Telegrafulu Romanu, 1875 (Anul 23, nr. 1-102)
1875-10-23 / nr. 84
334 mai dupa ce vedhiuramu pro toti acei’a, cari nu era aci, macaru ca aveamu neaperata lipsa de densii. Merita sa relevamu aici inca o aparentia memorabila, care mai ca nu s’a intemplatu vre-odata intr’altu statu constitutionalu din lume. Dintre toti ministrii presiedinti, cari s’au succesu dupăolalta in cursulu celora 6 ani, nici unulu macaru ■— vorbindu in sensu parlamentariu — n’a muritu morte firésca, va sedica, nice unulu nu se duse dela postulu seu din temeiu, ca s’a luptatu intr’o lupta parlamentara mare, si ca majoritatea ce l’a radicatu, l’a parasitu in urma cu necredintia. Din contra — din afara toti acești ministri presiedinti împreuna cu cabinetele loru dispusera in momentulu repasirei loru togm’a de aceeasi majoritate, care i-a salutatu la inceputulu activitatiei loru — cabinetele nu cadisra ci se destramara pre incetu, fara de a se sei anumitu cine a subminatu esistinti’a loru si cine avé sa vina după regulele parlamentarie in loculu loru. Ei dicendu asta s’a schumbatu din intru lipsindule dela Andrassy adeveratulu sembure, o vointia care sa-si cunosca tient’a, o vointia tare, care sa domineze atâtu in sinulu guvernului câtu si in șirurile partidei! Nice actualulu ministru presiedinte n’ajunse la putere pre calea parlamentaria normale, nu la ministeriu in genere si nice la presidiulu ministerialu. Partid’a ce o conduse densulu 8 ani, n’ajunse in vre-o cestiune decisiva la majoritate si ceea ce da schimbarei mai noue — suplinirea lui Wenkheim prin Tisza — unu caracteru deosebitu, este impregîurarea, ca in casulu acest’a nu póte fi vorb’a ca mai înainte de o disolvere a cabinetului, in a cârui frunte a statu bar. Wenkheim, sau de o distrugere interna a partidei ce Ta spriginitu, ba ce e mai multu guvernulu si majoritatea a remasu totu acele schimbandu-si numai doi membri din scabinetu posturile loru unulu cu altulu. .. Déca dlu Tisza pasiesce astazi prin spatiurile palatului presidialu, póte ca si va aduce aminte fara voia de istori’a predecesoriloru sei si póte si de întrebarea : nu-lu va aștepta cum va sortea acestor’a, si nu cumva a ajunsu la culmea strălucită spre a se scobori după o scurta petrecere acolo susu, intr’unu tempo mai rapede sau mai incetu la vale ? Déca dorinti’a majoritatiei precumpanitória a natiunei decide singura acést’a întrebare atunci — putemu afirma cu tóta încrederea — palatulu amirabilu din castelu nu-si va schimba in curendu locuitoriulu seu. Preadencu a semuitu tiér’a intrega acele desavantagie ce au provenitu din schimbarea continua a persóneloru câtu si a sistemeloru, decâtu sa nu se semna de toti in modu viu dorinti’a de a vede odata afacerile Ungariei pre mai multu tempu conducendule acel’asi capu si aceeași mâna, cu atâtu mai multu cu câtu după tóte esperientiele de până acum suntemu indreptatiti a tiene acestu capu de inteliginte, iara acést’a mâna de firma. Incâtu vine vorb’a de spriginulu majoritatiei parlamentarie, si amu pute adauge alu natiunei, positiunea cabinetului Tisza va fi la tóta intemplarea mai solida, decâtu a ori si carui din cabinetele de până acum. Dorinti’a singura inse de a vede unu cabinetu sustienendu-se la carma si vointi’a sincera de a lu sprigini după puteri, nu e togm’a suficienta spre a-i asigură esistinti’a, si aru fi forte regretabilu, cându Tisza s’aru instela in acest’a privintia crediendu pre unu momentu, ca