Telegrafulu Romanu, 1875 (Anul 23, nr. 1-102)

1875-10-19 / nr. 83

Teisgranula ese de doue ori pre xeptenaana: Brunihec’a si Joi’a. — Prenumeratuunea se face in Sabiia la espeditur’a fotei, pre afara la e. v. poște cu bani gata prin scrisori francate, adresate cattra espeditura. Pretinsii prenumeratiunei pentru fbibiîu este pre ana 7 fi. v. a, ear pre o jumatate de ana 30. 60. i eu-Sabîiu 19,31 Octomvre 1875. trn celelalte patrti ale Transilvaniei si pentru provineiele din Monarchia pre anu anu 8 fl.iéra pre o jumetate de anii 4 fl. v. a. Pentru prunc. si tieri streine pre unu 12 */2 ana 6 fl# Inseratele se platescu pentru intai’a ora cu 7 cr. sirulu, pentru a dou’a ora cu 5 */a cr. si pentru a trei’a repetire cu 3*/a cr. v. a. îE HaeassssîHme K3î.gratrtB| Deputafi unlie sasesci. Nu suntu cunoscute planurile guvernului actualu relativu la reformele administrative decâtu din împărtășirile ce au transpiratu in publicu prin unele organe oficióse. Sașii nostri inse au unu spuriu zeu, ei prevedu séu presemitescu, ca privilegiele loru se voru șterge, deci ca sa prevină pericululu ce amenintia interesele loru esclusive si particularistice se puseră cu totii in mișcare, spre a impedeca realisarea reformeloru administrative in pamentumu pretinsu sasescu. Agitațiunea contr’a impartirei fondului regiu se manifesta de asta data in form a de deputatiuni, care voru fi însărcinate de adunările scaunali sasesci a protesta contra viitórei împărțiri a Sachsenlandului, la locurile mai inalte. Fundulu regescu trebuie sa fia unu „noi me tangere“ după ideile de dreptu sasesci. Ce resultatu voru ave aceste deputatiuni se póte sei inca de acum. Press’a oficiasa si in genere press’a maghiara a intimpinatu acestu modu de a protesta contr’a reformei administrative ca o indignatiune justificata. E ridiculu a protesta contr’a unei impartiri teritoriali înainte de a se sei modulu cum are sa urmeze împărțirea Ei! dara sasii pretindu inviolabilitatea teritoriului reg., ei nu admitu nice o împărțire căci acest’a va tema privilegiele loru si de privilegii si dóré mai tare inim’a. Infatistarea deputatiunei sasesci, dela Brasiovu, care deschise sirulu deputatiuniloru, respective gravamenulu ei substernutu ministeriului, da prilegiu lui „P. Lt.“ a reveni asupr’a cestiunei sasesci. Eludice. Sasii din Transilvani’a suntu unu poporu patimitoriu si din acésta causa si fórte fricosi. Ei se temu de ori ce umbra si de aceea ei totu deun’a suntu capabili a se feri din bunu tempu de pericolulu iminentu. Acést’a se numesce la densii circumspectiune, dara tier’a se deda cu larin’a continua si o considera de o manifestatiune specifica a vietiei sasesci, nu inse de o espressiune a unei doreri ce o simtiescu in realitate. Cu acest’a inse nu voiau sa chema, ca „representantii cetatiei libere si a districtului Brassovului“, dela cari au emanatu representatiunea (prima,) nu aru are in casulu specialu vre unu motivu, de a se spaimenta asupr’a urmariloru ce le aducu reformele administrative, relativu la privelegiele loru de pana acum; noi speramu, ca regularea fondului r. se va esecuta seriosu. Cu tóte aceste e o tactica curiósa a trimite deputatiuni la Majestate înainte de a ave cunoscintia oficiale despre cuprinsulu planului de reforma. Sa punemu, ca planulu asupr’a cărui se plângu sasii transilvăneni, este adeveratu. Indata ni se presenta faptulu e speriatu in anii trecuti, ca țipetele de durere ale sasiloru nu provinu din interesele adeverate ale nemtiloru din Transilvani’a, ci numai din egoismulu unei caste birocratece. Representatiunea ne arata chiaru, ca spaim’a de esistenti’a „universitatiei“ face pre domni sa remonstreze. „Prin distribuirea fundului r. se sisteza legatur’a lui si universitatea natiunale se nimicesce in esistinti’a ei garantata.“ — asta se dice in gravamenulu brasioveniloru sasi et fune illae lacrymae. Universitatea si iéra si universitatea! Dara cu ce dreptu se declaara esistinti’a acestei institutiuni de unu interesu si inca interesu vitalu alu germaniloru din Transilvani’a ? Ce semnifica intr’adeveru acést’a universitate ? Sau ca i se vindica o insemnatate politica, si atunci si-a perdutu de multu esistinti’a, pentru ca intre marginele unității statului ungurescu si in cadrulu sistemului parlamentarm unei atare institutiuni cu privelegie politice nu-i este permisu sa esiste si fatia de raportele faptice ale sasiloru din Transilvani’a catra totalitatea poporatiunei din Ungari’a nu póte sa esiste fiindu practice cu totulu