Telegrafulu Romanu, 1875 (Anul 23, nr. 1-102)
1875-01-16 / nr. 5
unele posturi neconditionate, altele numai cu conditiune, ca comissiunea economica sa presenteze despre drogatele fiacarei luni in luna urmatória o specificare detaiata si precisa. In acestu intielesu oratorulu substere unu proiectu de resolutiune, după care comissiunea economica sa se indrumeze sa substema unu raportu motivatu, ca in ce modu s’aru putea esupera cruituri in bugetulu casei. Referentulu Col. Radu tiene acestu proiectu de lege superfluu si cere sa se respingă. După o desbatere lunga, la care participa mai multi oratori, se primesce aprope cu unanimitate propunerea lui Col. Tisza, sa se aplacideze bugetulu casei si sa se indrumeze comissiunea economica a substeme preliminariulu totu-deun’a in prim’a drumetate a lünei, pentru ca bugetulu lunei celei mai de aprópe sa se pota presenta pre acést’a basa. Urmeza discursiunea raportului comissiunei de inmunitate despre estradarea deputatului Nic. Bartha. La propunerea lui Ad. Lazar se amana desbaterea. Cu aceste siedintt’a de astazi se închide. 18 AVISU catra membrii asociatiunei natiunitati aradane pentru cultura poporului romanu. Adunarea generala a asociatiunei nationali aradane pentru cultur’a poporului romanu in ssedinti’a sea ultima din 15 Iuniu 1874 a insarcinatu o comissiune de cinci, pentru a censura, incuira si a lichida tóte socetele, actele si statulu asociatiunei incepandu dela ordirea ei ; apoi pentru terminarea acestoru lucrări apusu unu terminu produsu de trei luni, incuviintandu totu-odata pentru usturare aplicarea unui contabilu cu o remuneratiune corespundi etória, si in fine a autoritatu pre presidiu, a desige terminu pentru continuarea adunarei generali de locu ce va fi gata comissiunea cu raportulu seu. Deore-ce a espiratu de multu terminulu produsu de trei luni, fara ca sa sciu vre-unu resultatu alu lucruriloru comissiunali atinse mai susu , deore-ce acum in a steptea luna dela prorogarea adunarei generali nu mai potu purtă respunderea pentru asta îndelungata prorogare, si deorece — mai alesu după strămutările intemplate cu mine — intre astu feliu de stari ale trebiloru asociatiunei nóstre mi este forte greu a sta in fruntea acestei asociatiuni: eu ca acést’a prefigu, si prin foile nóstre natiunali publicu terminulu pentru continuarea adunarei generali a asociatiunei nóstre aradane pentru cultur’a poporului romanu pre dîu’a 4/16 Febr. a. c. la 9 ore dimineti’a la Aradu si panu la ordinea dîlei . • 1. Alegerea pressedintelui adunarei generali in loculu meu, care se afla motivatu a renuncia pre atunci la acest’a onorifica însărcinare. 2. Raportulu comissiunei censuratorie esmise din siedinti’a ultima. 3. Cestiunea sulerata deja despre revisiunea si modificarea statuteloru asociatiunei. 4. Alte obiecte, ce dóra la propuneri din partea membriloru voru fi de a se desbate in sfer’a asociatiunei. Aradu, 820 Ianuariu 1875. Diironu Romanumu m/p. Metropolitu eu presiedintele adunarei generali. In notiti’a nóstra din numerulu premergatoriu despre schimbarea ce s’a facutu in ministeriulu României, amu amintitu si caus’a pasirei dlui Mavrogeni din ministeru. Colonele nóstre suntu pré anguste pentru colosalulu procesu Offenheim, ce se pertrateza acum de septamâni înaintea tribunalului din Viena si trateza despre pretinse fraude comisse de