Telegrafulu Romanu, 1874 (Anul 22, nr. 1-103)

1874-02-21 / nr. 15

ere la clădirile si murii cetatiloru sî cu­rățirea canalurilora ; ei se închidea la teropui de nevoia intre mori, cuUivann in linisce el pace meserii, negoliu si scule, dela cari până la 1848 au eschisu cu desaversire pre ori­­­­ce români. Este si aceea cunoscuta, ca nici nobilii Herei nu poteu câștigă case in cetatile sasesci. De prin satele rurali sasesci erau românii eschisi prin statute , nici biserici nici case (afara de colibi laterali) nu aveau voia a—si face. Ca sa-si pota sosii sus­­liene scote, óraeoi invelioti si unu legi— ori de amploiati si sa-si trimita tinerii la isvorulu culturei in Germani’a, apoi prin multe măiestrii (asia si fabricări de do­cumente, s’au datu de golu in famosulu procesa alu scaunului Talm­aciu) »a sol­­utu a pune mân­a pre veniturile regali si pre cele alodiali ale comuneloru române (n deosebi a scaunului Talmaciu si Sa­­liste) si a-si aduna acea avere colosala, pre care o numescu adi natiunala sasésca, dela a cărei folosire si adi voru a es­­clude pre acesti români.*) Poterea cul­­turei in astu raodu castigata, o intrebu­­intiau sasii, ca si adi, spre a înnegri înain­tea lumei pre tóte cele-lalte popore ale pa­triei de barbari, tirani, lotini, furi, si a face lumea sa creda, ca numai sasii po­­seda cultura si sontu capaci de ea, si numai loru li se cuvine domui’a preste­tiera. Dupa desfiinttarea regimentului ro­mânu 1. de granitia, la carea nu mai pu­­tieri au contribuitu Universitatea saseba, acest’a, cu ajutoriulu sacului bar. Reichen­­stein, fostu pre atunci cancelariu aulicu, fara judecata, fara sentintia, si fara a mai ascultă pre granitierii din fundul­ regio, via administrativa le-au luatu muntii, pădurile si pasiunile (22 munti dealungulo granitiei tierei) ce le-au posesit acesti granitieri 95 ani cu dreptu de pro­prietate si pentru cari si-au versutu sân­gele in atâtea resbele, ba sasii au pretinșii si desdaunare pentru íotósele trage de gra­­nitieri, din sirmanele mai remasu granitieriloru fonduri ce le au pentru scólele loru. (Ore unde este Recht9raubulu ? !) St­adi mai trage Universitatea sa­sesca fără cuventu de dreptu, veniturile alodiali din comunele scauneiorn Talmaciu si Saliste, in folosulu culturei germane ; inca si palienele păduri si pasiuni ale acestoru comune aru fi devenita prad’a acelei culturi, sî mii de ómeni muncitori aru fi ajunsu la sapa de lemnu, déca nu se creă §. 82 alu art. 53 din 1871, ca­rele deocamdată au pusa stavila acelora lemne. Dă ! si de aci socolo voru mai stri­ga sasii, cum face adi „Tageblatt“ si pre la anulu 1871 „Herrn. Zeitung“ , ca tóte acestea averi­le voru intrebuintta spre a duce cultur­a germana in orienta, si voru adusu de poporulu ne sasa din fundulu regio, déca legislatiunea nu-si va împlini promisaiunile din §. 82. art. 53 1871 sî § 97 alu proiectului de aron­dare, cu dreptate si fara părtinire. Nimenea nu va pute numi acestea fapte ale sasiloru de servicii sî merite pentru patria, cari in tempii vechi se aroc­­uintiau cu nota infidelitatis, pre lângă ca­rea emisulu dlui Szapáry din 27 Ianua­­riu 1874 este miere. Chiaru Imperatulu Iosifu — cu tóta iubirea de germani­­— s’au veciutu silita a înfruntă de repetate ori aspru pre sasi pentru atari adusuri, si in fine a incamera acea avere. Nu legile au adusu pre Universita­­­tea sasesca la poterea ce o desvalta si pretinde aici, ci averea castigata pre cont’a româniloru si a erariului , nu nu­­mai cultur’a nationala sasesca, ci si ca­­stigarea unei valore politice si sugruma­rea celoru­dtlti locuitori, este scopulu data de catva sasi pre viitoriu acelei averi.