Telegrafulu Romanu, 1874 (Anul 22, nr. 1-103)
1874-03-28 / nr. 25
Telegrimm ese de doue ori pre septemana: Duminee’a si Joi’a. — Prenumeratimea se face in Sabiiu la espeditur’a oiei, pre afara la c. r. poște cu bani jat’si prin scrisori francate, adresate cfura espeditura. Pretinsu premumeratiunei treiure Sabiiu este pre anii 7 n. v. a. ear pre o jumetate de anu 3 fl. 50. Pen Sabiiu in 28 Martiu (9 Aprile) 1874. Kr. 25. ANULU XXII. tru celelalte parti ale Transilvaniei si pentru provinciale din Monarchia pre unu anu 8 fl.iera pre o jumatate de anu 4 Il. v. a. Pentru princ. si tieri streine pre anu 12 ’, anu 6 11. inseratele se platescu pentru intâia ora cu 7 cr. sirulii, pentru a doua ora cu 5 */, cr. si pentru a trei’a repetire cu 3’, cr. v. a. Invitare de prenumeratiune „Telegrafuhi Romanii“ pre patrariulu alu doilea (Apriliu— luni») alu anului 1874. — Preliulu abonamentului pre 4 de anu e : Pentru Sabiia 1 îl. 75 cr. v. a. Pentru Monarchi ’a austro-unguresca 2 fl. v. a. Pentru Romani’a sî străinătate, 3 fl. v. a. DD. abonanti suntu rugați a nu intardia cu tramiterea prenumeratiuniloru. Adresele ne rugâmnu a se scrie curatu, slin locu de epistole de prenumeratiune recomandamu on. puhlavișurile poștale, (Posta-Utalvány". — Post - Anweisung.) cu împreunate cu spese mai putiene si cá mai sigure pentru înaintarea baniloru de prenumeratiune la Editura „Telegrafului Romanii“ in Sabiiul la Pecatele ocârmuirei nóstre. — Trei articuli. — (II) Mai multa vreme tiér’a se află incrise de o natura mai multu ori mai puoinu permanenta. Se clătinau tóte proptele, nu numai ministerulu, nu numai parlamentulu, ci până la unu anumitu gradu chiorii sî constitutiunea. Poteamu fi pregătiți atâtu pentru unu ministeriu nou, râtu gî pentru unu parlamentu nou, ba chiaru pentru o realcatuire a vietiei prin revisiunea constitutiunei. In sfergitu ni s’a datu unu nou ministeriu si prin asta viéti a pare a fi intratu in curgulu ei normalu. Este numai aparentia! Ne aflamu totu unde amu fostu, el nu vomu inceta a ne afla, până cându nu vomu bene conta de adeveratele stări. Cei 21, esmisi de celra dieta ca sa cerce unu firu in invalme siala gtariloru publice, si au terminata lucrarea. Au terminatu-o fara ca sa fi pusu ceva la cale. Ei pare a fi fostu meniti, ca numai sa liniscésca publiculu in lips a unui ministeriu respectatu. Acum’a după ce noulu ministeriu, cu totu ce este nou, a produsa anoteliu de liniscire in opiniunea publica, cei 21 se ducu sa-si mance colaculu. Cu tóte aceste lucrarea celoru 21 este de interesu pentru toti. In ea se oglindesce caracterulu opiniunei publice dela noi. Vedemu cum omenii vorbescu enigme, cum ei ’si dau silintia se pare a cerca sa respandesca lumina asupr’a onora cestium, care de multu suntu pricepute, a cerca rele, care li suntu cunoscute si îndreptări, care li suntu vedite. Cunoscendu adeveratele cause ale zeului, ei cerna ale masca, pentru ca sa nu fiu siliți a face îndreptări, ce nu le suntu după plăcu. Nu va fi dara fără de interesu a trece cu o privire scurta preste resultatulu acestei lucrări, care consista numai intr’ori materialii ingramaditu fara de óresi care sistemu. înainte de tóte sa statorimu iise punctulu de vedere, din care trebue sa judecamu atătu asupr’a lucrării celoru 21 câtu sî asupr a stâriloru nóstre publice. Vieli'a nóstra publica precum ea s’a constituitu la anulu 1867, purcede din nuu siru de premise false. Au fostu vremi, cându elementalu maghiara era preponderant in raportu cu celelalte fracțiuni de popore, ce se aflau in tiara. Pana cându subsista acesta raporta, magiarii prin positia loru firesca, trebuiau sa fia singuri purtători ai vietiei comune si singurii representanti ai terei in afara. Dara in decursulu vremiloru acestu raportu s’a sihambatu. Desvoltându-se celelalte popóre, mai alesu după egala îndreptățire, ele au devenita o potere elementara. Altulu este adi raportulu. Adi este preste potintia, ca numai singuri migh’nrii sa fie purtătorii vieții comune. O „Ungaria“ in sensulu magharu nu esista de câtu in imaginatiunea câtoru-va omeni. Esistu si alte populatiuni sî nu numai esistu, ci făcu totu odata pretensiune la o propria viétia, propria desvoltare etica. Pactulu dela 1867 este intemeiatu pre raportulu socialu, ce au fostu desconsderându pre acel’a, care intr’adeveru este, — este o constitutiune purcésa din istori ’a tierii, desconsiderându