Telegraful Roman, 1879 (Anul 27, nr. 1-152)

1879-08-02 / nr. 89

Nr. 89. Sibiiu, Joi, 2 August v. 1879. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la: Administrațiunea tipografiei archidiecesane, Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarh­ie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 8 fl. ți la espedițiunea de inserțiuni Adolf Steiner la Hamburg (Germania). Corespondențele sünt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 37. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. Anul XXVII. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 16 cr. rendul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. FOIȚA. Esposițiunea de la Paris.­­Urmare­: VIII. Prin Germania vestică și sudică, împregiuirea Strassburgului. — Mare Ducatul Baden , Pădurea­­ Teagră, Baden-Baden, în Valea Murg, Carls­­ruhe, Würtenberga, Stuttgart, Țara Șvabilor, Esslingen, Hohenstaufen, pe culmea Alpilor Șvabiei, Ulm, — Ba­varia , de-a lungul Dunărei, Augsburg, Țara Turiei, München. Orașul Baden are numai 12,000 locuitori stabili, precând numărul oas­peților băilor de acolo se urcă câte­odată la 45,000. Puțini din publicul cetitoriu se vor afla, cari încă nu cu­nosc acest oraș vestit, parte pentru apele sale minerale, parte pentru jo­cul de cărți ce acolo este în mare floare. Apele conțin sulfur, sare și alaun, au o temperatură de 37—54 ° K. și se adună din 13 isvoare în c­antitate de circa 750,000 litre în 24 oare. Ca ceva curios amintesc, că aren­datorul jocurilor de cărți plătesce a­­nual o contribuție de 150—200 mii fl. Revista politică. Sibiiu, în 1 August. Din descrierile cele multe cum a fost întâlnirea monarh­ului nostru cu monarh­ul Germaniei la G­a­s­t­e­i­n, ne atrag deosebit atențiunea cuvintele monarh­ului nostru adresate princi­pilor Schwarzenberg și principe­lui Rohan. Maj. Sa, șlice „P. St.“ să fie întâmpinat în 9 Aug. dimineața pe principii numiți cu cuvintele: „Ve a­­duc cilor o solie îmbucură­toare: în cel mai de-aproape senat imperial, Bohemia va fi cu desăvârșire representată.“ Contele Taaffe, se vede, că a făcut ce a făcut în tăcere și a câștigat opo­­sițiunea celtică pentru „Reichsrab­,“ cu ce preț încă nu se scie. Destul că peatra constituțională a început în Au­stria a se rostogoli, unde se va opri și va lăsa neatinse concepțiunile epo­­cei dualistice nu o putem sei încă. Totul se termuresce pănă acum la temeri și la speranțe. Temerile sânt de astădată în Un­garia. Aceste se încep cu o scrie a lui „P. L1.“ despre care afirmă însuși a o ava dintr’o parte, a cărei înfor­­mațiuni sunt afară de ori­ ce îndoială și a cărei importanță în momentele de față ocupă locul cel dintâiu. Scrrea culminează într’aceea, că mergerea lui Andrássy la Terebes nu însemnează un concediu, ci introducerea la retragerea definitivă de la conducerea afacerilor externe „P. LI.“, deși are unele date care’l în­tăresc în veritabilitatea seriei de mai sus, precum anunțarea cuartitelor par­tidelor ce locuiesc în palatul contelui Andrássy din Buda și adaptarea pala­tului pentru locuința contelui, „față cu nedefinita perspectivă, ca să nu-i zică plină de nedumeriri, sperează că în cele din urmă scirea tot nu se va adeveri.“ Speranța pariului ni se pare foarte subțirică, căci dacă ar fi astfel „P. L1.“ ar da o demințire cât pe colo și o înfruntare categorică celui ce a cutezat a răspândi faime de aceste. Un alt semn că scrrea conține verosimi­litate este altă scrie ce nu o aduce „Pesti Hírlap,“ că ministeriul ungu­resc a decis, ca de aci înainte cores­pondența cu ministeriul co­mun să se poarte în limba maghiară. Măsura aceasta o consi­deră lumea, și cu drept cuvânt, de un feliu de apărare contra unui ministru de externe, care n’ar cunoasce limba maghiară. Mai desperată este presa oposi­­țională maghiară. Ea nu se teme că va căda Andrássy, ceea ce doresce și pe lângă ce stăruiesce, ci se