Telegrafulu Romanu, 1874 (Anul 22, nr. 1-103)
1874-02-14 / nr. 13
Telegraful« ese de d<ue ori pre septemara: Duminec’îi si ,] d 'a. — l'remimemtiunea se face in Sabina la espeditur’a .oei, pre afara la c. r. paște ca bani lat.’n prin scrisori francate, adresate elitra espeditura. Fiet insti preimineratiunei pentru Pabitu este pro alin 7 (I. v. a. ear pre o imnette de anu 3 11. 60. Pen XV. 13. WILL XXII. Sabliuiu 14,23 Februariu 1974. Îtru celelalte parti ale Transilvaniei si pentru provinciele din Monarchia pre anu anu 8 fiiera pre o jumatate de anu 4 fl. v. a. Pentru princ. si tieri streine pre anu 12 */2 anu 6 fl. 1 Inseratele se platescu pentru intâTa ora I cu 7 cr. și rulu, pentru a rlóua ora cu 5 ‘a cr. si pentru a trei’a repetire cu 30, cr. v. a. La cererea ce ni se face din diverse pârli ne aflamu in piscut’a posetiune de a reproduce după „Lumin’a* rsportulu despre aduiu instalarei Precauției Sele P. Episcopu Aradului Mionu Romanulu. Introducerea Presântiri Sele Episcopului Mironai Romanulu in scaunulu seu episcopescu alu Aradului. Părintele mandatariu metropolitanu, precuviosulu archimandritu si vicariu archiepiscopescu Nicolau Popea a sosi aici in Aradu inca in 1 Februariu a. c. spre a corespunde însemnatei sele însărcinări, de a introduce in scaunulu episcopescu pre intâiu alesula episcopii diecesani in restaurat’n nóstra metropolia româna. acesta Binevenita a fostu — după noi — missiune pentru preameritatulu demnitariu bisericescu alu notru sî autoru alui Vechei Metropolii*11, căci avuramu ocasiune de a lu vede, audi si cunosce mai bine nu numai noi cei ce sincerii l'amu stimatu si pana acum'a, ci chiaru si acei frați ai noștri, cari durere, până aci, fara viri'a loru, erau influimiati de informațiuni sinistre fatia de Procuviosi’a Sea. Solemnitatea introducerei precum se scie din literile Escelentiei Sele părintelui Archiepiscopii si Metropolitu, publicate in Nr. 4 alui Lumineiu s’a inceputu in 3/15 Februariu, carea este Duminec’a lăsatului de carne din a. c. Deja la orele 10 a. m. biseric’a catedrala era indesuita de ómeni. Eroi acest’a lempulu otaritu pentru introducere. Publiculu, ca nici odata, deja forte de tempuriu se adunase la biserica, asteptandu intrarea prima a episcopului nou in catedrala sea. In corurile, de a drept’a sî stâng’a altariului, angagiate cu vre-o trei dîle înainte, postau frumosele dame, întocmai cu feciorele din evanghelia cu candelle, spre a intempina mirele ce vine. De a drepta sî stânga amvonului o mulțime de scaune pre care ocupau locu corpurile representative ale comitatului, orasiului justiției, ostasimei, finantiei s. a. Lângă scaunulu archierescu, pre unu postamentu coloratu, eră asiediatu unu fotoliu sî o mésa pentru mandatariulu metropolitanu. In altariu erau imbracati in ornate bisericescu pentru liturgisire siese protopopi, patru preoți sî unu protodiaconi. Dopa o pansa sî o linisca încordata, Presânti’a Sea părintele episcopii, insolitu de mandatariulu metropolitinu, părintele archimandritu Nicolau Pope’a, sosi in sânt’a biserica, sî impartasindu binecuventarea archierésca la toti, stete înaintea usiloru imperatesci pre postamentulu verde. Corulu teologiloru, după renduieri, intona „rounirea arohiereuui“ iéra preoții liturgisitori din altariu aducu ornatele archieresci pentru liturgisire, si imbraca pre noulu episcopu. Privirile tuturor’a erau îndreptate asupr’a Prĕsântiei Sele, pre carele publicalu nostru pentru prima data lu vediu in constumu archierescu. De locu ce protudiaconulu rosti : „asta sa lumineze lumin’a Ta inaintea ómeniloru etc.