Telegraful Roman, 1882 (Anul 30, nr. 1-152)
1882-02-23 / nr. 22
Nr. 22. ABONAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 8 fl. 50 cr., 8 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarhie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 28 Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 8 luni 3 fl. Sibiiu, Marți 23 Februarie (7 Martie) 1882. Anul XXX. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la: Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefrancate se refasă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 or., — de două ori 12 cr., — de trei or 16 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 80 cr. pentru fiecare publicare. La representațiunea consistoriului în causa proiectului de lege pentru școalele medie. Stim că publicul asceaptă cu nerăbdare să cunoască ce a făcut biserica gr. or. română din Transilvania și Ungaria în afacerea proiectului privitoriu la scoalele medie. Nerăbdărei acestei i s’a dat espresiune și în Ziaristica noastră. Suntem în posițiune de a publica astăzi proiectul consistoriului archidiecesan de representațiune, care după ce diecesele Caransebeșului și Aradului, resp. consistoriele lor s’au hotărît a nu face representațiuni identice, ci împreună cu archidiecesa una colectivă, prin conclus consistorial s’a decis a se înainta la Metropolie ca material pentru o representațiune. După publicarea aceasta va urma representațiunea însăși * înaintată, precât seim, de Escel. La Archieppul și Metropolitul casei deputaților Ungariei. Iată clar testul proiectului consistoriului archidiecesan: Nr. 482. Plen. Mărită casă a reprezentanților fetei. Proiectul de lege despre învățământul din gimnasii și școalele reale sub sternul dietei din partea înaltului regim la 6 Octomvre 1881, manifestă pe de o parte neîncredere neîntemeiată față cu confesiunile din patrie, și conține pe de altă parte disposițiuni care îngreuează și împedecă administrarea, desvoltarea și progresul învățământului în școalele medie. Proiectul jignesce, mai departe drepturile fundamentale ale bisericei orientale ortodocse române, a principiului și a legilor sancționate despre egala îndreptățire a confesiunilor și naționalităților din patriă, încât subscrisul consistoriu al arhidiecezei orientale ortodocse române din Transilvania crede a împlini una dintre cele mai lânte detorințe cătră biserică și patrie, dacă, folosindu-se de dreptul de petiționare, atrage, barem pe această cale, in mod sincer și loial, atențiunea Măritei Case asupra periculilor și tristelor consecințe, ce o lege, votată după tenoarea și spiritul acelui proiect, ar aduce cu sine atât pentru progresul general al culturei în patrie, cât și pentru liniștea sufletească a credincioșilor bisericei noastre. întemeiatele noastre îngrijiri în direcțiunile acestea ne permitem a le înșira în următoarele: In modul cel mai dureros ne-a atins pre noi și la neliniști fără îndoială pe credincioșii bisericei noastre mai nainte de toate împregiurarea, că pe când proiectul înaltului regim acordă numai decât § 1. înaltului ministeriu pe lângă dreptul de suprema inspecțiune (pct. 2.) și dreptul de disposițiune asupra scoalelor medie ale confesiunilor (alin. uit.), pe atunci biserica noastră nici de astădată nu s’a aflat deamnă de a fi ascultată, alăturea cu celelalte biserici ale patriei, despre aptitudinea, oportunitatea acelui piciout fața Cu propriele sale școale medie. Desconsiderarea aceasta, desigur nemeritată și neprovocată de biserica noastră a trezit în noi temerea, că în cercurile înaltului regim al țăreiar există vederi, după cari biserica noastră națională nu ar mai are lipsă nice barem de a-și apăra pe cale legală proprietatea și interesele de viață. Cu toate că credincioșii acestei biserici sânt pătrunși de consciința destul de întemeiată, pe fapte necontestabile, că ei nu numai că supoartă în măsură egală cu ceilalți fiii ai patriei toate greutățile