Telegrafulu Romanu, 1877 (Anul 25, nr. 1-103)

1877-07-10 / nr. 54

Telegrafulu Romanu ese Duminec’a si Joi’a, la fie-care dóue septemani cu adausulu Foisiórei. — Prenumeratiunea se face in Sibiiu la espe­­ditur’a fótei, pre afara la e. r. poște cu bani gat’a prin scrisori francate, adresate catra espe­­ditura. Pretiusu prenumeratiunei pentru Sibiiu este pre anu 7 fl. v. a., iar pre o jumetate de anu 3 fl. 50 cr. Nr. 54. AI­TULU XXV. Sibiiu 1022 Iuliu 1877. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pentru provinciele din Monarh­ia pre anu anu 8 fl., iara pre o jumatate de anu 4 fl. v. a. Pentru strainetate pre anu 12 fl., pre o jumetate de anu 6 fl. v. a. Inseratele se platescu pentru antâi’a ora cu 7 cr. sirulu, pentru a dou’a ora cu 5'­, cr. si pentru a trei’a repetire cu 3 */a cr. v. a. Nr. 1312. scol. Catva toti d. d. protopresbiteri si administratori protopresbite­­rali cu inspectori districtuali de scule. Inaltulu ministeriu reg. ung. de culte si instrucțiune publica prin or­­dinatiunea sea din 2 Maiu a. c. Nr. 9443 a dispusu, ca de aici înainte lip­sirile dela scala nu se computa pe o di intrega, ci pe câte o jumetate de dî, prin urmare amendele, ce se sta­­bilescu pentru lipsirile dela scala, se voru computa totu­deun’a pe câte o jumetate de dî, adeca lipsirea dela scala de nainte si după amedi se voru pedepsi cu amend’a intrega, ce a fostu in usu până acum pentru o intrega dî. P. T. DTa despre acést’a cu acea adaugere esti incunosciintiatu, ca acé­­st’a dispositiune a ministeriului vei ave­a a face cunoscuta inspectoriloru locali, directoriloru scóleloru populari, inve­­tiatoriloru si comiteteloru parochiali cu comitete scol. din tractulu P. T. D Tale. Din ssedinti’a consistoriului archi­­diecesanu tienuta in Sibiiu la 7 Iuliu 1877. Pentru Escelenti’a Sea d­lu archiepi­­scopu si metropolitu Nicolau Pope’a, m. p. archira. si vicariu archieppescu. Resbelusu. Sibiiu in 8/20 Iuliu. Faptu este, ca o parte a trupe­­loru române a trecutu Dunarea si au cooperatii in modu insemnatu la lua­rea Nicopolei. Regimentulu 5 si 7 de linia, 2 baterii din regimentele 3 si 4 de artileria si escadronulu calarasi­­loru din Teleormanu, au luptat­ cu virtute si bravura româna in diu’a de 3 si 4 Iuliu. Afara de aceste si ba­­teriele române dela Islazu au contri­­buitu la succesulu dilei. Mai la vale reproduceau scari amenunte si forte interesante despre acesta lupta. Pe de ce merge rusii castiga in Bulgari’a totu mai multú teremi. Li­­ni’a ferata dela Rusciucu la Varn’a, unic’a linia prin care mai putu scapa turcii catra marea­ negra, este între­rupta intre Rusciucu si Rasgradu. In Dobruj’a rusii au luatu Cernavod’a si stapanescu prin urmare lini’a ferata Costengi—Cernavod’a. Totu mai strimtu si mai strimtu se face cerculu impre­­giurulu Rusciucului, Siumlei si Varnei. Aceste sciri forte triste pentru turci au produsu o crisa mare in Constan­­tinopole. Abdul Kerim, renumitulu Ab­­dic Kerim cu sabia studentiloru din Pe­st’a, s’a destituitu dimpreună cu ministrulu de resbelu Recl­i-Pasta, si Osman-Pasi’a, comandantulu Vidinului s’a denumitu co­­mandantu supremu preste armat­a tur­­césca in Europ’a. — Acést’a schimbare in comanda nu póte ave altu resul­­tatu, decatu ca in locu de a fi batutu Abdul-Kerim, va fi batutu Osman-Pasi’a. Din Asi’a ne vinu scrri detailate despre luptele la Baiazid, cari adeve­­rescu pe deplinui spirile primite prin telegrafu. 9­21 Iuliu. Osman pasi’a, nou denumitulu co­­mandantu in loculu lui Abdul Kerim, nu apuca a se pune in fruntea ostei dela Dunăre si sultanulu prin unu or­­dinu nou­a si designatii pe Mehemed Ali pasi’a de comandantu supremu. Acest’a schimbare pripita in comanda arata ca mintile ómeniloru ce stau la cârma in Constantinopole suntu în­curcate. Pentru o armata ce se afla in mijloculu actiunei nu póte fi o neno­rocire mai mare decâtu schimbarea comandantiloru. Pre lânga desastrele morale o asemenea mesura nenorocita nu mai sporesce confusiunea. Scrrea, ca rusii au luatu Kazanliculu si inainteza spre Filipopolea, ordinulu sultanului cu care dispune rescularea gloteloru in provinci’a