Telegrafulu Romanu, 1877 (Anul 25, nr. 1-103)

1877-01-16 / nr. 5

Telegrafulu ese Duminee­ a rî Joi’«, la fie-care dóue «epte mani cu adausulu Foisiarei — Prenu­­meratiunea ne face in Sabini la expeditur’a ioiei, pre afara la s. r. poște cu bani fat­a prin scrisori fran­cate, adresate coltraenpeditura. Pretiusii prenumera­­tiunei pentru Sabinu este pre ano 7 îl. v. a. Iar pre o jumetate de anii 3 fl. 50. Pen­ Nr. 5. ANULU X­V. Sil»iiu 1628 Ianuariu 1877. trofeelelulte­­>Jlrt.i ale Transilvaniei si pentru p­o­­vineiele din Monarchia pre anu anu 8 I.iarn­i­re o jumetate de anu 4­­ I. v. a. Pentru priuc. in lisU streine pre unu 12­­­, anu 6 fl. Inseratele se platescu pentru intai'a ora cu 7 cr. siculu, pentru a dou­a ora cu 6 '­, cr. si pentru a trei­a repetire cu 3 cr. v. a. Magiarii romanisati. Diurnalistic­a magiara devine din di in di mai interesanta. Ea este forte activa si fiindu ca ea este refles­­sulu activitatiei nationalitatei ce re­­presinta, lucru firescu, ca si activitatea celei din urma, devine di in ci mai interesanta. Cetitorii nostri sciu din­ alti arti­­culi cu câte bunatati au bine-cuven­­tatu domnii magiari tiei’a ce o numimu patria, de cându bunulu Dumnedieu a lasat’o pre manire si intielepciunea loru. Ei bine, fiindu tóté terminate spre „general’a“ multiumire si ne mai lipsindu patriei nici Kossuth si lui Abdul-Kerim o sabie de onóre, acum gandemu, ca numai avemu decâtu sa ne desfatâmu in plăcerile paradisului creatu de diece ani incóce. Dar’ stati pe locu, ca nu este asta ! Mai era ceva mare de implinitu, la ce multi, póte toti, din on, cetitori nici n’au gândi­tu. Ca oper’a sa fia perfecta trebue ca „magiarii romanisati“ sa se „desromaniseze“. Spre acesta scopu pa­triotii cei „adeverati“ trebuie mai intâiu sa jace (la baluri) si apoi cu ce va remanea dela baluri sa se lucre mai departe. Dara ’si voru pune on­ cetitori întrebarea, unde se afla acei magiari nenorociti, cari cu tote dominatiunile magiare din trecutu au trebuitu sa revnesca la pecatós’a stare a miserei „plebs contribuens“, carea „praeter mer­cede in laboris nihil halait“, si sa-si parasesca nobil’a si ilustr’a vitia. Mare lucru ! déca n’aru sei românii nici mi­nunea acést’a! Este greu a vorbi seriosu in ma­teria acést’a, carea s’a ventilatu in scrieri deosebite si acum in diurnalis­tic’a magiara face rotond’a in modulu celu mai seriosu, caci sustiene, totu asta de seriosu, ca in comitatulu Hunedórei suntu comune magiare romani­sate, cari trebuescu des romanisate si remagiari­­sate, in comitatulu Hunedórei, unde din contra putienii magiari incarnati de astazi suntu in cea mai mare parte din familii românesci. Acolo este fa­­mili’a Badea, (acum Bagya) acolo fa­­mili’a Barbatu, (Barbatu) Craciunu, Dancistoru, Furc’a, Gol’a, Iordanu, Luc’a, Macrea (Makray), Nopcea si altele si altele. Acolo suntu comu­nele cele bogate de nobili, din cari au esitu odiniora Corvinui sau Hunia­­descu­, cari pentru meritele loru pen­tru patria au dobânditu nobilimea ca multi alti români in tier’a Oltului si in partile Chiorului si acesti nobili suntu astazi acei „magiari romanisati“ cari trebuie cu ori ce pretiu dusi si astediati in sinulu magiarismului. Pen­tru acesti’a se arangiéza dar’ balurile cu a caroru venitu curatu sa se ese­­cuteze oper’a