Telegraful Roman, 1879 (Anul 27, nr. 1-152)
1879-08-02 / nr. 89
Nr. 89. Sibiiu, Joi, 2 August v. 1879. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la: Administrațiunea tipografiei archidiecesane, Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarhie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 8 fl. ți la espedițiunea de inserțiuni Adolf Steiner la Hamburg (Germania). Corespondențele sünt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 37. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. Anul XXVII. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 16 cr. rendul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. FOIȚA. Esposițiunea de la Paris.Urmare: VIII. Prin Germania vestică și sudică, împregiuirea Strassburgului. — Mare Ducatul Baden , Pădurea Teagră, Baden-Baden, în Valea Murg, Carlsruhe, Würtenberga, Stuttgart, Țara Șvabilor, Esslingen, Hohenstaufen, pe culmea Alpilor Șvabiei, Ulm, — Bavaria , de-a lungul Dunărei, Augsburg, Țara Turiei, München. Orașul Baden are numai 12,000 locuitori stabili, precând numărul oaspeților băilor de acolo se urcă câteodată la 45,000. Puțini din publicul cetitoriu se vor afla, cari încă nu cunosc acest oraș vestit, parte pentru apele sale minerale, parte pentru jocul de cărți ce acolo este în mare floare. Apele conțin sulfur, sare și alaun, au o temperatură de 37—54 ° K. și se adună din 13 isvoare în cantitate de circa 750,000 litre în 24 oare. Ca ceva curios amintesc, că arendatorul jocurilor de cărți plătesce anual o contribuție de 150—200 mii fl. Revista politică. Sibiiu, în 1 August. Din descrierile cele multe cum a fost întâlnirea monarhului nostru cu monarhul Germaniei la Gastein, ne atrag deosebit atențiunea cuvintele monarhului nostru adresate principilor Schwarzenberg și principelui Rohan. Maj. Sa, șlice „P. St.“ să fie întâmpinat în 9 Aug. dimineața pe principii numiți cu cuvintele: „Ve aduc cilor o solie îmbucurătoare: în cel mai de-aproape senat imperial, Bohemia va fi cu desăvârșire representată.“ Contele Taaffe, se vede, că a făcut ce a făcut în tăcere și a câștigat oposițiunea celtică pentru „Reichsrab,“ cu ce preț încă nu se scie. Destul că peatra constituțională a început în Austria a se rostogoli, unde se va opri și va lăsa neatinse concepțiunile epocei dualistice nu o putem sei încă. Totul se termuresce pănă acum la temeri și la speranțe. Temerile sânt de astădată în Ungaria. Aceste se încep cu o scrie a lui „P. L1.“ despre care afirmă însuși a o ava dintr’o parte, a cărei înformațiuni sunt afară de ori ce îndoială și a cărei importanță în momentele de față ocupă locul cel dintâiu. Scrrea culminează într’aceea, că mergerea lui Andrássy la Terebes nu însemnează un concediu, ci introducerea la retragerea definitivă de la conducerea afacerilor externe „P. LI.“, deși are unele date care’l întăresc în veritabilitatea seriei de mai sus, precum anunțarea cuartitelor partidelor ce locuiesc în palatul contelui Andrássy din Buda și adaptarea palatului pentru locuința contelui, „față cu nedefinita perspectivă, ca să nu-i zică plină de nedumeriri, sperează că în cele din urmă scirea tot nu se va adeveri.“ Speranța pariului ni se pare foarte subțirică, căci dacă ar fi astfel „P. L1.“ ar da o demințire cât pe colo și o înfruntare categorică celui ce a cutezat a răspândi faime de aceste. Un alt semn că scrrea conține verosimilitate este altă scrie ce nu o aduce „Pesti Hírlap,“ că ministeriul unguresc a decis, ca de aci înainte corespondența cu ministeriul comun să se poarte în limba maghiară. Măsura aceasta o consideră lumea, și cu drept cuvânt, de un feliu de apărare contra unui ministru de externe, care n’ar cunoasce limba maghiară. Mai desperată este presa oposițională maghiară. Ea nu se teme că va căda Andrássy, ceea ce doresce și pe lângă ce stăruiesce, ci