Telegrafulu Romanu, 1875 (Anul 23, nr. 1-102)
1875-02-23 / nr. 16
tetice delaturarea acestora abnormitati catu mai in graba. Poplac’a in 6/3 1875. Cei sugrumati de esecutiunea militara. 62 Diet’a Ungariei. Siedinti’a dela 3 Martiu s’a deschisu sub presidintu vicepres. Bano. Notari au fostu: Wächter, Szeniczey, Mihályi, Beöthy. Presied. Onorata casa! Pedec’a, carea a necesitatu suspensiunea siedintieloru, este delaturata. Dechiaru dara siedinti’a de deschisa. Ama onarea a da spre cetire rescriptulu Majest. S. Regelui adresatu casei. Notariulu Szeniczey cetesce rescriptulu prin care Regele anuncia primirea demissiunei pressedintelui ministru Bitta si denumirea lui Bar. Wenkheim. in loculu acelui’a. Pres. anuncia o scrisóre a Bar. Wenkheim adresata densului, pre carea o cetesce not. Beöthy si carea cuprinde asemenea ca si rescriptulu schimbarea presidiului ministriloru. Ca s’a primesce ambe documentele in tăcere. După vre-o câte-va minute conduce chestorulu Ladislau Kovach imbracatu in gala in sal’a dietei pre miniștri nou denumiți, pre cari stâng’a ii primesce cu elienuri. Ministru preș. Wenkheim luându cuventulu e spune, ca implinesce vointi’a cea preinalta a Regelui si o datorintia patriotica candu primesce asupra si sarcin’a cea grea de ministru presiedinte, adauge ca Pa incuragiatu la primirea acestei sarcine si concursulu barbatiloru ce i asuccesu ai intruni la conlucrarea spre ajungerea scopului sacru si patrioticu si se recomenda si sprijinului casei. După acest’a cetesce program’a* * *) Simonyi după ce face o schita despre cele intemplate in septamânile trecute accentueza, ca se nu se faca casa de presedintia din impregiurarea, ca corón’a a luatu amâna reformarea partideloru. Nu i place nici purtarea fostului ministru presiedinte si, in numele celoru de o părere cu densulu, protesteza contr’a vatemarei principieloru parlamentarie ocurse la schimbarea ministeriului. Declara ca nu va face regimului celui nou opu setiune ostila, ci opusetiune de controla. Sennyey intre aplausele casei debiara ca elu si partisanii sei voru pastra o purtare independinta fatia cu regimulu, avendu numai si numai salutea tierei dinaintea ochiloru. Lenyay inca se deciara cam in acelasi intielesu. Pressedintele celu nou se va alege in ssedinti’a de Vineri. In aceeași di a trenutu cas’a magnatiloru o siedintia scurta cu acel’asi scopu ca si cas’a deputațiloru. *) In numerulu urmatoriu. R. Sa ne inttelegemu unii cu altii ! (Érzsük egymást!) Acest’a este titlulu unei brosiure noue esita din condeiulu activiloru conservativi, cari dela clătinarea ministeriului dimissiunatu nu incetara a surprinde lumea cu feliu de feliu de proiecte destinate a scapa fiér’a din crns’a cea grea. Dâmu unele pasagie mai însemnate din brosiur’a susu memorata, pentru ca publiculu nostru sa véda cum si inchipuescu acesti domni regenerarea si consolidarea statului ungurescu, care incepu a se clatina in temeliele sele prin economi’a cea rea inaugurata dela 1867 incece : „Unu statu de cultura nu se póte decreta, nice crea, la acést’a se recent preconditiuni cari trebuie sa fia desvoltate in decursu de secuii. Ungari’a, care abia acum a denaturatu privilegiele, abia acum a pronunciatu principiulu representantiei poporului, alu egalei îndreptățiri si alu emancipatiunei, si care abia are dintre locuitorii sei 