Telegraful Roman, 1880 (Anul 28, nr. 1-151)

1880-10-18 / nr. 123

490 TELEGRAFUL ROMAN. Cartea roșie a monarh­­iei Aus­­tro-Ungare. ț­iarele vieneze­asce „Romanul" ne aduc resumate din „cartea ro­șie“ austro-ungară, care cuprinde documentele internaționale din șliua încheierii tractatului de la Berlin și pănă mai zilele trecute. Aceste do­cumente sunt împărțite în patru ca­pitale precum urmează: I. Cestiunea fruntariilor greco­­turce. II. Neînțelegerile în privința frun­­tăriilor bulgaro-române. III. Afacerile turco-muntenegrene în privința fruntariilor. IV. Repatriarea fugarilor maho­medani din Bulgaria, începem astăzi cu resumatele ex­­trase de fiarele vieneze din capitulul al doilea, pentru că sunt relative la Ro­mânia, și vom da în numerile viitoare și resultatele privitoare la celelalte cestiuni. N­ Neînțelegerile în privința fruntariilor bulgaro-române. în acest capitul nu se tratează decât despre cestiunea Arab-Tabiei. într’o notă a comitelui Andrassy, cătră com­itele Kalnocky, datată din 31 iulie 1879, se țrice următoarele: „Guvernul imperial al Rusiei tre­buie se ne fie dator recunoscință, că neam arătat dispuși în această pri­vință (a cerceta afacerea încă odată), ceea ce probează că facem o mare concesiune punctului de vedere al Ru­siei, de vreme ce admitem a se supune unei noue cercetări o hotărîre luată deja în unanimitate de comisiune. Trebue se punem pe aceasta o greutate cu atât mai mare, cu cât hotărirea eventuală a comisiunei trebuia recunoscută ca definitivă chiar dacă ar fi fost luată numai cu o mare ma­joritate, și nu trebuia prin urmare se se facă dintr’ânsa obiectul unor noue negocieri între cabinete. Atunci d. de Giers se presenta în numele Rusiei cu propunerea de a lua cestiunea Arab-Tabia din mânile co­misiunei internaționale de delimitare pentru Bulgaria și a o da comisiunei șerbesci. Răspunsurile Germaniei și Austro- Ungariei au fost în această privință următoarele: Cornițele Wessersheimb cătră cornițele Andrassy Telegramă. Berlin, 15 August 1789. „în fața nouei propuneri ruseșci în privința Arab-Tabiei, cabinetul din Berlin nu voea ce se apuce înainte, ci este hotărit să lase dobândirea înțele­­gerei trebuincioase pe seama puterilor mai de aproape interesate, și mai ales Austro-Ungariei, a cărei atitudine va fi hotăritoare și pentru aceea a cabine.Scăpând din mână și astă dată pe Lucar, ba încă pățind și rușinea isgo­­nirei, Iesuiții capătă ertare dela Turci, dând bani, conform obiceiului, și­ în­­torcându-se la Constantinopole, se pun pe lucru voinicesce, chemând în aju­­toriu pe Iesuiții din toate părțile. Ei răspândesc vestea între cler și între popor, că Lucar este calvinist, ba chiar că a fost turcit și apoi se făcu ear creștin ca se capete patriarh­ia, și că acum, în taină, e protestant!... 1") Aceste calomnii, jesuiții le răspândesc prin toate țările, unde erau creștini ortodocși. Pe atunci, adecă la 1630, cuvio­sul și eruditul Teofan, patriarh­ al Ie­rusalimului, se afla în Iași, capitala Moldovei, în filele lui Moisi Movilă Voevod, fiiul lui Simeon Movilă. La 1619, când domnia în Moldova Gaspar Voevod, acest patriarh­ mai trecuse prin Iași și prin Moldova îndrep­­tându-se spre Moskva, în filele Țaru­lui Mihail Teodorovici. Motivul acestei titlui german. D. de Radovitz s’a es­­primat deja în acest sen­s față cu în­sărcinatul afacerilor de aci.