Telegraful Roman, 1879 (Anul 27, nr. 1-152)

1879-07-10 / nr. 79

Nr. 79. S i h i i n , Marți. 10 Inlie v. 1879. Anul XXVII. T ELEGEAÍÜL ROMAN Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL: Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la: Administrațiunea tipografiei archidiecesane, Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fi. 60 cr., 3 luni 1 fi. 76 cr. Pentru monarh­ie pe an 8 fi., 6 luni 4 fi., 3 luni 2 fi. Pentru străinătate pe an 12 fi., 6 luni 6 fi., 3 luni 3 fi. fi la espedițiunea de inserțiuni Adolf Steiner în Hamburg (Germania). Corespondențele sünt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 37. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. I INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de done ori 12 cr., — de trei ori 16 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Nr. 1824. Plen. Cerculariu cătră toate oficiile protopresbiterale din arhhidiecesă. Fiind a se pune cu începutul a­­nului scolastic 1879/80 în lucrare re­gulamentul seminarial în toată esten­­siunea sa, se publică următoarele dis­­posițiuni ale aceluiași regulament pri­vitoare la primirea elevilor: §. 17. Tinerii, cari aspiră a fi primiți în vre-o secțiune în institutul archidiecesan, au a-și presenta suplicele instruite (§. 19) în re­gulă cel mult până la 1 August st. v. având a se presenta cel primit în persoană la 1 Septemvre st. v. și a satisface îndatorirea din §. 22. §. 18. în despărțământul clerical se primesc numai acei tineri, cari au absolvit 8 clase gimnasiale cu succes bun; eară în despărțământul pedagogic se primesc tineri, cari au absolvit cu succes bun 4 clase gim­nasiale sau 8 respective 4 reale. Abatere dela aceasta se poate face pen­tru pedagogi cu mai puține clase de pregă­tire numai pre lângâ un esamen de probă, care se va face în presența corpului profe­soral (§. 30 a.) §. 19. Pentru primire se recere, ca aspiranții să producă în suplica scrisă de mâna proprie prelânga o scurta descriere a vieței lor, următoarele documente : a) atestat de botez; b) atestat de școală; c) atestat medical despre starea sănă­tății și anume, că nu au nici un defect spi­ritual, sau corporal. p. 21. După primire fie­care elev se preseată la direcțiunea seminarială spre im­­matriculare. p. 22. La i­nmatriculare, care e de-a se face în cele dintâiu 3 z­ile după primire va fi datoria fie­care elev din ambe des­­pârțămintele a solvi­tacla 60 fi. pe fie­care an. Afară de aceasta fie­care elev la prima sa înscriere în ori­care din despărțămintele se­­minariale va fi datoriu a solvi la direcțiunea seminarială, odată pentru tot­deauna tacla de a fi, pe suma bibliotecei seminariale (§. 8). §. 23. Nici un elev nu poate în ace­­­­lași timp frecventa ca ascultătoriu ordinar și alte institute de învățământ. §. 26. La toți elevii institutului atât din secțiunea teologică, cât și pedagogică se dă cuartic comun și vipt preste tot anul, fără a plăti alt­ceva, decât facsa prevăzută în §. 22 al acestui regulament. Disposițiuni transitoare. A §. 79. In trei ani consecutivi după introducerea regulamentului se pot primi la ascultarea studiilor teologice tineri și numai cu 6 clase gimnasiale, nefiind numărul 90 complet cu tineri cari au absolvit gim­­nasiul. §. 80. în cozuri de necesitate notorică pot fi admiși prin consistoriu candidați de teologie și cu mai puțină pregătire, dar nea­părat cel puțin de 4 clase gimnasiale. Pen­tru instruirea acestora se vor înființa des­­părțâminte separate în institut. Aceste disposițiuni vei ave tit. Dta a le publica în tractul de sub ad­­ministrațiunea tit. Dtale spre scirea și orientarea acelor tineri, cari voesc a asculta studiile clericale sau pedago­gice în institutul archidiecesan, obser­­vându-se că în anul scolastic 1879/80 se vor primi în seminariul andreian în toate trei cursurile clericale precum și în cele trei pedagogice