Telegrafulu Romanu, 1875 (Anul 23, nr. 1-102)
1875-09-18 / nr. 74
Telegraful« ese de dóue ori pre septe urnim: Duminec’a si Joi’«.. — Prenumerati mi ea se face in Sfibiin la espeditura :pei, pre afara la r. poște cu bani gat’a prin scrisori francate, adresate cattra espeditura. Pretiulu prenumerati unei peium Sabiiu pre anu 7 fî. v. a. ear pre o jumetate de anu 3 fl. 50. Tell Nr. 74. ANULU XXIII. abiju 1830 Septemvre 1875. tru celelalte pftrti ale Transilvaniei si pentru provinciei« din Monarchia pre unu anu 8 fl.tera pre o juni etaie de anu 4 fl. v. a. Pentru print. si tieti streine pre anu 12 '/t anul I, Inseratele se plutesc» pentru intai’a ora cu 7 Cr. sir.Iu, pentru a doua Cirt Cu 6% cr. si pentru a trei'a repetire cu 3', cr. v. a» Arondarea Tranniei in comitate. Nu este demultu de cându diurnalele din Budapest’a au facutu publicului cunoscutu, ca Transilvani’a are sa se imparta politicesce altfeliu de cum este astazi impartita si adeca au sa se reducă cercurile jurisdictionali la 13 comitate cu numerulu. Este mai o jumetate de luna de cându s’a ivitu scirea cea dintâiu in privinti’a nouei arendări a Transilvaniei, diverse diurnale unguresci si-au datu parerea loru aprobandu proiectat’a împărțire, nu numai pentru partea cea generale a oricarei arondări, pentru o mai buna administratiune, dara si pentru ca este proiectata de asta, incâtu in tóte jurisdictiunile elementulu magiaru este, celu putieru, intr’o însemnata minoritate, prin urmare pentru ca este proiectata arondarea de a magiari sa mai ingraba tóta Transilvani’a. Aprobarea se preface in desaprobare cătrănită indata ce ia omulu foile sasesci in mâna, pentruca fundulu regescu, după proiectulu foiloru din Budapest’a, este daraburitu si anecsatu parte la trei scaunele secuiesci, la Fagarasiulu romanescu, impreunatu cu Naseudulu romanescu si arendatu in unu comitatu alu Sabiiului. Românii după câtu scimu noi n’au disu la lucrulu acest’a mai nimic’a, si puté omulu crede, ca după cum se intempla cu multe alarmări diurnalistice, după vre-o 8 zile, se va ingropa si acest’a in marea uitarei, cu atât’a mai vertosu, cu câtu „Pesti Napló“ afirma, ca detaiurile publicate despre arendare nu suntu tocm’a asta după cum se publicase. Adunarea districtuale a Brassovului si după acest’a fost, „Tageblatt“ de aici, ingrigescu ca lucrulu sa nu adorma in graba. O deputatiune de patru sasi din districtulu de astadi alu Brassovului merge la ministrulu de interne si la insusi regele ca sa protesteze in contr’a arendarei presupuse si in contr’a arendarei cu carea amenintta foile daraburirea fundului regescu. Alte deputatiuni sasesci au sa urmeze după perspectiv’a ce ni o deschidu părerile ce le cetimu in publicistic’a saséscu. Până aci aflamu procesulu naturalu. Amorulu propriu trebuie sa se manifesteze mai alesu cându acest’a se vede atinsu in partea cea mai sensibile. Argumentările inse ne păru ciudate si de o parte si de alta. La cea mai nevinovata manifestatiune a simtiementului natiunalu din partea româniloru, la cea mai mica pretensiune de a se satisface unui dreptu lasatu de Doieu fiacarui omu ni se reflectéza si dintr’o parte si dintr’alta cu gravitatea in afara, cu învinuirea ca provocamu passiunile de rassa. Sa vedemu acum in ce modu procedu portile cari se mandrescu adesea ori cu trasca cea inalta ca nu voru nici mai multu nici mai putienu decâtu intemeiarea civilisatiunei. „Pesti Napló“, vorbindu despre arendare, dice, ca secuii trebuiescu susutienuti in impartirea jurisdictionale de până acum, pentru ca sa fia unu zidu tare alu Ungariei in resaritu si sa întrerupă cu totulu continuitatea limbei romane cu Moldova româna si sa se faca totu ce se va pute cu aceeași continuitate sa se întrerupă si spre Munteni’a romana. Ce este aci decâtu proiectarea sterpilei elementului românu in interiorului Ungariei ? Asociatiunea ideiloru ne duce la alta manifestațiune a aceleia’si foi, carea astepta dela gimnasiulu si seminariulu catolicu infiintiatu de episcopulu Paoli in Bucuresci, ca un restempu de diece ani fia care omu inteligentu in Romani’a se vorbéscu unguresce. Aci se vede ce nemarginitu este insulu magiarisarei! Ceealalta parte representata de „S. d. Tageblatt“ voiesce cu ori ce pretiu sa nu i se atinga „pamentulu sasescu“, pentru ca atunci e vai de cultur’a orientului, ca si cându cultur’a aru aterna dela nisce cercuri jurisdictionale produse de asiediemintele tierei din evulu