Telegraful Roman, 1880 (Anul 28, nr. 1-151)

1880-07-01 / nr. 76

302 TELEGRAFUL ROMAN, dintr’o premisă dreaptă, vom împărtăși numai, privitor la însăși mișcarea, următoarele detalii relatate de „Kölnische Zeitung“ : La 29 Maiu s’a ținut la Slivria, Rumelia orientală, o adunare secretă la care a luat parte și un funcționar al cancelarei principelui Alecsandru. Mai ântâiu s’a hotărît, a se lucra din toate puterile pentru răspândirea ideei de unire în poporațiune, apoi a spori, chiar cu ajutoare de bani, forța armată a țerei și a face ca toți membrii societăților de dare la semn se se înroleze în reservele miliției. Pe urmă adunații s’au înțeles, se trimită agenți siguri în Macedonia, pentru propagarea ideei pan-bulgare. Comitetul central din Filipopoli s’a transformat în „Comitet de Unire pentru Bulgaria de mează țli“ și s’a organisat numaidecât în toată regula. Comitetul a hotărît să curme furnisările de pesmeți din magazinele de Slivno și Burgas pentru Mahomedani și se stringă toate provisiunile, pentru apremientarea eventuală a trupelor. Corespondentul narează apoi mai departe: Mai toți funcționarii din Rumelia orientală fac parte din societățile pentru dare la semn, și Aleko pașa se simte, în urma acestei împrejurări, destul de neliniștit și vorbește mai mult decât oricând despre retragerea sa. Comitetul, care s-a arătat mai înainte foarte servil față cu toate dorințele lui Aleko pașa, a început de câtva timp încoace se poarte un ton mult mai oposițional, așa încât a trebuit se se plângă odată consulului general rus, principelui Ceredlel, care cum se scie, conduce toate aceste intrigi, că comitetul permanent i acordă un sprijin prea insuficient. Și ce a respuns oare cinstitul Rus? El fuse zimbind, că aceea ce doresce Aleko-pașa se poate lesne ajunge, „mais il faut Men faire un peu leur plaisir“ ! Numai trebue decât un semn din partea Rusiei, și jocul organisat de prințul Ceredlef va începe. Legea de amnestie a trecut și prin senatul Franciei, Grevy, se zice, că a și subscris decretul, care agrațiază pe toți comunarzii. Cestiunea agrară în dieta Ungariei. Ședința de la 8 iunie nov. (Urmare). Neînfățișarea partidelor citate în regulă pre lângă arătarea scopului pertractării nu impedecă ținerea pertractării. Judele pertractătoriu este datoriu a încerca în toate cestiunile subversante o împăciuire între partide și a introduce rezultatul aceleia în protocol. Dacă împăciuirea nu va succede, decilarațiunile partidelor referitoare la cestiunea controversă se iau la protocol, iar judele pertractătoriu procură din oficiu datele și dovedite necesarie pentru lămurirea lucrului. Se primesc e. p. 12. Asupra cestiunilor controverse ce se vor esca în privința ambalării și rectificării mezuinelor referitoare la teritoriile ce se află sub segregare urbarială, proporționare și comassare, precum și în privința susținerei interimare a stării actuale a posessiunei ce formează obiectul proporționării, judele pertractatoriu esmis de ['tribunal ține pertractare specială după normele procedurei sumarie și decide independent ca for de prima instanță. în cestiunile aceste se observă toate normele art. de lege LIV: 1868 referitoare la procedură, la probe și la remediere de drept, cu escepțiunea renovării procesului, care nu este admisă în asemenea cause. Aceste cestiuni ce sunt de a se pertracta separat nu au influența prerogativă asupra cursului regularii și comassării. Parteniu Cosma: On. Casă! In paragraful acesta o cestiune pur civilă se preface în cestiune urbarială în privința remedielor de drept și din acest motiv, deși față cu ea se susține procedura civilă, totuși renovarea procesului se eschide. Eu nu ar și pute motiva această disposițiune decât cu presupunerea că de aici încolo regulările și comassările abia vor dura un an doi, dar după premisele primite eri nu cutema spera aceasta ci sum convins, că unele procese de aceasta natură vor dura și în viitoriu câte 10—15 ani. Cestiunea pentru susținerea stărei actuale a posessiunei în căușele de regulare și comassare însă este foarte ponderoasă pentru respectivii și prin acea că nu numai s’au subtras dela competența sa de până acum și se lipsesce chiar de dreptul de renovare, ci în mai multe cazuri poate deveni dăunătoare, căci precum am discünt prospecte că procesul va dura mai mulți ani și dacă vre o partidă din cauza unei intimațiuni defectuoase nu se va înfățișa la pertractare sau din cauza unei apărări rele din partea advocatului va pierde procesul neputându-l renova — va fi lipsită de usufructul ce i compete sub toată durata procesului urbarial. Eu deci spre evitarea acestui rău ași voi să susțin prada de astăzi din Transilvania, susținută și pentru viitoria în Ungaria, ca adecă să nu lipsim pe omul nedreptățit de renovarea procesului, dacă va avă pentru aceasta motive acceptabile, cu atât mai vărtos, că prin