Telegraful Roman, 1880 (Anul 28, nr. 1-151)
1880-02-23 / nr. 23
Nr. 23. Sibiiu, Sâmbătă 28 Februarie 1880. Anul XXVIII. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL. Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 el., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarcie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la: Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 37. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de done ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Revista politică. Sibiiu, în 22 Februarie, în numerar trecut nu am putut decât în vreo câteva cuvinte se atingem cestiunea reformei în administrațiune, care s’a desvoltat in casa deputaților cu ocasiunea desbaterei bugetului. Ne folosim acum de ocasiune și dăm după „Egyetértés“ detaiuri mai amplificate, asupra punctelor, în care oposițiunea într’unită s’a învoit în privința acestei reforme, înainte de toate oposițiunea voiesce se asigure interesele statului prin administrațiune , are mai departe în vedere calificațiunea funcționarilor și asigurarea acestora în posițiunea lor. Oposițiunea a mai avut în vedere regularea raporturilor dintre funcționari pe baza unei pragmatice de servit; garanții cuprinzătoare în interesul independenței parlamentarismului, contra amestecului funcționarilor și a presiunei esercitate din partea guvernului; reforma radicală a procedurei actuale disciplinare; introducerea jurisdicțiunei administrative. In toate cestiunile aceste cardinale — dice Egyetértés — toți membrii oposițiunei și cei care nu fac parte din vre o partidă într’unită sunt de acord perfect întrebării, dacă punerea în lucrare a reformei acesteia are se se facă cu alegerea sau denumirea funcționarilor, nu i s’a dat importanță, pentru ca să nu se provoace vre-o desbinare între membrii oposițiunei și a celor ce nu sunt în vreo partidă, întrebarea alegerei sau denumirei funcționarilor s’a lăsat neresolvată în speranță, că și în privința aceasta în timpul cel mai scurt se va afla un mod care să întrunească toate părerile. Despre conferențele cele mai none austro-unguresci în afaceri de vamă, pe baza căror este a se încheia un tratat comercial cu Germania, cetim că nu merg mai bine ca cele dintre Austro-Ungaria și Serbia. După ce conferențele avură loc mai multe zile s’au ivit diferențe, cari s’au cărpit deocamdată cu subcomitete, a căror misiune va fi aobli diferențele. După „D. Zig“ transacțiunea nici așa n’a succes, în ședința dela 2 Martie n, a raportat subcomitetul, că nu s’a putut ajunge o înțelegere și așa n’a fost altfel nu cu putință decât ca representanții unguresci să ia propunerile austriace ad referendum, ca să meargă cu ele acasă la Budapesta. Reprezentantul Serbiei, Măriei s-a întors la Viena pentru continuarea negocierilor în privința funcțiunilor drumurilor de fer, ínsă oficioasele din Viena nici acum nu sperează vreun resultat. Cum face, cum nu face, Serbia resistă pretensiunilor austro-ungare. Telegrama despre atentatul asupra lui Loris-Melkcoff în St. Petersburg este de a se rectifica încâtva. „P. L1.“ spune că atentatorul după ce a pus Melkoff mâna pe dânsul i s’a aruncat între picioare, dară contele la trântit la pământ și aceasta a înlesnit arestarea. Atentatorul a spus, că este Evreu botezat, este gimnasiast și se chiamă Ipolit Mladetzki. Atentatorul a declarat că dacă nu a putut omorî el pe general, îl va omorî al doilea, sau al treilea. Din Albania se scriu la fiarele din Viena lucruri interesante. Albenezii nu se gândesc de loc a da o parte din trânșii Muntenegrului. Ei au liga lor care numai fiindcă voiesce, mai întreține legătura cu Constantinople. Au armată de 120,000 oameni bine înarmați și bine ținuți și se sporesc necontenit din armata turcească de sub Muktar pașa, care suferie de foame și golătate. Corespondenții din acele părți țin lucru sigur că între