se teme că Ungaria va perde însemnătatea ei ca stat. „Acum, țlice „Magyarország“, urmează o epocă cu mult mai însemnată, o problemă cu mult mai importantă, care va lovi în sfera autonomiei constituționale a Ungariei și în supremația națională? „Közvélemény“ este pregătită pentru toate eventualitățile surprinzătoare față cu ferberea cea neîncetată a naționalităților, cănd între dânsele, când în direcțiune centrifugală. Politica cea înaltă, care conduce afacerile monarhiei, s’a arătat păgubitoare și pernicioasă pentru statul ungar, care este o constelațiune artificială față cu popoarele din monarhie.“ „Cestiunea naționalităților este și remâne călcâiul lui Achil in politica noastră. De dinafară ne încungiură 94 milioane de Romani, 94 milioane de Germani și 92 milioane de Slavi, între cele 15 milioane locuitori ai Ungariei 8 (numai ?) milioane sânt nemaghiari, între 11/2 milioane de copii cari cercetează scoalele, 750,000, va săz’că abia jumătate, vorbesc unguresce, și numai în 5500, între 15,400 scoale poporale, se propune unguresce. In împregiurările noastre de cultură, materiale și spirituale nu găsim multă mângăere.“ „între astfel de împregiurări față cu referințele noastre sociale, vom ajunge — în urma mexorabilelor legi naturale — acolo, unde au ajuns Polonia și Turcia, cu atât mai vârtos, cu cât multele — și dacă considerăm, că mulțimea servitorilor din șalele de joc încă capătă salarii însemnate și că arendatorul cu toate acestea și face o avere colosală, putem să ne închipuim ușor, ce sumă colosală trebue să piardă publicul la banca de joc în Baden! „Rouge-et-Noir,“ Roșu și Negru, (un joc de cărți) și „Roulette“ (un joc cu discul de învârtit) sunt cele mai ușcate și blăstămate jocuri hazardice ce prosperează în Baden! Din operele lui Uhland vor șei mulți, că lângă Baden se află ruinele castelului, „Alt-Eberstein“ ce odinioară a fost un turn roman, împăratul Otto I, neputând ocupa cu forța acest castel, învita pe contele de Baden să participe la fournierul și bănicul de la Speyr, pentru ca astfel amicii împăratului să poată asalta fortul în absența contelui. Dar fata împăratului, dansând cu contele, îl avisa de timpuriu despre intențiunea inimicilor sei. Deci contele se reîntoarse cu grabă la fort și’l apăra cu atâta bravură, cât împăratul fu silit se încheie pace cu dânsul și să-i dea fata de soție, elemente centrifugale vor grăbi procesul acesta.“ Remediul la toate aceste „Közvélemény“ îl află în venirea lui Kossuth acasă!! Presa din Viena vorbesce despre retragerea lui Andrássy aproape ca de un fapt împlinit. în parte se bucură de schimbarea care să se facă cu portretul esternelor. „N. fr. Pr.“ zice că partida liberală nemțască dacă are să fie supărată de ceva cu privire la schimbarea ministeriului de externe, va fi, că schimbarea se face prea târziu. Și în străinătate se ocupă presa cu retragerea contelui Andrássy. „Tagblatt“ din Berlin zice: „Scrrea aceasta și aici în Germania va stârni interesul cel mai viu. Deși în momentul acesta dăm crezământul cel mai mare versiunei, care presentează dorința contelui Andrăssy de-a se retrage, ca o presiune spre a ajunge anumite scopuri în Hofburgul din Viena, în fața constelațiunei actuale din Austro-Ungaria nu este eschisă posibilitatea, că amenințarea contelui Andrăssy să-și piardă impresiunea și contele Andrăssy să cadă. Noi aici în Germania vom deplora sincer căderea contelui Andrăssy, drept de o victorie momentană a reacționarei partide militare și de curtea din Viena și vom perde în conducătoriul de acum al politicei austro-ungare un amic probat și demn de încredere al Germaniei, fără să stim ce ne va aduce următoriul lui — anevoie ceva bun.