Telegraful Roman, 1879 (Anul 27, nr. 1-152)
1879-07-10 / nr. 79
Nr. 79. S i h i i n , Marți. 10 Inlie v. 1879. Anul XXVII. T ELEGEAÍÜL ROMAN Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL: Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la: Administrațiunea tipografiei archidiecesane, Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fi. 60 cr., 3 luni 1 fi. 76 cr. Pentru monarhie pe an 8 fi., 6 luni 4 fi., 3 luni 2 fi. Pentru străinătate pe an 12 fi., 6 luni 6 fi., 3 luni 3 fi. fi la espedițiunea de inserțiuni Adolf Steiner în Hamburg (Germania). Corespondențele sünt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 37. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. I INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de done ori 12 cr., — de trei ori 16 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Nr. 1824. Plen. Cerculariu cătră toate oficiile protopresbiterale din arhhidiecesă. Fiind a se pune cu începutul anului scolastic 1879/80 în lucrare regulamentul seminarial în toată estensiunea sa, se publică următoarele disposițiuni ale aceluiași regulament privitoare la primirea elevilor: §. 17. Tinerii, cari aspiră a fi primiți în vre-o secțiune în institutul archidiecesan, au a-și presenta suplicele instruite (§. 19) în regulă cel mult până la 1 August st. v. având a se presenta cel primit în persoană la 1 Septemvre st. v. și a satisface îndatorirea din §. 22. §. 18. în despărțământul clerical se primesc numai acei tineri, cari au absolvit 8 clase gimnasiale cu succes bun; eară în despărțământul pedagogic se primesc tineri, cari au absolvit cu succes bun 4 clase gimnasiale sau 8 respective 4 reale. Abatere dela aceasta se poate face pentru pedagogi cu mai puține clase de pregătire numai pre lângâ un esamen de probă, care se va face în presența corpului profesoral (§. 30 a.) §. 19. Pentru primire se recere, ca aspiranții să producă în suplica scrisă de mâna proprie prelânga o scurta descriere a vieței lor, următoarele documente : a) atestat de botez; b) atestat de școală; c) atestat medical despre starea sănătății și anume, că nu au nici un defect spiritual, sau corporal. p. 21. După primire fiecare elev se preseată la direcțiunea seminarială spre immatriculare. p. 22. La inmatriculare, care e de-a se face în cele dintâiu 3 zile după primire va fi datoria fiecare elev din ambe despârțămintele a solvitacla 60 fi. pe fiecare an. Afară de aceasta fiecare elev la prima sa înscriere în oricare din despărțămintele seminariale va fi datoriu a solvi la direcțiunea seminarială, odată pentru totdeauna tacla de a fi, pe suma bibliotecei seminariale (§. 8). §. 23. Nici un elev nu poate în același timp frecventa ca ascultătoriu ordinar și alte institute de învățământ. §. 26. La toți elevii institutului atât din secțiunea teologică, cât și pedagogică se dă cuartic comun și vipt preste tot anul, fără a plăti altceva, decât facsa prevăzută în §. 22 al acestui regulament. Disposițiuni transitoare. A §. 79. In trei ani consecutivi după introducerea regulamentului se pot primi la ascultarea studiilor teologice tineri și numai cu 6 clase gimnasiale, nefiind numărul 90 complet cu tineri cari au absolvit gimnasiul. §. 80. în cozuri de necesitate notorică pot fi admiși prin consistoriu candidați de teologie și cu mai puțină pregătire, dar neapărat cel puțin de 4 clase gimnasiale. Pentru instruirea acestora se vor înființa despărțâminte separate în institut. Aceste disposițiuni vei ave tit. Dta a le publica în tractul de sub administrațiunea tit. Dtale spre scirea și orientarea acelor tineri, cari voesc a asculta studiile clericale sau pedagogice în institutul archidiecesan, observându-se că în anul scolastic 1879/80 se vor primi în seminariul andreian în toate trei cursurile clericale precum și în cele trei pedagogice