pană la 100 elevi, cari toți vor ave­a solvi­tacla de 60 fl. și 0& OCtpllOolo porni­t». pri­­mire în cursul I clerical și pedagogic se pot așterne escepționalmente și până la 10 August st. vechiu a. c. Din ședința plenară a consistoriului archidiecesan ținută în Sibiiu la 4 Iunie 1879. Revista politică. Sibiiu, in 9 Iulie. Afacerea Zichy-Asboth ia dimen­siuni din <oli în Zi mai mari. „Magyar­­ország“ în numărul seu de Duminecă aduce un articol de Zece coloane, în­titulat declarațiune la declarațiuni, în care descopere m­ai departe alte lu­cruri de­sigur neplăcute pentru con­tele Zichy și pentru guvern și partida acestuia. „Pesti Hírlap“ elicea nu demult, că contele ar fi acum aplecat a su­pune afacerea scormonită de Asboth unui juriu de doisprezece membrii. Membrii aceștia, luați câte doi din casa magnaților, din casa deputaților, dintre juriști, ziariști și dintre mem­brii academiei de științe să cerceteze dovezile și să judece în cercurile ministeriale însă se ventilează, dacă nu ar fi mai potrivită introducerea unei cercetări disciplinare contra se­­cretariului de stat contele Zichy-Fera­­ris. Declarațiunile în urma declarați­­unilor vor îngreuna foarte mult și judecata juriului și vor înăspri și cer­cetarea disciplinară și în urma urme­lor vor clătina și mai tare posițiunea guvernului. Coroana încă nu va trece absolut cu vederea preste afacerea cea neplăcută și „Pesti Napló“ vrea să scie, că un funcționariu de posițiune înaltă de la Viena a petrecut două zile necunoscut în Budapesta pentru stu­diarea acestei afaceri cu scopul, că întrebând coroana despre adevărata stare a lucrului să scie respunde și eventual să scie da deslușiri. Pănă una altă, adecă pănă a veni treaba la o crisă ministerială, ca și roata timpului nu poate sta nici roata guvernului în loc, în locul defunc­tului par­­neuuKiuisim ministru. Fama a răspândit, că urmă­­torii lui Wenckheim are a fi bar. Orczy. „Magyarország“ însă susține, că lui Wenckheim va urma în postul de ministru, lângă persoana M. Sale Slavy, în locul acestuia va ocupa presidiul în casa deputaților Torna Páchy, și în locul acestuia va fi mi­nistru de comunicațiuni Ioan L­o­n­y­a­y com­itele suprem din Maramureș. O broșură „Die Deutschen in Oesterreich,“ care este o prorocie despre politica Austriei în viitoriu, spune că Austria trebue să se extindă pănă la Salonic. Pr­orocia aceasta o botează unii: programa politică a lui Taaffe, inspirată de contele Andrássy. Cum se va extinde Austria pănă la Salonic ne explică „P. LI.“, care n’are încă trău, ci trebue să vorbească și el despre agitațiunile din Bosnia și despre nemulțămirea ce domnesce acolo, încât amenință a se traduce în erupțiu­ni. Cestiunea Evreilor în Româ­nia atârnă foarte mult de crisa minis­terială din Bucuresci. Crisa ministe­rială însă încă nu e deslegată. Se zicea, că Dm. Ghica a primit a com­pune un cabinet. Alte serii spun că o­­posițiunea nu este în stare a com­pune un cabinet față cu majoritatea actuală din camere. De aceea tot Bratianu va fi chiemat a constitui un cabinet, în care să participe și centrul senatului, cu alte cuvinte, un cabinet de coalițiune, în timpul din urmă s’a deșteptat de nou cestiunea Arab-Tabia. Co­­misiunea de limitațiune este aproape gata cu lucrările sale. Rușii stăru­­iesc a se fiisa granița între Bulgaria și România (Dobrogea) pe la Galița, 800 garde în jos dela Arad-Tabia. A­­colo, Zic ei, este locul potrivit, de-a se face un pod preste Dunăre. Comi­sarii, individual, nu împărtășesc păre­rea rusască. Se va vede ce vor Zice comisarii întruniți în comisiune și se va vede, că, fiind comisiunea de altă părere, va­sei Europa constringe pe 1-^nüio o oo chbutiq vorfîipfnlni oi Cestiunea evreiască în România. Vestitul profesor dela universita­tea din Heidelberg, Dr. Bluntschki, provocat fiind de către „Alianța isra­­elită,“ ’și-a dat părerea în