Telegrafulu Romanu, 1874 (Anul 22, nr. 1-103)
1874-02-21 / nr. 15
ere la clădirile si murii cetatiloru sî curățirea canalurilora ; ei se închidea la teropui de nevoia intre mori, cuUivann in linisce el pace meserii, negoliu si scule, dela cari până la 1848 au eschisu cu desaversire pre orice români. Este si aceea cunoscuta, ca nici nobilii Herei nu poteu câștigă case in cetatile sasesci. De prin satele rurali sasesci erau românii eschisi prin statute , nici biserici nici case (afara de colibi laterali) nu aveau voia a—si face. Ca sa-si pota sosii susliene scote, óraeoi invelioti si unu legi— ori de amploiati si sa-si trimita tinerii la isvorulu culturei in Germani’a, apoi prin multe măiestrii (asia si fabricări de documente, s’au datu de golu in famosulu procesa alu scaunului Talmaciu) »a solutu a pune mâna pre veniturile regali si pre cele alodiali ale comuneloru române (n deosebi a scaunului Talmaciu si Saliste) si a-si aduna acea avere colosala, pre care o numescu adi natiunala sasésca, dela a cărei folosire si adi voru a esclude pre acesti români.*) Poterea culturei in astu raodu castigata, o intrebuintiau sasii, ca si adi, spre a înnegri înaintea lumei pre tóte cele-lalte popore ale patriei de barbari, tirani, lotini, furi, si a face lumea sa creda, ca numai sasii poseda cultura si sontu capaci de ea, si numai loru li se cuvine domui’a prestetiera. Dupa desfiinttarea regimentului românu 1. de granitia, la carea nu mai putieri au contribuitu Universitatea saseba, acest’a, cu ajutoriulu sacului bar. Reichenstein, fostu pre atunci cancelariu aulicu, fara judecata, fara sentintia, si fara a mai ascultă pre granitierii din fundul regio, via administrativa le-au luatu muntii, pădurile si pasiunile (22 munti dealungulo granitiei tierei) ce le-au posesit acesti granitieri 95 ani cu dreptu de proprietate si pentru cari si-au versutu sângele in atâtea resbele, ba sasii au pretinșii si desdaunare pentru íotósele trage de granitieri, din sirmanele mai remasu granitieriloru fonduri ce le au pentru scólele loru. (Ore unde este Recht9raubulu ? !) Stadi mai trage Universitatea sasesca fără cuventu de dreptu, veniturile alodiali din comunele scauneiorn Talmaciu si Saliste, in folosulu culturei germane ; inca si palienele păduri si pasiuni ale acestoru comune aru fi devenita prad’a acelei culturi, sî mii de ómeni muncitori aru fi ajunsu la sapa de lemnu, déca nu se creă §. 82 alu art. 53 din 1871, carele deocamdată au pusa stavila acelora lemne. Dă ! si de aci socolo voru mai striga sasii, cum face adi „Tageblatt“ si pre la anulu 1871 „Herrn. Zeitung“ , ca tóte acestea averile voru intrebuintta spre a duce cultura germana in orienta, si voru adusu de poporulu ne sasa din fundulu regio, déca legislatiunea nu-si va împlini promisaiunile din §. 82. art. 53 1871 sî § 97 alu proiectului de arondare, cu dreptate si fara părtinire. Nimenea nu va pute numi acestea fapte ale sasiloru de servicii sî merite pentru patria, cari in tempii vechi se arocuintiau cu nota infidelitatis, pre lângă carea emisulu dlui Szapáry din 27 Ianuariu 1874 este miere. Chiaru Imperatulu Iosifu — cu tóta iubirea de germani— s’au veciutu silita a înfruntă de repetate ori aspru pre sasi pentru atari adusuri, si in fine a incamera acea avere. Nu legile au adusu pre Universitatea sasesca la poterea ce o desvalta si pretinde aici, ci averea castigata pre cont’a româniloru si a erariului , nu numai cultur’a nationala sasesca, ci si castigarea unei valore politice si sugrumarea celorudtlti locuitori, este scopulu data de catva sasi pre viitoriu acelei averi.