fără valore. Interesele economice, politice si culturali ale sașiloru nu se potu conserva in acestu institutu, fiindu ca conservarea acestoru interese nu e delocu incredintiata universității, aceste interese se represeata in dieta unguresca. Sau déca nu se vindica universității o chiamare curata administrativa si atunci nu se póte pricepe, pentru ce sa se sustiena unu tribunalu supremu administrativu pre contulu autonomiei singurateceloru comune si scaune. Ce inttelesu ce scopu are unu astufeliu de fora ? Déca (acestu foru) desvolta o activitate plina de viétta, atunci elu confisca drepturile autonome ale corporatiuniloru municipali singuratece in favorulu unei caste birocratece privilegiate si acestea ar fi o anomalie strigatoria; daca se restringe inse la o missiune abstracta ce nu se póte prinde si nu intra in cursulu administratiunei, atunci nare nice unu folosut fiindu ca nu corespunde unui scopu practicu si sasii comitu cu scrie o falsificare, cându striga in lumea larga pre tóte cordele ca esistinti’a germaniloru in Transilvani’a este strinsu legata cu esistinti’a universitatiei. O institutiune fără esentia, fără activitate positiva nu pate sigură că unu scutu alu intereseloru vitali a poporului. Cade Universitatea — si speramu, ca acést’a formațiune necualificabila va cade — atunci voru ave motivu de a versă o lacrima după dens’a unele cercuri birocratice, dara nu poporatiunea germana a Transilvaniei. Abstragendu motivele generale ale resonului de statu ce suntu decisive la delaturarea universitatiei, chiaru si trebuinttele sasiloru reclama sistarea acestei corporatiuni. Déca autonomi’a sasiloru in afacerile administrative nu are sa fia numai o ficțiune, atunci scaunele si cetățile trebuie sa se emancipeze de tutoratulu universitatiei si sa umble pre piciorele loru. Nu stremtorarea, ci estinderea drepturiloru autonome au sa aștepte municipiile dela sistarea universitatiei. Firesce, autorii representatiunei afirma in gravamenulu loru ca „autonomi’a echivoca, in a cărei nume se inaugureza reform’a, nu se póte esecuta absolutu nici in relatiunile reciproce ale stateloru culte europene catra alalta11. Aici se vede gliiar’a fatala a birocrației. Domnii (sasi) voiescu autonomi’a, până cându se póte aduce la valore in favorulu unei caste privilegiate, o urescu iise, indata ce autonomi’a detrage acestoru privilegie, înaintea loru autonomi’a este unu tesauru nepretiuitu, până cându ea servesce de titlu de dreptu pentru esistinti’a universitatiei, dara autonomi’a si e o chimera, indata ce vine vorb’a de estinderea ei asupr’a singurateceloru municipie. Pre cine vreu sa insiele domnii si credu intr’adevaru, ca voru fi priviți de omeni seriosi după acést’aespect oratiune ? Sasii mai au si alte doreri. Nou’a impartire teritoriale a fundului regiu, după cum se dice ca e plănuită, si insufla o ingrijire mare nu numai pentru universitate, ci si de sine si pentru sine. In punctulu acest’a limba giulu loru e mai putiemu chiaru dara se póte intielege —• ei suntu ingrigiati de esistinti’a natiunale a sasiloru. Marturisimu, ca autorii representatiunei au dreptu cându indigna cu orecare ironia la multele esperimentari de până acum ce n’au succesu, dara de aci nu se póte deduce altu ceva, decâtu ca o acțiune seriósa in direcțiunea acést’a nu trebuie sa se mai amane, si ea va urmă fara indoiala, chiaru si déca va intempină displacerea gravaministiloru sasesci. Regularea nu se va realisă de locu spre daun’a intereseloru sasesci, pentru ca — după cum o spunu insisi domnii in representatiunea loru — „isolarea e spune pericului de a peri.“ Acest’a este unu adeveru de auru si de unu pretin duplu in gur’a sasiloru. Asia dieu, isolarea aduce pericululu perirei, si sasii voru trebui nesmintitu sa piara materialicesce si spiritualminte, déca se voru mai adăposti după murii chinezi ai regulamentului loru municipalu, după ruin’a unei institutiuni derimate, nevenindu in atingere cu elementele ce-i impresara. Si déca ei suntu intr’adeveru atâtu de vitali si la unu gradu de cultura atâtu de inalta, după cum ne asigureza, — ceea ce si noi admitemu, — atunci ei nu trebuie sa fiu ingrigiati de conservarea caracterului loru natiunalunice atunci cându se face schimbare in impartirea teritoriale. Ei voru cuceri, dara nu voru fi cuceriti. Domnii dicu in ast’a privintia. Se pare ca s’a trecutu cu vederea, ca tóte corpurile amestecate la olalta voru inmuri unulu asupr’a altui’a si astadi nu póte da nice unu chemicu politicu cu socotél’a, ce formațiune noua va esi din acést’a amestecătura si din reactiunile ce voru urmă, si ca multiemi-va ea pre chemistii esperimentatori. Noi, continua „P. S1.