presentulu aprópe cu desevrisire. Ori câtu vomu cercă nu vomu pute scapa de împotrivirea presentului nostru in fati’a trecutului. Si asta di elementulu maghiara predomaineza prin frumósele sele calitati, prin bogățiile adunate in mânile sele, prin gradulu mai inaltu alu culturei si prin eminenta iubire de tiéra, celu caracteriseza acea predominare absoluta, pre care a avutu-o in secolii trecuti si pre care pretinde a o sve sî adi, este inse adi imposi la. S’au desvoltatu magiarii sî adi nesmintitu ei representi unu elementa mai poternicu decâtu in trecutu; dara in raportu cu densii celelalte popóre au facutu mai mari progrese. Nu domnitorii au blabitu, ci predomnitii au sporitu in potere, au sporitu prin numeru, prin bogații sî prin cultura. Înainte de asta cu o suta de ani noi românii eramu unu elementu, care pote sa fiu nebagatu in semn, adi inse aprópe indoitu la numeru, si redicau la unu anumitu gradu alu desvoltarii atâtu economice câtu sî etice, suntemu unu factoru, alu carui desconsiderare trebuie sa aiba urmări rele. Cu tóte aceste s’a incheiatu pactulu dela 1867. Elu s’a incheiatu nu pentruca omeni nu cunosceau adeverulu, ci pentru ca ’lu desconsiderau, bă s’a incheiatu póte tocmai pentru a lucra in contra tii. Maghiarii credeau, ca voru fi capabili a-si sustiene positi’a, mascându adeveritele raporturi sociale ale tieriei, — credeau, ca prin unu aparata maestritu voru pute predomină si in lipsa de preponderant firesca. Amu fi nedrepți, deca amu condemna pre maghiari pentru acesta cutesare. Nisu inti’a spre sustienero sî desvoltare alcatuesce temeiulu firei oricarui individualități, fia ea naturala ori sociala, parte a vinovăției cade asupr’a trecutului O sî alta, póte mai mare, asupr’a celoru-alații ungureni. Trebuie sa admitemu, ca numai in urm’a desvoltarei celoru-a-lalte popore a perdotu elementulu maghiaru positia sea de absoluta predominare. Nu este clara decâtu firesca jalusi’a, cu care maghiarii priveu sî privescu la desvoltarea celorlalalte elemente. Acesta desvoltare trebuia sa apara ca anamala de pericole, ce ia neîncetata crescere amenintia a cotropi atâtu elementulu maghiaru, câta si tiér’a, in care convieluimu. Nesmintita acestu pericalu, până la una anumitu gradu, este numai aparentu, si ingrijirile maghiariloru suntu ia fórte multe privintie fara temeiu. Si póte maghiarii cunosceau adeverat’a falia a lucrurilora, déca tienut’a celor-a-lalte populatiuni era alt’a. Uno pecatu greu, de care nici noi, români, nu suntemu curați, apasa asupra sufleteloru celoro-a-lalte popóre din Ungari’a. Ele, celu putienu dela anulu 1848, nici căndu n'au aretatu destula iubire câtva tiéra, nicicându destulu de sincera vointta pentru o convieliure cu maghiarii. Ori nu suntu chiaru si la noi românii, omeni, cari sub impresiunea momentului, lucredia astu felio, ca oricine sa pota presupune la densit vr8,imasia neimpacata catra tiéra si maghiari , ori nu suntu chiaru si de «cei’a, cari cu deplina lipsa de reserva agila spiritele pentru nisce idealuri frumóse, a caroru realisare celu putienu deocamdata pare imposibila si numai putiemu stricaciósa atâtu pentru noi, câtu si pentru tiara si maghiari. Si ce la noi apare numai isolatu, la altii, precum sunt serbii, este caracterulu specialu alu lucrurei politice. Catva asemenea conlocuitori, cari nici in cele mai grele momente nu au aretatu câtusi de puliena bunavoinica, maghiarii n au putulu sa aiba simpaticii, nu încredere, nu cuvenit’a sinceritate concetatienésca. Ei suntu preocupați de trecutulu loru stralucitu, mândru si plini de dispretiu pentru noi. Sa-i compatimimu, dara sa nu-i condeminauiu pentru ast’a. Avendu unu trecutu tocmai atătu de străluciri, si noi amu fi póte cu densii. Adî iise trebuie sa ne punemu Iota silinti’a, pentru ca prin apropiare sincera si simpatica si prin o tienuta intielepta sî poti ivita cu demnitatea unui poporu, sa-ti scotemu din preocupatiunilu loru. In locu de asta, noi prin o portare aprópe necalificabila, nu numai i-amu intaritu in preocupatiunile loru, dara amu provocatu toto-data o ingrijire seriosa intr’ensii, i-amu facutu ea privéscu desvoltarea nóstra ca unu periculu si sa lucredze cu intreg’a mesura a poteriloru sele spre a ne nimici ori, celu putieru, a ne impedeca iu desvoltare. Intr’ast’a consista carecterulu ocârmuirei nóstre dela 1867 pâna acum’a. Intru tote ea este determinata prin