“ si părintele tricuirile impartasî poporului episcopu cu binecuventarea archierésca, — mandatariulu metropolitanu părintele archimandritu cu voce înalta rosti urmatórea cuventare de introducere : Présanlite Părinte Episcope ! Pré onoratiloru domni sî frați ! „Suntu momente in vieti’a omenésco, pentru individi ca si pentru popóre întregi, la cari si unii si altii departandu-se de ocupatiunile de preste di, imbraca haine de serbatoria, pentru ca schimbati in cugete si sentieminte, schimbati in fiinti’a lorii intrega, sa aduca lauda si multiumita lui Odieu pentru o intemplare norocasa, pentru unu bine mare de care se făcură partasi. Unui strelin de momenta este sîcelu de fatia, in care frații aradam respective credincioșii din eparhi’a Aradului, cu mica cu mare, din apropiere si din depărtare, imbracati in haine de serbatóre alergară la acesta sânta biserica, pentru ca sa dea lauda, preamărire si multiumita Daronedieului poteriloru, pentru unu evenementu de mare insemnetate, pentru faptic’a sî carvonic’a reîntregire a scaunului episcopescu alu eparchiei Aradului. Unu evenementu acest’a domniloru, care se póte dice ca este celu dintâiu in dieces’a Aradului ; unu evenimentu prin care domnicele si aspiratiunile celoru betrâni se aducu la îndeplinire, nesfiinttele si luptele celora tineri se încoronedia cu resultatele cele mai imbucuratorie, si institutiunie ilustre cele noue bisericesc!si capela a lor valore adeverata. Da domniloru, părinții d-vóstra inca aru fi doritu din inima a se face partasi la o bucuria, cum e cea de astedia fii— lorulorii, dar a ei nu o putură ajunge din caus’a vitregitatiei tempuriloru acelor’a. Si nu adeveru, déca aruncamu o privire câtu de repede asupr’a aceloru tem* puri nefericite, apoi trebuie sa marturisimu, ca trecutulu bisericei nóstre din eparhu’a Aradului inca ne insatisiédia o icóna nu mai putienurita, de cum este a celoru Litte eparcii surori, de cum este daru si a bisericei mamu, din Ardelu. Titluri de astudi alu episcopiei Aradului, au nu ne documenteza acésta până la evidiisia ? Episcopi’a acést’a, au nu se numesc» ca ostadi a Aradului, Oradiei— mari, Xenopolei, Halmagiului si a pârliloru adnesate din Banatu ? Dara numirile acestea suntu numirile unoru episcopii apuse, zinele unoru episcopii venerabile ce esistara in vechime, iéra in urm’a impregiurariloru celoru viscolose se stinseră, si credincioșii loru se vediura constrinsi mai pre unna a si caiile asilu sî mângâiere la frații loru din eparhhi’a Aradului. Istoria ne spune, ca la Oradeamare amu avutu episcopia, carea numai la inceputulu vecolui 18-lea se stinse de totu, fiindu Efremu episcopulu ei celu din urma, si ca frații nostri din acea eparchia remnendu orfani, sî fiindu persecutați din tote partile, mai pre urma si aflara adapoatirea la episcopi’a Aradului. Nu din uite cause apusa sî episcopi’a lenopolei, ai carei credincioși, precum si aceea a Halmagiului, rupți de câtra maica loru din Transilvani’», se alipira iarasi de frații loru din Aradu. Séra incâtu pentru pârtile anecsate din Banatu, cine sa nu scie, ca unele se trenura de vechia episcopia româna a Temisiarei, si altele de a Lipovei ? Sî asia putemu dice, ca eparchi’a de asladi a Aradului, infiintiata pre la anulu 1695, este formata din mai multe episcopii apuse. Si acést’a este cu atâtu mai durerom pentru noi — privindu la acelea tempuri fatali, deorece totu pre atunci sî metropoli’a mama din Ardelu ’si capela loviturile