Telegraful Roman, 1879 (Anul 27, nr. 1-152)
1879-10-18 / nr. 122
486 Dieta Ungariei. Budapesta, 13/25 Octomvre 1870, în ședința de oli, după cele obicinuite la deschiderea ședinței, prezentă casei Eugen Pechy raportul asupra proiectului de lege despre câștigarea și perderea drepturilor civile unguresci. Se decide a se pune pe cercuri la ordinea flilei. Ministrul de comerciu Kemény aduce un proiect despre înființarea unei legături generale de vamă cu Bosnia și Brțegovina, mai departe un proiect despre arondarea în teritoriul austro-unguresc vamal a Istriei și Dalmației și cetății Brody, și a porturilor libere Martinschizza, Buccari, Portore, Zengg și Camiopago.*) Se decide a se trimite toate proiectele aceste la comisiunea pentru economia poporală. Trecând casa la ordinea țiilei desbate asupra prelungirei sau neprelungirei terminului, după care edificiele cele noue din strada radială (a capitalei) au să fie supuse impositelor. Terminându-se desbaterea cu ficsarea terminului din urmă de prelungirea scutirei de imposite pe 15 Octomvre 1880, ședința se ridică pe la 12 oare, după ce ministrul de finanțe Szapáry anunțase casei că pe Marți va presenta preliminariul pe 1880. Abia s’a uscat negreața articolului din „Istok“, în care se vorbesce cu multă siguranță despre coalițiunea de pe peninsula balcanică, și „Resboiul“ din Bucuresci vine să dea o desmințire în ceea ce priveșce România. Cel puțin așa înțelegem noi especterațiunile acestei foi din Nrul de la 15 Octomvre a. c. Eată ce știce „Resboiul“ în articulul „Agitațiele Russiei în peninsula balcanică“. Eșind din limitele mandatului ce Europa tacitamente îi încredințase *) * A se vede și „sorii ultime“ din Nr. 120, cari s’au putut lua numai într’o parte a edițiunei. Red. TELEGRAFUL ROMAN. vandalică, cu care au năvălit Valahii din munți“ au nimicit monumentul de pe câmpul pânei etc. După toate mărturisesc, că unui jurnal, care apără interesele unei națiuni, a cărei fii în număr nu neînsemnat își află așa și existență în România i se ședea mai bine să lase altora cearta pentru sau contra Jidanilor, dacă nu i dă mâna a păși pe partea acestui stat lăsând tot odată rolul de apărători ai Jidanilor acelora cari s’au pus în relațiuni cu „alianța israelită“. Nu se poate nega de altă parte că o parte însemnată a presei europene a însoțit cestiunea evreească din România ca simț de justiție apărând drepturile statului român care nu se poate lăsa a fi călcat de o clasă de oameni egoiști și periculoși. Voitorii de bine ai statului român trebuie deci numai să se bucure, că bărbății de stat ai României au solut prin resignațiune și devotament patriotic să delăture pedecile, să învingă greutățile și să creeze o lege, carea este aptă de a salva interesele României. Suntem tare aplecați a crede, că victoria patriotică de dincolo de Carpați nu este numai un eveniment în interesul culturei generale, ci este și deschiderea unei perspective în viitoria favorabilă industriei din țara noastră, care autorii articolelor și corespondențelor nu trebuia să o piardă din vedere. Sași, Maghiari sau Români, avem, credem datorință a ne interesa mai mult de cămașa noastră decât de mantaua străină, mai ales când seim, că cei din mantaua străină se insuiesc a desbrăca pe toți, câți nu aparțin rasei lor, de toate toatele, pentru liberarea popoarelor creștine din peninsula balcanică. Rusia San-Stefano, crede că sosise momentatul, când trebuia, fără scrupule, a-și afirma dorințele și a se asigura că semințele vor produce, de astădată recoltele la care ea aspiră dela marele ei Petru și pănă astăzi și pentru care de o sută șasezeci de ani stropesce cu sângele a mai bine de două milioane oameni câmpiile Balcanilor și ale Asiei mici, secând toate resursele imperiului și adăugând miliarde peste miliarde la datoria sa publică. Este vorbă de scopul, ideea sa fiesă, de a-și întinde aripele vulturului său polar, cu două capete, pănă la Bosfor și marea Egee, de a planta crucea sa pe cupola Sântei Sofii. Areopagul dela Berlin nu putu sau că nu cuteză deocamdată, a încerca să pună freu Colosului nordic a-i combate aspirațiunile, pe când el campa sub zidurile Constantinopolului, și căuta numai ca prin negociații să-i modereze pretențiile, îndată însă ce armatele Țarului părăsiră Bulgaria și Rumelia, diplomația la rândul său întră în campanie contra politicei și tendințelor slave ale oamenilor de pe marginile Nevei căutând a le spulbera forturile și fortificațiile morale ce și le ridicaseră printr’o guvernare provisorie printr’o lucrare și ședere de doi ani în acele locuri, în mijlocul unor popoare afine și credule în mărinimia sfintei Rusii, care înse în