teme că Ungaria va perde însemnătatea ei ca stat. „Acum, țlice „Magyarország“, ur­mează o epocă cu mult mai însem­nată, o problemă cu mult mai impor­tantă, care va lovi în sfera autono­miei constituționale a Ungariei și în supremația națională? „Közvélemény“ este pregătită pentru toate eventua­litățile surprinzătoare față cu ferbe­­rea cea neîncetată a naționalităților, cănd între dânsele, când în direcțiune centrifugală. Politica cea înaltă, care conduce afacerile monarh­iei, s’a ară­tat păgubitoare și pernicioasă pentru statul ungar, care este o constelațiune artificială față cu popoarele din mo­narh­ie.“ „Cestiunea naționalităților este și remâne călcâiul lui Achil in politica noastră. De dinafară ne încun­­giură 94 milioane de Romani, 94 mi­lioane de Germani și 92 milioane de Slavi, între cele 15 milioane locuitori ai Ungariei 8 (numai ?) milioane sânt nemaghiari, între 11/2 milioane de co­pii cari cercetează scoalele, 750,000, va să­z’că abia jumătate, vorbesc unguresce, și numai în­­ 5500, între 15,400 scoale poporale, se propune unguresce. In împregiurările noastre de cultură, materiale și spirituale nu găsim multă mângăere.“ „între astfel de împregiurări față cu referințele noastre sociale, vom ajunge — în urma m­exorabilelor legi naturale — acolo, unde au ajuns Polonia și Turcia, cu atât mai vârtos, cu cât multele — și dacă considerăm, că mulțimea servitorilor din șalele de joc încă ca­pătă salarii însemnate și că arenda­­torul cu toate aceste­a și face o avere colosală, putem să ne închipuim ușor, ce sumă colosală trebue să piardă publicul la banca de joc în Baden! „Rouge-et-Noir,“ Roșu și Negru, (un joc de cărți) și „Roulette“ (un joc cu discul de învârtit) sunt cele mai ușcate și blăstămate jocuri hazardice ce pros­­perează în Baden! Din operele lui Uhland vor șei mulți, că lângă Baden se află ruinele castelului, „Alt-Eberstein“ ce odinioară a fost un turn roman, împăratul Otto I, neputând ocupa cu forța acest castel, în­vita pe contele de Baden să parti­cipe la fournierul și bănicul de la Speyr, pentru ca astfel amicii împăratului să poată asalta fortul în absența conte­lui. Dar fata împăratului, dansând cu contele, îl avisa de timpuriu despre intențiunea inimicilor sei. Deci contele se reîntoarse cu grabă la fort și’l a­­păra cu atâta bravură, cât împăratul fu silit se încheie pace cu dânsul și să-i dea fata de soție, elemente centrifugale vor grăbi pro­cesul acesta.“ Remediul la toate aceste „Köz­vélemény“ îl află în venirea lui Kos­suth acasă­!! Presa din Viena vorbesce despre retragerea lui Andrássy aproape ca de un fapt împlinit. în parte se bu­cură de schimbarea care să se facă cu portretul esternelor. „N. fr. Pr.“ zice că partida liberală nemțască dacă are să fie supărată de ceva cu pri­vire la schimbarea ministeriului de externe, va fi, că schimbarea se face prea târziu. Și în străinătate se ocupă presa cu retragerea contelui Andrássy. „Tag­blatt“ din Berlin zice: „Scrrea acea­sta și aici în Germania va stârni in­teresul cel mai viu. Deși în momentul acesta dăm crezământul cel mai mare versiunei, care presentează dorința contelui Andrăssy de-a se retrage, ca o presiune spre a ajunge anumite sco­puri în Hofburgul din Viena, în fața constelațiunei actuale din Austro-Un­garia nu este eschisă posibilitatea, că amenințarea contelui Andrăssy să-și piardă impresiunea și contele Andrăssy să cadă. Noi aici în Germania vom deplora sincer căderea contelui An­­drăssy, drept de o victorie momen­tană a reacționarei partide militare și de curtea din Viena și vom perde în conducătoriul de acum al politicei austro-ungare un amic probat și demn de încredere al Germaniei, fără să stim ce ne va aduce următoriul lui — anevoie ceva bun.