Adrianopole, caracte­­riseza in deajunsu critic’o situatiune in care se afla Turci’a. In Constan­tinopole se pregatescu lucruri si mai ingrigitóre. Poporulu din ca­pitala este agitata si sguduitu prin progresele ce le făcu rusii. Unui dom­­nitoriu cu o vointta de feru­aru puté pune o stavila passiuniloru si fluctuatiuniloru nesigure, dar a sulta­nulu Abdul Hamid nu e omulu acestei situatiuni critice; schimbările ce se făcu in aceste momente grave in ar­mata si cu barbarii politici nu arata decatu spaim­a nehotarirea si lips’a de judecata, cu unu cuventu confusiunea completa. Nu scimu ce va aduce diu’a de mâne, póte ca fermierea interna ce domnesce acum in Constantinopole va isbucni in flăcările unei revolutiuni te­ribile, ai carei victime potu deveni ustorui actualii ocarmuitori ai statului turcescu. Ante-gardele corpului din armat’a rusa dela Sistovu, care era destinării sa atace Nicopolea in partea despre uscatu, au sositu adi pe la 2 ore pe înălțimile de lângă satulu românescu Simoviti’a. In același timpu, comandantele tru­­peloru române dela Islazu a datu ordine locotenintelui Stanescu de a trece Du­narea cu o trupa si a face recunoscere pe tiermulu turcescu. Trup’a a trecutu, fara resistintia, si a fostu intempinata de românii din Simoviti’a cu mare in­­tusiasma. Urările de­ traiasca Roma­­ni’a, traiesca armat’a româna, umpleau aerulu. Li s’au oferitu de ale mâncarei si li s’a cerutu protectiunea in conti ’a crucimeloru turciloru. Corpulu acest’a a inaintatu până la înălțimile, unde se aflau rusii, si îm­preuna cu ei au visitatu posturile din apropiare cari fuseseră parasite de turci. La acele posturi, s’au gasitu mu­­nitiuni si materialu de resbelu. Intorcerea corpului comandatu de catva d. locoteninte Stanescu s’a fa­­cutu in mijloculu celoru mai caldu­­róse urari pentru Romani’a din partea româniloru de pe tiermulu turcescu. Lupt’a in contr’a Nicopolei s’a in­­ceputu ieri de catra corpulu rusescu de pe uscatu si de bateriele române dela Islazu. Lupt’a a duratu până spre séra. Preste nópte, garnisóa’a s’a re­­trasu, si astadi pe la 7 ore dimineti’a, rusii au intratu in Nicopoli. Se zice ca au facutu 27 prisoniari. Acésta noua victoria are o însem­nătate ce nu póte fi trecuta cu vede­rea, prin possesiunea Nicopolei, rusii ’si asigureza arip­a drepta. Ni se asigura ca comunicatiunea drumului de ferit­e întrerupta intre Rusciucu si Rasgrad. Anteposturile ru­­sesci suntu la Yetov­a, pe calea ferata dintre Rusciucu si Rasgrad. Unii atacu pre uscatu contr’a Ru­­sciucului trebuie sa incepa dintr’o di intr’alt’a. Comunicatiunea trupeloru turcesci din acesta cetate cu cele con­centrate la Rasgrad este taiata de ar­mat’a rusesca. Scriea ca in curen­tu turcii voru provocă o batalia lângă Ac-Lem, nu o putemu crede, mai cu semn ca chiaru lini’a loru de retragere spre Siuml’a sau spre Provadi, este aprópe de a fi taiata. Unu curagiosu corpu de cazaci a inaintatu cu recunoscerile până la Sa­­lincai, celu mai apropiatu punctu stra­­tegicu spre Siuml’a. Ran’a pictorului Veresciaguin merge iute spre vindecare. In curendu talen­­tuosulu pictoru rusu va ave fericirea sa urmeze iara si pe compatrioții sei in generosulu loru aventu. „Timp.“ Despre lupt’a dela Nicopole ce­­timu in „l’Orient“ , Turnu-Magurele 17 Iuliu. Alaltaeri, precându infanteri’a ru­­sesca constringea armat’a turcesca a se retrage in for­tare­tta, bateriele ro­mâne incepura unu focu forte viu in contr’a unui batalionu turcescu, care venise pentru a atacă pe rusi afara de orasiu pe dealu, silindu-lu a se rein­­turna in partile fortificate. Adi diminetia, audu dela gene­­ralulu Skopolini (?) comandantulu tru­­peloru rusesci la Turnu-Magurele si dela generalulu Manu, comandantulu trupeloru române, ca alu IX-lea corpu de armata rusescu, sub comand’a ge­neralului baronu Kriidener a luatu la Nicopole 40 tunuri si a facutu 6000 prisonieri, intre cari Ahmed si Assan pasi’a, cari comandau trupele otomane. Trupele rusesti din Nicopole ac­­tualminte cuprindu trei divisiuni de infanteria si un’a de cavaleria, cu ar­­tileri’a necesara, cu totulu cam 25,000. Perderile au