“ Cornițele Andrássy cătră co­rnițele Kalnocky la Peters­burg. Telegramă. Viena, 18 August 1879. „Bilele aceste ni s’a comunicat în scris noua propunere rusească, în privința cestianei Arab-Tabia, de că­tră însărcinatul cu afacerile rusesci de aici. „Am arătat deja, prin diferite propuneri, dorința noastră de a fi agreabilă Rusiei în această afacere. Ar fi de dorit și pentru noi de a în­lătura aceasta din urmă greutate de delimitare. Dar spre marea noastră părere de rău și cu toată bunăvoință noastră ne vedem în imposibilitatea, de a adera la propunerea Rusiei și a în­credința afacerea comisiunei serbesci, de vreme ce cabinetul rus, în privința­­ Arab-Tabiei nu aderă la propunerea noastră de a se considera hotărîrile ma­­jorității ca definitive, de­și ele au produs o mulțumire generală în toate delimitările făcute în peninsula balca­nică, cu toate îngrijirile, ce Rusia arăta la început, și de altă parte chiar Englitera consideră trecerea sarcinei pe sama comisiunei sârbesci de deli­mitare ca în contrazicere cu tratatul, părere, pe care trebue se o conside­răm și noi ca justă. Se înțelge de sine și că d. de Giers n’a fost nici cum satisfăcut de acest respuns, dar iarăși nu putu­se se­otărască a recunoasce de defini­tive decisiunile luate de majoritatea comisiunei. El observă că aceasta este o cestiune de principii, de la care nu poate se se abată cabinetul rus, și că nu poate se se lase a fi majo­­ritat de o comisiune ai cărei membrii par a fi procedat la această lucrare cu o opiniune preconcepută. D. de Giers formulă o nouă propunere, prin care cerea a se trimite bărbați spe­ciali spre a cerceta cestiunea constru­irii podului la Silistra și ca o hotărîre definitivă să depindă de la decisiunea luată de majoritatea cabinetelor. A­­ceastă propunere fu primită în fine după lungi negocieri, lordul Salisbury declară, că a aderat la densa, numai și numai fiindcă a fost acceptată și de Austro-Ungaria. Comisiunea de bărbați speciali se întrunesce; ea hotăreșce cu 6 voturi contra 1, care era cel rus, în sensul cum cerea România să construească podul lângă Silistra. Acesta nu îm­­pedeca însă pe Rusia de a ridica noi greutăți și de a refuza ratificarea și sub­ semnarea protocolului. Spre a pune un capăt acestei cestiuni, baronul de Hammerle ia inițiativa pentru o pro­punere de mijlocire, care este primită călătorii era, precum scrie eruditul Filaret, arh­iereul Petersburgului, că biserica Rusiei se afla în mare neo­­rânduială, nici Rusia nordică nici cea meridională nu aveau păstori. Patri­­arh­ii Răsăritului, auzind despre ne­­tocmeala împărăției ruseșci de a lege cu ei, și despre prigonirile Catolicilor contra Pravoslaviei, se întruniră spre a se sfătui, la mormântul lui Christos, și au trimis pe cuviosul seu păzitor, ca să puie la cale biserica Rusiei. Pa­­triarh­ul Constantinopolitan ’i-a dat deplină putere să-l represente și a tri­mis cu el pe al seu exarch, Arhhi­­mandritul Arsenie. Teofan trece deci prin Moldova și merge în Rusia. El visiteazâ mai ântâiu capitala, pune de îndreptează cărțile bisericesci slavo­­nesci, după anticele manuscripte gre­­cesti și după un an de lucru, Teofan împreună cu Țarul roagă pe metro­­politul Filaret să primească a fi pa­triarh­ al Moskvei și a toată Rusia. Acest metropolit Filaret, era tatăl Țarului Mihail Teodorovici. Patriarh­ul