intrigă și ea, Rusia neadormită deloc și de astă dată înaintată cu mai mulți pași pe calea realizărei marei sale idei, inundă Bulgaria Rumelia, Muntenegrul, Serbia, Bosnia și Brțegovina cu inteligenții săi agenți agitatori cari la lumină sau în umbră să lucreze pentru ca să paraliseze pe cei ce vor a o descredita și să le compromită munca, căci grngia sa este îndoită în fața unei alianțe Austro-Ungară-Germană, și a relațiilor sale ce dinții înții se încoardă cu aceste două state, între cele ce acești emisari iscodiră este și așa zisa alianță a principatelor dunărene și balcanice, despre care vorbi filele trecute presa europeană, alianță desmințită astăzi însă pe care o visează și ar dori-o umana Rusie, pentru ca unite aceste state și țeri, să fie mai ușor de înhămat la marea sa biblică slavă, mai lesne de condus și de stimulat de la Petersburg, cu lungul și sfântul său cnut, în stare de proect în capul marelui Cancelar, principele Gorciacoff,— în stare de proect în capul agenților și apostolilor slavismului, — alianța nu se mai tratează astăzi, decât ca o farsă. Legendarul Muntenegru, mulțămit deocamdată, după imensele sale sacrificii, își repară forțele, își bate stâlpii nouelor sale hotare și își face bărci pentru Scutari — după ce mai dăună ai locui câtevaile în Schönbrun; — Serbia își cărpesce cojocul rupt zea în 1875 din causa sfintelor porunci de la Sfântul Petersburg: — Bulgaria, nesciind tocmai cu ce să înceapă, și deja în lupte de partid, încă nici bine își cunoasce Principele și drepturile sale," — Bosnia și Brțegovina, ocupate de regimentele austroungare, nici că sciu cine le este tata și cine mama; — care oare dintre cei trei principi, sau dintre conducătorii bandelor din munți să fi luat inițiativa acelei alianțe ? P’arsă a fost deci, și farsă ar fi idea unei astfel de alianțe astăzi. Căci, a se presupune că România ar tinde, s’ar mișca sau chiar ar răspunde la o asemenea propunere, sciind de unde vine și ce scopuri are, ar fi ridicol. încrederea noastră oarbă în cuvintele Rusiei, lealitatea și desinteresarea noastră în ultimii ani, 1876—77, prea scump ne au costat, pentru ca astăzi să cădem în astfel de curse, sau să permitem oamenilor noștri de stat a ne mai împinge în ele. Destule experiențe cu otravă au făcut cu țeara guvernanții noștri, de vr’o 14 ani încoace, fără a găsi apoi antidotele necesare, destul cu bătăile d-lor în pept, și apoi mea culpa, drept scuse pentru comiterea acestor crime, — căci crime sunt în politică greșelile, — voim de acum să vedem lucrurile de aproape, să avem garanții în mânele noastre și sub ochii noștri, că nu suntem mistificați, și nici atunci poate nu vom crede în propuneri și promisiuni princiare și diplomatice. Cât despre Sfântul Imperiu cu Siberia sa, dorim încă pentru mult timp a nu mai are cu el nimic de câștigat și de împărțit. Ne-a luat Basarabia și ne-a dat în schimb vr’o cincizeci ocale de decorații, — suntem răfuiți! Să ne fie de bine și la unii, și la alții. De,simțurile senatului din România despre cestiunea israelită. Ședința dela 10 Octomvrie. (Urmare) D. I. Strat, luând cuvântul, declară că, dacă ne am găsi în împregiurări ordinare, ar trebui ca toți într’un glas să susținem soluțiunea d-lui V. Alecsandri, care a pătruns energic în inimile noastre. Dar cestiunea ce se preseată senatului este anormală și de aceea se simte dator a vota proiectul venit de la cameră. Acest proiect, fără îndoială, nu este perfect, înse a introduce amendamente este a-l trimite din nou în examinarea camerei, este a reînnoi luptele deabia potolite și pentru că nu se scie care va fi resultatul acelor lupte, este mai politic a se primi astăzi soluțiunea dată. Făcând aceasta, oposiția din senat dă un răspuns numeroaselor acusațiuni ce i s’au făcut că ea esploatează cestiunea ca o armă de partid. Oposiția trebuie să profite de ocasiune spre a proba, că într'o asemenea cestiune nu se uită de loc la banca ministerială, ci numai la interesele țarei. Adoratorul aduce omagele sale oposițiunei din cameră, care, prin trimitatea atitudinei sale și prin resistența sa, a sorut să ne dea acest proiect. Trebuie să păstrăm un sentiment de recunoștință către acei oameni din cameră, cari au luptat a aduce acest resultat, când ne gândim la pericolul ce era să fie asupra țarei, dacă o representațiune națională mai credulă ar fi urmat pe guvern în calea pe care o desemnase. Opoziția din cameră a bine meritat de la patrie! (Aplause). D. I. Brătianu, prim-ministru, răspunde d-lui Strat, că dacă pentru d-sa este un merit, că nu ‘se uită la banca ministerială, și că va vota acest proiect fără chiar sâ-l discute, guvernul este dator să nu ridice