fostu considerabile intr’o parte si intr’alt’a. Rusii au luatu doue monitore, ce se aflau in portulu din Nicopole Trupele române s’au purtatu forte bine si au contribuitu enormu la suc­cesulu dilei prin foculu continuu si admirabilu indreptatu din tunurile loru. Despre batali’a dela Nicopole a jur­nalulu „Presse“ din Vien’a in Nr. 105 din 18 1. c. scrie urmatórele : „Luarea Nicopolei este o victoria splendida a corpului armatei rusesci ”. Atacului din 17 i. c. i-a premersu la 13 si 14 i. c. o bombardare teribila, care a facutu pe cetatieni sa parasesca orasiulu in fuga a mare. In 15 i. c. corpulu armatei rusesci a optgnatu intariturile dinaintea Nicopolei si a atacatu pe turci, cari cu atât’a resis­tintia energica, nu s’a pututu sustiené nici n’au pututu-o inimiculu. Bataliunile armatei regulate tur­cesci luându-o la fuga fara alungate cu asaltu de catva ruși, acesti’a luându cu baionetulu siantturile siliră si pe alte colóne ale armatei turcesci care stăruiau a veni de catva sudu in aju­­toriu,­­ a se retrage in sianiiurile din launtrulu Nicopolei. In nóptea de 16 i. c. rusii asiediaza in modu completu Nicopolea si dupa ce mâne­cii desu de diminetia, au deschisu din ba­teriele loru unu focu teribila, — am­bii comandanți ai armatei turcesci Ahmed si Hassan-pasi’a au dec­laratu capitula­rea cu o armata de 6000 ostasi regulari, cu 40 de tunuri si 2 monitore fără ori­ce conditiune. La acest’a intreprindere victo­­riosa a cooper­atu si armat’a aliata a Ro­mâniei cu 2 regimente de infanteria 3 ba­terii si unu escadronu de cavaleria Telor­­manu sub comand’a colonelului Stanescu; éra comandantele corpului 9 alu ar­matei rusesci a fostu generalulu Krii­dener pe carele Tiarulu l’a felicitatu. Ambii pasi’a turcesci că prisonieri se voru escorta la Bucuresci“. Asupr’a luptei dela Nicopole si urmariloru ce a avutu primiriu urma­tórele amenunte forte interesante, pe cari suntemu autoritati a le crede po­sitive . In zilele de 30 Iuniu, 3 si 4 Iuliu, Nicopoli a fostu bombardatu de catra trupele rusesci de pe tiermulu dreptu si de bateriele române dela Islazu. In ziu’a din urma, lupt’a a fostu forte crâncena, mai cu sema la întă­ririle din dosulu Nicopolei. Turcii au resistatu cu vigóre, dar’ in fine s’au vedhiutu nevoiti a se retrage in cetate. In tempulu acestei lupte, pe cându trupele turcesci începeau retragerea, o bataliune a esitu din cetate spre a ataca pe ruși in coste. Bateriele de la Islazu si-au indreptatu vise foculu asu­pr’a ei, si au silitu-o sa reintre in cetate. Lupt’a a duratu până la 9 ore sér’a si a avutu unu succesu din cele mai stralucite. Hasan-pasi’a si Ahmet-pasi’a, cari comandau cetatea, s’au predatu in mâ­­nile rușiloru împreuna cu trupele loru in numeru de 6000 omeni. Rusii au luatu 40 tunuri si doue monitoré, cari se aflau in portulu Ni­copolei. Credemu ca aceste monitore suntu cele incungiurate cu torpile de catva ruși, operațiune despre care amu vorbitu la tempu. Corpulu, care a esecutatu acesta operațiune, a fostu alu nouelea, co­mandatu de baronulu Kri­dner si com­­pusu din trei divisiuni, dóue de in­fanteria si un­a de cavaleria. Perderile suntu grave de amen­­doue partile. Trupele române ce au cooperării la aceste lupte au fostu compuse din regimentele 5 si 7 de linia, de bate­riele calaretie bateri’a a 5-a din alu 3-lea regimentu, a 4-a din alu 4-lea, precum si escadronulu calarasiloru din Teleormanu. Trupele nóstre au facutu onóre armatei române prin admirabil’a loru tienuta sub foculu vrasmasiului. Con­­statamu acest’a cu deosebita plăcere pentru laud’a aperatoriloru onorei si drepturiloru României. „U. p. A.“ Armat’a româna judecata de unu strainu. Independinti’a belgica primesce dela corespundintele seu speciale de pe câmpulu de resbelu o notitia asupr’a armatei române. Acésta notitia are cu atâtu mai mare insemnatate cu câtu autorulu ei a vediutu si studiatu armat’a româna in fati’a vrajmasiului la Calafatu, si a avutu ocasiunea de a apretia valorea oficieriloru sei, in lucrările ce au con­­struitu in acea positiune. Reproducemu si noi acesta notitia că unu respunsu câtva acei cari cu

Next