__ Deci cestiunea averei este inca una momenta principalii alti cestiunei Universitatiei si natiunei sasesci. Violeant consules ! *) Numai in anula 1845 d. e. au impartitu Universitatea din acelea fonduri — după supportarea tuturor a speseloru de administratiune, scolari sasesci etc. — la municipiile sasesci, pentru scopuri sasesci 47 mii si pentru stipendii la tinerii sasi numai in Sabiia la 2000 fl. 58 Dieta Ungariei. Bed’a »Pest’a (Cas’a representantiloru). 23 Februariu. Dupa onveu larea ministrului de interne in afacerea Universitatiei natiunei sasesci, deputatulu interpelatoriu sos. Gull cerendu cetirea rescriptului respectivu spre a se sei cuprinsulului, respondu ministrului de interne la tate in o cuventare lunga din carea reproduceam esentialminte urmatórele : Rescriptum, dice oratorul», cuprinde o învinuire, carea póte sî si descopta semtteminte amare la acei cetatieni ai statului, cari si-au implinitu cu fidelitate detormirele loru catra statu in butulu tuturora esperintelora triste. Nu voiu sa esplicu mai pre largu acele semtteminte, de si aru si interesantii lucru, a cercetă de e oportunu, cându unu statu ’si basedia organisatiunea sea pre atari fundamente, ceri stingu ultim’a schinteia de sperantia si încredere. Nu voiu sa espunu nici scopulu invinuirei atense iu rescriptu, desi aru fi interesantu a cercetă si acést’a, că sa se scie, incâtu a corespunsu ein numeróseloru promissiuni, cari s’uu datu sasiloru prin documenite.Pr. Palszkiy intreba pre orafora la pasagiu la acest’a ca cându s’au datu atari promissiuni ? Acésta nu voiu sa o espanu pentru ca eu împreuna cu colegii mei de principie nu-mi basezu dreptulu pre aceste promissiuni sau pre privelegie vechi, ci observu numai, ca deputații tuturora scauneloru sasesci dela inceputulu parlamentului nu-mi aducu aminte sa fia votalu contr’a ideiei de statu a Ungariei. (Strigări: „Numai acést’a aru fi mai lipsitu ! E dóra sî aici vreunu meritu ?“) Universitatea natiunei sasesci prin scea, ca s’a rogatu de ministrulu de interne, că sa-i impartasiasca nu numai ei, ci tuturoru jurisdictiuniloro proiectata de lege asupra impartirei teritoriali, n’a făcutu mai multu decâtu alte jurisdiction! si totuși acestea nu s’au vinovatitu de atacu contr’a ideiei de stata. (Strigări : „Ele vise n’au pretinsu !“) E adeverit, ca Universitatea si-au prononciatu părerile sele asupra planului de arondare si a pretinsu cu resolutiune (alia !) că sa se suatiena unitatea municipala si teritoriala a fondului regia si astă dara n'a mersu mai departe că alta jurisdictiune. („jurisdictiunile celelalte vnse n’au pretinșii !“). Inculparea si in respecta formala nu póte justa pentru ca cea ce cerescu pretinde (strigări : „Asia dara pretindeti !“) Universitatea a sustatu fara de a se periclita statulu ungaru de secuii si unu rege celebru ungaru a dusu : „Vos, qui semper unum fuists, esseque debelis indivisi.“ Universitatea natiunei sasesci, că representanta comuna a tuturoru jurisdictiuniloru sasesci, e chieraata a aperă interesele si positiunea cetatieniloru din fundulu regi’, carea o au dopa dreptulu de statu. Aserțiunea ministrului, ca Universitatea nu eră indreptatita a discuta planulu de arondare pre barea legiloru si a pradei legali, sta in contraducere cu legea. Minstrulu provocandu-se la § 11 din articululu de lege 43 din 1868 a facutu o conclusiune, pre carea legea nu o justifica, condusulu, ca pentru ca a ci se cuprinde Universitatea se sustiene cu cerculu de activitate, asigurata prin art. de lege transilvanenu 13 din 1791. Cerculu acesta de activitate corespunde diplomei leopoldine, in inttelesulu careiva legile, donatiunile si drepturile avute până acum se gasbeau. Predarea acestora Universitatea natiunei sasesci a avutu drepturi de a se ocupă cu pesti ani ce taiara drepturu de stări, si si-au eserciatu acestu dreptu nu numai in forma de representatiune si petitiune, ci si in forma de condusa. Oratorola se provoca la doue legi si una din ele, continua mai departe, dovedesce, ca națiunea