Telegraful Roman, 1879 (Anul 27, nr. 1-152)

1879-10-18 / nr. 122

486 Dieta Ungariei. Budapesta, 13/25 Octomvre 1870, în ședința de oli, după cele obici­nuite la deschiderea ședinței, prezentă casei Eugen Pechy raportul asupra proiectului de lege despre câștigarea și perderea drepturilor civile ungu­­resci. Se decide a se pune pe cercuri la ordinea flilei. Ministrul de comerciu Kemény aduce un proiect despre înființarea unei legături generale de vamă cu Bosnia și Brțegovina, mai de­parte un proiect despre arondarea în teritoriul austro-unguresc vamal a Is­triei și D­al­m­a­ți­ei și cetății Brody, și a porturilor libere Martinschizza, Buccari, P­o­r­t­o­r­e, Z­e­n­g­g și C­am­io­p­a­g­o.*) Se decide a se trimite toate proiectele aceste la comisiunea pentru economia poporală. Trecând casa la ordinea țiilei des­­bate asupra prelungirei sau neprelun­­girei terminului, după care edificiele cele noue din strada radială (a capitalei) au să fie supuse impositelor. Terminându-se desbaterea cu ficsarea terminului din urmă de prelungirea scutirei de imposite pe 15 Octomvre 1880, ședința se ridică pe la 12 oare, după ce ministrul de finanțe S­z­a­p­á­r­y anunțase casei că pe Marți va pre­­senta preliminariul pe 1880. Abia s’a uscat negreața articolului din „Istok“, în care se vorbesce cu multă siguranță despre coalițiunea de pe peninsula balcanică, și „Res­­boiul“ din Bucuresci vine să dea o desmințire în ceea ce priveșce Româ­nia. Cel puțin așa înțelegem noi es­­pecterațiunile acestei foi din Nrul de la 15 Octomvre a. c. Eată ce știce „Resboiul“ în articulul „Agitațiele Russiei în penin­sula balcanică“. Eșind din limitele mandatului ce Europa tacitamente îi încredințase *) *­ A se vede și „sorii ultime“ din Nr. 120, cari s’au putut lua numai într’o parte a edițiunei. Red. TELEGRAFUL ROMAN. vandalică, cu care au năvălit V­alah­ii din munți“ au nimicit monumentul de pe câmpul pânei etc. După toate mărturisesc, că unui jurnal, care apără interesele unei na­țiuni, a cărei fii în număr nu neîn­semnat își află așa­ și existență în Ro­mânia i se ședea mai bine să lase al­tora cearta pentru sau contra Jidani­lor, dacă nu i dă mâna a păși pe partea acestui stat lăsând tot odată rolul de apărători ai Jidanilor acelora cari s’au pus în relațiuni cu „alianța israelită“. Nu se poate nega de altă parte că o parte însemnată a presei europene a însoțit cestiunea evreească din România ca simț de justiție apărând dreptu­rile statului român care nu se poate lăsa a fi călcat de o clasă de oameni egoiști și periculoși. Voitorii de bine ai statului ro­mân trebuie deci numai să se bucure, că bărbății de stat ai României au solut prin resignațiune și devotament patriotic să delăture pedecile, să în­vingă greutățile și să creeze o lege, carea este aptă de a salva interesele României. Suntem tare aplecați a crede, că victoria patriotică de dincolo de Car­­pați nu este numai un eveniment în interesul culturei generale, ci este și deschiderea unei perspective în viitoria favorabilă industriei din țara noastră, care autorii articolelor și corespon­dențelor nu trebuia să o piardă din vedere. Sași, Maghiari sau Români, a­­vem, credem datorință a ne interesa mai mult de cămașa noastră decât de mantaua străină, mai ales când seim, că cei din mantaua străină se insuiesc a desbrăca pe toți, câți nu aparțin rasei lor, de toate toatele, pentru liberarea popoarelor creștine din peninsula balcanică. Rusia San-Stefano, cred­e că sosise momen­ta­tul, când trebuia, fără scrupule, a-și afirma dorințele și a se asigura că