Albanezi și Muntenegreni de o parte și între Albanezi și Greci de altă parte in scurt timp se va începe resboiul. Raporturile dintre Francia și Germania,zice „Alegătorul,“ se recesc treptat, adesea ori fără a se manifesta în mod categoric răcirea, dar necontenit și dându-ne se înțelegem, că se tractează despre desfășurarea unui plan lămurit, așternut la Paris și ghicit la Berlin. Această răcire a relațiunilor a început fără îndoială cu demisionarea cabinetului Waddington. Bărbatul acesta de stat a fost recomandat de repetite ori Franciei de cătră principele Bismarck, ca cea mai bună garanție pentru menținerea păcei. Francezii nu au voit se scie nimic de această recomandare. A doua manifestare a răcirei a fost demisiunea dlui de St. Vallier, ambasadorul Franciei la Berlin atât de simpatic curței imperiale germane și chiar cancelarului. Demisiunea dlui de St. Vallier nu a fost primită ce e drept la Paris, dar toată lumea a văzut din chipul în care a urmat această neprimire, că dlui de St. Vallier i s-a cerut o jertfă pentru patrie și dlui a dat-o. A treia manifestare de răcire este acum iminenta revocare din Paris a principelui Hohenlohe, representantul german în capitala Franciei. Această revocare iminentă, cunoscută deja în Paris, ar fi făcut o mare sensațiune. Sensațiunea este cu mult mai mare în public decât în cercurile oficiale, căci publicul, care nu judecă lucrurile decât după semnele esterioare, își aduce aminte de o versiune tare acreditată în anii din urmă in toată Europa, anume: „Pănă când va fi Novikoff ambasador al Rusiei la Viena și Hohenlohe ambasador al Germaniei la Paris va fi pace.“ Ei bine, dar Novikoff a plecat incă de mult din Viena și în locul lui representa Rusia pe lângă cabinetul austriac amicul lui Gorciacoff, contele de Oubril. Acum că e gata de plecare și Hohenlohe, — nu are clară publicul francez motive de a se agita? Cabinetul este negreșit mai liniștit, nu fiindcă n’ar recunoasce importanța acestei schimbări diplomatice, dar fiind-că a prevăzut-o de mult, de când cu venirea la ministeriu, și poate a chiar voit să se intâmple. Corespondența parisiană, din care extragem aceste împărtășiri, contestă cu toate aceste sfârșind, că ruptura desăvârșită intre Francia și Germania ar fi imediată. Această contestare era de prisos. Mai sânt câteva grade pănă când vecirea va fi completă și aceste grade se vor urma treptat și cu o consecință naturală. Ceea ce nu se poate contesta este recirea, încordarea, — și fiindcă ele nu au resultat decât din tendența Franciei de a-și redobândi iarăși posițiunea plină de demnitate și libertatea de acțiune de odinioară, ele nu sânt deloc o povară pe sufletul actualului cabinet francez. Desbaterea bugetară în dieta Ungariei, în ședința dela 25 Februarie s’a continuat la ordinea zilei discutarea bugetului. Ant. Tibád se declară cu hotărîre contra punctului, de vedere dela care a mânecat Grünwald cu planurile sale de reformă. Aceste nu înseamnă altceva decât asimilarea tuturor naționalităților. E politica de rassă, cea mai periculoasă politică dintre toate. Oratorul vorbind despre jurisdicțiunea în administrațiune și despre necesitatea unei reforme radicale pe acest teren ceresce un conspect statistic despre forurile diferite care exercită jurisdicțiunea administrativă în diversele ramuri ale administrațiunei. Examinând aceasta sistemă de jurisdicțiune administrativă vom afla că pentru unele ramuri ale administrațiunei există numai un for, ear pentru altele trei foruri. Vedem că judecă judi singulari și judecătorii colegiale. Vedem că în jurisdicțiunea administrativă administrațiunea nu e despărțită de justiție, vedem judecând funcționari aleși și denumiți. Aici lipsesce orice sistemă, e un caos, un monstru centralistic, de natură a nimici libertatea cetățenească și dreptul persoanei. Deci putem pricepe ușor necurmatele plânsuri asupra jurisdicțiunei administrative, mai ales în treburi financiare. Acele se referesc deopotrivă atât la funcționarii aleși cât și la cei denumiți. Funcționariul comitatului, stând între comițele suprem, care e supus guvernuui, și între vice-comițele, care e chinuit de ispita de a face oposițiune, nu poate lucra ceva folositoriu.