aceasta regularea respective comassarea nu sufere de loc. Spre acest scop fac următoarea propunere: ce se scoală de la masă, căci a contratat prin esperiență că nu ’1 superă întru nimic. Urmează a lucra până la șese oare, se pune la masă pănă la șepte, și lucrează din nou pănă la meciul nopții. Nevasta și fiica stau cu dânsul pănă atunci. La meciul nopții femeile se duc de se culcă. D. Littré remâne singur și, în tăcerea nopții, lucrează pănă la trei oare, când se culcă și el dacă nu are ceva de sfârșit care nu poate fi întârziat. Le numărăm acum. De la opt oare dimineața pănă la trei oare din noapte, sunt noastesprezece oare. Le punem, două, trei dacă voiți, pentru mâncare, rămân 16 oare de lucru. Puțini oameni sunt în stare de a purta povara unei munci neîntrerupte și de a o purta nu o lună, nu un an, ci o viață întreagă. Șasesprezece ceasuri, de muncă din douăzeci șipatru! Vomu sfîrși prin o ultimă trăsură, care pune în relief resursele și resorturile ascunse ale unui asemenea muncitor. In 1861, când d. Littré era pe la sfârș Alinea a doua a lui 12 să se termine cu cuvântul „drept,“ în care cas întreaga alincă ar suna astfel cu: „In cestiunile aceste se observă toate normele art. de lege LIV. 1868 referitoare la procedură, la probe și la remediere de drept.“ Paniel Tivadar ministru de justiție. Și eu am un amendament referitoriu la acest paragraf și anume la alinea a doua. Premițcind, ca respuns la propunerea d-lui deputat Cosma, că pentru acea s’au luat căușele aceste dela judecătoria sumariă și s’au încredințat judelui pertractătoriu, pentru că acesta cunoscând toate detaiurile causei o va pută resolvi mai ușor, — amendamentul meu țintesce într’acolo că deși se susțin remediile de drept normate în procedura civilă, recursul de nulitate separat ar servi numai spre întânjirea și împedecarea cursului cestiunilor. Deci propun ca alinea a doua să se modifice astfel: „în cestiunile aceste se observă toate normele art. de lege LIV: 1868 referitoare la procedură, la probe și la remediele de drept; recursul de nulitate însă se poate validita numai în opelațiune și asupra lui decide gradatim forul superior, care judecă în meritul causei. Renovarea procesului în asemenea cozuri nu este admisă.“ De renovarea procesului nu este nici o necesitate, căci gravaminele eventuale se pot remedia pe cale ordinară. Pobross Piels referentul: încât privesce amendamentul d-lui deputat Cosma de chiar că cu atât mai mare finiserie nu o primesc, cu cât sunt convins, că dacă astăzi ar sta înaintea onor. Case normarea procedurei civile, nu am admite în cause de aceasta natură renovare de proces, căci nu ating meritul ci conțin numai disposițiuni interimare. Admisibilitatea renovării procesului în aceste cause se basează numai pe o eroare strecurată în procedura civilă, pe carea nici chiar astăzi nu o respectează curtea supremă. Deci eu nu primesc amendamentul, încât privesce amendamentul dlui ministru de justiție înse, deși se vede a fi încâtva în contrazicere cu testul comisiunei juridice, în esență totuși nu învoalvă contradicere, pentru că recursul de nulitate se admite și prin acesta schimbându-se numai competența forului, deci în numele comisiunei nu se aflu îndemnat a me de chiara contra primirei acestui amendament. Presidiul pune amendamentele și restul comisiunei la vot. Amendamentul deputatului P. Cosma cade și se primește propunerea comisiunei cu amendamentul ministrului de justiție. p. 13. Drept ingineri funcționători în căușele de regularea și comassarea posessiunei se pot aplica numai acei ingineri, cari au calificațiune spre aceasta. Cu autentizarea lucrărilor inginereșc i se încredințază ingineri speciali, cărora nu le știul dicționariului seu și mai ocupat decât oricând, d-na A. Comte venise ’1 roage de a scrie viața bărbatului seu și a plăti astfel datoria de recunoscință a discipolului pentru măestru. Mai ântâiu d. Littré fu înspăimântat de propunerea ce ’i se făcea. Era atât de absorbit și de impovărat de lucru, încât de multe ori ’i era teamă se nu cadă sdrobit înainte de a pute sfîrși Inse invins de stăruitoarele rugăciuni ale d-nei Comte și de propriele sale simțiminte de recunoacință către d. Comte muncitorul se pune la lucru cu o abnegare în adevăr eroică. In timp de un an, el consumă trei oare din noapte, adecă de la trei pănă la șese dimineața spre a-și plăti datoria. Cartea apăru în 1863, era întitulată: Auguste Comte, et philosophie positive. Această carte representa 1200 oare de lucru de noapte, de reculegere de energie și concentrare intelectuală. „Le Courier du Soir“ este permis a primi afaceri de ingineri funcționători. Instrucțiunea, care va stabili cuasficațiunea inginerilor funcționători, și o procedere tehnică uniformă se va emite pe calea ordinațiunei. Pănă când se vor denumi în număr suficient ingineri autenticători, se împuternicesce