se­mințele vor produce, de astădată re­coltele la care ea aspiră dela marele ei Petru și pănă astăzi și pentru care de o sută șasezeci de ani stropesce cu sângele a mai bine de două mili­oane oameni câmpiile Balcanilor și ale Asiei mici, secând toate resursele imperiului și adăugând miliarde peste miliarde la datoria sa publică. Este vorbă de scopul, ideea sa fiesă, de a-și întinde aripele vulturului său po­lar, cu două capete, pănă la Bosfor și marea Egee, de a planta crucea sa pe cupola Sântei Sofii. Areopagul dela Berlin nu putu sau că nu cuteză de­o­cam­dată, a încerca să pună freu Colosului nor­dic a-i combate aspirațiunile, pe când el campa sub zidurile Constantinopo­­lului, și căuta numai ca prin nego­ciații să-i modereze pretențiile, îndată însă ce armatele Țarului părăsiră Bulgaria și Rumelia, diplo­mația la rândul său întră în campa­nie contra politicei și tendințelor slave ale oamenilor de pe marginile Nevei căutând a le spulbera forturile și for­tificațiile morale ce și le ridicaseră printr’o guvernare provisorie printr’o lucrare și ședere de doi ani în acele locuri, în mijlocul unor popoare afine și credule în mărinimia sfintei Rusii, care înse în intrigă și ea, Rusia neadormită deloc și de astă dată înain­tată cu mai mulți pași pe calea realizărei marei sale idei, inundă Bulgaria Rumelia, Muntenegrul, Serbia, Bosnia și Brțegovina cu inteligenții săi a­­genți agitatori cari la lumină sau în umbră să lucreze pentru ca să pa­­raliseze pe cei ce vor a o descredita și să le compromită munca, căci grngia sa este în­doită în fața unei alianțe Austro-Ungară-Germană, și a relații­lor sale ce din­ții în­ții se încoardă cu aceste două state, între cele ce acești emisari isco­diră este și așa zisa alianță a prin­cipatelor dunărene și balcanice, des­pre care vorbi filele trecute presa europeană, alianță desmințită astăzi însă pe care o visează și ar dori-o umana Rusie, pentru ca unite aceste state și țeri, să fie mai ușor de înhămat la marea sa b­iblică slavă, mai lesne de condus și de stimulat de la Petersburg, cu lungul și sfântul său cnut, în stare de proect în capul ma­relui Cancelar, principele Gorciacoff,— în stare de proect în capul agenților și apostolilor slavismului, — alianța nu se mai tratează astă­z­i, de­cât ca o farsă. Legendarul Muntenegru, mulțămit de­o­cam­dată, după imensele sale sacrificii, își repară forțele, își bate stâlpii nouelor sale hotare și își face bărci pentru Scutari — după ce mai dăună a­i locui câte­va­­­ile în Schön­­brun; — Serbia își cărpesce cojocul rupt zea în 1875 din causa sfintelor porunci de la Sfântul Petersburg: — Bulgaria, nesciind tocmai cu ce să înceapă, și deja în lupte de partid, încă nici bine își cunoasce Principele și drepturile sale," — Bosnia și Brțe­govina, ocupate de regimentele austro­­ungare, nici că sciu cine le este tata și cine mama; — care oare dintre cei trei principi, sau dintre conducă­torii bandelor din munți să fi luat inițiativa acelei alianțe ? P’arsă a fost deci, și farsă ar fi idea unei astfel de alianțe astăzi. Căci, a se presupune că România ar tinde, s’ar mișca sau chiar ar răs­punde la o asemenea propunere, sciind de unde vine și ce scopuri are, ar fi ri­dicol. încrederea noastră oarbă în cu­vintele Rusiei, lealitatea și desintere­­sarea noastră în ultimii ani, 1876—77, prea scump ne au costat, pentru ca astăzi să cădem în astfel de curse, sau să permitem oamenilor noștri de stat a ne mai împinge în ele. Destule experiențe cu otravă au făcut cu țeara guvernanții noștri, de vr’o 14 ani încoace, fără a