45“o cari sciu ceti si scrie nu se póte preface intr’unu statu de cultura, desi poste de 9 ministerie, 447 deputați, o pressa desfrenata si judetie de juri partiali . . . in avantagiele dela 1867 sau décare place dela 1848 se afla ce e dreptu germinii statului de cultura, dara pentru ca acesti’a sa se póta desvolta, se recere, precum dovedesce istori’a, tempu, dorere, forte multu tempu ; a pronuncia acést’a e cu greu pentru unu cetatiénu ungurescu, pentru ca e dorerosu, dara trebuie sa se pronuncie, déca voimu sa stamu pre planulu piedisiu, pre care amu apucatu si reculegandu-ne tóte poterile nóstre sa pasimu pre calea ce duce la statulu de cultura. „Noi mai avemu inca tempu sa ne scapamu de acést’a situatiune, dara nu multu . Bazaine potea sa mantue in Septembre armat’a, glori’a si póte si patri’a sea, dara densulu nu cunoscea periculositatea situatiunei si in Octobre potu numai capitală .... „Cu aparatulu celu semnpu alu legislativei guvernului administratiunei, justiției si alu aparatei de tiera, noi perimu si inca in modu ridiculu, pentru ca in 16 luni banc votâmu. . . . „Noi nu suntemu unu statu de cultura, prin urmare nici nu putemu suportă spesele împreunate cu unu atare statu, noi suntemu unu statu seracu, unu poporu seracu materialicesce, dara unu poporu liberu, onestu , sa renunciamu deocamdata la visurile nóstre de unu statu de cultura si la drogatele cele colosali împreunate cu elu — acést’a nu e rusine . . . „In zadaru se glorifica revolutiunea dela 1848 de catra cei ce au luatu parte la ea, critic’a mai tarzia, impartiale si independenta a istoriei o va condemna. N’amu avutu lipsa de revolutiune, ea a fostu fortiata si de aceea ne duse la Vilagos; totu ce postedemu dela 1867 incóce poteamu sa acuirâmu si fara acele sacrificie. Nu facemu imputări barbatiloru ce au condusu miscarea patriotica devenita revolutiune; punctulu loru de plecare a fostu ide’a unei Ungarie independente si puternice, principiulu proclamatu pentru esecutarea ei, datorind’a patriotica. Ne plecamu ideei si acceptamu principiulu si consecuintiele ce au resultatu din trensulu, dara nu le putemu recunosce de idei directive esclusive, fiindu ca politic’a nu e tréb’a semtieminteloru, ea socotesce cu relatiunile actuali si criteriulu ei este corespunderea scopului. „Dara si din punctu de vedere moralu nu potemu acceptă patriotismulu cu unicu principiu directivu, pentru ca mai este si unu altu semtiementu si o datorintia ce deriva din trensulu, care inca trebuie sa prevaleze celu putieru cu semnulu patriotismului si acest’a e semnulu de fidelitate si datorinti’a ce resulta de aici . . . „Ungurule de vrei sa traiesci lu tronulu poternicu . Rege! de vrei sa asigure di tronulu ereditu apera elementulu magiaru ! „Cu sistemulu ce s’a desvoltatu intr’o prada de 6 ani nu potemu nici sa guvernamu nici sa administramu nici sa creamu legi, cu unu cuventu nu potemu sa eserciamu functiunile statului in modulu recerutu, fia ori si care la guvernu. Intregu sistemulu trebuie sa se modifice dara in tóte ramificatiunile sele, sa se faca mai bunu si mai eftinu . . . „Numerulu de 447 ablegatie cu privire la gradulu culturei nóstre natiunali si la elocuinti’a nóstra nu numai prisositoriu, ci si dauiosu pentru desvoltarea tierei. . . Noi nu avemu atâti individi apti pentru activitatea legislatorica