Telegraful Roman, 1879 (Anul 27, nr. 1-152)
1879-11-08 / nr. 131
522 TELEGRAFUL ROMAN. ba și averea sa, care respunde la toate criticele ce i se fac, Vă mulțămesc! Acest prognostic este după părerea oratorului imposibil. Țările ocupate se vor desvolta cu încetul în provincii, cari nu vor fi legate de noi, dar vor atârna de la noi încetând a ne neliniști. Primeșce în fine proiectul. A. Pulszky polemisând cu preopinentul nu primeșce proiectul, din motivele desfășurate deja. Ministrul presid. Tista e zice că nu se simte îndemnat a apăra politica orientală atăcată de nou, atât însă trebue să zică că evenimentele au dovedit în mod hotărît că periculii prorociți nu s’au împlinit nici în asâta parte, învinuirea ce ni s’au făcut că urmărim o politică rusască, s’a arătat fără temeiu. Fiesce care poate să judece astăzi cât de mici sunt, jertfele ce le am adus pentru ocupațiunea Bosniei în proporțiune cu cele ce trebueau să le aducem întrepunându-ne pentru întregimatea Turciei. Ocupațiunea a adus cu sine o receală între noi și Rusia, acel stat cu care stânga extremă voia în anul trecut să avem resboiu. Cu celelalte state raportul nostru e pocinic, îngrijirile ce s’au ivit cu privire la naționalitatea maghiară nu sunt cu temeiu. S’a zis că naționalitățile din țările ocupate ne sânt dușmane. Fiind adevărat aceasta care nu este atunci mai bine ca acele naționalități să fie sub stăpânirea noastră decât să domnească acolo nominal Turcia, în faptă însă panslavismul? învinuirea de căpetenie a lui Szilagyi este aceea că proiectul periclitează dualismul. Față cu această părere, ministrul president observă că dualismul s’ar periclita și mai tare, când s’ar institui în provinciele ocupate un guvern neatârnator de guvernele actuale ale monarhiei (prin aceasta s’ar pune temeiul la trialism) decât prin proiectul actual care dă administrațiunea în mânile ministeriului comun prin urmare la un organ legal. Principiul fundamental al dualismului este scutit, căci proiectul nu admite un novum. Recomandă în fine adoptarea proiectului. Cătră sfârșitul ședinței a făcut E. Simonyi două înterpelațiuni. Prin înterpelațiunea primă înterpelatorul întreabă pe ministrul de finanțe dacă este adevărată faima, că dânsul a provocat pe deputatul Pázmándy la duel și află ministrul duelul compatibil cu posițiunea sa? Prin a doua înterpelațiune E. Simonyi întreabă pe guvernul întreg dacă este mulțumit cu răspunsul dat de ministrul Szapáry deputatului Pázmándy și dacă află compatibil cu responsabilitatea ministerială ? în ședința dela 13 Noemvre se autentică protocolul ședinței trecute și se notifică esibitele. După aceasta presidiul aduce la cunoșciință că la 19 eur. fiind lina onomastică a Majestății Sale Reginei se va ține un servit diresc. Presidiul se însărcinează a esprima felicitările omagiale ale camerei de ministeriu. Mai departe anunță presidiul că la 15 eur. va urma renunțarea solemnă la tron a arhiducesei, Alteța Sa Maria Cristina. Miniștrii unguresci și presidenții ambelor camere vor asista ca martori la acel act solemn. La ordinea filei se continuă desbaterea generală asupra proiectului despre Bosnia. Ig-Holly constată că Ungaria se află aici într’o stare mai tristă decât pe timpul absolutismului, căci atunci țara a avut a se lupta cu un dușman declarat pe față, dar astăzi are a se lupta cu dușmanii cari o atacă pe turiștii. Cât pentru proiectul din disteusiune acesta e o înșelăciune declarată, o amăgire. Respinge în sine proiectul. D árdag primeșce proiectul pentru că nu vatămă constituțiunea, ci statoresce numai un modus vivendi între marginele constituțiunei. După Mandel și Mariassy ia cuvântul contele Apponyi. Oratorul se întoarce, după unele rectificări contra argumentelor de cari s’a folosit ministrul presid. Tisza. Acesta a zis că spesele de ocupațiune sânt neînsemnate în proporțiune cu cele ce ni le ar fi împus politica recomandată de oposițiune și că periculii prevestiți nu s’au împlinit. Cât pentru spese observă că dăcă politica orientală nu s’ar fi condus după arbitriul guvernului ci după părerile oposițiunei din primele momente, isbucnirea catastrofei se putea împedeca și fără resboiu, pe cale diplomatică. (Aplaus viu în stânga). Dar chiar acceptând punctul de mânecare al guvernamentalilor, ce moment îndreptățeste pe ministrul presid, a afirma că cele 140 milioane ce ni le au impus ocupațiunea, representă măsura deplină a sarcinelor ce le va ave monarhia din politica de ocupațiune? (Aplaus în stânga). Cât pentru periculi este prea de