cestiunea Evreilor din România, susținând că România ar fi îndatorată a da­mida­nilor toate drepturile politice, recu­­noscându-i pe aceștia de cetățeni ro­mâni. Drept răspuns la părerea dlui Bluntschli cuprinsă în broșura: „Sta­tul României și raportul juri­dic al Evreilor din România“, s’a publicat în „Allgemeine Zei­tung“ din Augsburg o serie de ar­­ticole, pe cari i ținem destul de inte­­­­resanți pentru a ’i pune sub ochii­­ cetitorilor noștri. FORȚA. Gura satului. Novelă. *) (16 urmare.) VIII. Cu deosebire de când se făcuse bunic Mihu începu a fi stăruitor; își vorbia mereu despre perii încărunțiți înainte de vreme; se tânguia că n’a avut noroc; spunea mereu că o singură dorință ar a mai avè în viață; ba într’un rând îi vorbi Martei despre vred­niciile lui Lăpădat feciorul lui Petrea Dogarul, și în alt rând despre Dinu, feciorul lui Popa Nichita, preotul din Bălășeni. Când se apropia toamna, Marta pe Zi ce mergea se făcea tot mai nedumerită, mai gânditoare, adeseori era tristă, doria de singurătate, în­­sfârșit își perduse liniștea. Adeseori când sările erau frumoase îi plăcea să stee vreme îndelungată pe laița din fundul grădinei, cu capul răzimat de tropina perului și perdută în gânduri nehotărite. — Marto­ îi grăi Floarea, soția lui Vasile, vedând-o perdută astfel în gânduri, te întrista. Ia mai lasă gândurile! Nu odată e lume; odată e ti­­nereță. „Eu să me’ntristez ? întrebă Marta uimită. Dar pentru ce? — Pentru ce? grăi nevasta. Te văd că stai mereu pe gânduri. „Ești, nu stiu cum. Zice Marta cu mioșie. Uite, urma apoi mai în­cet, tu poate că nu-i înțelege, stau aici și privesc în lume, îmi închid ochii și privesc mereu și nu gândesc nimic. E nu sciu cum minunat locul! Floarea dete din umeri. — Și te gândesci la el. Z’se ea apoi cam necăjită. „La el? întreba Marta, privind-o cu ochi mari. La cine ? Deodată ea se cutremura și se în­dreptă spre Floarea. „înțeleg! Zise zimbind. Da ! mă gândesc câteodată, dar foarte arareori. E de mult de atunci; pare că nu e nici adevărat. — Ei bine! atunci pentru ce nu vrei să te măriți ? grăi nevasta. „Nu cumva crezi, că pentru el? o întreba Marta sperțată. — Dar ce altă se cred ? „Să vorbim despre alte lucruri, îi z­se Marta. Sciu că nai se mă în­țelegi ! Atât mă simt de bine așa cum sânt, încât nu mă pot hotărî să mă mărit. Floarea earăși dete din umeri, dar privind în fața Martei, nu mai în­­drăsni sâ-i vorbească despre măritiș. Ele mai stefeză câtva timp de vorbă, apoi se întoarseră în curte: înainte de­ a porni, Marta se gândi timp îndelungat la Miron. Ar fi dorit se scie ce s’a făcut, unde este și cum își petrece Zilele. Dar această dorință odinioară atât de vie, încât îi punea sângele în fierbere, acum era ca o blândă suflare de vânt, de care frunza plopului abia se clătină. Și’l închi­puia dar nu putea să’l mai vadă îna­intea ochilor închiși. Era șters din sufletul ei și în urma lui nu rămă­sese decăt­ o plăcută aducere aminte a șirului de întâmplări și de sguduiri sufletesci prin care trecuse. Dar a­­ceastă aducere aminte era atât de plăcută, încât Marta își strinse ochii și suspina, când gândi că și aceste urme vor mai peri din sufletul ei. Ar fi dorit se plângă și nu putea. Gro­zav îi părea viața deșartă, nici o dorință și nici o durere nu mai vedea într’ânsa. Era Duminecă. Marta se duse la biserică, și după prânz, petrecu pănă­­ în amurgul serii la joc. Sara întorcându-se de la joc, se opri cu tovareșele ei la fântâna Cor­bului se așeza pe doaga fântânei și stete câtva timp gânditoare. „Țineți voi minte, când ne cânta Miron din fluer. Zise ea și ântâia oară după doi ani de zile începu să vor­bească despre dânsul. Pe când sosi acasă, luminile se aprindeau.. Erau oaspeți la casă, încă de Joi, Pintea Dubăul tre­cuse cu vite la târg și stătuse câteva clasuri la prietinul seu Mihu, având cu *) Din „Convorbiri literare“.

Next