dorinti’a ferbinte a tierei după oarecare stabilitate a relatiuniloru, după o pausa pre cutu se póte de lunga in crisele ministeriali ce reaparu periodice, aru fi unu elicsiru formalu de viétia, o medicina cu efectu infalibilu contr’a mortiei si ca nu aru fi lipsa sa arete si densulu o acțiune energica si resultate grabnice si însemnate, déca esistinti’a guvernului seu trebuie sa fia intr’adeveru asigurata. E tempulu, ca acțiunea sa incepa numai decâtu, epoc’a sperantiei si asteptariloru este încheiata. Greutățile cele mari ale transactiunei, positiunea de până acum a guvernului escula in câtu-va intarzierea, pâna acum s’a facutu forte putieru, ba din punctu de vedere alu resultateloru practice chiaru nimicu. E fapta, ce nu o póte nega nice ministrulu de financie, ca in decursulu luniloru din urma nu ne amu apropiatu nice cu unu pasiu de resolverea cestiunei bancei. Cu banc’a natiunale austriaca nu s’a facutu— si nice ca a fostu de lipsa, pentru ca aici suntu competente ambele guverne — absolutu nice o negociatiune, dara cu tóte aceste nu vedemu nice celu mai micu progresu positivu. Intre ambii miniștri de financie s’au schimbatu unele note puru academice fara de a se fi apropiatu părerile macaru câtu e unu firu de peru ca si cându amu dispune de ani multi pentru aplanarea acestei afaceri si ca si cându amu fi intr’o positiune buna, câtu sa nu avemu lipsa de a ne mai cugeta la o modificare. Relativii la aplanarea afaceriloru drumuriloruferate guvernulu si-a aluptatu dela parlamenta o plenipotentia estinsa in butulu resistintiei ce a intempinatu, dara cum a intrebuintiatu guvernulu acest’a inputernicire ? După câtu scimu n’a facutu nimicu. Ce se cheau despre pertracturile vamali cu Austri’a ? Totu ce amu esperiatu in acést’a privintia ne arata ca guvernulu cu tóté ca s’a aprofundatu intr’unu labirintu intregu de discusiuni detaiate n’a luatu nice atitudine facia de intrebarea cardinale: sa fia teritoriulu vamalu comunu sau separatu ? Noi scimu forte bine, ca de sustienerea unui teritoriu vamalu comunu cu nice unu pretiu nu póte fi nice vorba, se pare ca atitudinea Austriei va face despărțirea teritoriului vamalu indispensabile. Lucrulu principala e, ca care e scopulu ce lu doresce guvernulu. Déca compacismentulu celalaltu se convinge, ca noi dorimu sinceru durarea teritoriului vamalu comunu, atunci elu in discusiuni va lua fatia de pretensiunile nóstre cu totulu alta atitudine, ca in momentulu, cându ne va suspiciuna, ca noi incepemu negocierile numai pro forma. Ministrulu presiedinte cunosce tóte aceste si scie bine, ca partea precumpanitória a responsabilitatiei pentru cursulu afaceriloru cade aprópe numai pre densulu, densulu ce e dreptu e numai unu omu si umerii sei ori câtu de tariaru si nu potu suporta tóta sarcin’a, dara densulu trebuie sa dea puteriloru ce stau la dispositiunea sea impulsu si directiune si décatre care nu póte corespunde tientei, sa le suplinésca prin altulu. Dlu Tisza are astazi mâna libera in tóte laturele si credemu ca se va folosi de acést’a putere. In speranti’a acést’a noi lu salutamu cu cordialitate in diu’a cându cu domnu de casa pasiesce preste pragulu presidiului ministerialu si déca dorinti’a nóstra, ca densulu sa domnésca multi ani neconturbatu, e împărtășită si de densulu, apoi acést’a ne linistesce pre noi forte, caci atunci densulu nu va intarzia de a crea acele conditiuni, de cari depinde realisarea acestei dorintie. „Monitoriulu imp.