Telegrafulu Romanu, 1877 (Anul 25, nr. 1-103)
1877-01-16 / nr. 5
Telegrafulu ese Duminee a rî Joi’«, la fie-care dóue «epte mani cu adausulu Foisiarei — Prenumeratiunea ne face in Sabini la expeditur’a ioiei, pre afara la s. r. poște cu bani fata prin scrisori francate, adresate coltraenpeditura. Pretiusii prenumeratiunei pentru Sabinu este pre ano 7 îl. v. a. Iar pre o jumetate de anii 3 fl. 50. Pen Nr. 5. ANULU XV. Sil»iiu 1628 Ianuariu 1877. trofeelelulte>Jlrt.i ale Transilvaniei si pentru povineiele din Monarchia pre anu anu 8 I.iarnire o jumetate de anu 4 I. v. a. Pentru priuc. in lisU streine pre unu 12, anu 6 fl. Inseratele se platescu pentru intai'a ora cu 7 cr. siculu, pentru a doua ora cu 6 ', cr. si pentru a treia repetire cu 3 cr. v. a. Magiarii romanisati. Diurnalistica magiara devine din di in di mai interesanta. Ea este forte activa si fiindu ca ea este reflessulu activitatiei nationalitatei ce represinta, lucru firescu, ca si activitatea celei din urma, devine di in ci mai interesanta. Cetitorii nostri sciu din alti articuli cu câte bunatati au bine-cuventatu domnii magiari tiei’a ce o numimu patria, de cându bunulu Dumnedieu a lasat’o pre manire si intielepciunea loru. Ei bine, fiindu tóté terminate spre „general’a“ multiumire si ne mai lipsindu patriei nici Kossuth si lui Abdul-Kerim o sabie de onóre, acum gandemu, ca numai avemu decâtu sa ne desfatâmu in plăcerile paradisului creatu de diece ani incóce. Dar’ stati pe locu, ca nu este asta ! Mai era ceva mare de implinitu, la ce multi, póte toti, din on, cetitori nici n’au gânditu. Ca oper’a sa fia perfecta trebue ca „magiarii romanisati“ sa se „desromaniseze“. Spre acesta scopu patriotii cei „adeverati“ trebuie mai intâiu sa jace (la baluri) si apoi cu ce va remanea dela baluri sa se lucre mai departe. Dara ’si voru pune on cetitori întrebarea, unde se afla acei magiari nenorociti, cari cu tote dominatiunile magiare din trecutu au trebuitu sa revnesca la pecatós’a stare a miserei „plebs contribuens“, carea „praeter mercede in laboris nihil halait“, si sa-si parasesca nobil’a si ilustr’a vitia. Mare lucru ! déca n’aru sei românii nici minunea acést’a! Este greu a vorbi seriosu in materia acést’a, carea s’a ventilatu in scrieri deosebite si acum in diurnalistic’a magiara face rotond’a in modulu celu mai seriosu, caci sustiene, totu asta de seriosu, ca in comitatulu Hunedórei suntu comune magiare romanisate, cari trebuescu des romanisate si remagiarisate, in comitatulu Hunedórei, unde din contra putienii magiari incarnati de astazi suntu in cea mai mare parte din familii românesci. Acolo este famili’a Badea, (acum Bagya) acolo famili’a Barbatu, (Barbatu) Craciunu, Dancistoru, Furc’a, Gol’a, Iordanu, Luc’a, Macrea (Makray), Nopcea si altele si altele. Acolo suntu comunele cele bogate de nobili, din cari au esitu odiniora Corvinui sau Huniadescu, cari pentru meritele loru pentru patria au dobânditu nobilimea ca multi alti români in tier’a Oltului si in partile Chiorului si acesti nobili suntu astazi acei „magiari romanisati“ cari trebuie cu ori ce pretiu dusi si astediati in sinulu magiarismului. Pentru acesti’a se arangiéza dar’ balurile cu a caroru venitu curatu sa se esecuteze oper’a magiarilarei in tienuturile unde românii suntu in masse mai compacte, presarău cu magiari esiti totu numai din simulu româniloru. Nu avemu nici o temere ca întreprinderea acést’a va succede. Temerea o vedemu la acelu numeru micu de renegați, carora li s’auritu singuri intre români. Ei credu póte ca pe calea acést’a voru esi din isolarea in care se afla, avendu soci in comune întregi si consciinti’a le va fi mai usiara, caci nu voru mai fi unicii cari si-au parasitu nationalitatea. Pretinșii „magiari romanisati“ inse deca simtu vre o trebuintta nu suntu duiósi togma de remagiarisare. Ei ca si ceilalti colocuitori de o sórte cu densii dorescu usturarea de sarcinile cele multe ce ’i garbovescu, dorescu inbunatatirea sortei loru, cu agricultori ce suntu si déca se mai póte si altu ceva, ca sa eie din situatiunea carea ’i condamna a nu pute castiga mai multu decatu le e neaparatu de lipsa pentru o sub sistintia precaria — minus durile cele grele si multe. Esperimentarile proiectate pentru cursuri filologice cu ni see tierant, pentru de a trece din limb’a loru moștenită de la moși