de morte, incatu tóte legaturele intre acesta sî episcopiele ei sufragane de mai înainte, legaturi naturali sî canonice, se rupsera, sî unitatea bisericesca stravechia inceta ca totulu intre ele. Triste tempuri, nefericim poporu ! Trecu multu, fórte multa până cându, in modiloculu atâtoru snferintie grele, cându totulu era in agonia, — provedinti’adoiieréscare tramise pre scaunulu archierescu in Ardelu pre unu alu doilea Moise, carele ca sî celu dintâiu, cu poterea mintei si a mimei sele, despicându marea, nu de apa, ci de negura sî de intunere cu ce acopereau biserica româniloru, isbuti in fine a ne scote la limanulu dormiteloru — la libertatea bisericei. Acesta archiereu mare, fericitulu si prea demuulu de amintire Archiepiscopu si Metropolitu Andrei si baronu de Lagun ’a , sciu prin multe lupte sî nevoi, a ne recâștigă unitatea bisericesca perduta, eutonomi’a si independinti'a bisericei nóstre noliunali, si a ne organise ostiifelin, prin concursului nostru, incâ'a ne făcu posibila liber’a administrare a tuturor afaceriloru nóstre bisericesci, scolari sî fundatiunali. Pre bas’a acestei organisatiuni canonice a constitutiunei nóstre celei tinere bisericesci, furama norocosi a ne alege mai deua di pre Metropolitulu nostru, si totu pre bas’a acelei’a se indeplinesce acum sî loculu vacantu de episcopu alu Aradului. Pentru ca, cum se scie, prin înaintarea Escelentiei Sele fostului Episcopu alu eparchiei Aradului Procopiu Ivanîcoviei si, la demnitatea de Archiepiscopu si Metropolitu alu nostru, devenindu scaunulu episcopescu alu eparchiei amintite in vacantia, venerabilulu sinodu eparohialu aici in Aradu lo 11 Novembre a. tr. alésa de episcopu pre archimandritulu si vicariulu episcopescu alu acelei eparhhii, Precuviosulu părinte Mironu Romanu. Acésta alegere sinodala incuviintiandu- se din partea presantitului sinodu archierescu, si aprobandu-se sî de câtra Mojest. Sea ces. sî reg. apostolica, preaindliablu no*tru Imperata sî Rege Franciscu Iosifu I prin preainalt’a resolutiune din 7 Decembre, 1873 susu Isudatulu părinte ardumandritu se hirotoni in 13 ianuariu a. a. in Sobitu, prin Escelentia Sea par. Archeppu si Metropolitu Procopiu, cu conlucrarea Prestatiei Sele părintelui episcopa alu Caransebesiului loanu Popasu, intru arrhireu deplinii, provediendu-se cu gramat’o metropolitana si investindu-se astufeliu cu jurisdictiunea episcopésca pentru dieces’a Aradului, séra cu introducerea faptica a Piesantiei Sele noului episcopu in eparchi’a sea, binevoi Escelenli’a Sea par. Archieppu si Metropolitu a me insarcina pre mine Fiindu deci onorata cu acésta misiune destinsa, că mandatariu metropolitanu, ’mi iau voia n dă cetire respectiveloru scripte, sî adeca mandatului metropolitanu, diplomei gramatei metropolitane, imperiali—regali sî (Urmedia cetir a scripteloru amintite, si introducerea noului episcopu in scaunu.) Baladloro, scaunulu episcopescu ale eparhiei Aradului in fapta reintregitu ! Bata dloro, ca biseric’a ’si află mirele, ci eparchi’a episcopulu seu, nu imp su de nimeni, ci alean de d-vóstra, nu după o asceptare îndelungata, ci nici presto trei luni deplinu, — nu pre unu strainu de naționalitate, ci pre unu fiu si frate alu d-vóstra, din senulu poporului! Mai nainte dloru, eparci’a Aradului iise trebuia sa ascepte tempu îndelungații, de multe ori ani întregi până ce se reîntregea, devenindu in vacantia. Ba istori’a ne spune, ca odata 9 ani de dîre, după necredinciosulu Martinoviciu renase ea fara episcopu. Câta dauna pentru