magiarilarei in tienutu­­rile unde românii suntu in masse mai compacte, presarău­ cu magiari esiti totu numai din simulu româniloru. Nu avemu nici o temere ca în­treprinderea acést’a va succede. Teme­rea o vedemu la acelu numeru micu de renegați, carora li s’a­uritu sin­guri intre români. Ei credu póte ca pe calea acést’a voru esi din isolarea in care se afla, avendu soci in comune întregi si consciinti’a le va fi mai u­­siara, caci nu voru mai fi unicii cari si-au parasitu nationalitatea. Pretinșii „ma­giari romanisati“ inse deca simtu vre o trebuintta nu suntu duiósi togma de remagiarisare. Ei ca si ceilalti colocu­itori de o sórte cu densii dorescu u­­sturarea de sarcinile cele multe ce ’i garbovescu, dorescu inbunatatirea sor­tei loru, cu agricultori ce suntu si déca se mai póte si altu ceva, ca sa eie din situatiunea carea ’i condamna a nu pute castiga mai multu de­catu le e neaparatu de lipsa pentru o sub sistintia precaria — minus durile cele grele si multe. Esperimentarile proiectate pentru cursuri filologice cu ni see tierant, pen­tru de a trece din limb’a loru moște­nită de la moși si stramosi, la o limba loru cunoscuta numai din audite, le prevedemu de pre acum ca voru fi nisce încercări sterpe si nu voru ave alu resultatu de câtu de ai ameți pe bieții omeni, indupându’i cu vre-o câte­va cuvinte neintțelese si cu vre-o câte­va frnse, după cari nu voru ave nici unu folosu. Dar’ in fine ei totu asta voru remânea si pe viitoru ce suntu astadi, celu multu voru dice cu ei nu suntu români, ci „nemesi“, dara si acést’a nu o voru dice in alta limba de câtu in limb’a ce o vorbescu astadi, im­pestri­­tiata cu vre o câte­va cuvinte, cu u­­nele frase, cari le voru dobândi din cursurile cele noue limbistice. Este vorb’a numai ca patri’a va ave vre­unu castigu din opintirea a­­cest’a sui generis ? Nici­decum. Astadi, cându totu ce porta numele de inteligentu si totu ce se numera in acea clasa a societatiei ce se dice inteligentia, are datori’a de a se ingriji cum sa respandesca cul­­tur’a in poporu, aru trebui sa se gân­­desca cum se respandesca c­ultur’a mai degraba in poporu si spre acestu sfarsitu sa intrebuintieze elementele care suntu in insusirea poporului. Si déca aru fi undev’a de lipsa o atare procedura, apoi in comitatulu Hune­dorei, unde intr’o populatiune asia mare cum este a comitatului numitu, scólele de ori-ce feliu, suntu asia de rare, unde populatiunea a fostu si este asia dicându lasata in mâna sortei, in mâna norocului, — ar’ fi numai la loculu seu celu mai potrivitu. Intr’acest’a amu vedé noi patri­­otismulu celu adeveratu. Asta inse după cum se prega­­tescu lucrurile noi trebue sa vedemu o lupta pre­fatia, carea incerca mai multu decâtu este cu putintia, sterpi­­rea nostra a româniloru, o lupta la carea suntemu provocați fara a da ansa la provocare si in carea amicii nostri naturali devinu inimicii ele­mentului nostru. Amu disu ca nu ne tememu, si o mai repetimu odata. Cu tóte aceste este trista aparintia pentru noi ro­mânii, cari după ce ne vedemu alun­gați de pe terenulu politicu sa ne vedemu atacati si in căminele nóstre si inca in ce e mai scumpu pentru ori ce muritoriu, in tesaurulu limbei nóstre. Intrebamu noi acum este numai in gândirea asupra a unoru astfeliu de aventuri o intielepciune