“ „Deutsche Zig“ nu’și uita și de probabilii următori ai contelui Andrássy. Aceasta vorbește de contele Szechen, Potocki, Carolyi, Zichy, de bar. Hübner, de Mollinăry, principele Metternich, bar Haymerle și de contele Trautmannsdorf. Dincolo de Laita, ne spune o telegramă dela Viena, că agi ată să se publice în „W. Zig“ un autograf împărătesc de la München 10 August, prin care împăratul primește I Meditând asupra acestor reminiscențe istorice, trenul ne duce presteriul „Murg“ și sosim la orășelul „Rastadt,“ odinioară reședința Markgrafilor de Baden și vestit prin pacea de la 1714 ce s’a încheiat între Francia și Austria și sfârși lupta pentru ereditatea tronului Spaniei. La Rastadt se află pe o colină un castel imposant, al cărui punct cel mai înalt e format de statua aurită a lui Jupiter, înălțimile munților Pădurei Negre încep a se perde în depărtare și de aici încolo orizontul e mărginit spre dreapta de munții valea Murg. Trecând încă prin două stațiuni neînsemnate, sosim la orășelul „Ettlingen,“ ce are multe fabrici de hârtie și tecstile, apoi ne apropiem de „Carlsruhe.“ înainte de a întră în gara de la Carlsruhe, vedem în stânga o fabrică colosală de mașini și lângă gară statua ministrului de stat Winter. Carlsruhe, capitala Mare-Ducatului Baden, are circa 35.000 locuitori, și zace aproape de Rhin, la marginea unei păduri frumoase, demisiunea ministeriului cislatian întreg și însărcinează pe contele Taaffe cu compunerea altui cabinet. Din Seraievo se telegrafează că pertratările cu Husni-pașa în privința ocupărei Novibazarului sânt sisstate. Afacerea „Arab-Tabia“ care n’a dat pace diplomației nici în timpul sesonului mort, este aproape de deslegare. Rusia se înclină spre propunerile făcute din partea Austro- Ungariei și se va supune și decisiunei majorității din comisiune. Se speră așadară, că conflictul pendent între Rusia și România se va delătura și Europa va ave cu o cestiune mai puțin. Diarele Vieneze despre focul din Saraievo. Afară de „N. fr. Pr.“ toate Ziarele vieneze de duminecă se ocupă cu nenorocirea ce a ajuns capitala Bosniei. Toate Z c; catastrofa aceasta nu va schimba întru nimica politica austro-ungurească din orient; din contră guvernul central va fi mai cercumspect și va căuta să prevină toate dificultățile. „Presse“ scrie între alte următoarele : „ Stăm înaintea unei cestiuni, ce ne dă ansă la o aprocare foarte anevoioasă Bosnia și Brțegovina, în puterea tratatului de la Berlin și după cuprinsul unei convențiuni încheiate cu vre-o câteva luni înainte sânt încă supuse suveranității Porții și încredințate numai administrațiunei austroungureșci pe timp nehotărît. Cine să supoarte acum cheltuiala causată în timpul din urmă de focul din Seraievo așa de pe neașteptate, cine să îngrijiască de reedificarea edificiilor publice, de punerea în lucrare a nouei întocmiri ce se va arăta de lipsă a stradelor ș. a.? în sensul hotărîrilor parlamentelor din Austria și Ungaria guvernul anevoie se va împretini cu idea de-a face nouă învestițiuni în Orașul e frumos, modern, are multe monumente și edificii monumentale, iar planul seu e de forma unui eventail (receritoriu), al cărui cap e format de un castel imposant, de la care se depart stradele cu tot atâte raze. De la Carlsruhe ajungem în câteva minute la „Durlach,“ cu 7000 locuri, vechia capitală a țarei „Baden-Durlach.“ Aoi vedem pe „Thurmberg“ un turn astronomic, ce predominează întreg ținutul. Trenul parcurge valea fertilă a râului „Pfinn,“ unde’s mai multe stațiuni mici, apoi străbatem aripile nordice ale Pădurei Negre și sosim la „Pforzheim,“ un oraș comercial cu multe fabrici de aur și argint și 20.000 locuitori. Urmează stațiunea „Enz“ și dincolo de aceasta trecem granița badensă. Sosim la „Mühlach,“ prima stațiune în „Wartenberg.“ Regiunea este aci fertilă și tot odată frumoasă; în stânga se încântă grupele colinelor paduroase. La „Bietigheim“ trenul ajunge la riul Enz și descriind un semicerc mare deasupra.