timpuriu alice că am trecut preste toți periculii, nu a putut să’și Ministrul president aleagă un moment mai slab pentru asemenea afirmațiune decât presentândune în același timp un proiect de lege care cuprinde în sine togma un pericol însemnat din cele ce s’au prevestit. (Aplaus viu în stânga). Oratorul arată apoi că ministrului presid. nu îi a succes a resturna argumentele lui Szilágyi relativ la controla parlamentară și constată că ministerial unguresc într’adever are numai un vot consultativ. Oratorul a așteptat de la ministrul president o declarațiune hotărîtă cu privire la trei întrebări. Întâia o părere precisă asupra raporturilor de stat, împregiurarea, că conducerea administrațiunei în Bosnia este transpusă la guvernul comun și la delegațiuni, este ea emanațiunea art. XII, 1867 sau un cerc nou de activitate, creat prin instituțiunile cuprinse în proiectul de față? Este o mare deosebire între aceste două cașuri: în cazul prim casa adeaptă cu proiectul de lege și principiul că se pot transpune ministeriului comun și delegațiunilor afară de agendele numerate taxativ în legea de la 1867 și alte afaceri, simplu pe calea interpretațiunei legale și fără de a mai aduce vreo lege nouă, în cazul al doilea casa ar lua o disposițiune necorectă. A doua declarațiune ce a așteptat-o oratorul dela ministrul president, este normarea exactă a cercului de activitate ce li se dă diregătorielor și instituțiunilor esistente deja în monarhie cu privire la administrarea Bosniei. Nici proiectul nici motivarea nu cuprinde o asemenea normare exactă. A treia declarațiune ce s’a așteptat de la guvern, este ca el să fi desfășurat în trăsături principale organisațiunea Bosniei de pănă acum și cea viitoare. Și aceasta o află oratorul de lipsă nu pentru că ar voi ca această organisațiune să se stabilească de legislativă, ci pentru că proiectul de lege dă unei diregătorii un cerc de activitate relativ la organisare. Dacă proiectul împuternicesce pe guvernul comun să organiseze administrațiunea Bosniei și Brțegovinei cu votul consultativ al ambelor guverne, trebuie să se im modul cum va efectua acest organ împuternicirea. Când am încuviințat 500.000 fl. pentru institutul de credit funciar pe suma proprietarilor mici, guvernul nu a presentat cu proiectul deodată și statutele ca să st im pentru ce votăm suma cerută. Acum însă când e vorba de transmiterea unor drepturi suverane însemnate la un oficiu nu s’a aflat de lipsă să nu se facă cunoscut cum va precede acest organ. Oratorul constată, că în formațiunile sale despre Bosnia le are din isvoare private, în fine sprijinesce proiectul de resoluțiune substernat de Szilágyi, în ședința de la 14 Noemvre continuându-se desbaterea generală asupra proiectului de lege despre Bosnia la cuvântul deputatul Col. Tors spre a constata că proiectul în desbatere alterează în faptă legea fundamentală de la 1867. Stânga extremă, de care se ține oratorul, vede în legea dela 1867 o spărtură în constituțiunea de o mie de ani a țărei, o spărtură, prin care voesc contrarii se contramandeze calul troian al absolutismului. Astăzi e încă prea mică spărtura și calul prea mare. (Aplaus și ilaritate în stânga), dar legi, cum e și cea de față, sânt de natură a lărgi spărtura. în fine oratorul se declară pentru proiectul de resoluțiune al lui E. Simonyi. E. Hodossy admite că cu tratatul de la Berlin am primit și datorința de a ne îngriji de administrarea Bosniei și a Brțegovinei, întrebarea e deci numai, că cum să ne îngrijim. Trebue să avem în vedere, ca disposițiunile ce le luăm să corespundă dreptului nostru de stat, prevederei politice și oportunității. Oratorul constată că proiectul în desbatere nu corespunde în nici o direcțiune. „Non verba legum sedvim ac potestatem“ acest proverb este adevărat. Voind a judeca, dacă acest proiect corespunde art. XII, 1867, trebue să-i cunoascem scopul, spiritul și direcțiunea. Națiunea ungară se luptă de secuii contra unei puteri centrale care s’a opintit mereu a ne nimici independența de stat, dreptul nostru constituțional, sau a nu se restringe cel puțin și a’și lărgi sfera puterei sale. Această luptă seculară s’a desvoltat în 1848 într’o luptă cu armele, care s’a sfârșit în defavorul nostru. Oratorul arată apoi că la 1861 și 1867 națiunea maghiară punându-se pe terenul luptei legale, în fine s’a alăturat la principiele partidei deakiste care a stabilit prin art. XII, 1867 după resort, cari afaceri se țin de organele comune și cari nu, prin urmare ce nu am dat acestor organe comune, ni-a