unu singura motivu politicu : a favoriza dezvoltarea elementului maghiara si a impedeca dezvoltarea celoru alalte elemente. — Fatia de acesta motivu ori care altele, fia ele financiarie, economice ori administrative» cadu de sine. Unu pecatu, de care toti suntemu vinovați, atâtu ocârmuitorii, câtu si opiniunea tierei. „Középpárt* spera positiunea partidei din medilocu contr’a atacuriloru lui lui. Horvath, care esindu din partida denéga acestei’a in „Napló“ dreptulu esistiatiei sî alu positiunei esceptionale. „Középpért“ e de părere, ca programulu partidei din medilocu cu privire la politic’a interna intr’atâtu diferesce de programulu dreptei, intru câtu împreunarea acestoru dóue partide era imposibila. „Hon11 inse fiiodu de alta opiniune desaproba positiunea esceptionale a partidei din medilocu care n’are nici unu ireplu de a esista. Partid’a a acceptata pactulu din 1867, principie liberale nu va poté esecuta in acésta positiune, pre cându membrii partide din medilocu in ciobolu deakistiloru ara poté ca multu mai curendu sa ajunga la o majoritate liberale. Partid’a din medilocu adi e numai o pedeea pentru o constelatiune sanatosa a partidei parlamentarie, pentru ca aru fi cu multu mai bine, cu partid’a lui Deák, pre câtu tempa ministeriulu de acum va stă la cârma, sa fia o partida liberale compacta, tare si mare, carea sa spriginesca guvernulu. E o frase gala cându partida din medile cudice, ca voiesce sa asi medie coalitiunea, căci doritorii coalitiunei voru esecuta acest’a cu ajutoriulu partidei dealiste. Din provincia, ir. in 22 Martie v. 1874. Die redactoru ! Trecură mai multe dile, de cându a incetutu sgomotulu — cu cris’a ministeriale. In sistema oeia dara nici o straformare, intocmal precum nu s’a stramutatu nimic’a din sartea nostra — de câțiva ani incóce. Intr’aceea binele si sartea unei națiuni nu aterna totu-deiin’a esclusivu numai dela sistemele regimeioru, cari vina si trecu, lasandu după sine — după cum suntu — adeca , binecuventurile seu blastemele popóreloru , ci sartea unei națiuni depinde fórte multu înainte de tóte dela sine insasi. Go acésta n'amu diiu nicidecum ca unu sistemu bunu politicu, unu reginni umanu sî dreptu, u’aru pote contribui forte multu la binele si prosperarea dar’ apoi natiuniloru si a popóreloru, — omulu a remasu totu omu de cându l a lasatu Ddieu pre lume, totu asta sî popórele sî națiunile că sî individi, — celu mai tare apasa pro cela mai slabu sî de ii vine bine la socoléla — inca ’la sî inghite. — De acea cu totu respectulu ce’lu avemu câtva doctrinele religióse — morale — recunoscendu, cumca omulu este o fiintia de o destinatiune înalta, creatu după insusi chipulu siaptur’a lui Ddieu, vrendu nevrendu nu potemu ignora,— chiaru după logic’a fapteloru, — cumca omulu intrunesce in sine'o dosa bunicica d’n na or’a feteloru rapace. — Individ» cei mai tari s’arunca asupra celoru mai slăbuți; națiunile cele mai politile — lupta necurmalu contra sî asupr’a celoru mai slabutio sî mai simple, — sî faca nu numai spre ale subjugă, ci a le si estermina formalminte , intemplese apoi acea prin feru si focu, — cu tota furi’a in tempu senrtu, sau prin medilócele culturei, — numai succesive, — cu incelulu, — totu un’a. Lupta continua fintre oma si omu, intre națiune si națiune a fostu totu den’a de cându e lumea, si acésta lupta, pre care o serute dia forte multu filosofii moderni de astadi, o numescu ei „lupt’a pentru esistintia.“ — Stanciu astufeliu lucrulu, vai dara de acelu orna, carele fara a lucra cu diligiotia pentru asigurarea sea propria, ’si încrede sórteasca numai la bunavoint’a altui’a, mai poternicu decâtu densulu ; vai si de acea națiune, carea distramata, imparechiata sî debhelata intre sine, chiaru prin barbatii sei chiemati a o conduce si sprigiui, [in loca de a se consolida spre a pote sustiene lupt’a pentru esistintia, ’si astepta binele si fericirea dela sistemele si bonavointi’a regimeloru, sau mai bine dlcendu dela — fiii ómeniloru, intru cari nu este mântuire. — Oricare națiune din lume, vrendu a se emancipa pre sine, vrendu a-si asigură terenulu — spre a pote balantiu si a tine ecuilibrulu intre alte națiuni, — mai nainte de tóte a trebuitu sa-si caute despoltarea poterei sele consolidandu-se in senolu seu propriu. Acest’a e unic’o cale sigura, ce duce la desvoltarea naturale a unei națiuni precarea precedenda aceeasi ca tenacitate,