statului, dar și în privința promovării culturei morale și intelectuale față cu puterile lor, supoartă o parte considerabilă a sarcinei pretinse de acea promovare. E faptă necontestabilă că confesiunea noastră după grele apăsări seculare, odată introdusă în rândul celorlalte confesiuni din patriă, și după ce prin legislațiunea patriei i s’a garantat și bisericei noastre autonomia (Art. IX, 1868) și egala îndreptățire cu celelalte biserici ale patriei (Art. XLIII, 1868 § 14), însuflețită de sublimul principiu al libertății confesionale și al egalei îndreptățiri, n’a scăpat din vedere nici pe un moment chemarea sublimă a bisericei naționale de a se îngriji de cultura națională a credincioșilor sei, în mânia tuturor greutăților și a sărăciei materiale, urmate din suferințele seculare, biserica ortodocsă română și-a creat în scurtul spațiu de trei decenii un număr considerabil de institute de cultură de toate categoriile. Ea a jertfit bucuroasă din denarii săi spre scopul înființărei de institute pentru cultura intelectuală a credincioșilor sâi, pentru că legile patriei sancționate și întărite prin jurământul Monarhului i permit „a conduce și regula între marginile legilor țărei independent și prin organele sale proprii“ învățământul în spi Art 1'a'ÍĭTö é'")naționale Față cu aceasta proiectul de lege ministerial tinde la crearea unei situațiuni cu totul străine și contrarie confesiunilor, înființarea de școale nouă medie se face dependentă de la împlinirea unui șir de condițiuni, aproape cu neputință de împlinit; în privința școalelor medie confesionale deja esistente se intenționează a detrage confesiunilor facultatea și posibilitatea a le conduce și regula în spiritul așeZemintelor garantate de stat bisericei naționale, lăsânduli se numai de dorința de a purta sarcinele materiale pentru susținerea acelora, în sensul și direcțiunea aceasta proiectul ministerial aviseazâ și pentru viitoriu pe confesiuni în ce privesce înființarea și susținerea de scoale medii la „puterile sale proprii“ (§ 72), se retrage însă cu o neîncredere vătămătoare dreptul de a recurge în cas de neajunsuri la caritatea creștinească a fraților de aceeași credință (§. 73.) Neîncrederea aceasta din partea înaltului regim față cu confesiunile provoacă tot aceeași neîncredere din partea acestora față cu intențiunile înaltului regim. Escepțiunea, ce se face cu ordinele monahale ale confesiunei romano-catolice, desceaptă temerea, că privilegiile seculilor trecuți, abolite prin legislațiunea patriei (Art. XLIII din 1868, §. 1), reînviază de nou, că principiul de egală îndreptățire a confesiunilor și naționalităților e numai umbră și legile sancționate, cari garantează acest principiu, au să devină literă moartă. Ca o recompensă pentru untcvitatea acelei prohibițiuni se pune în vedere confesiunilor ajutorarea unor școale medie confesionale din partea erariului statului, însă numai ale acelora, a căror susținere i se va părea oportună înaltului regim din punct de vedere local și de altă natură — nedefinită prin lege. Dar și aceasta numai cu prețul, ca la atari scoate confesiunea să abdică în parte, sau cu totul, dela caracterul confesional al acestora, șirul scoalelor devenite în chipul acesta neconfesionale (§. 86). Disposițiunile aceste ale proiectului ministerial, ce pot ele fi alta, decât crearea posibilității de a deposeda pe unele confesiuni din școalele lor medie și a le tăia calea pentru înființarea mai departe de atari scoase? Nu e aceasta aproape egal cu sterpirea învățământului național, cu condamnarea unei părți a civilor patriei la întunerecul nesciinței, prelângă preferința și protegiarea altora în tot același învățământ confesional — ? Atari perspective anevoie vor pute însufleți pe creștinii noștri la jertfe noue pentru înființarea de școale medie și susținerea celor ce le au. După cum caută și află ei în biserica na * Noué ne a venit aceasta din urmă numai Sâmbătă înainte de amendi cu