pană la 100 elevi, cari toți vor avea solvitacla de 60 fl. și 0& OCtpllOolo pornit». primire în cursul I clerical și pedagogic se pot așterne escepționalmente și până la 10 August st. vechiu a. c. Din ședința plenară a consistoriului archidiecesan ținută în Sibiiu la 4 Iunie 1879. Revista politică. Sibiiu, in 9 Iulie. Afacerea Zichy-Asboth ia dimensiuni din <oli în Zi mai mari. „Magyarország“ în numărul seu de Duminecă aduce un articol de Zece coloane, întitulat declarațiune la declarațiuni, în care descopere mai departe alte lucruri desigur neplăcute pentru contele Zichy și pentru guvern și partida acestuia. „Pesti Hírlap“ elicea nu demult, că contele ar fi acum aplecat a supune afacerea scormonită de Asboth unui juriu de doisprezece membrii. Membrii aceștia, luați câte doi din casa magnaților, din casa deputaților, dintre juriști, ziariști și dintre membrii academiei de științe să cerceteze dovezile și să judece în cercurile ministeriale însă se ventilează, dacă nu ar fi mai potrivită introducerea unei cercetări disciplinare contra secretariului de stat contele Zichy-Feraris. Declarațiunile în urma declarațiunilor vor îngreuna foarte mult și judecata juriului și vor înăspri și cercetarea disciplinară și în urma urmelor vor clătina și mai tare posițiunea guvernului. Coroana încă nu va trece absolut cu vederea preste afacerea cea neplăcută și „Pesti Napló“ vrea să scie, că un funcționariu de posițiune înaltă de la Viena a petrecut două zile necunoscut în Budapesta pentru studiarea acestei afaceri cu scopul, că întrebând coroana despre adevărata stare a lucrului să scie respunde și eventual să scie da deslușiri. Pănă una altă, adecă pănă a veni treaba la o crisă ministerială, ca și roata timpului nu poate sta nici roata guvernului în loc, în locul defunctului parneuuKiuisim ministru. Fama a răspândit, că următorii lui Wenckheim are a fi bar. Orczy. „Magyarország“ însă susține, că lui Wenckheim va urma în postul de ministru, lângă persoana M. Sale Slavy, în locul acestuia va ocupa presidiul în casa deputaților Torna Páchy, și în locul acestuia va fi ministru de comunicațiuni Ioan Lonyay comitele suprem din Maramureș. O broșură „Die Deutschen in Oesterreich,“ care este o prorocie despre politica Austriei în viitoriu, spune că Austria trebue să se extindă pănă la Salonic. Prorocia aceasta o botează unii: programa politică a lui Taaffe, inspirată de contele Andrássy. Cum se va extinde Austria pănă la Salonic ne explică „P. LI.“, care n’are încă trău, ci trebue să vorbească și el despre agitațiunile din Bosnia și despre nemulțămirea ce domnesce acolo, încât amenință a se traduce în erupțiuni. Cestiunea Evreilor în România atârnă foarte mult de crisa ministerială din Bucuresci. Crisa ministerială însă încă nu e deslegată. Se zicea, că Dm. Ghica a primit a compune un cabinet. Alte serii spun că oposițiunea nu este în stare a compune un cabinet față cu majoritatea actuală din camere. De aceea tot Bratianu va fi chiemat a constitui un cabinet, în care să participe și centrul senatului, cu alte cuvinte, un cabinet de coalițiune, în timpul din urmă s’a deșteptat de nou cestiunea Arab-Tabia. Comisiunea de limitațiune este aproape gata cu lucrările sale. Rușii stăruiesc a se fiisa granița între Bulgaria și România (Dobrogea) pe la Galița, 800 garde în jos dela Arad-Tabia. Acolo, Zic ei, este locul potrivit, de-a se face un pod preste Dunăre. Comisarii, individual, nu împărtășesc părerea rusască. Se va vede ce vor Zice comisarii întruniți în comisiune și se va vede, că, fiind comisiunea de altă părere, vasei Europa constringe pe 1-^nüio o oo chbutiq vorfîipfnlni oi Cestiunea evreiască în România. Vestitul profesor dela universitatea din Heidelberg, Dr. Bluntschki, provocat fiind de către „Alianța israelită,“ ’și-a dat părerea în