biserica, fiindu lipsita atât’a tempu de archipastoriulu seu ! Mai nainte cleru, eparchi’a Aradului inca ’si primea episcopii de măriile celoru străini de nationalitatea nóstra româna, fara nici unu concursu sau influintia legala a clerului sî poporului eparchialu, prin denumire. Ba cei mai mulți dintre acei episcopi, — de altmintrea póie buni sî zeloși — erau sî inșiși străini de sânge sî limba, străini de dolinele sî obiceiurile credincioșilor] eparhiali. Cute neplăceri sî scârbe nu se nasceau de unite ori din atari impregiurari, pentru eparhiali ? Séra asladi, se suie pre scaunulu arrhierescu acel’a pre carele vnsive lau alesu, din încrederea comuna, din vointi a libera. Ce mângâiere acést’a in asemănare cu neplăcerile de odinióra ! Mai nainte dloru episcopii d-vóstra cu o mica escepsiune, erau persóne totu necunoscute, ale carorŭ a aplecari, cualificatiune si conduita nu le sciaui de locu, Iéra afladi la trepta episcopésca se inaltia unu barbatu, pre care Toti cunoscuții din pruncia, fiindu ca a fostu alu d-vóstra, Hulo poporului eparchialu, carele a trăitu aici la episcopia, sub ochii d-vóstre, trecendu din trepta in trepta, castigandu-si si immultandu-si cunostinttele teoretice si practice, si pregatindu-se anumitu pentru înalta chiemare episcopesca, observandu-se astufeliu ordinea canonica ieralica. Bata dloru statutulu organicu, ca déca se intrebuintie dia bine, fructele salutarie nu potu remane indreptu ; precum din contra, déca elu se intrebuintie dia reu, pericululu póte fi sî mai mare decâtu sub absolutismŭ'. Prea stimatiloru domni înalta cu adeveratu sî frumósa este chiemarea episcopésca dara eu dicu, ca pre câtu de inalta si frumósa, pre atât’a de grea ’este ea totu-odata. Pentru ca „episcopii suntu lumin'a lumei , lumin’a loru asta trebuie se luminedie înaintea ómeniloru, că vedendu faptele loru cele bune sa marésca pre tatari din ceriuri.“ Aici se cuprinde totulu, totulu se cuprinde in aceste cuvinte ale scripturei ; pentru ca aici se cere dela unu episcopu mai intâiu lumina, nu ca sa se ascunda, ci ca se luminedie tuturora, si alu doilea se ceru fapte, pre care sa le urmedie toti omenii. Episcopii dara au sa fiu esemplari de virtute ; ei au sa premerga cu esemplulu celu bunu in tóte, nu numai cu cuventulu ci si cu fapta. Si acést’a este forte greu; la acést’a se cere o resignaliune deseversita, pentru ce sî potemuduce , ca numai acelu episcopa care cunosce acésta greutate arhiemarei sele, o imbraca cu demnitate, adeca nu pentru sine, ci pentru biserica ; iéra celu ce du o cunosce, si nu o simte, acela nu o imbraca cu demnitate, pentru ca nu o imbraca pentru biserica, ci pentru sine sî interesele sele personali. Presanti’avea părintele episcopu ala d-vóstra, a marturisitu insusi greutatea sarcinei ce o loa asupr’a-si la hirotonire, semmi invederatu, ca Presanti’a bea o clnesoe pre deplini sî e petrunsu până la inima despre însemnătatea missiunei sele. Primiti-lu deci dloru cu bucuria, imbratisiati-lu cu căldură si intempinati-lu pre Presânti’avea cu iubire firésca pre tóte cărările sclmatiei sele archieresei, pentru ca numai asta i va fi cu potintta a conduce eparhhi’a spre indestulirea si binele comunu ! Prea süntile părinte Episcope! Cându la hirotonire in Sabiiu, ai binevoitu a accentua sarcinile cele multe si grele împreunate cu oficiulu episcopescu, ai adaugu totu odata, ca sarcinile aceste ti se înlesnim multa prin constituunea bisericésca canonica, restituita prin marele Andreiu. Asiá este présántle, dara sa nu ut-