si stramosi, la o limba loru cunoscuta numai din audite, le prevedemu de pre acum ca voru fi nisce încercări sterpe si nu voru ave alu resultatu de câtu de ai ameți pe bieții omeni, indupându’i cu vre-o câteva cuvinte neintțelese si cu vre-o câteva frnse, după cari nu voru ave nici unu folosu. Dar’ in fine ei totu asta voru remânea si pe viitoru ce suntu astadi, celu multu voru dice cu ei nu suntu români, ci „nemesi“, dara si acést’a nu o voru dice in alta limba de câtu in limb’a ce o vorbescu astadi, impestritiata cu vre o câteva cuvinte, cu unele frase, cari le voru dobândi din cursurile cele noue limbistice. Este vorb’a numai ca patri’a va ave vreunu castigu din opintirea acest’a sui generis ? Nicidecum. Astadi, cându totu ce porta numele de inteligentu si totu ce se numera in acea clasa a societatiei ce se dice inteligentia, are datori’a de a se ingriji cum sa respandesca cultur’a in poporu, aru trebui sa se gândesca cum se respandesca cultur’a mai degraba in poporu si spre acestu sfarsitu sa intrebuintieze elementele care suntu in insusirea poporului. Si déca aru fi undev’a de lipsa o atare procedura, apoi in comitatulu Hunedorei, unde intr’o populatiune asia mare cum este a comitatului numitu, scólele de ori-ce feliu, suntu asia de rare, unde populatiunea a fostu si este asia dicându lasata in mâna sortei, in mâna norocului, — ar’ fi numai la loculu seu celu mai potrivitu. Intr’acest’a amu vedé noi patriotismulu celu adeveratu. Asta inse după cum se pregatescu lucrurile noi trebue sa vedemu o lupta prefatia, carea incerca mai multu decâtu este cu putintia, sterpirea nostra a româniloru, o lupta la carea suntemu provocați fara a da ansa la provocare si in carea amicii nostri naturali devinu inimicii elementului nostru. Amu disu ca nu ne tememu, si o mai repetimu odata. Cu tóte aceste este trista aparintia pentru noi românii, cari după ce ne vedemu alungați de pe terenulu politicu sa ne vedemu atacati si in căminele nóstre si inca in ce e mai scumpu pentru ori ce muritoriu, in tesaurulu limbei nóstre. Intrebamu noi acum este numai in gândirea asupra a unoru astfeliu de aventuri o intielepciune patriotica, este ea o intielepciune din punctulu de vedere magiam ? Credu magiarii seriosu ca pe calea acést’a si voru spori elementulu loru si o credu ei acéste’a mai vertosu atunci cându ei credu ca acești omeni cu cari voru sa faca esperimentele au fostu magiari si s’au romani satu ? Ei nu credu se vede cea din urma, dar speréza cea dintâiu, insa togma atunci pecatulu incercatu fatia cu românii este mai mare, pentru ca pecatulu nu e numai inhumanu, e antipatrioticu, e antinationalu in intielesulu celu adeveratu pentru magiari insisi si înainte de tóte e nepoliticu. Care se fia câstigulu ? Acelea ca provoca o lupta de rasie a carei sfersitu magiarii nu lu mesura, dara póte fi funestu pentru ei, mai funestu ca pentru noi. Dara până a nu sosi tempulu luptei celei inversiunate de rasse acestu zeu de care ne vedemu ameninttati, ca multe alte rele in lume ne va servi nove si spre bine. Puterile nóstre intelectuale voru fi fortiate a se incorda si mai multu de câtu până aci si voru ingrigi ca școlile sa se inmultiesca si sa prevină pre acei ce se pregatescu sa ne fericesca poporulu cu mijloce cari nu lu potu ferici. Deja avemu unu gimnasiu cu cinci clase, o scóla de meserii, ca sa nu amintimu de alte scóle mai mici ce le avemu in comitatulu Hunedorei. Nu prin baluri, nu nici din banii statului la cari contribuimu si noi ca sa nu ni se dea nici unu echivalentu, ci cu denarii câștigati cu crunta sudóre sa sustienemu si sa inmultimu institutele de crescere in comitatulu Hunedorei si in tóte partile, si sa lasamu pre domni sa face si sa se veselésca in mil’a Domnului. Cu modulu acest’a noi vomu face mari serviții poporului nostru, vomu face mari serviții patriei nóstre si acei ce ne clevetescu neincetatu de cei patrioți, se voru convinge ca suntemu mai buni patrioți de câtu densii, pentru ca ne straduimu a ne câștigă câtu mai ingraba mijlocele cu care sa putemu intra in servitiulu patriei asta după cum ne da firea nostra si asta după cum ne a lasatu Dumnedieu, cu români! La intrarea in anu XXV anu. (Fine.) Sfârsitulu anului 1865, ne arata „T. R.