intreprindi etoriulu drumului de fera Lemberg-Cernauti, Offenheim, si in care, după dimensiunile ce a luatu pertratarea, se vedu contrase personagie distinse dinlauntrulu imperiului si din afara. Pre câtu ne voru iertă puterile romu dă si noi parti din acelu procesu, cari ni se voru parea mai interesante si pentru publiculu nostru. De asta data facemu locu urmatórei epistole adresate de fostulu ministru de financie alu României Mavrogeni după „Press’a“ din Bucuresci: ..Numele meu a fostu pronuntiatu dinaintea curtiei de jurați din Viena, in cursulu procesului Offenheim cu ocasiunea cetirei urmatórei scrisori adresate de d. de Herz catra Offenheim : „Eu amu aici o sarcina forte gingășia, si te rogu dara, in folosulu nostru alu amenduror’a, de a adeveri bancei ca eu nu suntu respundietoriu pentru intrebuinttarea baniloru ce mi s’au adresatu. Afacerea Mavrogheni este de notorietate publica, („weltkundig“), si de aceea amu gasitu mai cu cale de a o trece oficialu prin condicele mele ; cu atâtu mai multu ca si Mavrogheni nu se sfiesce delocu despre dispositiunile privitorie la acésta a lui afacere.“ Pentru acei ce cunoscu impregiurarile negotiatiuniloru ce au urmatu int’unu siru de ani pentru obtienerea concesiunei drumului de feru proiectatu mai intâiu dela Mihaileni la Galati, Iassi si Terguiu-Ocn’a, inttelesulu acestei scrisori este limpede ; contienutulu ei nu are nimicu misteriosu, nimicu ce póte atinge onórea séu delicateti’a cea mai scrupulósa. Se voru pute gasi inse persóne de buna credintia, care in necunoscinti’a lucruriloru, se voru întrebă ce insemneza acele cuvinte din citat’a epistola. Iéra desiguru se voru gasi alții, cari se folosescu sistematicu de orice ocasiune pentru a sfasiă o reputatiune. Dă o datoria câtva mine insumi, câtva positiunile inalte ce amu ocupatu in tier’a mea, vinu prin aceste pagine, a dă publicitatiei urmatórele lămuriri, cari nu suntu decâtu espunerea pura si simpla a fapteloru, precum ele s’au petrecutu. In 1859, principele Leo Sapieha, adresandu-se catva mine, care eramu atunci unu simplu particulara, spre a ne inttelege pentru a capeta concessiunea unui drumu de feru de la Mihaileni la Galati, cu o ramura spre Iassi si alta spre Terguiu-Ocn’a, amu intratu in legătură cu densulu la Viena, unde amu si incheiatu unu actu de tovărășie. In puterea acestui actu, asociații erau datori a constitui capitalulu trebuitoriu pentru facerea studiiloru pregatitóre si definitive si pentru acoperirea tuturor a cheltueleloru preliminarie. Eu amu si depusu indata atunci partea mea din acelu capitalu. La 25 Aprilie 1862 amu dobânditii concessiunea dela guvernulu principelui Cuza cu o garanția din partea statului de 6 la suta pre pretiusu kilometri cu de 180,000 franci. Amu plecatu la Parisu si la Londra, unde împreuna cu principele Sapieha si cu constructorulu Thomas Brassey, amu lucratu pentru formarea capitalului de constructiune. Inse nu amu pututu isbuti a face emisiunea. Este interesantu, si pentru mine forte importantu, de a arată din ce pricina a cadiutu atunci acea concesiune, ale carei conditiuni erau astă de nemărginitii mai favorabile decâtu tote cele ce au urmatu. Concesiunea stipulă că tata lini a, de o întindere de mai bine de 450 kilometre, sa fia sfersita in 5 ani. Inse creditulu nostru in străinătate nefiindu inca bine intemeiatu, era