insinuările d-lui Strat, și să nu aducă o discuție care ar pute să compromită proiectul de lege în cestiune. D. Voinov, luând cuvântul, declară că în această cestiune nu face parte din nici un grup politic, nici din opoziție, nici din guvernamentali. D-sa a fost unul din aceia, cari au combătut din toate puterile tendențele acelora, cari vreau să lase a se strecura această rasă de calomniatori. D-sa va vota contra proiectului, pentru că, după cum a vețiut că s’a petrecut lucrul, acest proiect nu dă destulă garanție, că viitorul este acoperit. S’a vădut un ministru liberal, aducând și presentând proiectul pentru resolvarea cestiunei israelite, nu în formă materială, căci s’a juris cu o dibace tactică, că țara să presente acel proiect. S’a vădut apoi persoane de stat, grupate în tabere opuse fostului guvern combătându’i tendințele și în urmă venind să formeze noul guvern. Acest guvern, prin programul seu, spunea, că nu a avut dreptate guvernul trecut, că țara nu voieste emanciparea Evreilor, și că va stărui pe lângă Europa de a nu se opune acestui sentiment al țerei. Acest program a fost aplaudat și primit de toți. A doua zi însă lucrurile s’au schimbat cu totul, și când guvernul a fost întrebat pentru ce nu s’a ținut de angajamentele scrise, el vine și ne spune, că n’a călcat de loc programul, că a țlis numai că nu trebuie categorii, dar aceea nu va să flică, că nu putem înșira o listă tot din categoriile propuse de speriat. Acest mod de interpretare este Vedem cu ochii ce este scris, și se zice că e alb când lucrul e negru, și acela care a călcat angagjamentele sale, se zice nu numai că nu le-a călcat, dar că a fost fidel acelor angagjamente! (Aplause). Mai mult decât atâta: cine n’a vădut presiunea ce se exercita asupra conscienței deputaților pentru a’și schimba votul? Era o adevărată vânătoare de deputați, întreprinsă în scopul, ca să’i silească a’și trăda votul! (Aplause). Cu toate amenințările, și măgulirile majoritatea camerei a resistat, și nu s’a îndrâsnit a se pune la vot proiectul. Spre a se evita eșecul, s’a propus căderi la pace, și din această împăciuire s’a născut proiectul votat de cameră. Oratorul mârturisește că era pentru acest proiect, însă ceea ce vede petrecându-se dela votarea lui și pănă ații îl pune iarăși în înspăimântare. D. raportor al comitetului delegaților a susținut, că între cele două proiecte nu există decât o diferență de formă și prin foaia oficioasă s’a dis, că majoritatea guvernului a triumfat, și că țara este scăpată! Mai ântâiu cum acest proiect este salvarea țerei? Și cum împacă el pe Europa, dacă nu diferă în fond de proiectul primitiv al oposițiunei? De aci se poate convinge oricine că Europa nu cerea cea ce ni se cerea de cătră ai țerei; că ea n’a voit decât modificarea art. 7 numai din punctul de vedere religios. Una din două ori aceia cari ne îndemnau să nu lăsăm ca să se prăpădească această țărișoară, și să votăm proiectul d-lor, spuneau adevărul, și atunci ei calcă ații datoria cătră patrie, dacă ne lasă să votăm acest proiect aducător de peire ori acest proiect nu aduce peirea țerei, și atunci pentru ce au fost atâtea frământări ? Ei bine, tocmai de aceasta trebuie să ne temem a vota acest proiect, pentru că se spune de persoane autorizate, că el este identic cu cel presentat de guvern. „Deși văd o mare distincțiune, dar eu sunt dator să ne tem de aceia, cari fac să dispară marile distincțiuni, și cari dovedesc că negru cu alb este tot una.“ Cine garantează, că cu acest proiect nu se va permite Evreilor să între în sînul țârei ca s’o facă să peară? Când se vede că curg la cameră câte 70 cereri evreiesci de împământenire pe ții, când se dă depeși de la d. ministru de interne cătră prefect ca să stăruie la Evrei să facă cereri de naturalizare, când vedem cum se interpretează programele ministeriale, când se zice că proiectul guvernului cu al minorităței este tot una, n’avem nici garanție, că numai într’o singură ții sute de Evrei vor fi împământeniți! Terminând, oratorul repetă că va vota contra proiectului, deoarece nu vede într’ensul garanții suficiente, că corpurile legiuitoare nu vor fi în posibilitate ca cu ușurință să introducă în cetate statul-major al Evreilor. Ședința se ridică la 5 oare, anunțându-se cea viitoare pe a doua zi. Varietăți. * (Aransament de Noemvrie). Sunt denumiți de colonel: Mihaiu Trapșia, vice-colonel în corpul statului-maior — totdeodată denumit de comandant al regimentului de artilerie principele de coroană Rudolf Nr. 2. — De vice-colonel: Antonie Stoian, maior și comandant de piață în Brood. — De maiori: George Macsim, căpitan în reg. de inf. Sachsen-Mainingen Nr. 46, trans