mediu. Din tóte aceste se vede ca ceea ce ara trebui sa aiba ori ce patriotu înaintea ochiloru , înlesnirea administratiunei este pusa sub papuculu passiunei de rassa in moduri diverse. Aici amu trebui in interesulu celu adeveratu alu patriei, alu binelui comunu si alu culturei sadica si românii unu cuventu si adeca arondarea sa se faca cum cere o buna administratiune, fara de a se asupri nici românu, nici unguru, nici sasu, fiindu spre binele si multiumirea tuturora acestor’a caci suntu toti fii ai unei si aceleiași patrie. Din cuventarea In Mich. Polit. Publicâmu aici după raportulu stenograficu alu dietei acelu pasiu din cuventarea lui Polit, care se referesce la cestiunea nationalitatiloru. „. . ...... Vieti’a parlamentaria a Ungariei se află in decursu de optu ani intr’o stare estraordinaria. Desfassurarea marilor principie, părerile despre positiunea Ungariei catra Austri’a, despre autonomi’a si independinti’a Ungariei desbinara tier’a intréga in dóue partide mari. „Parlamentarismulu regulatu si binefacatoriu fu respinsu înapoi prin luptele pentru dreptulu de statu. Acest’a intr’adeveru a fostu o stare esceptionale. De cându se realisa inse fusiunea celoru dóue partide mari, mi se pare ca on guvernu se nesuiesce a abate viéti’a parlamentaria in alin’a ei naturala. Acest’a nu e unu desavantagiu, ci mai multu unu avantagiu si pre lângă unele presupuneri o procedere corecta. „In state constitutionali, unde relatiunile suntu regulate, unde viéti’a parlamentaria se manifesteza in anumite forme prescrise, unde partidele se misca in direcțiuni anumite si pre basele solide ale dreptului publicu, acolo curentulu de tronu nu póte si nu trebuie sa fia altu ceva decâtu, că sa chemu asta, unu programa despre agendele parlamentului. Acest’a este credit eu tipulu curentului de tronu, pre care eu după principiele constitutionali lu considera numai că o espressiune a onor. guvernu actualu. „Curentulu de tronu indigna cu deosebire la cestiunile financiali însemnate. „Nu e vre-o indoiala, onorata Casa, ca estiunea financiare in genere, iara cestiunea vamale si a bancei in specialu, suntu de mare insemnatate. Dara afara de cestiunea financiare e ate situatiunea actuale a Ungariei in asia buna ordine, in asia buna stare, câtu ea sa póta așteptă viitoriulu cu finisesre ? Esista conditiunea principale a resorverei fericite a cesti unei financiari, exista concordi’a tuturora popoareloru din Ungaria ? Esista patriotismulu. care póte sa depărteze toti periculii patriei ? Me temu, ca la tóte aceste intrebari vor au trebui sa respundemu ca nu. „Perioda cea mai noua a istoriei nu arata mai multe organisme de statu, cari din afara se parau tari si solide, dara in interiorulu loru erau slabe si fara putere. Austria se parea tare in period a lui Bach, eră o putere mare, incheiă aliantie, avea o armata mare, dara la prim’a atingere din afara intregii sistemulu cadiu. Franci’a lui Napoleonu parea atâtu de puternica, câtu intrega Europ’a pandea cu spaima ori ce cuventu alu imperatorului. In corpulu legislativu intrega opositiunea constă din cinci barbati. O atingere din afarau si sistemulu intregu se sfarima, si mic’a majoritate capeta dreptulu. Eu nu afirma, ca Ungari’a se afla de presentu intr’o asemenea stare, cum eră Austri’a in period’a lui Bach. Acest’a nu se potrivesce, pentru ca Ungari’a are constitutiune si parlamentu. Dara togm’a in privinti’a acest’a, intrucatu se referesce la viéti’a constitutionale si parlamentaria, Ungari’a se afla intr’o stare abnormale. Cine cunosce conditiunile fundamentali ale parlamentarismului, cine scie, ca parlamentulu are sa fia espressiunea fidela a vointiei poporatiunei din tiéra, acela observandu starea Ungariei s’aru surprinde prin grandiosulu contrastu ce esista intre poporu si parlamentu. Acésta este o enigma ce nu s’aru puté deslegă de locu, déca istori’a vietiei parlamentarie din Ungari’a nu mi-aru dă o deslușire. Vócuri întregi Ungari’a representă nobilimea, in nobilime inse intróga boerimea Ungariei se contopea intr’o nationalitate si acést’a eră cea magiara. Si asia Ungari’a totu deun’a a representatu magiarismulu, de unde a urmatu, ca Austri’a (strigări: S’audimu ! Pre tribuna ! Oratorulu se urca pre tribuna), dicu, ca consecuenti’a acestui faptu era, ca Austri’a, de câte ori voia sa tradeze cu Ungari’a, trada firesce totu-deun’a cu acei’a, cari representau Ungari’a in parlamentu. O urmare mai mare a