__ Deci cestiunea averei este inca una mo­menta principalii a­lti cestiunei Universi­­tatiei si natiunei sasesci. Violeant consules ! *) Numai in anula 1845 d. e. au im­­partitu Universitatea din acelea fonduri — după supportarea tuturor a speseloru de ad­­ministratiune, scolari sasesci etc. — la mu­­nicipiile sasesci, pentru scopuri sasesci 47 mii si pentru stipendii la tinerii sasi numai in Sabiia la 2000 fl. 58 Diet­a Ungariei. Bed’a »Pest’a (Cas’a representantiloru). 23 Februariu. Dupa onveu­ larea ministrului de interne in afacerea Universitatiei natiunei sasesci, deputatulu interpelatoriu sos. Gull cerendu cetirea rescriptului respectivu spre a se sei cu­­prinsulu­lui, respondu ministrului de in­terne la tate in o cuventare lunga din carea reproduceam esentialminte urma­­tórele : Rescriptum­, dice oratorul», cuprinde o învinuire, carea póte sî si descopta sem­­tteminte amare la acei cetatieni ai sta­tului, cari si-au implinitu cu fidelitate de­­torm­irele loru catra statu in butulu tu­turora esperintelora triste. Nu voiu sa esplicu mai pre largu acele semtteminte, de si aru si interesantii lucru, a cercetă de e oportunu, cându unu statu ’si ba­­sedia organisatiunea sea pre atari funda­mente, ceri stingu ultim’a schinteia de sperantia si încredere. Nu voiu sa espunu nici scopulu invinuirei atense iu re­­scriptu, de­si aru fi interesantu a cer­cetă si acést’a, că sa se scie, incâtu a corespunsu ein numeróseloru promissiuni, cari s’uu datu sasiloru prin d­ocumenite.­­Pr. Palszkiy intreba pre orafora la pa­­sagiu la acest’a ca cându s’au datu atari promissiuni ?­ Acést­a nu voiu sa o es­­panu pentru ca eu împreuna cu colegii mei de principie nu-mi basezu dreptulu pre aceste promissiuni sau pre privelegie vechi, ci observu numai, ca deputații tu­turora scauneloru sasesci dela inceputulu parlamentului nu-mi aducu aminte sa fia votalu contr’a ideiei de statu a Ungariei. (Strigări: „Numai acést’a aru fi mai lip­­situ ! E dóra sî aici vre­unu meritu ?“) Universitatea natiunei sasesci prin scea, ca s’a rogatu de ministrulu de interne, că sa-i impartasiasca nu numai ei, ci tuturoru jurisdictiuniloro proiectata de lege asupr­a impartirei teritoriali, n’a fă­cutu mai multu decâtu alte jurisdiction! si totuși acestea nu s’au vinovatitu de atacu contr’a ideiei de stata. (Strigări : „Ele vise n’au pretinsu !“) E adeverit, ca Uni­versitatea si-au prononciatu părerile sele asupra planului de arondare si a pre­tinsu cu resolutiune (alia !) că sa se sua­­tiena unitatea municipala si teritoriala a fondului regia si astă dara n'a mersu mai departe că alta jurisdictiun­e. („juris­­dictiunile celelalte vnse n’au pretinșii !“). Inculparea si in respecta formala nu póte justa pentru ca cea ce cerescu pretinde (strigări : „Asia dara pretindeti !“) Uni­versitatea a sustatu fara de a se peri­­clita statulu ungaru de secuii si unu rege celebru ungaru a dusu : „Vos, qui sem­per unum fuist­s, esseque debelis indivisi.“ Universitatea natiunei sasesci, că re­­presentanta comuna a tuturoru jurisdic­­tiuniloru sasesci, e chieraata a aperă in­teresele si positiunea cetatieniloru din fundulu regi’, carea o au dopa dreptulu de statu. Aserțiunea ministrului, ca Uni­versitatea nu eră indreptatita a discuta planulu de arondare pre barea legi­loru si a prad­ei legali, sta in contraducere cu legea. Minstrulu provocandu-se la § 11 din articululu de lege 43 din 1868 a facutu o conclusiune, pre carea legea nu o justifica, cond­usulu, ca pentru ca a ci se cuprinde Universitatea se sustiene cu cerculu de activitate, asigurata prin art. de lege transilvanenu 13 din 1791. Cerculu acesta de activitate corespunde diplomei leopoldine, in inttelesulu careiva legile, donatiunile si drepturile avute până acum se gasbeau. Pre­darea acestor­a Universitatea natiunei sasesci a avutu drepturi de a se ocupă cu pesti ani ce taia­ra drepturu de stări, si si-au eserciatu acestu dreptu nu numai in forma de re­­presentatiune si petitiune, ci si in forma de condusa. Oratorola se provoca la doue legi si un­a din ele, continua mai departe, dovedesce, ca națiunea sasesca, recunoscuta prin multe legi de națiune, a ineheiatu cu cele doue națiuni tractate in afaceri de natur’a dreptului de stătu, m­ula togm’a pre temporu cânda s’a e­­data diplom’a leopoldina. Dovada suntu astă num­<tele acorde, asupr’a cârora Uni­versitatea a datu unu testimoniu autentica. Documentalu cesiu din urma stă in le­gatura cu cele dîse in art.