remas reservat exclusiv nouă. Stând astfel lucrurile nu se poate zice, că proiectul de față corespunde legei dela 1867. Efectul bun sau rău atârnă dela modul cum se esecută o lege. Oratorul trebue să constate cu părere de râu, că guvernul precede cu dreptul constituțional de la tratatul din Berlin încoace într-o direcțiune contrară. Oricum vom întoarce lucrul, administrațiunea trebue să se țină de guvernul statului nostru, și să stea sub controla legislativei. Proiectul de față nu corespunde nici prevederei politice, căci și aceasta cere ca administrațiunea în Bosnia să fie sub control a legislativei. Guvernul numai trei ținte poate să aibă dinaintea ochilor. Sau voiesce să facă acolo ordine și apoi să restitue provinciele la Turcia, sau voiesce să le facă atârnătoare de Austro-Ungaria sau în fine voiesce a le anecsa. Oricare va fi intențiunea guvernului noi trebue să avem o influență efectivă asupra acelor provincii, dacă e vorba de o misiune în orient, și această influență o poate exercita guvernul nostru pe lângă controla legislativei mai bine decât guvernul comun, în fine respinge proiectul de lege. A mai vorbit dep. Molnár și Lang pentru primirea proiectului, iar Mocsáry pentru respingere. Acest din urmă a caracterisat punctul de vedere al stângei extreme, din care face parte, cu cuvintele: „Defendam esse“. Cătră sfârșitul ședinței respunde ministrul de finanțe Szapáry la înterpelațiunea lui E. Simony în causa cunoscută cu dep. Pázmándy. Ministrul crede, că această causă e resolvită prin respunsul seu anterior și se roagă a se lua la cunoșcință acest răspuns. Simonyi nu e mulțămit cu răspunsul dar casa îl ia spre selință. Tot în această ședință a răspuns ministrul presid. Tista la a doua înterpelațiune a lui E. Simonyi tot în această causă. Ministrul presid.lice că guvernul n’are ce respunde căci afacerea e aplanată deja. Interpelatorul nu e mulțămit cu răspunsul, dar casa îl ia spre seiință. Cu aceasta se închide ședința. Corespondente particulare ale „Telegrafului Român.” Brașov 24 Oct. 1879. Domnule Redactor! Adunarea cercuală a desp.t al Asociațiunei Transilvaniei pentru cultura și literatura poporului român ținută la Herman în anul trecut a fost hotărît între alte, a se așterne comitetului Asoc. Transilvaniei în Sibiiu vorbirea d-lui Bart. Baiulescu ținută la această adunare și a o publica. Asemenea a fost hotărît că propunerea d-lui Baiulescu să fie recomandată de comitetul despărțământului I: „ca comitetul Asoc. Transilvaniei să îndemne promovarea meseriilor între Români și mai mult, apoi să propună adunărei generale a Asociațiunei înființarea unei sau mai multor școale de meserii „Ateliere.“ Un comitet al Asociațiunei Transilvaniei a reîntors propunerea despărțământului pentru că să înainteze un plan. Despărțământul în adunarea sa generală ținută în 14 Oct. a. c. la Săcele a primit acest plan propus de comitetul despărțământului. Pentru că aceste sânt nișce afaceri, cari ating interesul tuturor vi le comunic spre publicare în prețuita foaie ce redigeați. O vorbire asupra meseriilor la Români de B. Baiulescu ținută la adunarea gen. a desp. I în Herman. Domnilor! In o asemenea adunare ziceam acum trei ani aceste: „Pre când ne hotărîm a respândi învățătura la fiii națiunei române, pre când iisuim a ne cultiva, a ne lumina, pentru că e nesuferit întunerecul; pe atunci trebue să vedem, ca lumina ce o dăm să nu remânâ subt obroc, ci ca să lumineze tuturor, pentru că să înainteze. Pre când este foarte de lipsă ca neîncetat să arătăm poporului nostru modul înaintărei și înflorirei agriculturei, grădinilor, economiei de câmp și de vite, pentru că sânt mijloacele prin cari își agoniseșce hrana de toate zilele; pe atunci trebue să judecăm bine, ca agoniseala aceasta să nu se ducă pre alte lipse, să nu treacă paralele într’alte mâni, din cari nu mai trec înderăr la poporul nostru. Astăzi cuteza zice, Românul cheltuesce mai mult decât câștigă și de aceasta el propășeșce cătră sărăcie. El sperează adevărat câte puțin, că n’are mult și poate mai rar decât alții, însă totuși averea lui se subție și el înaintează cătră ruină. Ce vinde Românul? Ce câștigă el? Vinde câte o vită și câștigă puține bucate și fân din economia câmpului și în rare locuri câte puține lemne. Față cu acest mic câștig să vedem ce cumpără ? Cumpără toate necesitățile pentru îmbrăcăminte de la tălpi pănă la creșcet. Pe toate uneltele de casă și de câmp trebue să dea bani. Așa este! Dacă îi trebue cisme, de are lipsă de curea de șerpar, de ’i lip-