“ „Deutsche Zig“ nu’și uita și de probabilii următori ai contelui An­­drássy. Aceasta vorbește de contele Szechen, Potocki, Carolyi, Zi­chy, de bar. Hübner, de Molli­­năry, principele Metternich, bar­ Haymerle și de contele Traut­­mannsdorf. Dincolo de Lai­ta, ne spune o telegramă dela Viena, că agi ată să se publice în „W. Zig“ un autograf împărătesc de la München 10 Au­gust, prin care împăratul prim­eș­te I Meditând asupra acestor reminis­cențe istorice, trenul ne duce preste­riul „Murg“ și sosim la orășelul „Rastadt,“ odinioară reședința Mark­­grafilor de Baden și vestit prin pacea de la 1714 ce s’a încheiat între Fran­cia și Austria și sfârși lupta pentru ereditatea tronului Spaniei. La Rastadt se află pe o colină un castel imposant, al cărui punct cel mai înalt e format de statua aurită a lui Jupiter, înălțimile munților Pădurei Ne­gre încep a se perde în depărtare și de aici încolo orizontul e mărginit spre dreapta de munții valea Murg. Trecând încă prin două stațiuni ne­însemnate, sosim la orășelul „Ettlin­gen,“ ce are multe fabrici de hâr­tie și tecstile, apoi ne apropiem de „Carl­sruhe.“ înainte de­ a întră în gara de la Carlsruhe, vedem în stânga o fabrică colosală de mașini și lângă gară sta­tua ministrului de stat Winter. Carls­ruhe, capitala Mare-Ducatului­ Baden, are circa 35.000 locuitori, și zace a­­proape de Rhin, la marginea unei pă­duri frumoase, demisiunea ministeriului cis­­latian întreg și însărcinează pe contele Taaffe cu compunerea altui cabinet. Din Seraievo se telegrafează că pertratările cu Husni-pașa în privința ocupărei Novibazarului sânt sisstate. Afacerea „Arab-Tabia“ care n’a dat pace diplomației nici în tim­pul sesonului­ mort, este aproape de deslegare. Rusia se înclină spre pro­punerile făcute din partea Austro- Ungariei și se va supune și decisiu­­nei majorității din comisiune. Se speră așa­dară, că conflictul pendent între Rusia și România se va delătura și Europa va ave cu o cestiune mai puțin. Diarele Vieneze despre focul din Saraievo. Afară de „N. fr. Pr.“ toate Zia­­rele vieneze de duminecă se ocupă cu nenorocirea ce a ajuns capitala Bos­niei. Toate Z­ c; catastrofa aceasta nu va schimba întru nimica politica austro-ungurească din orient; din con­tră guvernul central va fi mai cercum­­spect și va căuta să prevină toate di­ficultățile. „Presse“ scrie între alte urmă­toarele : „ Stăm înaintea unei cestiuni, ce ne dă ansă la o aproc­are foarte a­­nevoioasă Bosnia și Brțegovina, în pu­terea tratatului de la Berlin și după cuprinsul unei convențiuni încheiate cu vre-o câteva luni înainte sânt încă supuse suveranității Porții și încredin­țate numai administrațiunei austro­­ungureșci pe timp nehotărît. Cine să supoarte acum cheltuiala causată în timpul din urmă de focul din Sera­ievo așa de pe neașteptate, cine să îngrijiască de reedificarea edificiilor publice, de punerea în lucrare a nouei întocmiri ce se va arăta de lipsă a stradelor ș. a.? în sensul hotărîrilor parlamentelor din Austria și Ungaria guvernul anevoie se va împretini cu idea de-a face nouă învestițiuni în Orașul e frumos, modern, are multe monumente și edificii monu­mentale, iar planul seu e de forma unui eventail (receritoriu), al că­rui cap e format de un castel impo­sant, de la care se depart stradele cu tot atâte raze. De la Carlsruhe ajungem în câte­va minute la „Durlach,“ cu 7000 locuri, vechia capitală a țarei „Baden-Dur­­lach.“ Aoi vedem pe „Thurmberg“ un turn astronomic, ce predominează în­treg ținutul. Trenul parcurge valea fertilă a râului „Pfinn,“ unde’s mai multe stațiuni mici, apoi străbatem a­­ripile nordice ale Pădurei Negre și sosim la „Pforzheim,“ un oraș comer­cial cu multe fabrici de aur și argint și 20.000 locuitori. Urmează stațiunea „Enz“ și din­colo de aceasta trecem granița ba­­densă. Sosim la „Mühlach,“ prima sta­țiune în „War­ten­ber­g.“ Regiunea este aci fertilă și tot odată frumoasă; în stânga se încântă grupele colinelor paduroase. La „Bie­tigheim“ trenul ajunge la riul Enz și descriind un semicerc mare de­asupra.

Next