Telegrafulu Romanu, 1875 (Anul 23, nr. 1-102)
1875-04-20 / nr. 31
Telegrafulu eae de doue ori pre septemana: Dumineca si Joi’a. — Prenumeratiunea se face in Sabiiu la espeditur’a foiei, pre afara la e. r. poște cu bani gata prin scrisori francate, adresate coutra espeditura. Pretinsu prenumeratiunei pentru Sabiiu este pre anu 7 fl. v. a. ear pre o jumatate de anu 3 fl. &0. Pentr. 31. Will XXIII, Sabiiu in 20 Aprile (2 Main) 1875. tin celelfalte parti ale Transilvaniei si pentru provinciele din Monarhhia pre anu anu 8 fl.ieni pre o jumetate de anu 4 fl. v. a. Pentru prine si tieri streine pre anu 12 anu 60. Inseratele se platescu pentru intâi’a ora cu 7 cr. sirulu, pentru a dou’a ora cu 6, er, si pentru a trei’a repetire cu 3 cr. v. a. Sabiiu 19 Aprile. Este implinitu anulu de cându cu ocasiunea sinodului archidiece sa nu salutaramu unu evenementu duplu, dela care ne promiteamu cele mai frumóse sperantie, intielegemu, votnlu sinodului archidiecesanu din siedinti’a IV a. tr., care culmineza in urmatórele : „Ca sinodulu archidiecesanu intru eternisarea numelui Marelui Andreiu, întâiului Archiepiscopu si Metropolitu alu româniloru de ref. gr. ort.din Ungari’a si Transilvani’a după restaurarea vechiei nóstre metropolie prin elu insusi, dechlarându acestu sinodu ca atâtu numele acestui’a alu repausatului Archipastoriu ’lu va pastra pentru totu viitoriulu in sânt’a aducere aminte, precum si faptele si lucrările lui si direcțiunea data de elu bisericei delu in venitoriu.“nóstre, o va privi de mosi cu efluiu alu acestui votu memorabila conferintia a deputatiloru archidiecesani, in carea se arburase stindardulu concordiei si conlucrarei tuturoru puteriloru nóstre in intielesulu acelui votu. Pentru acea noi atunci ne amu simtitu indreptatiti a ne esprime in fati’a momentului celui mare in modulu urmatoriu : „Noi asta credemu sa spiritulu Marelui regeneratoru alu bisericei si natiunei nóstre din Transilvani’a si Ungari’a, pre care viitorimea lu va cunosce desigura sub numele : Marele Andreiu, — a trebuitu sa planeze asupr’a sinodului nostru archidiecesanu. Noi asta credemu, ca acelu spiritu a trebuitu sa inspire si insufletiasca pre membrii sinodului si de aceea au cunoscutu si cuprinsii grandeli’acea impunetória si sublimitatea caracterului lui Siaguna si unanimu le-a introdusu pentru toti seculii venitori, ca pre unu monumentu netrecatoriu, admirabile si de modelu in actele loru. „Sinodulu archidiecesanu si prin elu archidieces’a a doveditu in adeveru, ca provedinti’a n’a facutu in zadaru minunea de a tramisu pre Moise alu româniloru in tempulu celu mai greu, in tempulu desperatiunei natiunei si bisericei nóstre, cu cu toiagulu seu archipastorescu sa ne scota din sclavi’a trecutului durerosu si sa ne inducă in tier’a promissiunei in Chanaanulu constitutiunalu, perdutu de strămoșii nostri. „Gruparea in giurulu acestui monumentu maretiu, adumbrirea si scutinti’a sub principiele, care l’a turnatu si produsul va fi pentru noi si pentru generatiunile viitórie identicu cu progresulu natiunale, cu unitatea spirituale a crestiniloru nostri. Acest’a va fi monumentu de mandria in tempuri normale si faru luminatoriu in tempu furtunosu, faru, direnu, pentru ca elu va lumina cu farulu din marginea unei mari in intunereculu noptiei, in intunereculu eresuriloru politice si bisericesci ce eventualu se potu scula sa ne amenintia esistinti’a, vomu orienta si vomu Atunci in graba ne găsi limanulu constitutiunalu, uniculu, carele ne da terenu firmu pentru viéti’asigura precum da uscatulu celoru ce scapa din valurile nesigure ale marei.“ Iara fatia cu eflusulu votului era cea mai naturala consecuintia adice : „Basca pusa in cestiunea acést’a avemu cuventu a o consideră de statornica cu atâtu mai vertosu si promitietória de mai mari resultate in viitoriu cu atâtu mai tare, cu câtu ca de acum se manifesteza unu spiritu mare, unu spiritu care readuna ce au fostu risipitu neintielegerile, care pune osu la osu si incheiatura la incheiatura, după cum dice profetulu Esechielu . . . „Diferintiele astadi au disparutu. Societatea nóstra natiunale biserisésca este astadi indreptatita a se crede ca este un a si nedespărțită, unu trupu si unu sufletu, care nu cunosce partide si diferintie nici personali si nu voiesce a le mai suferi pre aceste cu nici unu pretiu, amestecate intre principiele conducatorie catra scopulu bisericei si natiunei nóstre spre daun’a nóstra. „Bata data in fati’a umbrei măreție a nemuritoriului Archiereu gruparea in giuru de principie salutarie si imbratisiare fratiésca intre frati.