si daca totusi avemu, atunci detragemu tóta capabilitatea si puterea de labore de pre celelalte terene ale vieți ei publice , națiunea traiesce, se desvolta si se intaresce nu numai prin legislativa . . . Numerulu ce alege unu ablegatu trebuie sa se urce dela 30,000 la 60,000 suflete si atunci voru fi in locu de 447 deputați numai 225. Trebuie sa delaturamu alegerea in masa; alegerea de ablegati sa se faca in fiacare comuna mai mare si cu bilete de votare înaintea comissiunei delegate. Dreptulu de alegere sa se baseze precensu, diet’a sa-si trena sessiunea numai in lunile de iarna Novembre până in Februariu, e destulu tempu acest’a pentru a elamina computurile finali, a statori bugetulu si pentru a crea legile ce le reclama tempulu. „Tesaurulu nostru erarialu nu sufere 9 ministerie, cele 14 milióne locuitori nici ca au trebuintta de ele, ministeriulu de comerciu sa se impreune cu ministeriulu de comunicatiune intr’unulu, cu unu personalu atâtu de mare câtu cere neaperat’a trebuintia. Ministeriulu de culte si instructune sa se contopesca intr’unu despartiementu alu ministeriului de interne . . Inspectoratele de scula sa se transfereze la municipie . . Justiti’a sa fia portfoiulu ministrului pr’essedinte. Personele ce au devenitu oficiali municipali pre calea alegerei sa se confirmeze pre viéti’a intrega, sa se destitue numai după procedur’a disciplinaria legale, posturile ce voru deveni vacante sa se ocupe prin denumire de câtra ministrulu de interne. Corintele supremu sa pota dispune de fiacare oficialu, densulu sa aiba conducerea si control’a preste intrega vieti’a municipale, asupr’a tuturoru ramuriloru administratiunei de statu, precum si asupr’a selvguvernamentului si justitiei, asupr’a judetieloru, dregătorieloru de dare, dregători eloru dela cârtile funduari, dregatori eloru orfanali si asupr’a prinsoriloru. Unu comite supremu destoinicu si activu — Crognis. — „E o regula a naturéi, ca frigulu contrage corpurile condensandu părticelele un’a lângă alt’a.“ Bata amice de unde mi-esplicu eu unu fenomenu raru la nationalu nostru din Sabiiu. Tu nu o sa credi pentru ca esci „necredinciosulu“, si vreai sa puni degetulu. Déca ti voiu spune inse ca in zilele aceste au fostu aici frigulu pana la 22 grade d’ale fericitului Reaumur, atunci credu ca amu facutu intâiulu pasu, ca sa te potu castiga si sa-ti potu dovedi massim’a din fruntea acestui revasielu. Trasiu scrie de vestitulu Ofenheim, despre care vorbescu*gurele rele, ca aru fi mancatu atâtea si atâtea milióne, aducendu la sepa de lemnu o tiéra intréga, dara de o parte nu se aflu decatu numai câte-va satisióre de mile dela satulu unde se sfadescu potracarii pentru densulu, iéra de alta parte ai cetitu si tu, cu mine, curgaciunea procesului din care te vei fi convinsu pre deplinu, ca dieu Ofenheim nu e de vina, elu are totu resonulu, pentru ca, vedi nu e de vina celei ce manca si este pani; si apoi altcum n’a comisu nici elu unu lucru estraordinariu, ci ceea ce face tóta lumea, a trasa focu la aiasea. De aceea innaltii judecători au aflatu de bine a face sa triumfeze adeverulu, judecandu in sfatulu loru, ca Ofenheim e omu de tréba si de omenia, fiindu ca nu mancatu mai multi bani, decâtu au pututu. Si intr’adeveru asta si este. (De aci ’si póte lua iéra ansa „Tageblatt’-alu localu, caci are hazu sa strige contr’a juriului din Romani’a, ca au eliberatu pre câti-va ce erau acusati de crim’a politica.