patriotica, este ea o intielepciune din punctulu de vedere magiam ? Credu magiarii seriosu ca pe calea acést’a si voru spori ele­­mentulu loru si o credu ei acéste’a mai vertosu atunci cându ei credu ca acești omeni cu cari voru sa faca esperimentele au fostu magiari si s’au romani satu ? Ei nu credu se vede cea din urma, dar speréza cea dintâiu, insa togma atunci pecatulu incercatu fatia cu românii este mai mare, pen­tru ca pecatulu nu e numai inhumanu, e antipatrioticu, e antinationalu in intielesulu celu adeveratu pentru ma­giari insisi si înainte de tóte e ne­­politicu. Care se fia câstigulu ? Acelea ca provoca o lupta de rasie a carei sfer­situ magiarii nu lu mesura, dara póte fi funestu pentru ei, mai funestu ca pentru noi. Dara până a nu sosi tempulu luptei celei inversiunate de rasse acestu zeu de care ne vedemu ameninttati, ca multe alte rele in lume ne va servi nove si spre bine. Puterile nóstre intelectuale voru fi fortiate a se in­­corda si mai multu de câtu până aci si voru ingrigi ca școlile sa se inm­ul­­tiesca si sa prevină pre acei ce se pregatescu sa ne fericesca poporulu cu mijloce cari nu lu potu ferici. Deja avemu unu gimnasiu cu cinci clase, o scóla de meserii, ca sa nu amintimu de alte scóle mai mici ce le avemu in comitatulu Hunedorei. Nu prin baluri, nu nici din banii sta­tului la cari contribuimu si noi ca sa nu ni se dea nici unu echivalentu, ci cu denarii câștigati cu crunta sudóre sa sustienemu si sa inmultimu institu­tele de crescere in comitatulu Hune­dorei si in tóte partile, si sa lasamu pre domni sa face si sa se veselésca in mil’a Domnului. Cu modulu acest’a noi vomu face mari serviții poporului nostru, vomu face mari serviții patriei nóstre si acei ce ne clevetescu neincetatu de cei patrioți, se voru convinge ca sun­temu mai buni patrioți de câtu den­sii, pentru ca ne straduimu a ne câștigă câtu mai ingraba mijlocele cu care sa putemu intra in servi­­tiulu patriei asta după cum ne da firea nostra si asta după cum ne a lasatu Dumnedieu, cu români! La intrarea in anu XXV anu. (F­i­n­e.) Sfârsitulu anului 1865, ne arata „T. R.“, ca a fostu de mare însemnă­tate politica pentru români din doua puncte de vedere. Unulu pentru ca dela cea dintâiu participare a româniloru la viéti’a publica, acum au avutu a fi supusi celei mai grele probe de o buna adeverata, si intielepta direcțiune po­litica. „Telegrafulu Romanu“ nu s’a pre­­cipitatu cu judecat’a. A ascultatu sa veda ce­dicu aleșii natiunei cari o re­­presentau in Clusiu, éra după ce a vechiutu representatiunea acelora în­dreptată catra Majestate, representa­tiunea carea este si remăne pentru totudeun’a unu actu publicu cu valore si autoritate publica si după ce a ve­ciutu ca representantii natiunei in consiliele loru s’au decisu a-si apera nationalitatea ori­unde li se deschide unu tereim cu valore publica de statu a continuatu a apera directiunea ace­st’a, carea i se paru­ si i se pare si astazi cea mai nimerita in impregiu­­rarile de atunci. A fostu lungi discursiuni in dina­­ristic’a nóstra despre bunatatea sau reutatea directiunei acestei’a Din cele multe câte au adusu „Tel. Rom.