cestiunea Evreilor din România, susținând că România ar fi îndatorată a damidanilor toate drepturile politice, recunoscându-i pe aceștia de cetățeni români. Drept răspuns la părerea dlui Bluntschli cuprinsă în broșura: „Statul României și raportul juridic al Evreilor din România“, s’a publicat în „Allgemeine Zeitung“ din Augsburg o serie de articole, pe cari i ținem destul de interesanți pentru a ’i pune sub ochii cetitorilor noștri. FORȚA. Gura satului. Novelă. *) (16 urmare.) VIII. Cu deosebire de când se făcuse bunic Mihu începu a fi stăruitor; își vorbia mereu despre perii încărunțiți înainte de vreme; se tânguia că n’a avut noroc; spunea mereu că o singură dorință ar a mai avè în viață; ba într’un rând îi vorbi Martei despre vredniciile lui Lăpădat feciorul lui Petrea Dogarul, și în alt rând despre Dinu, feciorul lui Popa Nichita, preotul din Bălășeni. Când se apropia toamna, Marta pe Zi ce mergea se făcea tot mai nedumerită, mai gânditoare, adeseori era tristă, doria de singurătate, însfârșit își perduse liniștea. Adeseori când sările erau frumoase îi plăcea să stee vreme îndelungată pe laița din fundul grădinei, cu capul răzimat de tropina perului și perdută în gânduri nehotărite. — Marto îi grăi Floarea, soția lui Vasile, vedând-o perdută astfel în gânduri, te întrista. Ia mai lasă gândurile! Nu odată e lume; odată e tinereță. „Eu să me’ntristez ? întrebă Marta uimită. Dar pentru ce? — Pentru ce? grăi nevasta. Te văd că stai mereu pe gânduri. „Ești, nu stiu cum. Zice Marta cu mioșie. Uite, urma apoi mai încet, tu poate că nu-i înțelege, stau aici și privesc în lume, îmi închid ochii și privesc mereu și nu gândesc nimic. E nu sciu cum minunat locul! Floarea dete din umeri. — Și te gândesci la el. Z’se ea apoi cam necăjită. „La el? întreba Marta, privind-o cu ochi mari. La cine ? Deodată ea se cutremura și se îndreptă spre Floarea. „înțeleg! Zise zimbind. Da ! mă gândesc câteodată, dar foarte arareori. E de mult de atunci; pare că nu e nici adevărat. — Ei bine! atunci pentru ce nu vrei să te măriți ? grăi nevasta. „Nu cumva crezi, că pentru el? o întreba Marta sperțată. — Dar ce altă se cred ? „Să vorbim despre alte lucruri, îi zse Marta. Sciu că nai se mă înțelegi ! Atât mă simt de bine așa cum sânt, încât nu mă pot hotărî să mă mărit. Floarea earăși dete din umeri, dar privind în fața Martei, nu mai îndrăsni sâ-i vorbească despre măritiș. Ele mai stefeză câtva timp de vorbă, apoi se întoarseră în curte: înainte de a porni, Marta se gândi timp îndelungat la Miron. Ar fi dorit se scie ce s’a făcut, unde este și cum își petrece Zilele. Dar această dorință odinioară atât de vie, încât îi punea sângele în fierbere, acum era ca o blândă suflare de vânt, de care frunza plopului abia se clătină. Și’l închipuia dar nu putea să’l mai vadă înaintea ochilor închiși. Era șters din sufletul ei și în urma lui nu rămăsese decăt o plăcută aducere aminte a șirului de întâmplări și de sguduiri sufletesci prin care trecuse. Dar această aducere aminte era atât de plăcută, încât Marta își strinse ochii și suspina, când gândi că și aceste urme vor mai peri din sufletul ei. Ar fi dorit se plângă și nu putea. Grozav îi părea viața deșartă, nici o dorință și nici o durere nu mai vedea într’ânsa. Era Duminecă. Marta se duse la biserică, și după prânz, petrecu pănă în amurgul serii la joc. Sara întorcându-se de la joc, se opri cu tovareșele ei la fântâna Corbului se așeza pe doaga fântânei și stete câtva timp gânditoare. „Țineți voi minte, când ne cânta Miron din fluer. Zise ea și ântâia oară după doi ani de zile începu să vorbească despre dânsul. Pe când sosi acasă, luminile se aprindeau.. Erau oaspeți la casă, încă de Joi, Pintea Dubăul trecuse cu vite la târg și stătuse câteva clasuri la prietinul seu Mihu, având cu *) Din „Convorbiri literare“.