 ore. L. Deáky , care nu la cuventu in siedinti’a trecuta, putu veni combate intr’o cuventare lunga paragrafului. Ios. Szomjas propune la punctul)emendamentulu : Acei’a sa fiu indreptabili la alegere, cari potu dovedi unu venitu de 105 fl séu solvescu cu contributiune directa 10 fl. 50 xr. Em. Huszár suslene, ca acceptandu-se § 6 in testulu ce ne stă înainte se voru despotă mulți coloniști de dreptulu de alegere. Oratorulu propune la punctule emendamentulu : sau acei’a cari că amendatori potu dovedi unu castigu de 105 fl. Déca nu se va primi acestu emendamento, atunci sa se reiepte paragrafulu in cestiune la comissiunea centrale. E. Mukics propune, sa se duca preiutinderea in jocu de 105 fl. numai 100 fl. Vine. Babesiu pledéza pentru emendamentulu lui Mocsaru. Dechiarandu ministrulu de interne, ca densulu primesce emendamentulu lui Kojuch, Casa trece la votisare. Lud. Mocsary se retrage emendamentulo. Majoritatea primesce paragrafulu 6 află cum l’a stilisatu comissiunea centrale, cu emendamentulu lui Kajuch. Urméza discusionea asupr’a paragrafului 7, care suna: „Dreptu de alegere au acei’a, cari in intielesulu articulului de lege XXVI: 1868 au sî unu venitu de 700 fl. care cade sub clas’a I scu II a contributiunei de venitu , mai departe acei oficiali de stătu, municipali si comunali, cari selvescu contributiune de venitu după unu venitu de 500 fl. ce cade sub clas’a a doua de contributiune.“ Ad. Lazaru propune că oficialii privați sa fie considerați de egali cu oficialii de statu si pentru ambele categorii sa se lipseze de cunosura venitulu de 500 fl. Votandu-se asupra paragrafului se primeste in forma data de comissiunea centrale. Paragrafulo 8, care vine la disoussiune, suna : „In cașurile enumerate in paragafii 6 sî 7 se recere, că alegatorii cari se voru înscrie in liste pre temeiurile amintite sa fiu solvitu dejă in anulu premersu contributiune după venitulu normatu mai susu.“ G. Nagy că representante alu votului separatu alu sectiunei II s V afla ca dispositiunile paragrafului nu suntu drepte nici ecuitabile. Paragrafulu dîsu contraduce legei electorale dela 1848 sî are de scopu a es hide o multime de cetatieni indreptatiti la alegere; de aceea oratorulu recomenda acceptarea votului separatu, care cere sa se sterga paragrafulu acest’a de totusî oratorulu spereza ca guvernulu va face o concesiune pareriloru opositionali. Ed. Horn afla espunerile antevorbitoriului deplinu motivate sî nu póte vede in acestu ’ altu ceva decâtu una semtiementu inimicu contr’a elementului cetatienescu si orleanu. In legea din 1843 nu se cuprindu dispusetiunile acestui paragrafu sî de saru sî afla intr’ens’a, oratorulu aru pleda la tóta intemplarea contr’a aceloru dspsetiuni penculése. Des. Szilágy nu afla in paragrafulu din cestiune nici o inimicitia contr a cetatienismului, ci numai o definitiune a junteloru b) si c) din legea din 1848. Acolo se recere pentru cualificatiunea de alegere dovedirea unui venitu „permanent“ si ocuparea „continua“ a unui coajutoriu, ceea ce a dat sansa la diferite interpretări rele si la abusuri. Definitiunea care s'a datu prin § 8 dispusetiunei din legea din 1848 este dezhiaratiunea cea mai le ala, cu care ne potemu multiami. S’au facutu provocări la esemplele tieriloru străine, oratorulu indigneza numai la cuvintele pronunețate de conducatoriulu oposetiunei care se provocă la esemplulu Belgiului, unde in anii 1865 sî 1871 cându s’a creatu legea electorale s’a recerutu, atâtu censulu intregu câtu sî dovedirea ca s’a solvitu contribuliunea in anulu ce a premersu conscriptiunei. Oratorulu recomenda acceptarea paragrafului după cum s’a propusu sî stilisatu comissiunea centrale. P. Pechy nu este multiumitu cu interpretarea legei electorali din 1848 din pertea antevorbitoriului sî este convinsu, ca paragrafulu in cestiune stă ca totulu in contradicere cu spiritulu legei. Oratorulu pledéza pentru votulu separatu Aug. Pulszky si-aru fi pututa esplica lucrulu, cându s’aru fi propusu din partea opusesi unei unu paregrafu nou care normeza trecerea la listele permanente, nu-si póte inse esplica, cându opositiunea pledeza simplu pentru ster-