­­3 din 1791. Prin aceea ca s’a introdusu in loculu voturiloru ourieri votarea după capete, cer­culu de activitate alu Universitatiei, nu s’a schimbatu, de locu pentru ca in tóte dietele transilvane deputații au trenutu adunari naționali recunoscute oficialminte. Rescripturu dela curte din 21 Apri­lie 1866 pre temeiulu unui manifesta alu Majestatiei S­le, la care se provocă mi­nistrulu, fo emanata togm’a pre tempulu asi­ numitei suspendări a ministeriu­lui si apoi prin emise nici ln Ui]g«ri’a nici in Transilvani­a nu n’au creatu, schimbata sau stersu legile, ba nici nu s’au interpretatu. Procederea ministrului nu numai e ne­temeinica ci asî ne oportuna, pentru ca aici e o cessiune de viétia sî Universitatea n’a pretinsu mai multu, decâtu ceea ce i s’a ascennatu prin lege. Neoportuna e pro­­cederea, pentru ca Universitatea natiunei sasesci in representatiunea mea a lucratu chiaru in interesata statului ; deci eu nu stim multi am tu cu respunsulu datu de m­inistrule de interne la interpelatiunea mea sî me rogu sa se puna la ordinea dîsei. Punendu-se la vota Cas’a sa cu mare majoritate respunsulu ministrului de in­terne Szapáry spre solintia. Împreuna cu sasii si edinra Z­sé­dé­n­y , Dr. Fáik, Toszi, Cser­­netony si deputații naționali. Raportata comissiunei petitionarie asupr­a seriei 37 din petitiunile intrate se va pune la ordinea bilei in Sambet­a cea mai de aprope. Referințele E. Daniel presenta raportata conmsaimei centrali asupr­a proiecteloru de legi referitóare la tracta­­tulu de comerciu si navip.asiune incheiata cu Schwedi’a sî Norwegi’a, la tractatulu postata incheiatu cu Russi­a si la tracta­­tulu consulariu incheiatu cu Portugali’a, cari proiecte se voru pune la ordinea bilei in sredinti’a cea mai de aprópe. Raportata comissiunei juridice asu­­pr’a proiectului de lege relativa la pro­­cedur’a advocatiloru sî testuarea tui cea noua se va tipări sî imparii sectiunilor­. Trecendu Cas’a la ordinea dîsei se alege cu majoritate Colom. G­h­y­c­z­y de membru in comissionea esmisa pentru cercetarea fundatiuniloru bisericesci si Franc. E­d­e­r de membru in com­isionea juridica. Cu acestea se încheia si edmti’a. Bud’a-Pegt’a 26 Februsria. (Cas­a representantiloru.) Dopa forma­lize inda­inate si inund­area intrateloru Ed Horn inter pelodia pre mini­ i’UISIŰRá*. La bars a din Vicn’a. După M. lókai. Se dice, ca la burs’a din Vien’a vieni’a e acum forte lina. Déca acest’a ce vedemu acum la bursa e lin­sce, atunci a-si dori sa sciu, ca cum e sgomotulu séu iarm'a la acést’a bursa. Cându s’aru aresta pre ulilia nin hoția si poporala aru voi sa­ nu eliberedze cu sorti’a; cându studenții din Debrecinu, aru voi sa stenga unu incendiu si li s'aru gate ap’a ; cându in Rimaszécs aru fi o alegere de deputatu sî „penele cele albe“ sî „penele cele roșii“ sî soldații s’aru bate intre sine, cându in teatrulu popo­­laru alu lai Molnár eroii „tatalui Bem“ aru asalta Sabiiulu si cându in arma Mi­­leticiu aru face in cas’a representantiloru Ungariei o interpelatiune, sî cându s­aru concentra loto sgomotulu acestoiu inci­­dinli in unu salonu , atunci tóte acestea la d­ou­a aru dă aprosimalivu Iarm’a iu sal’a bursei din Vien’a — cându aici mergu lucrurile „lim­.