greu de a obtiene dela publicu subscrierea capitalului trebuitoriu. In acesta prevedere au scrisu dela Londr a guvernului românu că sa me autoriseze a imparti lini’a in secțiuni, pentru a putea emite, cu mai multa probabilitate de isbutire, capitalulu trebuitoriu in ronduri succesive, adaugendu sa fiu autorisatu a incepe lucrările cu secțiunea Galati-Adjudu, pentru care dd. Brassey, Glyn si alții se obligase formalu a versa capitalulu cuvenitu din propriele loru midilace. Guvernulu ’mi refusa cererea prin o telegrama a ministrului de externe de atunci, reposatulu A. • Arsachi, in care ’mi dicea : „Toutou rien.“ Astfel in cadiu acea concesiune atâtu de moderata in conditiunile ei de garanția si de pretiu chilometricu. De câte milióne cheltuite, de câta vreme perduta si de câte neplăceri nu s’aru fi scutitu tier’a, déca mi s’aru fi acordatu atunci antorisarea ce cereamu ! Cu unu anu in urma, in 1863, după noue studii si noue negotieri la Londra, amu revenit,u cu noue propuneri pentru lini’a Mihaileni-Iassi-Galati-Bucuresci, si amu obtienutu o concesiune provisoria pre numele meu, alu principelui Sapieha, a lui Brassey si alu altor’a. Pre cându erau a se întruni corpurile legiuitorie, s’au su Resbelulu trojanu.Pre la anula 1200 n. de Christosu.) după Grube. IX. Rătăcirile lui Ulysse. După convorbirea acest’a Telemacu se reintorse in cetate. Cându la vechiura petitorii, se maniara ca le-a scapatu din mâni, fiindu ca ei umblau sa lu pierda. Pre cându se intarse Cumeu dela cetate, Ulysse iéra si reluase form’a de cersitoriu Bravulu pastoriu pregăti aspelui seu unu culcusiu mole si a dou’a di pleca cu elu la cetate. Dejă pre care fu vatematu regele straformatu din partea unui pastoriu nerusinatu de capre, a lui Melantheu, care trenea cu petitorii, carora le ducea acum capre pentru mancare. Acest’a cându vediu pre cei doi betrâni esclama cu reutate : intr’adeveru, aci se potrivesce, unu sarantocu duce pre celalaltu J Ddieu totu déun’a impreuna egalu cu egalu. Purcariule, pentru ce conduci in cetate pre acestu mancai, lingatoriu de taiere, pre acestu cersitoriu molestu, care se ruga de o farimatura frecandu-si umerii de siosii usiei ? De aru fi de treba sa grigesca ceva, sa curăție nisce grajdiuri, aru putea bea zero si sa puna grăsime pe óse dara ca sa lucre nu va ave nici o plăcere, ci mai bine i place sa cersitorésca pentru fetele lui nesatiosu. In palatulu lui Ulysse, tu voru lovi petitorii cu scaunele si i voru sferma castele !“ Ast’a si alte batjocuri eroulu le suferi cu rabdare. Melantheu se grăbi înainte la palatu, pre urma ajunse si Cumeu si cersitoriulu, înaintea locuintiei pe o gramada de gunoiu sacea unu câne betrânu a lui Ulysse, care mai înainte eră unu capau fruntasiu, iéra acum urgisitu si mancatu de gange. Animalulu fidelu recunoscu numai decâtu pre domnulu seu si misca din cada, dara de slabu nu putu sa merga la elu. Stapanulu seu suprimau lacrima in secretu, iara cânele că si cându aru fi asteptatu reintorcerea domnului seu, cadiu la pamentu mortu. După acest’a intra Ulysse in sala si după ce capeta mancare dela Telemachu, se ruga de arendulu de toti petitorii, că sa-i dee ceva, cari ’si împărtășiră cu totii din prisosulu loru , numai celu mai alesu si mai inganfatu, Antinou, lu respinse cu cuvinte batjocoritorie si lu lovi cu unu scaunasiu in spate . Odysseu suferi maltratarea in tăcere. Atunci intră in sala unu altu cersitoriu cu numele 1ros , care avea intrare la cersitori. Acestuia nu-i plăcu, ca vede in locu-i pre altu cersitoriu si respinge pre Ulysse indereptu si lu amenintta cu pumnulu. „Lasati sa se lupte cersitorii“ strigară petitorii, „ast’a va fi unu spectacolu placutu.