ministrul de justiție, ca, în conțelegere cu ministrul de agricultură, industrie și comerciu, cu afacerile de autenticare, să autorizeze în mod interimar un număr necesar de ingineri dintre inginerii funcționători. Inginerii funcționători și autenticători cad în categoria experților permanenți aplicați la judecătorii, și ca atari sunt supuși normelor disciplinarie cuprinse în art. de lege VIII, 1871. Pidszky Ágoston află o contrazicere între alinea ultimă a acestuia, și între principiul ce s’au adoptat cu privire la separarea inginerilor în două clase: în ingineri funcționători și ingineri autenticători. Este o anomalie ca ministrul să denumească pe ingineri, pentru că nu cunoasce referințele locale și personale. Ministeriului i se dă prin aceasta o putere discreționară. Mai departe proiectul nu statoresce că cine propune ministeriului pe ingineri spre aprobare. Oratorul i’ar învoi ca pe ingineri să-i propună ministrului spre denumire comisiunea administrativă sau tribunalul respectiv. In propune, ca în locul almiei ultime se se primească următoriul amendament: „Pană când se vor denumi ingineri autenticători în număr recerut, pe inginerii autenticători ’i designează din cas în caș acel tribunal reg., pe a cărui teritoriu se face lucrarea, și contra hotărîrei tribunalului este admisă apelațiunea la tabla regească.“ Paniel Tivadar ministru de justiție. Dl antevorbitorul recunoaste, că principiele depuse în acesta, sunt salutarie, recunoaste necesitatea disposițiunei interimare, și recunoașce că și pănă când se va pute esecuta pe deplin principiul depus în acesta, este de lipsă îngrijirea ca inginerii funcționători se nu poată superrevida și autentica lucrările colegilor lor și vice versa, ci ca aceasta funcțiune să se încredințeze unor oameni cualificați și demni de încredere. Diferența între mine și dl antevorbitorul se începe numai acolo, unde este vorba de denumirea respectivilor indivizi. Dl deputat o consideră aceasta de o cestiune de putere. Eu nu pricep cum ar creșce sfera de putere a ministrului de justiție prin acea că el va denumi pe inginerii autenticători. Denumirile în general le consideră mulți de d estindere a sferei de putere a ministrului, deși ea în faptă este o sarcină mare, căci este împreunată cu mare responsabilitate și mare odiositate. Deci eu nu aflu într’aceasta nici un avantagiu pentru ministru, din contră o însărcinare împreunată cu responsabilitate mare. Este vorba numai de acea ca în mod interimar cine se denumească pe respectivii ingineri? Designarea acelor indivizi o consider eu de o funcțiune administrativă, deci nu este nici o rațiune a învesti tribunalele și plane în urma opelațiunei tabla regească cu denumirea. Mai curând a-și ține competente comisiunile administrative ruse, și în contra acestora se pot face mai multe escepțiuni în urma intereselor locale decât în contra ministrului de justiție care negreșit va consulta organele competente înainte de a face denumirile. Fără îndoială în cozurile concrete se vor consulta presidenții tribunalelor, membriii comisiunilor administrative sau comiții supremi, pe baza informațiunilor date de acestia se va decide causa. Lucrul principal este ca să se aplice oameni cu cualificațiune deplină, isteți, harnici și oameni de omenie. Și deoarece o astfel de denumire mai nimerit o poate face ministrul, ca mai neinteresat în causă, Ve rog să primiți paragraful așa precum este redigent. Lukács Dela: Eu înțeleg lucrul așa că dl ministru designează pe inginerii respectivi și tribunalul alege dintre aceștia din cas în cas. De acea aprobez designarea inginerilor prin ministeriu togma pentru a se încungiura abusul ca un ingineriu funcționătoriu să nu autentice lucrarea celuilalt ingineriu funcționătoriu. §. 11. „în cestiunile ce se vor ivi în decursul lucrărilor pregătitoare se aplică pertractarea judecătorească incursitorică, în care nu au loc alegațiunile formale, ocupa o lungime de 37,525 metri, 28 centimetri, adecă aproape nouă leghe și jumătate. Tipărirea dicționariului a început în Septemvre 1869 și nu s-a sfârșit decât în 1872. în această operă, care a ocupat cea mai mare parte a vieței sale, dl Littré a avut amarnice desperări, adânci descurageri, bucurii vii și mulțămiri nespuse. Când dl Littré în 1865, terminând cu totul redacțiunea sa, putu să scrie în josul celei din urmă file: „astăzu ’mi-am sfârșit dicționariul“, el resimți o nespusă bucurie, în raport cu mărimea sarcinei și cu silințele puse. Dl Beaujan a păstrat o prețioasă dovadă despre această bucurie. Eacă care este, s’au mai bine cum ’și petrece d-l Littré Ziua. El se scoală la opt oare, al ! leneșul, acceptați puțin înainte de a’l judeca și apoi de a’l condamna. Se preumblă un ceas, de cât timp i se face odaia și patul, căci nu are altă odaie de lucru. La nouă oare se pune la lucru și lucrează îndată după E. de Pompery.