“, ca a fostu de mare însemnătate politica pentru români din doua puncte de vedere. Unulu pentru ca dela cea dintâiu participare a româniloru la viéti’a publica, acum au avutu a fi supusi celei mai grele probe de o buna adeverata, si intielepta direcțiune politica. „Telegrafulu Romanu“ nu s’a precipitatu cu judecat’a. A ascultatu sa veda cedicu aleșii natiunei cari o representau in Clusiu, éra după ce a vechiutu representatiunea acelora îndreptată catra Majestate, representatiunea carea este si remăne pentru totudeun’a unu actu publicu cu valore si autoritate publica si după ce a veciutu ca representantii natiunei in consiliele loru s’au decisu a-si apera nationalitatea oriunde li se deschide unu tereim cu valore publica de statu a continuatu a apera directiunea acest’a, carea i se paru si i se pare si astazi cea mai nimerita in impregiurarile de atunci. A fostu lungi discursiuni in dinaristic’a nóstra despre bunatatea sau reutatea directiunei acestei’a Din cele multe câte au adusu „Tel. Rom.“ înaintea cetitoriloru sei despre direcțiunea acest’a politica ne marginimu la unu unicu esemplu. Vomu reproduce din unu ciclu de articuli unulu carele singura va fi de ajunsu de a justifică procederea acestei foi. Batalu : „Unulu dintre cele mai eficace îndemnuri pentru passivitatea româniloru ardeleni — fara indoiala — a fostu imitarea passivitatiei unguriloru ardeleni fatia cu diet a din Sabiia. „Sa inveti amu ce este passivitatea si ce urmari póte avea, chiaru dela inimicii nostri politici. Ce este caus’a resultateloru positiunei politice ale magiariloru déca nu passivitatea“. — Cu aceste apostrofări motiva passivitatea absoluta unuia dintre primii operatori ai passivitatiei in conferinti’a din Mercurea. S’a mai facutu apoi provocări prin jurnale mai târziu si la tienut’a passiva a unguriloru din Ungari’a, a croatiloru, a cechiloru, a nemtiloru, si a poloniloru. „Concedemu si noi ca passivitatea politica amesurata poteriloru celoru ce o punu in lucrare si acomodata circumsturiloru politice póte sa duca câte odata si la resultate positive. Negâtnu inse, ca passivitatea inscenata de românii ardeleni aru posede referinttele amintite, cari sa-i asigure vreunu resultatu positivu. Din contra ea ni se infatisiaza ca atitudinea bruscei din fabula, care — avendu o voce câtu a unui tauru, a credintu, ca prin o umflare potentiala va pute castiga si estensiunea fisica a rivalului vocalu. — In vorbe mari au escelatu si passivistii, dara in alte resultate nu. „Sa facemu o comparatiune repede intre passivitatea nóstra, si a connatiunaliloru susu amintiți, si diferinti’a indata va bate la ochi. „Sa abstragemu dela acea impregiurare notorica, ca națiunile susu amintite representa mai cu sema acelu elementu aristocraticu, — care atâtu prin posessiunea si inteliginti’a cea respectabile, câtu si prin corelatiunile cu cercurile decidiatóre atâtu interne câtu si esterne — se considera de celu mai prevalente factoru politicu, carui’ai asista parte mare si alu doilea factoru politicu, adeca burgesi’a, iera românii representa mai numai elementulu politicu de a trei’a categoria — adeca poporulu tieraru, ale carui mijloce materiali si intelectuali nu se potu incordă la o resistintia politica până la gradulu termometrului susu amintiteloru elemente — dara sa permitemu, ca românii ardeleni prin numerositatea loru aru pute ecuipară cumpen’a politica fatia cu ceilalti factori politici din Ardelu , totuși e nedisputabilu, ca românii passivisti la snscenarea passivitatiei loru politice nu numai n’au reflectatu la circumsturile politice, si la puterile sele reali, dara cu rol’a la care s’au angagiatu, au vrutu sa tréca pre departe si preste imitarea esemplului, ce si l’au luatu dela susu amintitele națiuni. „Si ungurii, atâtu ardeleni, câtu si cei din Ungari’a, aveau legile loru dela 1848, când cele dela Sabiiu, dela cari nu se puteau departa, si totuși ei singuri au organisatu la an. 1861 cancelariele aulice, si inca separate — pentru Ungari’a si Ardelu, si in mani’a ministeriului ungurescu, care după legile din 1848 singura era competente de a contrasigna rescriptulu convocatoriu de dieta, au convocatu prin ambii cancelari dietele dela 1861. — Cei din Ungari’a au alesu, s’au adunatu la dieta, au intratu in acea dieta neconstitutonale si si-au reclamatu tóte drepturile ce li competu. — Diet’a ardeléna convocata de Baronulu Kemény pre bas’a unei legi