fostu, ca de câte ori Austri’a era silita sa faca concesiuni Ungariei, estrada potestatea de statu totu-deun’a acelor’a ce representau Ungari’a in parlamentu. Asia a fostu in an. 1848 si asia s’a intemplatu la 1867. Ce va sa însemneze inse a avè potestatea de statu in mâni, acésta se scie in Europ’a apuséna din viéti’a parlamentaria forte apriatu; se scie, ca potestatea de statu aflandu-se numai in mânile unei partide face o mare putere, dara nu potu ave închipuire, câtu de colosala devine acésta putere, cându acésta potestate de statu se afla in mânile unei singure nationalitati si déca s’aru sei acest’a, s’aru puté deslegă enigm’a acea, ca noi nationalitatile, cari in Ungari’a suntemu in mare majoritate (contradiceri in centru), ne vedemu aici in parlamentu intr’o minoritate atâtu de mica. „Onorata casa! Parlamentulu nefiindu espresiunea poporatiunei produce stari esceptionali si nenaturali; dreptu acea nu numai cestiunea financiare este reulu,de care sufere patri’a nóstra, este altu reu mai mare, e reu sistemulu, principiulu fundamentalu, după care o nationalitate se identifica cu statulu (miscare.) Acesta nu este o frase góla, póte sa o veda ori si cine care a studiat a putieri in modu scientificu natur’a adeverata a statului. „Si aceea ce voiu dice acum, e pentru mine o convingere sciintifica asia de tare, cum e a matematecului, ca de dóue ori doi suntu patra. Statulu este o compositiune a teritoriului si a poporatiunei, de aci se nascu statulu, dara nationalitatea remâne totodeun’a elementulu ce formeza statulu, acea nu se póte estermină, trebuie multiumita. Nu se póte inse multiumi prin acea, ca i se da atribute de statu, căci prin acést’a s’aru nimici ce s’a creatu. Deci nationalitatea trebuie satisfăcuta in alta direcțiune si acést’a e posibilu numai in si prin statu si se póte csuperă numai pre calea administratiunei. Aci trebuie sa amintescu unu lucru forte insemnatu. (S’audimu!) „Cestiunea nationalitatiloru in Ungari’a nu e o cestiune a dreptului de statu, ci o cestiune pura a administratiunei. Déca d-vóstre voiti sa deslegati cestiunea nationalitatii că cestiune de limba, atunci nu ne veti îndestuli nici pre noi nice pre d-vóstre. De acea legea de nationalitatea séu sa se delature de totu, sau sa se creeze in loculu ei alfa (Aplausu viu generalu), sau sa se sisteze de totu (Intrerumperi: Asia dara voimu sa sistamu! sau sa punemu alfa in loo culu ei (Intrerumperi: Nu ne veti multiumi pentru ea !) dara din punctu de vedere alu administratiunei. „Administratiune!“ e unu mare cuventu acesta! Administratiunea este o sclvntia, o sclvntia noua, o sclvntia moderna. De cându esista state esista si o administratiune, dara solinti’a administratiunei nu e vechia. Ea esista abia de 30 până in 40 ani. Decându administratiunea e o solintia aflamu, ca fia care statu are unu sistemu istoricu de administaatiune. Si Ungari’a are unu atare sistemu, dara acest’a nu e nice sistemulu englezu county, nice celu helvetianu cantonalu, se apropie inse de amendaue, si acesta e sistemulu comitatului. „Nu acea e întrebarea, dloru, ca este iertatu a dă petitiunile la judecatoriele cercuali in limb’a serbesca, slovaca, romana sau sasésca, ci întrebarea e, că predaseaselv guvernamentului comunele, cetatile si comitatele sa porte tipulu nationalitatiloru senguratece, asia câtu fia-care cetatienu alu statului ungurescu, serbii, slovacii, românii si sasii, sa se semna acasa si sa nu fia străini in patria a loru propria. Nu-mi trece prin minte sa asamenu sistemulu cantonalu cu sistemulu de comitatu ungurescu, inse după cea mai noua reforma care s’a inactivatu in Helveti’a, suveranitatea cantonale nu e atâtu unu atributu de statu, câtu mai multu unu atributu de selvadministratione. Vreu sa dicu numai atâtu, ca cetatienulu de statu semtendu-se acasa nu are doru de tieri esterne. Italianulu in cantonulu helvetianu Tessinu doresce italianului din regatu totu binele, dara nu lu doresce; francesulu in cantonulu Genf nu a invidiatu vre-odata pre Franci’a pentru grandórea ei. Nu vreu sa dicu, că in Ungari’a sa esiste cantone, voiu numai sa afirmu, ca esiste unu punctu archimedicu, din care se póte resolve cestiunea nationalitatiei după dreptu pre barea dreptului de statu ungurescu. „Onorata Casa Dvóstre manecându din punctulu de vedere alu nationalitatii proprie la care apartienerii au facutu ilustriu selv-guvernamentulu statului prin legea municipale si