posta de la Budapesta, în tecstul maghiar. FOIȚA. O biografie neterminată. Romanul nu pare. Tinerul P. O. născut în 1855. — fiu a unui învățătoriu român sărac, cum sânt toți învățătorii noștri. — în casa părintească au căpătat crescerea, cum ar trebui să-și crească toți învățătorii, copiii săi. — în școala părintelui său a învățat iubirea părinților a dulcei sale mame, și prin aceasta a-și iubi limba, națiunea și patria. Absolvând școala părintelui seu, s-a simțit chemat spre a continua învățătura și așa a mers la cetate. Aici, prima dată a învățat a se lupta cu lipsele. Ca copil a trebuit să se îngrigiască pentru susținerea sa, căci dela o părintele său, care mai susține acasă familie grea, foarte puțin are de așteptat. Ajungând gimnasiști s-a întins prilegiu la un câștig mai mult ușor, așa și imparția puținul seu câștig cât din când în când mai ajutora și pe părintele seu. Dar timpul trece, părinții îmbătrînesc, și dorea să-și veadă fiul așezat. Deci fa sfătuiră ca după absolvirea celor VI clase gim, în 1874 să pășească la teologie. Aci fu primit, dar sub acea condiție, ca înscrierea lui la teologie trebue să fie aplauidată, de consistoriul plenariu, — căci pe atunci exista o lege care dispunea că tinerii din comitatul A. se primesc la teologie numai cu VIII clase. După ce și a întrerupt studiul gimnasial, și a ascultat teologia o jumătate de an, fu încunostințat că este șters din numerul clericilor. Acum ce se facă la mijlocul anului scolariu, nu se pute înscrie în clasa în care se pute înscrie la începutul anului, își căuta dar altă ocupațiune, i se oferi un post de „conducătoriu de peană“ la tribunalul criminal din orașul A. Aci a rămas pănă la finea anului 1875 când fu inrolat la miliție. Despre conduita lui ca funcționariu aci citez un pasagiu din testimoniul ce l-a obținut: „ügyeséggel párosult szorgalmat hivatalban, shivatalon kívül példás erkölcsi magaviseletét tanúsított“ (în oficiu a dovedit diligență împreunată cu desteritate, fară afară de oficiu purtare morală exemplară) etc. — La miliție, seim că nu este deosebire între cel ce s’a născut în mănuși sau în opincă. — Dar tinerul nostru s’a distins însuși pe sine prin diligență și istețimea sa, căci nu peste mult fuse înaintat dela recrut pănă la rangul cel mai înalt de suboficier, apoi fu comandat în cancelaria auditorială, la tribunalul criminal militar, unde, ca conducătoriu de cancelarie și translator, a sorut se -și câștige iubirea superiorilor sei. Aci, deși sub regulamentul militar strict, s’a simțit prima și doar ultima data indestulii. Veniturile (gagele) sale erau pentru dânsul îndestulitoare pentru de-a-și acoperi necesitățile. Ce putea pune la o parte, trimitea spre ajutorare părintelui său, căruntului învățătoriu — Dar spiritul seu nu putea privi starea aceasta de ținta sa, nu se putea împăca cu hotarul înaintărei. — El vedea că nu pute fi auditor, că nu are VIII clase, nu are selința de drepturi și astfel nu nu putea înainta mai departe. Cere dar sfatul superiorilor săi, ce se facă, spre a putea înainta. Aceștia încă nu-i pot da alt sfat decât să mai studieze gimnasiul, care acum de 6 ani l’a întrerupt, și drepturile apoi poate că va ajunge la ceva. „O mare sarcină“ și cugeta el. — „O doamne de ce m- ai trimis sărac pe lume.“ — Dar ear se îmbărbăta „Ce nu poate omul face? — „Tot este cu putință numai curagiu și voie,“ și s’a decis. — în câteva Iile și-a înaintat demisiunea de la postul său militariu. — Superiorii lui l’au concediat cu lacrămi în ochi când și-a luat Ziua bună de la dânșii, eare principalul său i-a adresat cuvintele: „Wenn idi Sie nochmals wiedersehe, so wünsche ich das Sie sich als mein Collega vorstellen“. (Când te voiu revedé poftesc ca dta se te presentezi ca colega meu.) Fie aci permis a cita câte-va rânduri din atestatul obținut dela acest oficiu: — „Hat sich durch Amtsverschwregenheit, Fleiss, Pflichttreue, und Ehrlichkeit ausgezeichnet.“ (S’a distins prin