“ rusescu a surprinsu Europ’a cu unu comunicatu in favorea slaviloru supusi guvernului turcescu. Comunicatulu dice ca Russi’a a doritu in conttelegere (aliantia) cu alte doue puteri sa sustiena pacea, dara ea nu póte sacrifică simpatritele ei catra creștinii slavi intielegerei cu puterile. Sacrificiele natiunei rusesci pentru populatiunea slavica din Turcia suntu asta de mari» incatu se simte îndreptățită de a pasi prefatia cu simpatriiele ei (Russiei) înaintea Europei. Russi’a nu are încredere in promissiunile guvernului turcescu si de aceea amenintia in urma cu cuvintele: „In totu casulu starea cea trista a populatiunei creștine din Turci’a trebuie sa aiba unu sfersitu.tf Comentariele la comunicatulu acest’a suprindietoriu n’au lipsitu. Cele mai multe diurnale dicu ca cestiunea orientale au intratu intr’o fasa noua si ca generalulu Ignatie si ambasadorulu rusescu, carele a sositu acum de curendu dela Livadi’a la Constantinopole, va pasi înaintea divanului turcescu imbracatu in tog’a (paletot) lui Menckoff. (Alusiune la începerea resbelului orientalu din 1853 si 1854). O depesia, adresata lui „Times“ la 22 Octombre din Parisu, dice ca Francba după ce a sondatu opiniunea puteriloru in privinti’a mesuriloru financiare ale Turciei, a protestatu contr’a acestoru mesuri. „Depesile pre cari Franci’a le a adresatu puteriloru, adauge Times, ’si aveau de scopu a propune ceva determinatu de mai nainte; ea le face cunoscuții numai ca ea voiesce a protestă si a le invită că sa ia si ele parte la opiniunea ei in asta privintia. Engliter’a n’a datu până acum nici unu respunsu categoricu, crediendu ca e mai bine sa aștepte părerea diferiteloru sindicate până a nu se intțelege până a nu se hotari daca trebuie sa faca veri o demarsa colectiva. Franci’a a impartasitu acesta opiniune.“ Stmli essegetice. Secțiunea II-a. CAPU II—IV. Cele dintâiu minuni a lui Iisusu in Galilea, Samari’a si Iudeiia. Capu II VI. 13. Capu III v. 21. (Urmare.) VI. 20 .... in patru diedi si fiese de ani s’a edificatii biseric’a. Este vorb’a de biseric’a lui Irodu, a carei edificare sa se fia inceputu in anu 18 anu alu domniei lui Irodu celu mare, sau după alta computare din anulu alu 152) si sa se fia continuatu până pre tempulu lui Irodu Agripp’a II, si a procuratorelui Albinu.3) Edificarea bisericei inca nu eră terminata. După relatarea evangelistului, judeii declara ca la acesta biserica au lucratu 46 de ani. Déca amu compută acum etatea lui Iis, după aceste isvóre, amu veni in mare contradicere cu cele relatate de Luc’a la 3, 23. Caci, după Ioseph edificarea bisericei s’a inceputu sĕu cu 26, sau cu 23 de ani înainte de Christosu, in urm’a cârei’a, déca dela începerea edificarei, până la conflictulu acest’a intre Christosu si judei a fostu numai 46 ani, — Iisusu n’a pututu fi mai betranu de 20, sau după alta computare de 23 de ani, — precându evangelist. Luc’a ne spune la 3, 23 ca oră de 30 de ani. De aci luându liter’a, si comparendu-o cu Ioseph venimu in colisiune, ba essegetii mai noi, fiindu cu considerare numai la acestu istoricu, si comparendulu cu acestu testu, prii etatea lui Iis. — la inceputulu activitatiei sele — la 26 ani, iara acést’a din acea causa ca după legile evreesci (IV Moise 3, 35. 