sasesca, recunoscuta prin multe legi de națiune, a ineheiatu cu cele doue națiuni tractate in afaceri de natur’a dreptului de stătu, mula togm’a pre temporu cânda s’a edata diplom’a leopoldina. Dovada suntu astă num<tele acorde, asupr’a cârora Universitatea a datu unu testimoniu autentica. Documentalu cesiu din urma stă in legatura cu cele dîse in art.3 din 1791. Prin aceea ca s’a introdusu in loculu voturiloru ourieri votarea după capete, cerculu de activitate alu Universitatiei, nu s’a schimbatu, de locu pentru ca in tóte dietele transilvane deputații au trenutu adunari naționali recunoscute oficialminte. Rescripturu dela curte din 21 Aprilie 1866 pre temeiulu unui manifesta alu Majestatiei Sle, la care se provocă ministrulu, fo emanata togm’a pre tempulu asi numitei suspendări a ministeriului si apoi prin emise nici ln Ui]g«ri’a nici in Transilvania nu n’au creatu, schimbata sau stersu legile, ba nici nu s’au interpretatu. Procederea ministrului nu numai e netemeinica ci asî ne oportuna, pentru ca aici e o cessiune de viétia sî Universitatea n’a pretinsu mai multu, decâtu ceea ce i s’a ascennatu prin lege. Neoportuna e procederea, pentru ca Universitatea natiunei sasesci in representatiunea mea a lucratu chiaru in interesata statului ; deci eu nu stim multi am tu cu respunsulu datu de ministrule de interne la interpelatiunea mea sî me rogu sa se puna la ordinea dîsei. Punendu-se la vota Cas’a sa cu mare majoritate respunsulu ministrului de interne Szapáry spre solintia. Împreuna cu sasii si edinra Zsédény , Dr. Fáik, Toszi, Csernetony si deputații naționali. Raportata comissiunei petitionarie asupra seriei 37 din petitiunile intrate se va pune la ordinea bilei in Sambeta cea mai de aprope. Referințele E. Daniel presenta raportata conmsaimei centrali asupra proiecteloru de legi referitóare la tractatulu de comerciu si navip.asiune incheiata cu Schwedi’a sî Norwegi’a, la tractatulu postata incheiatu cu Russia si la tractatulu consulariu incheiatu cu Portugali’a, cari proiecte se voru pune la ordinea bilei in sredinti’a cea mai de aprópe. Raportata comissiunei juridice asupr’a proiectului de lege relativa la procedur’a advocatiloru sî testuarea tui cea noua se va tipări sî imparii sectiunilor. Trecendu Cas’a la ordinea dîsei se alege cu majoritate Colom. Ghyczy de membru in comissionea esmisa pentru cercetarea fundatiuniloru bisericesci si Franc. Eder de membru in comisionea juridica. Cu acestea se încheia si edmti’a. Bud’a-Pegt’a 26 Februsria. (Casa representantiloru.) Dopa formalize indainate si inundarea intrateloru Ed Horn inter pelodia pre mini i’UISIŰRá*. La bars a din Vicn’a. După M. lókai. Se dice, ca la burs’a din Vien’a vieni’a e acum forte lina. Déca acest’a ce vedemu acum la bursa e linsce, atunci a-si dori sa sciu, ca cum e sgomotulu séu iarm'a la acést’a bursa. Cându s’aru aresta pre ulilia nin hoția si poporala aru voi sa nu eliberedze cu sorti’a; cându studenții din Debrecinu, aru voi sa stenga unu incendiu si li s'aru gate ap’a ; cându in Rimaszécs aru fi o alegere de deputatu sî „penele cele albe“ sî „penele cele roșii“ sî soldații s’aru bate intre sine, cându in teatrulu popolaru alu lai Molnár eroii „tatalui Bem“ aru asalta Sabiiulu si cându in arma Mileticiu aru face in cas’a representantiloru Ungariei o interpelatiune, sî cându saru concentra loto sgomotulu acestoiu incidinli in unu salonu , atunci tóte acestea la doua aru dă aprosimalivu Iarm’a iu sal’a bursei din Vien’a — cându aici mergu lucrurile „lim.