“ „Invingetoriulu va dobendi că resplata unu borcanu de capra friptu bine“, strigară alții. Odysseu a fostu gat’a la momentu si cându ’si desveli umerii si branele puternice, petitorii se uimiră de structur’a robusta a membrelorului. Lupt’a se termină indata, pentru ca Ulysse lovi pre gros sub urechia, incâtui rupse fălcile si pe gura lu năpădi unu torente de sânge. După aceea lu scóse afara si lu puse josu lângă unu zidu. Facendu-se séra se aprinse focuri, că sa se ilumineze sal’a. Petitorii se intorse dela jocurile loru si séra reîncepu orgi’a sgomotósa, Odysseu reapăru de nou, si cersitoriu pre la ospeti intr’o positiune forte umilita si cu asta ocasiune trebuie sa sufere precari batjocuri, mai vertosu dela Antinou, carui’aieră forte urgisitu cersitoriulu. In fine omenii intrecuti se duseră sa se culce fla-care in chili’a sea. Atunci esi din odaia-i si Penelope împreuna cu servitórele, fiindu ca aflase dela Cumeu, ca a sositu unu cersitoriu, ce sciu povesti multe despre eroulu Ulysse. Betrânului straformatu i se deteriu scaunasiu si apoi începu a spune, ca densulu e nascutu in Cret’a, s’a luptatu înaintea Troiei si ca a vediutu si pre Ulysse, despre care se scie positivu, ca petrece sanatosu in fier’a thesprotiiloru si ca acusi se va reintorce in patria. Istori’a ast’a sună atâtu de probabila, incâtu Penelopei — bucurandu-se cu anim’a ’ i plăcu tare de cersitofiu si porunci economei sele Euriclea sa spale piciórele aspelui. Bun’a Euriclea, aduse indata o vana, versa in trens’a apa calda, se simți inse mișcata de presimțire plăcută, pentru ca la omulu strainu descoperi nisce trasuri cunoscute. Dara cându puse aspelui van’a sub piciore si-i observă pe picioru unu semmi prea cunoscutu se sparta astă de tare, in ■ câtu resturna vasulu si versu tata ap’a. Penelope esise in tempulu acest’a afara si nu observă nimic’a ; si Ulysse cu o căutătură severa porunci economei voiese că sa păstreze tăcere. După ce tenerulu Telemacu adusese armele, Odysseu se inveli intr’o piele de tauru ; si se întinse pre pavimentulu salei că sa dorma. Inse somnulu nu-lu prinsu de locu. X. Cu demineti’a urmatória sosi si diu’a, in care trebuia sa se otarésca. Petitorii veniră si’si incepuru traiulu serbate cu inca mai cu nerușinare că de comunu fara sa se retiena prin semnele, cari le prevestea perirea loru ; ei mancara carne stropita cu sânge si ochii si se implora de lacrimi. Dara acestea nu le bagata in somn, fiinduca Minerva le acoperise ochii, că sa nu pota vede. Penelope arangia o lupta si promise mân’a acelui’a care va învinge. Ea puse in midiloculu salei dóuesprediece securi un’a după alt’a si provocă pre pețitori, că cu puterniculu arcu a lui Ulysse sa sloboda o sageta prin tóte dóuespre diece găurile securiloru. Petitorii se invoira, dara nici unulu nu putea sa incorde arculu celu greu desi se incercara sa-lu faca mladiosu cu unsori si cu căldură. In fine se saturara si strigară : „Sa ne lasama acum până diminetia.“ Inse Ulysse se rugă cu umilintia sa-i con-