Ierusalimului consacrează însuși pe Filaret, și astfel tatăl și fiiul, tatăl , în cele din urmă de toate puterile și care satisface în fine și pe cele două părți mai de aproape interesate. Spre a completa darea de samă asupra acestei afaceri,­­shurele vieneze mai reproduc și următoarele amenunțe din Cartea roșie. „Rusia își exprimase dorința ca însăși Bulgaria să se declare mai din nainte satisfăcută cu soluțiunea cestiu­nei. Baronul de Hammer le însărcina pe cornițele Khenvenhüller, represen­­tantul austro-ungar de la Sofia, să in­fluențeze în acest sens asupra guver­nului de acolo. Cornițele Khenvenhü­l­­ler răspunse, că guvernul este gata a da declarațiunea cerută de Rusia, dar numai cu condițiunea, ca România să se oblige față cu Europa de a con­strui podul într’un termin ficsat mai dinainte. La aceasta se raporta urmă­toarea notă: Baronul de Hai­merle cătră cornițele Kh­envenhüller. Telegramă Viena 14 Mai 1880: „Prin acea frasă relativă la pod, Bulgaria nu poate să -și aducă nici un folos și că, de vreme ce ea n’are nici un drept de a pune condițiuni, n’avem a negația cu Bulgaria asupra fruntăriilor Dobrogei, ne am mărginit la un indemn confidențial, pe care dacă ’l-ar urma Bulgaria ar înlesni primirea în genere a propunerei și în acord definitiv. Noi am declarat mai bin înainte, că dacă propunerea noastră de mijlocire nu va fi primită pur și simplu o vom retrage și ne vom pune pe baza propunerilor co­misiunei. „Este neadmisibil, ca Bulgaria să pună condițiuni României, precum este de exemplu aceea pentru construirea podului. D. Boerescu cătră cornițele Hogos. Bucuresci, 24 Iunie 1880. „Comunicarea ce ads. Voastră ’mi-a adresat în privința soluțiunei definitive a cestiunei Arab-Tabia, ne dă o nouă probă despre amid­a ce gu­vernul Maj. Sale cesaro-regale aposto­lice are pentru noi. Este datoria pen­tru mine de a vă esprima pentru acea­­sta mulțămirea și cunoscința guvernu­lui princiar. Intru ceea ce privește afacerea chiar d. Boerescu declară, că guver­nul princiar este satisfăcut pentru concederea Arab-Tabiei cătră România, dar­ nu și cu cealaltă ficsare a frun­­tăriei. *(Distincțiune). Ministrul pre­sident Coloman Tisza fu distins de M. S. cu marea cruce a ordinului S- tu­lui Ștefan, patriarh­ și fiiul țar, rămân cu pace cărmuitorii Rusiei. La 1620 Teofan întorcându-se de la Moskva, visitează Rusia meridională, și stă la Kiev. Re­gele Sigismund al Poloniei, îl primește cu cinste văzând în el un patriarh­ al bisericei. Teofan consacrează aici de metropolit al Kievului și al Gali­­ției pe Petru Movilă, și face trei epis­­copi, apoi el se întoarce la Ierusalim, peste puțin merge iar la Moskva , și acum întorcându-se, se afla în Iași, la 1630.12) Rusia trimite acum o deputațiune la Iași, cătră patriarh­ul Teofan, să-l întrebe dacă sunt adevărate câte se aud despre patriarh­ul Ecumenic Lu­car. Teofan respunde în scris prin scri­sori patriarh­ale, că patriarhul Lucar nu este vinovat de calvinism, că el este un adevărat arh­iereu, urmaș cre­dincios al părinților bisericei ortodocse a răsăritului. (Va urma)­* (Virili­știi) din comitatul Trei­scaunelor (Háromszék) au ca cel dintâiu contribuent cu 2738 fi. 26 pe contele Ioan Nemeș și ca cel de pe urmă pre Carol Vaj­na cu darea de 133 fl. 61 cr. * (Casina) din Sibiiu va arangia petreceri cu danț în 30 Oct. 13 și 27 