“ îna­intea cetitoriloru sei despre direcțiunea acest’a politica ne marginimu la unu unicu esemplu. Vomu reproduce din unu ciclu de articuli unulu carele singura va fi de ajunsu de a justifică procederea acestei foi. Bata­lu : „Unulu dintre cele mai eficace îndemnuri pentru passivitatea româ­niloru ardeleni — fara indoiala — a fostu­ imitarea passivitatiei unguriloru ardeleni fatia cu diet­ a din Sabiia. „Sa inveti amu ce este passivita­­tea si ce urmari póte avea, chiaru dela inimicii nostri politici. Ce este caus’a resultateloru positiunei politice ale magiariloru déca nu passivitatea“. — Cu aceste apostrofări motiva pas­sivitatea absoluta unuia dintre primii operatori ai passivitatiei in conferin­­ti’a din Mercurea. S’a mai facutu apoi provocări prin jurnale mai târziu si la tienut’a passiva a unguriloru din Ungari’a, a croatiloru, a cechiloru, a nemtiloru, si a poloniloru. „Concedemu si noi ca passivitatea politica amesurata poteriloru celoru ce o punu in lucrare si acomodata circumsturiloru politice póte sa duca câte odata si la resultate positive. Ne­­gâtnu inse, ca passivitatea inscenata de românii ardeleni aru posede refe­­rinttele amintite, cari sa-i asigure vre­­unu resultatu positivu. Din contra ea ni se infatisiaza ca atitudinea bruscei din fabula, care — avendu o voce câtu a unui tauru, a credintu, ca prin o umflare potentiala va pute castiga si estensiunea fisica a rivalului vo­­calu. — In vorbe mari au escelatu si passivistii, dara in alte resultate nu. „Sa facemu o comparatiune repede intre passivitatea nóstra, si a conna­­tiunaliloru susu amintiți, si diferinti’a indata va bate la ochi. „Sa abstragemu dela acea impre­­giurare notorica, ca națiunile susu amintite representa mai cu sema acelu elementu aristocraticu, — care atâtu prin posessiunea si inteliginti’a cea respectabile, câtu si prin corelatiunile cu cercurile decidiatóre atâtu in­terne câtu si esterne — se consi­dera de celu mai prevalente factoru politicu, carui’a­i asista parte mare si alu doilea factoru politicu, adeca burgesi’a, iera românii re­presenta mai numai elementulu politicu de a trei’a categoria — adeca poporulu tieraru, ale carui mijloce materiali si intelec­tuali nu se potu incordă la o resis­­tintia politica până la gradulu ter­­mometrului susu amintiteloru elemente­ — dara sa permitemu, ca românii ar­deleni prin numerositatea loru aru pute ecuipară cumpen’a politica fatia cu cei­lalti factori politici din Ardelu , totuși e nedisputabilu, ca românii pas­­sivisti la snscenarea passivitatiei loru politice nu numai n’au reflectatu la circumsturile politice, si la puterile sele reali, dara cu rol’a la care s’au angagiatu, au vrutu sa tréca pre de­parte si preste imitarea esemplului, ce si l’au luatu dela susu amintitele națiuni. „Si ungurii, atâtu ardeleni, câtu si cei din Ungari’a, aveau legile loru dela 1848, câ­nd­ cele dela Sabiiu, dela cari nu se puteau departa, si totuși ei singuri au organisatu la an. 1861 cancelariele aulice, si inca sepa­rate — pentru Ungari’a si Ardelu, si in mani’a ministeriului ungurescu, care după legile din 1848 singura era com­petente de a contrasigna rescriptulu convocatoriu de dieta, au convocatu prin ambii cancelari dietele dela 1861. — Cei din Ungari’a au alesu, s’au adunatu la dieta, au intratu in acea dieta neconstitutonale si si-au recla­matu tóte drepturile ce li competu. — Diet’a ardeléna convocata de Ba­­ronulu Kemény pre bas’a unei legi

Next