“) Trasiu scrie despre triumfulu lui Arnim contr’a lui Bismark despre invingerea Franciei in contr’a Germaniei, pentru ca aceste suntu in fapte nisce intemplari, cari nu s’au stracuratu destulu prin sît’a nedumerita a gazeteloru, dara . . . nu-mi punu lingur’a unde nu-mi fierbe al’a. Tiasiu scrie despre politic’a romana de astadi dara aflu de prisosu a mai intentie vorba pre terenulu acest’a, caci de siguru si tu, cu mine, si cu oricare românu adeveratu, loialu si insufletu tu nu poti sa aibi alta ocupatiune mai plăcută si mai însemnata decâtu politica. — Ce sa ne grigimu noi de economia? ast’a e pentru prosti. — Meseriele ? Sa le aiba cine le-a avutu. — Sculele si cultur’a poporala ? — nu ne trebuescu. Cum au petrecutu moșii si strămoșii nostri ne vomu petrece si noi. Politic’a deci si séra politic’a, caci nci avemu locu destulu sa ne disputamu unii cu alții, avemu si tempu de disputa, pentru ca la vre-unu resultatu nu e sîmu nici odata. Ce avemu noi cu piticulu latinu, care a disu : „et facere et pati fortia romanum est“, elu de l’aru pune pecatele sa se scule din somnu aru trebui sa rostesca si sa se coréga, cam astfel cu: Românulu cu micu ma—■ Sei face politic’a. Dela dascalu de presa— Pân’ la domnii din ceta— N’are nime ce sa lu— Far’ politica se’ndru— Da-ti româ numa ’mai—• Ca asta ve veti croi Calea, ce o ve-ti dori . . — Ti asiu scrie multe si multe, inse ce sa vedi frate, o totu sucescu incece si incolo si nu mai incepu odata, de ceea ce era adecatele sa-ti scriu. Dara ast’a iéra e unu ce caracteristicii la noi românii, atâtu cu gros, câtu si ca miniature. Incepemu un’a si esîmu scie Ddicu la ce sfersitu. Asta de e. din o mna si un’a sa-ti aducu numai unu casu . Tramitemu din unu capu alu tierei până in cel’alaltu unu apelu infocatu prin care provocamu tóta suflarea romanésca sa contribue pentru radicarea unui monumentu intru pomenirea cuturui barbatu. Se aduna bani, se face fondu si in urm’a urmeloru ele fondu nu se mai scie nimic’a, póte ca cresce in tacere, iéra mormentulu umbrei repausate nu se ingreuneza nici baremu cu o petricica, desiguru din causa, ca apelatorii vinu mai apoi la convingerea ca totu e mai bine ca repausatului sa-i fia tieriia usiara.* * * Amu disu la inceputu, ca frigulu aduna corpurile, et hoc erat demonstrandum. Românii de aici au fostu, — se dicu un’a chiaru si de asiu pecatui — in cea mai mare parte forte isolau socialminte, ceea ce eu o atribui numai temperaturei cele domole ; in estuanu au scadiutu barometrulu si eata si noi amu trecutu in altu stadiu. Imperatulu, pardonu, regele Transilvaniei ’si aduna o ceta de aleși in giurulu seu si in urma dete unu acasu prin care ne invita pre ser’a de 15 Faurariu calendariulu betrânu, la o „ Curtenire sociala Ucasulu respectivu contienea siepte puncte, care de care mai severu decâtu cela-laltu. 1.. suna: „Mei tatare“, de unu poetu „necunoscutu“ numitu Alessandri. N’amu are nimic’a contr’a acestuia, care sta in deplina consonantia cu cele urmatórie, ceea ce vise trebuie sa obiectamu, este, ca aci se mentioneza deversare de sânge, ceea ce in lumea cea fiilocomoda i voivoia omului perulu măciucă in capu, si de alta parte este la puscariaducatoria. Alti 2 §. se intituleza : Descoperitura