Noemvre și în 11 Dec. cu începutul la 8 oare seara. (Procesul de presă) ce -i-a fost intentat de loan H­a­n­n­i­a, ase­sor consistorial onorar și director se­­minarial în contra dlui Nicolae Cri­st­e­a, asesor consistorial ordinar și re­dactor al „Telegrafului român 11, resp. în contra dlui Ioachim Muntean­u paroch din Gura Jiului, s’a pertractat ieri în 28 Octomvrie n. înaintea cur­ții cu jurați de aici de dimineața la 8 oare pănă seara la 6 oare neîn­trerupt. Dl paroch Ioachim Mun­­teanu a fost susținut la timpul său în coloanele „„Telegrafului român“, că dl loan llaimia, asesor consisto­rial onorar și director seminar­ial „și-a permis cu volnicie a călca în picioare ordinea bisericească și a prevarica în paroch­ia Gurariului în dauna paro­­chului de acolo și a disciplinei care într’o notă paroc­ul Munteanu a fost scris: „Cine ar fi putut aștepta atâta imprudență din partea unui director se­­minarial și totodată asesor al consisto­­riului archidiecesan? A provoca pe po­por la neascultare față cu preotul seu, ba indirect a-l provoca la revoltă, do­­vedesce, între altele, o nemărginită încre­dere în sine, etc. etc.“ Juriul, com­pus numai din neromâni ,­ a de­clarat cu 10 voturi în contra 2, va să Zi ° ä cu o majoritate impunătoare pe amândoi acuzații de nevinovați, eare dl Ioan Hannia, representat ali­cum de dl Arz v. Straussenburg, (unul din cei mai distinși și văzuți advocați ai Sibiiului, și totodată un bărbat poli­tic foarte popular al Sașilor), dl Ioan Hannia, asesor consistorial ordinar și director seminarial, Zicem, a fost con­damnat la plătirea speselor în sumă de 82 fl. v. a. Alicum atragem atenția on. pu­blic asupra raportului, ce-­l aducem începând cu numărul acesta. * (Dare de samă) despre ba­lului român în sala de 18 Octomvre s­. n. în favorul „fondului de tea­tru“. Venitul brutto a fost 204 fl. ear cheltuelile de 145 fl. 50 cr. Resultă deci ca venit curat suma de: 58 fl. 50 cr. Suma această în 23 Octomvre st. n. s’a și administrat prin poștă B. Posta d. George Serbu, casiariul socie­­tăței pentru fond de teatru. Presta prețul de intrare ficsat cu 1 fl. v. a. au plătit cinele: Constanța Dunca- Schiau 5 fl. Maria Cosma 1 fl., precum și următorii d­ni și anume: Nicolae Popea, arhhimandrit și vicariu metro­politan 4 fl. Paul de Du­nea 1 fl. 50. Ales. Lebu 10 fl. Fülep Samu 5 fl. Traugot Binder 3 fl. Ioan B­ă­d­i­l­ă 3 fl., maiorul pens. Herzberg 1 fl. Coriolan Bredicean 4 fl. Daniel Li­ca 4 fl. Petru Mihály 4 fl. Visa­­rion Roman 2 fl. Dr. I Mo­ga 1 fl. Nicolau Budac 1 fl. Const. Pop­o­vici 1 fl. Const. Colbasiu 1 fl. Dr. A. Todea 1 fl. Ales. Filip 1 fl. Dr. D. Răcuciu 1 fl. și George Secu 1­a 1 fl. Suma: 55 fl. 50 cr. Sibiiu, 23 Octomvre st. n. 1880. Comitetul. * (Strămutare de târg). Târ­gul de toamnă din Arad în anul a­­cesta se va ține în 5, 6 și 7 Noem­vre n. * (Semnele timpului de față). Cât de curând se vor vinde prin lici­tație judecătorească: bunul contesei K. Sándor prețuit cu 70,000 fl. în 20 Dec. n., bunul lui Max. Un­ pre­ ll) Dominicus Bernini, Histoire des héréties, tom. IV, pag. 611. 12) Istoria Possipskoi Țerkva, pag. 223—237. edit. St. Petersburg 1838. Cont­. Dositei patriarh­ Ierusal, în prefața Og&ó­­golog ogologia, edit. Snagov, 1699. *) Pe cei doi Români ai juriului, cari au fost trași din urnă, i-a respins d-nul Hannia. Varietăți.

Next