“ j. Me urcai singuru pre galeria , cu­­getâmu, ca aici, unde nu me conosce ni­menea, voiu pole gustă necontrastu pla­ce­rea aspectului ei spectaculului ce se desvoltă sub ochii mei, inse cu numai mulțimea sî intregulu putui sa observu din acestea. Au fostu aprópe o mie si jometate persane [adunate in sala — o bariera dupla si despartiea de­olalta. In launtrulu acestei barieri duple se afla sanctuariulu, in care câti-va aleși comu­nicau in linisce la­olalta ; afara de barieri se indésa sî impinge poporulu lumei fi­nanciar­, care ’mi e necunoscutu , grope strensu lipite un­a de alt’a, in care totu inaulu sbera gesticulodia si agédia cu ma­nile, areta cu degetulu sî dă ici colea deaprópelui seu o bolditura in coste , ici onolu stă impresoratu de alții, si se pare, că sî coru n’aru vrea sa Ga respinsu din positiunea sea, colea dispăru unele f'guri neliniscite din o grupa ia alt’a, mulțimea intréga in nelinisce impingendu inainte sî inderetru, gâf­e sforae sî fierbe . La tur­­nulu Babilonului inca n’a potutu fi mai reu. De odata semt­u ca me apuca cine­va din deretru si audut, cum pre cine me agraiesce cu numele meu. Unu borsaim bravu din Pest’a (in­tre noi sa fiu dîsu, socrulu unui redac­­toru din Pest­a, care de regula me trată destulu de fara mila) me cunoscu din josu sî veni la mine in susu spre a me conduce dipsu in parchetu. Trebuiamn sa vedu din falia in falia si din apropiere cele mai sacre spatiuri ale sântei burse, spaliurile cari de regula se deschidă nu­mai pentru cei inaugurali si deosebita prologiati. In urm’a recomendarei din partea acestui patriot a binevo­toriu mi se deschiseră usiele directiunei si a comi­sariatului politianu, prin cari strainulo póte sa ajunga in sanctuariulu bursei. Pretutindene a intervonat cea mai amica­­bila prevenire , pre carea inse nu pota sa o atribui aparintiei mele plăcute la bursa, ci mai multu apariutiei plăcute a bursei m­ele. Burs’a togro’a avea o di­senina. Un­a din bancele de clădire a primita asecu­­rarea, ca are care drumu­tribuiă dusu preste pamenirile sele, si in urm’a ace­stei asecurari cursurile apesate ale acțiuni­­loru ei de odata se radicara cu cinci florini. O atare urcare a cursuriloru are inse efectulu unui aluatu acru ; ea rădică tóte cele-lalte împreuna. Banc’a de clă­dire are banc’a sea fundationale, sî ac­ționarii acestei’a vedu cum cursurile de ieri se rădică, la tóte melciurile si cresca carnele , ha riciele cari stau in le­gatura aducu massele cele mai sgomotase catra olalta. Abia póte fi cine­va in stare sa sparga grup­a bancei de clădire la marginea estrema, in centru slu o mul­țime de omeni, cari se păru ca suntu in cea mai apriga curja cu sine, inse ei nu se certa, ci numai se jóca. „Doi florini!"* — „Doi florini diece I“ — „Eu dau I“ — „Eu iau !“ O figura, carea in bu­tulu ferbintielei mari că intre baia de aburi purtă la gătit unu sialu mare de ierna, privesce lungii tempo in tăcere la acestu spectaculu viatu si de odata sii­ga: „Doi florini trei—dieci !“ La acést­a vine din alta parte o alta figura timpena fa­­cendu-si cu cotulu seu puternicu cale prin mulțime. Aru crede cine­va, ca omniu acest’a sa semte vatematu prin strigarea amintita sî ca aru­ti venita sa provoce pre celu ce la vatematu la Inse ele de locu nu face acest’a. duelu. „Eu dau­­“ Negotiulu e incheiatu. Asia dara dóue-dieci crucieri cast'gu de tata bocat’a făcu la dóue-dieci si cinci bucăți cinci fl. Dóue-dieci sî cinci buuati forme dia „sal­­dulu“ celu mai micu. L­a severs­tu deja. Ambii si înscriu saldulu in notutele loru si acest’a e deslulu. Larm­a se pornesce de nou sî se striga mai departe. De odata resuna o voce noua . ..Doi florini cinici­ dieci !“ Omulu care striga acést’a, se vede apucatu de omulu celu cu sia­­iulu la gâtu de gulerulu sumanului : „Eu dau !“ Negotiulu e imbeialu. Astă dara dóue­ dieci cruceri cast'gu după tata bucat­a dau la dóue-dieci si cinci tiucăli cinci florini. Printre grupele, cari se mul­­tiemescu cu­m îl­ pastescu cu o sumelia aristocrateca baronii financiari si alte­ înăl­țimi fnanciali sî celu ce me acora pa­­íi­edia e atâta de binevoitoriu, de ’mi face cunoscute personalitățile nesgurateoe do

Next