“ j. Me urcai singuru pre galeria , cugetâmu, ca aici, unde nu me conosce nimenea, voiu pole gustă necontrastu placerea aspectului ei spectaculului ce se desvoltă sub ochii mei, inse cu numai mulțimea sî intregulu putui sa observu din acestea. Au fostu aprópe o mie si jometate persane [adunate in sala — o bariera dupla si despartiea deolalta. In launtrulu acestei barieri duple se afla sanctuariulu, in care câti-va aleși comunicau in linisce laolalta ; afara de barieri se indésa sî impinge poporulu lumei financiar, care ’mi e necunoscutu , grope strensu lipite una de alt’a, in care totu inaulu sbera gesticulodia si agédia cu manile, areta cu degetulu sî dă ici colea deaprópelui seu o bolditura in coste , ici onolu stă impresoratu de alții, si se pare, că sî coru n’aru vrea sa Ga respinsu din positiunea sea, colea dispăru unele f'guri neliniscite din o grupa ia alt’a, mulțimea intréga in nelinisce impingendu inainte sî inderetru, gâfe sforae sî fierbe . La turnulu Babilonului inca n’a potutu fi mai reu. De odata semtu ca me apuca cineva din deretru si audut, cum pre cine me agraiesce cu numele meu. Unu borsaim bravu din Pest’a (intre noi sa fiu dîsu, socrulu unui redactoru din Pesta, care de regula me trată destulu de fara mila) me cunoscu din josu sî veni la mine in susu spre a me conduce dipsu in parchetu. Trebuiamn sa vedu din falia in falia si din apropiere cele mai sacre spatiuri ale sântei burse, spaliurile cari de regula se deschidă numai pentru cei inaugurali si deosebita prologiati. In urm’a recomendarei din partea acestui patriot a binevotoriu mi se deschiseră usiele directiunei si a comisariatului politianu, prin cari strainulo póte sa ajunga in sanctuariulu bursei. Pretutindene a intervonat cea mai amicabila prevenire , pre carea inse nu pota sa o atribui aparintiei mele plăcute la bursa, ci mai multu apariutiei plăcute a bursei mele. Burs’a togro’a avea o disenina. Una din bancele de clădire a primita asecurarea, ca are care drumutribuiă dusu preste pamenirile sele, si in urm’a acestei asecurari cursurile apesate ale acțiuniloru ei de odata se radicara cu cinci florini. O atare urcare a cursuriloru are inse efectulu unui aluatu acru ; ea rădică tóte cele-lalte împreuna. Banc’a de clădire are banc’a sea fundationale, sî acționarii acestei’a vedu cum cursurile de ieri se rădică, la tóte melciurile si cresca carnele , ha riciele cari stau in legatura aducu massele cele mai sgomotase catra olalta. Abia póte fi cineva in stare sa sparga grupa bancei de clădire la marginea estrema, in centru slu o mulțime de omeni, cari se păru ca suntu in cea mai apriga curja cu sine, inse ei nu se certa, ci numai se jóca. „Doi florini!"* — „Doi florini diece I“ — „Eu dau I“ — „Eu iau !“ O figura, carea in butulu ferbintielei mari că intre baia de aburi purtă la gătit unu sialu mare de ierna, privesce lungii tempo in tăcere la acestu spectaculu viatu si de odata siiga: „Doi florini trei—dieci !“ La acésta vine din alta parte o alta figura timpena facendu-si cu cotulu seu puternicu cale prin mulțime. Aru crede cineva, ca omniu acest’a sa semte vatematu prin strigarea amintita sî ca aruti venita sa provoce pre celu ce la vatematu la Inse ele de locu nu face acest’a. duelu. „Eu dau“ Negotiulu e incheiatu. Asia dara dóue-dieci crucieri cast'gu de tata bocat’a făcu la dóue-dieci si cinci bucăți cinci fl. Dóue-dieci sî cinci buuati forme dia „saldulu“ celu mai micu. La severstu deja. Ambii si înscriu saldulu in notutele loru si acest’a e deslulu. Larma se pornesce de nou sî se striga mai departe. De odata resuna o voce noua . ..Doi florini cinici dieci !“ Omulu care striga acést’a, se vede apucatu de omulu celu cu siaiulu la gâtu de gulerulu sumanului : „Eu dau !“ Negotiulu e imbeialu. Astă dara dóue dieci cruceri cast'gu după tata bucata dau la dóue-dieci si cinci tiucăli cinci florini. Printre grupele, cari se multiemescu cum îl pastescu cu o sumelia aristocrateca baronii financiari si alte înălțimi fnanciali sî celu ce me acora paíiedia e atâta de binevoitoriu, de ’mi face cunoscute personalitățile nesgurateoe do