(Aprobări vii în dreapta). Statul datoresce cetățenilor săi cu regularea jurisdicțiunei administrative, mai ales fiind că aceasta se poate face fără a însărcina bugetul prea mult. Trebue create trei foruri: în cele două dintâiu să judece ju li singulari, iar în instanța a treia judecătorii colegiale; în instanța a doua să decidă comisiunile administrative, în instanța a treia un colegiu de judecători denumiți de Maiestatea Sa. E. Simonyi constată, că situațiunea e foarte fatală: Grünwald vede causa tuturor relelor în administrațiunea cea rea. Széli consideră cestiunea financiară ca cestiune exclusiv predominantă, precând Isztoczy face responsabili pe Jidovi pentru toate miseriele. V. Isztoczy întrerumpând : Numai de ar fi ideile mele aprobate de țara întreagă. (Ilaritate viuă). E. Simonyi (continuând): Dar zeul zace cu mult mai afunci. Cât pentru cestiunea administrațiunei, respinge cu hotărîre învinovățirea că partida sa nu ar fi dat acestei cestiuni vitale loc în programa sa; direcțiunea, în care B. Grünwald și Apponyi voiesc să reformeze administrațiunea, adecă centralisațiunea, oratorul nu o poate aproba; căci aceasta n’a făcut nici unei țeri bune. Și oratorul regretă, că nu poate accepta proiectul de resoluțiune al lui Apponyi — cu toate că și dânsul nu are încredere în guvern. (Aprobări în stânga extremă). Să resturnăm oare cabinetul Tisza numai pentru cuvântul că el se află pe altă basă de stat, ca să netezim calea unui ministeriu Apponyi care va sta pe aceași casă de stat pe care se află Tisza, și care predeasupra mai are și instințe centralistice? (Aplause vii în stânga extremă). Oratorul voiesce sc se susțină autonomia comitatului, în sfârșit substerne următoriul proiect de resoluțiune. Fiindcă s’a pus întrebarea de încredere și guvernul a primit’o, casa să enunță prin resoluțiune, că în genere nu are nici o încredere în guvern și i o sustrage prin aceasta. A mai vorbit Alecs. Mariássy, pentru primirea bugetului, iar Stef. Domahidy contra primirei. In ședința dela 26 Februarie ia cuvântul în desbaterea bugetului Vine. Tischler (din oposițiunea întrunită): Trebue să ne gândim la o schimbare a sistemei și la părăsirea ideilor de predilecțiune. Oratorul atinge in treacăt străformarea honvelimei și trecând la cestiunea administrațiunei se declară pentru o administrațiune de stat și pentru denumirea funcționarilor. Em. Ivanka (guvernamental) polemisează contra celor zise de Szell. Tomma Szeli este autorul principal al măsurelor finanțiale, care au provocat în țară un resens atât de mare. Acțiunea în Bosnia și Brțegovina s’a întreprins cu scirea și învoirea lui Szell, căci altfel nu se puteau calcula atât de exact consecvențele ei. C. Eötvös (stânga estremă). Ivanka este acela care aproabă legile fiscalice ale lui Szell, care dau pânza de toate Ulese la 8000 —10000 de executori, căci dacă nu le ar aproba ar sta la spatele mele, dar nu la spatele ministrului president și a ministrului de finanțe. (Ilaritate) Oratorul trecând la cestiunea administrațiunei constată că îl doare inima când vede că idea de administrațiune de stat cuprinde tot mai mult teren. Dacă Grünwald se plânge că statul și parlamentul nu sânt populare, oare nu îngurența exagerată a administrațiunei de stat este vina la aceste plânsori. ? De vom nimici și cele din urmă rămășițe de municipalism ce le mai avem, apoi acela, pe care norocul orb îl va afla în fotoliul ministerial va remâne acolo pănă la vara din urmă. (Ilaritate) O sistemă de administrațiune centralistică ar fi acceptabilă