“ Ore după decursulu unui anu plinu de eveneminte mari, plinu de amaratiuni „fratiesci“, purcese din urm a sinceritatiei, ce vomu putea adauge pentru paginele istoriei..............! ? Asteptamu cu sinodulu, carele este unu factoru principale in viati’a nóstra natiunale bisericésca, neuitandu faptele rele din trecutu si controlandu faptele împlinite de unu anu incece sa le asemene cu principiele enunciate in anulu trecutu, ca sa véda corespundu sau diferescu de aceste ? In totu casulu sa caute sa conducă nai’a bisericei pre drumulu celu salutariu catra prosperarea moralitatiei si a luminei! „Lupt’a pentru cultura“ a Germaniei contr’a vaticanului a intratu intr’o noua fasa. Bismark avea mai pre urma planulu sa transplanteze lupt’a acest’a inversiunatu pre terenulu internatiunalu. Densulu credea, ca Itali’a, in semnu de recunoscintia pentru servitiele ce i-a facutu Germani’a in caus’a unitatiei sele, va primi neconditionatu mandatele dela Berlinu si se va ingangia de locula o opositiune crâncena contr’a Papei, întâlnirea celoru doi monarhi dela Veneti’a se vede, ca a avutu de scopu sa creeze unu contrapondu preponderantiei germane. Austri’a si Itali’a voiescu sa aibe garantii contr’a dictaturei despotice din Berlinu. Bismark se vediu deodata isolatu in lupt’a sea contr’a curiei romane. Alarm’a de resbelu a diurnaleloru oficiali, notele schimbate cu Belgiulu suntu esperimentari, cari n’au succesu. Astadi avemu sa insemnamu unu nou esemplu despre desteritatea astutului cancelariu alu Germaniei, care nici odata nu vine in perplesitate in privinti’a medilóceloru. Doi corifei din partid’a natiunalu-liberale, firesce inspirați de Bismark, — pentru ca se scie in genere, ca publicisticii germani se afla in servitiulu causei germanismului —, celebri autori Treutschke si Wehrenpfennig discutandu asupr’a raportului intre Germani’a si Curi’a romana prin semnificativ’a întrebare : Ce interesu are Germani’a, deca Civita vecchia si Rom’a este ocupata de trupe italiane sau de trupe papali ? Din indignurile acestora autori se vede, ca Germani’a e înduplecată a pacia cu Curia, chiaru pre cont’a unitatiei Italiei, numai sa profite imperiulu germanu. Este acést’a o manevra pentru a inspaimenta pre Itali’a si a o aduce pre calea acest’a in servitiulu Germaniei sau dara este politic’a Otoniloru, cari sub intâiulu imperiu a privitu Itali’a de o provincia germana ? Celu mai de aprópe viitoriu ne va respunde la acest’a întrebare. In foile germane se discuta cu multu interesu cestiunea indapendintiei Belgiului. Se duce adeca in foile aceste, cari suntu organele sincere ale lui Bismark, ca suveranitatile singuratece, adeca statele cele mici, după conceptiunile moderne de dreptu, nu mai suntu indreptatite a esista de sine. Ba unulu dintre aceste organe inspirate spune invederatu, ca secululu care a vediutu nascendu-se independinti’a Belgiului, o va vede si apunendu. Bata politic’a agresiva si tendintiele de cucerir’e ale Germaniei. Bata ca Bismark, déca concludemu din premisele sust indignate, se afla pre urmele lui Napoleonu III, care inca insufla temeri in privinti’a independintiei Belgiului si care vedea in clerulu Romei unu protectoru puternicu alu causei monarchice. Din scrierile ultime ale celoru doi autori memorați, se vede, câtu de prevedietoriu e secretariulu de statu, cardinalulu Antonelli, care nu era multiemitu cu purtarea centrului din parlamentulu Germaniei, pentru ca tienea posibila o pactare a Curiei cu Germani’a in folosulu ambeloru puteri. Intr’adeveru tempurile se schimba si omenii se schimba cu densele. Revista diaristica. La 13 Aprile avuramu spectacululu cu Tisza, care amenintiu pre corifeii nationalitatiloru, (nu inttelegemu pre corifeii nostri metamorfosati), ca déca se voru incerca a lati ideile loru afara de sanctuariulu parlamentului voru fi sfarimati si nimiciti. In zilele din urma se dede o noua ocasiune pentru a atîtia nationalitatile. Ministrulu de comunicatiune, Pecky esmise o ordinatiune, prin care se provoca toti oficialii dela drumurile ferate sa invetie până in 1 Ianuariu 1876 limb’a magiara, care se va folosi eschismru de aci înainte in administratiunea drumuriloru de feru, caci la din contra toti câți nu voru cunosce limb’a magiara se voru destitui neconditionatu din posturile loru. Se scie, ca pre la drumurile ferate de comunu cei mai multi oficiali suntu germani si contr’a acestor’a este indreptata saget’a ministrului Pechy. Acest’a ordinatiune provocă eruptiuni vulcanice in presi’a dincole si dincolo de Lait’a. Foile din Vien’a, intre cari si „Neue fr. Pr.