găsi apoi antidotele necesare, destul cu bătăile d-lor în pept, și apoi mea culpa, drept scuse pentru comiterea acestor crime, — căci crime sunt în politică greșelile, — voim de acum să vedem lucrurile de aproape, să avem garan­ții în mânele noastre și sub ochii noștri, că nu suntem mistificați, și nici atunci poate nu vom crede în propuneri și promisiuni princiare și diplomatice. Cât despre Sfântul Imperiu cu Siberia sa, dorim încă pentru mult timp a nu mai are cu el nimic de câștigat și de împărțit. Ne-a luat Basarabia și ne-a dat în schimb vr’o cinci­zeci ocale de de­corații, — suntem răfuiți! Să ne fie de bine și la unii, și la alții. De,simțurile senatului din Ro­mânia despre cestiunea is­raelită. Ședința dela 10 Octomvrie. (Urmare) D. I. Strat, luând cuvântul, declară că, dacă ne am găsi în împregiurări ordi­nare, ar trebui ca toți într’un glas să sus­ținem soluțiunea d-lui V. Alecsandri, care a pătruns energic în inimile noastre. Dar cestiunea ce se preseată senatului este anor­mală și de aceea se simte dator a vota proiectul venit de la cameră. Acest proiect, fără îndoială, nu este perfect, înse a introduce amendamente este a-l trimite din nou în examinarea camerei, este a reînnoi luptele deabia potolite și pen­­tru că nu se scie care va fi resultatul acelor lupte, este mai politic a se primi astăzi so­luțiunea dată. Făcând aceasta, oposiția din senat dă un răspuns numeroaselor acusațiuni ce i s’au făcut că ea esploatează cestiunea ca o armă de partid. Oposiția trebuie să profite de ocasiune spre a proba, că într'o asemenea cestiune nu se uită de loc la banca minis­terială, ci numai la interesele țarei. Ad­­oratorul aduce omagele sale opo­­sițiunei din cameră, care, prin trimitatea atitudinei sale și prin resistența sa, a sorut să ne dea acest proiect. Trebuie să păs­trăm un sentiment de recunoștință către a­­cei oameni din cameră, cari au luptat a a­­duce acest resultat, când ne gândim la pe­ricolul ce era să fie asupra țarei, dacă o re­­presentațiune națională mai credulă ar fi ur­mat pe guvern în calea pe care o desem­nase. Opoziția din cameră a bine meritat de la patrie! (Aplause). D. I. Brătianu, prim-m­inistr­u, răspunde d-lui Strat, că dacă pentru d-sa este un merit, că nu ‘se uită la banca mi­nisterială, și că va vota acest proiect fără chiar sâ-l discute, guvernul este dator să nu ridice insinuările d-lui Strat, și să nu a­­ducă o discuție care ar pute să compro­mită proiectul de lege în cestiune. D. Voinov, luând cuvântul, declară că în această cestiune nu face parte din nici un grup politic, nici din opoziție, nici din guvernamentali. D-sa a fost unul din aceia, cari au combătut din toate puterile tendențele acelora, cari vreau să lase a se strecura această rasă de calomniatori. D-sa va vota contra proiectului, pen­tru că, după cum a vețiut că s’a petre­cut lucrul, acest proiect nu dă destulă garanție, că viitor­­ul este acoperit. S’a văd­ut un ministru liberal, adu­când și presentând proiectul pentru resol­­varea cestiunei israelite, nu în formă mate­rială, căci s’a ju­ris cu o dibace tactică, că țara să presente acel proiect. S’a văd­ut a­­poi persoane de stat, grupate în tabere o­puse fostului guvern combătându’i tendin­țele și în urmă venind să formeze noul gu­vern. Acest guvern, prin programul seu, spunea, că nu a avut dreptate guvernul tre­cut, că țara nu voieste emanciparea Evrei­lor, și că va stărui pe lângă Europa de a nu se opune acestui sentiment al țerei. A­­cest program a fost aplaudat și primit de toți. A doua zi­ însă lucrurile s’au schim­bat