39. seqq.) nu pute intră in servitiu publicu, cu atâtu mai putienică invettatoriul aven du etatea numai de 23 ani. Déca n’a pututu fi de 23 de ani numai după combinările dintre Ioseph si evang. Ioanu, ci ceva mai betraniu, pentru ce sa punemu are 26 de ani si nu 30 ? Cumca a trebuitu sa fia de celu putieru 26 ani se da numai cu socotel’a iéra cumca a fostu in adevaru de 30 de ani sa documenteza invederatu. a) La Luc’a 3, 23. se dice apriatu si Iisusu incependu eră că de 30 de ani , adeca eră de 30 ani pre cându a intratu in activitate. b) Totu la Luc’a 3. 1.2. ni se spune cu astă sigurantia, si ceea ce ne spune se documenteza istoricească de chiaru incâtu nu mai incape indoiala. Aci se zice: „In anulu alu 15-lea alu imperatiei lui Tiberiu a fostu cuventulu Dlui catra Ioanu fiiulu Zachariei. Tiberiu s’a suitu pre tronu in 14 d. Chr., alu 15 anu alu imperatiei lui este 29 după nascerea lui Christosu. Astă data in anulu alu 29-lea d. n. Chr. a fostu cuventulu Domnului catva Ioanu in pustia. De aci este tare naturalii ca Iis. si-a inceputu activitatea numai in anulu urmatoriu cu câteva luni mai tarziu, adeca in an. alu 30-lea. c) Cele espuse de Luc a se constata si prin insusi testuri de fatia de Ioanu; caci aci nu se dice: „de patru dieci si siese de ani se zidesce“ .. ci ,,iin patru dieci si siese de ani s’a ziditu . . .“ Acest’a tradeza ca a) pre atunci nu se mai lucră la biserica, ci se privea că gat’a; p) déca inca nu eră gat’a, se vede ca lucrarea eră întrerupta de unu tempu mai indelungatu. Déca voimu deci a ne aretă solinti’a si critic’a după ispóre vechi istorice, sa nu lasamu pre cele sigure si sa ne acatiemu de cele nesigure, caci nu ajungemu la nici unu resultatu, déca nu cumva la acel’a . . . . că sa devenimu ridiculi. — Iudeii ne intielegendu pre Iisusu, si esprima mirarea, cam in modu despre tiuitoriu: tu ?! tu vei ridică acésta biserica ?!... in 46 de ani s’a edificatu! Vs. 21. vedi Vs. 19. Vs. 22. Invetiaceii ne intie legendu cuventulu lui Iisus, nici nu cugetară la densulu până după morte si înviere cându li s’a deschisu mintea că se intțelega scripturile (Luc’a 24, 45)... scriptură, ad. Test. vechiu in locurile tipologice despre învierea lui Iis. cu deosebire Ps. 15, 10. Isai’a c. 53. comp. Ioanu 20, 9. Luc’a 24, 26. de o parte iéra de alt’a acelei scripturi (Zach. 6, 12.) carea anuncia nou’a intemeiare a bisericei lui Ddicu, a bisericei in sensu mai inaltu, spiritualu. — Sinopticii (Mat. 21, 12 seq. Marcu 11, 15 seq. Luc’a 19, 45 seq.) istorisescu actulu acest’a — curățirea bisericei — nu la pasc’a prima, ci la cea din urma. Dara atâtu la Ioanu câtu si la sinoptici scen’a se intempla la inceputulu activitatei in Ierusalimu, la unulu că si la ceilalți, la prim’a cercetare a bisericei din Iierus. afara de prunci’a lui Iis. Luc’a 2, 41—50); la unulu că si la ceilalti cu acela’si decursu esentialu, numai câtu Ioanu istorisesce mai chiaru, iar’ sinopticii nu amintescu cuvintele lui Iis. din Vs. 19, desi acestea nu se tienu de insusi adulu, ci de rectificarea sea (comp. VI. 18). In ambe locurile sa vede caracterulu profeticu-reformatoriu, cu acea deosebire inse, ca Iis. apare la sinopt, mai multu că profetu, in care calitate scutesce cas’a de rugăciune (cas’a mea este de rogaciune), pre cându la Ioanu se arata mai multu că fiiu alu lui Ddieu, si că atare — ’si eserciéza dreptulu de fiiu in cas’a tatalui seu ( . . . cas’a tatalui meu ...) ómenii mai multu curioși si scrupulosi de câtu credincioși ’si puni in ") Joseph: Antt. XV, 11. 1. — după de Wette. s) dto B. 1. I, 21. 1. dto. 3) dto Antt. XX. 9. 7. dto.