“ mustrara aspru acest’a tendintia siovinistica a liberalului ministeriu din Pest’a. Foile unguresci inca nu se remasera detorie si asta se încinse o lupta veementa si inversiunata intre publiciștii germani si unguresci. „Pesti Napló“ declara, ca guvernulu numai o arma póte intrebuintta contr’a foiloru vienese , alungarea loru din Ungari’a. Guvernulu nu e liberalu pentru a nu cunosce contraband’a si intrigele tiesute contr’a Ungariei. Si celu mai ospitalu omu arunca pre os pe afara, candu acest’a lu insulta in cas’a sea propria. „Reform“ afla, ca puterea asimiliatoria a magiarului se arata si la elementulu care se mandresce de o cultura superióra magiarului, adeca la elementulu germanu. De unde provine acést’a potere atractiva ? De vreme ce nu ne folosimu de sfortiuri, nu poteru concură cu popórele apusene in bunăstare materiale si in desvoltarea industriei si comerciului, — poterea atractiva e de a se caută in caracterulu rasei magiare.' Anim’a si manier’a, direcțiunea vointiei si moduli nobilu de a tractă cu omenii efeptuescu, de individi, cari se născu in tier’a nóstra dela părinți străini nu se semtescu străini, ci se deciara de magiari si ei se făcu magiari. Ei se inflacara pentru acést’a patria si pentru ras’a magiara, că indigeni, că copii adoptivi. Cine mananca panea Ungariei sa se silesca a-i fi spre folosu adeca sa se faca magiara in limba, anima si sufletu. „Acest’a este politic’a magiara dela Santulu Stefanu incece si cu acést’a tolerantia ea s’a sustienutu si maritu. In urm’a acestei politice póte fi baronulu Ad. Wenkheim ministru presiedinte ungurescu. „Nimenu ne póte învinovăți pre noi de intoleranți, amu asteptatu unu dieceniu. In anulu 1873 dedlaramu societățiloru dela drumurile de feru unu terminu de unu anu, că sa se magiariseze, parasindu germanismulu loru celu coruptu, dara ele nice ca s’au miscatu; ministrulu Zichy prelungi terminulu inca pre unu anu, până la 1875, un’a séu dóue linie ascultara admenitiunea ecuitabila, celelalte drumuri nu numai ca nu o ascultara, ci se si plansera asupr’a ei. Si acestu terminu trecu fara resultatu. Ministrulu Pecky pune alu treilea terminu până la 1 Ianuarie 1876, inse in modu definitivu si cu rigore. Asupr’a capului lui s’a pornitu tumultulu si nu din partea oficialiloru inferiori, ci dela acei putieni oficiali superiori, cari avendu lefe gra se privescu din inalt’a loru positiune cu dispretiu la fermanulu masinistu si ingineriu magiaru si la serac’a tiéra, in care credu ca implinescu o missiune de cultura pentru ca impartu porunci. Ordinatiunea ministeriale e indreptata contr’a acelor’a, cari din „sumetia“ nu voru sa invetie limb’a magiara, ea a fostu necesaria pentru domnii directori si secretari. “ Diurnalulu conservativiloru, inspiratu de Sennyey, observa la espectoratiunile patriotice ale liberaliloru intr’unu tonu sarcasticu. „Ellenoru sufla in fluerulu de trestia si cu elu tóta cet’a foiloru oficiale din grati’a lui Doicu micu si mare, ca „Neue fr. Presse“ care a cutezatu sa ia cuventulu pentru a aperă pre oficialii germani dela drumurile de feru sa se mature afara din tiéra. Intr’adeveru unu mare eroismu demnu de press’a liberale. „Ellenor“ asigura, ca va veni rondulu si la „Noile presse libere“ din Pest’a. Ne inchipuimu câtu de perplesu va fi „Ung. Lloyd“ fatia de acestu limbagiu, ca lui se da acést’a lectiune, — scu dóra si altor’a ?!“ Cu o scala mai susu se urca ur’a patriotica si liberale a lui „Ellenőr“ „Reform“ etc. prin comunicatulu „Pressei“ ca directorii drumuriloru principale austriace au decisu, ca la casulu, cându sfortiarea limbei contra oficialiloru nemagiari s’aru esecută sa se rampa conferintiele cu directorii unguresci si la cea mai de aprope adunare generale a reuniunei drumuriloru de feru germane in Bremen sa se propună eschiderea drumuriloru unguresci din necsalu drumuriloru de feru germane austriace. „Press’a“ din Vien’a motiveza acést’a astfeliu, ca prin delaturarea oficialiloru nemagiari se face locu aransamentului aspirantiloru magiari si sfortiarea acest’a a