cu totul, și când guvernul a fost între­bat pentru ce nu s’a ținut de anga­jamen­­tele scrise, el vine și ne spune, că n’a căl­cat de loc programul, că a țlis numai că nu trebuie categorii, dar aceea nu va să flică, că nu putem înșira o listă tot din categoriile propuse­ de speriat. Acest mod de interpretare este Vedem cu ochii ce este scris, și se z­ice că e alb când lucrul e negru, și acela care a călcat angagjamentele sale, se zice nu numai că nu le-a călcat, dar că a fost fidel acelor angagjamente! (A­­plause). Mai mult decât atâta: cine n’a văd­ut presiunea ce se exercita asupra conscienței deputaților pentru a’și schimba votul? Era o adevărată vânătoare de deputați, între­prinsă în scopul, ca să’i silească a’și trăda votul! (Aplause). Cu toate amenințările, și măgulirile majoritatea camerei a resistat, și nu s’a în­­drâsnit a se pune la vot proiectul. Spre a se evita eșecul, s’a propus că­deri la pace, și din această împăciuire s’a născut proiectul votat de cameră. Oratorul mârturisește că era pentru a­­cest proiect, însă ceea­ ce vede petrecându-se dela votarea lui și pănă ații îl pune iarăși în înspăimântare. D. raportor al comitetului delegaților a susținut, că între cele două pro­iecte nu există decât o diferență de formă și prin foaia oficioasă s’a d­is, că majoritatea guvernului a triumfat, și că țara este scă­pată! Mai ântâiu cum acest proiect este salvarea țerei? Și cum împacă el pe Eu­ropa, dacă nu diferă în fond de proiectul primitiv al oposițiunei? De aci se poate convinge ori­cine că Europa nu cerea cea­ ce ni se cerea de că­­tră ai țerei; că ea n’a voit decât modifi­carea art. 7 numai din punctul de vedere religios. Una din două­­ ori aceia cari ne îndemnau să nu lăsăm ca să se prăpădească această țărișoară, și să votăm proiectul d-lor, spuneau adevărul, și atunci ei calcă ații da­toria cătră patrie, dacă ne lasă să votăm a­­cest proiect aducător de peire ori acest pro­iect nu aduce peirea țerei, și atunci pentru ce au fost atâtea frământări ? Ei bine, tocmai de aceasta trebuie să ne temem a vota acest proiect, pentru că se spune de persoane autorizate, că el este identic cu cel presentat de guvern. „De­și văd o mare distincțiune, dar eu sunt dator să ne tem de aceia, cari fac să dispară marile distincțiuni, și cari dovedesc că negru cu alb este tot una.“ Cine garantează, că cu acest proiect nu se va permite Evreilor să între în sînul țârei ca s’o facă să peară? Când se vede că curg la cameră câte 70 cereri evreiesci de împământenire pe ții, când se dă depeși de la d. ministru de in­terne cătră prefect ca să stăruie la Evrei să facă cereri de naturalizare, când vedem cum se interpretează programele ministe­riale, când se zice că proiectul guvernului cu al minorităței este tot una, n’avem nici garanție, că numai într’o singură ții sute de Evrei vor fi împământeniți! Terminând, oratorul repetă că va vota contra proiectului, de­oare­ce nu vede în­­tr’ensul garanții suficiente, că corpurile le­giuitoare nu vor fi în posibilitate ca cu u­­șurință să introducă în cetate statul-major al Evreilor. Ședința se ridică la 5 oare, anunțân­­du-se cea viitoare pe a doua zi. Varietăți. * (Aransament de N­o­e­m­­­v­r­i­e). Sunt denumiți­ de colonel: Mihaiu T­r­a­p­ș­i­a, vice-colonel în cor­pul statului-maior — totdeodată denu­mit de comandant al regimentului de artilerie principele de coroană Ru­dolf Nr. 2. — De vice-colonel: Antonie S­toi­an, maior și comandant de piață în Brood. — De maiori: George Macsim, căpitan în reg. de inf. Sachsen-Mainingen Nr. 46, trans­

Next