“ ne arogamu atât’a cunoscintia din „chemi’a politica“, câtu avemu de lipsa pentru casa si ni se pare, ca intr’unu atare conglomeratu va forma acelu elementu (poporu) semiurele de cristalisatiune, care prin calibrulu seu materiali prin talentele spirituali si prin fondulu materialu este aptu spre o activitate preponderanta. Dispunu sasii de calitatile aceste, atunci sa nu se tema de esistinti’a loru natiunale, déca le lipsescu, — atunci nice o universitate, nice unu privilegiu si nice o separatiune arteficiósa nu e in stare a-i scapa de distrugere si decadintia. Revista politica. Foile oficiale publica unu siru lungu de denumiri in armata, incependu de sasii de la vice-maresiali până la locotenenți. In cercurile publicistice au inceputu a se interesă multi de reformele administrative. Cum ca intre reformele aceste se cuprinde si arondarea cea noua politica a Transilvaniei nu se indoiesce nimenea. Este cestiunea numai de tempu, candu, si apoi cum, au ase deslega problemele reorganisatorie preste totu. Reformele se vorbesce ca au sa treca chiaru si in sfer’a judecatoresca. O institutiune, carea până acum se afla in prada numai in Belgia, Oland a si Itali’a, se vorbesce ca aru fi bine sa se introducă si la noi, acest’a aru fi, esamenele pentru avansementulu judecatoriloru dela o instantia inferiora la alta superiora. Lucrulu, acest’a tocm’a acum se discuta in foile din Budapest’a si „P. L1.“ recomenda înnoirea acest’a ca unu stimulu pentru judecători spre a remane in tóta carier’a loru omeni ai progresului in, solinti’a juridica, si ca unu scutu contr’a negligintiei de sine si de dârei la si ablonagiri burocratice. Proiectele de lege, car se voru aduce de câtra ministeriu in dieta, indata după deschiderea sessiunei, suntu după „Hon“: in privinti’a regularei comiteteloru municipali; comitetele permanente remanu in form’a’ loru de acum, dara congregatiunile generali se proiecteza sa fia numai de dóue ori pre anu , nu de patru ori, ca până acum. Pentru accelerarea administratiunei se proiecteza instituirea unui comitetu nou de 24 membri, intre cari se inttelege si corintele. Alui doilea proiectu aru fi privitoriu la regularea afaceriloru disciplinarie. Alu treilea modificatiunea legei rurali. In fine alu patrulea regularea afaceriloru sanitarie. Insurectiunea erzegovinena-bosniaca, careaparea ca adormise se redeșteptă. In zilele dela 21 octobre incece s’au intamplatu la diverse puncte lupte considerabili intre turci si insurgenți. Turcii au avutu nenorocirea a mai inregistra vre-o doue loviri cu perderi de sute de morti si răniți. Apunerea insurectiunei este impossibile, pentru ca turcii nu o lasa sa adorma. Turcii promitu amnestia (iertare) si déca insurgenții se predau, si vinu la vetrele loru, acei’a ii prindu, pre cesti din urma si pre coti nu-i macelarescu cu crudime i spandiura„ Turcii mergu mai departe cu insolentia. Ei ataca fruntariele vecinilor, omora si ardă ce le vine inainte. S’au atinsu pana acum de fruntariele Serbiei, de ale Austro-Ungariei si au ucisu si pre unu suditu italianu. Pentru invasiunile încercate in Serbi’a au ingrijitu cartaciele serbesci sa le aduca aminte turciloru de respectarea drepturiloru internationale; dara de alta parte si agentulu Serbiei din Constantinopole, dlu Magasinovici, au remonstratu cu tóta ponderositatea la inalt’a Porta pentru călcările teritoriului serbescu din partea turciloru. Agentulu Serbiei, vedendu ca călcările aceste se făcuse mai de multe ori, fara ca port’a sa ese din periferi’a promissiuniloru, ca va face ceva pentru încetarea acelora necuviintte politice, a aruncatu înaltei Porti grelele si energicele cuvinte, ca déca in. Porta voiesce resbelu sa o spună si sa nu mai intarite poporulu serbescu cu tireila. Si diplomatiei, se vede, ca i-a trecutu de gluma. Ambasadorulu austro-ungurescu au facutu in zilele aceste Portei cunoscutu, ca macelariele din Brzegovin’a si Bosni’a puterile europene nu le mai potu suferi. In Constantinopole se aștepta sosirea lui Ignatieff, ambasada rusescu, care proiectase o nota colectiva. Cum va fi not’a propusa de Igniatieff se póte vede din fai’a oficiale din Petersburg, care aduce: Puterile trebuie sa spriginesca cu autoritatea loru reforme in Turci’a, sultanulu va trebui sa satisfaca promissiuniloru făcute in interesulu supusilor sei si a pacei europene.