Telegraful Roman, 1883 (Anul 31, nr. 1-152)

1883-10-18 / nr. 121

484 tereselor noastre naționali și bisericesci, carea e un drept cetățenesc accentuat și în prea’naltul respuns de mai sus al Maiestatei Sale, se caute a întruni totdeuna zel și moderațiune, energia și tact, și având întru tote de model pentru afacerile publice pre marele bărbat al națiunei și bisericei noastre, pre fericitul predecesor al meu Andrei Baron de Șaguna, se nu se lase a fi terorisat și sedus de manierele și tonul acelora, cari prin esorbitările lor compromit loialitatea poporului român, și fac stricăciuni irreparabili causei noastre. Ranele durerose, cari ni le au infipt adversitățile timpurilor, provocate uneori chiar prin necumpătul omenilor noștri, se pot vindecă numai pe cale constituțională prin o conlucrare energioasă și cu tact a tuturor celor interesați, la carea conlucrare se simt și eu angagiat pentru totdeuna în măsura puterilor mele și nu va fi nime, care o astfel de conlucrare, dacă ea se prezintă în forma unei lupte constituționale, se o poată numi de o acțiune antipatriotică; aceia însă, cari pentru vindecarea ranelor noastre contează la ajutoriu străin sau la resturnarea sistemului constituțional, și caută a adăpa publicul nostru cu speranțe illustrii; aceia nu sunt buni patrioți, nici amici adevărați ai poporului nostru, chiar așa, precum nu sunt buni patrioți acei adversari ai nostru, cari în viața publică și socială voiesc se se ridice pre sine cu călcarea altora. Oficiile protopresbiterale sunt însărcinate a publică acest cuvânt archipăstor al clerului parochial din tracturile lor, spre care scop de abia li se trimite un număr corespunzătoriu de exemplare tipărite. Sibiiu, 14 Octobre, 1883. Miron Romanul m. p., archiepiscop și metropolit. Revista politică. Sibiia, în 17 Octomvre. Secțiunea pentru externe a delegațiunei ungare a ținut ședințe și a desbătut lucruri de mare importanță pentru noi. S’a constatat prin graiul ministrului de externe contele Kálnoky, că referințele cu statele europene sunt cele mai bune, că alianța cu Germania e mai tare ca ori și când, că stăm bine cu Italia, am complanat diferențele dintre România și noi, că acuma stăm bine cu România, despre vre-un pact cu ea nici vorbă. Rusia e Rusia, înse se n’avem teamă, căci la cas, când ne-ar ataca Rusia, nu ne va afla numai pe noi singuri față cu ea. Cuvintele: „nu ne va afla singuriu toate fiarele le accentuează cu deosebire, reducându-le la alianța cu Germania. Ministrul president Tisza Duminecă a venit din Viena la Budapesta. Marți va ave conferență cu matadorii politici croați, apoi se va întoarce ear la Viena, spre a raporta Maiestății Sale. Din incidentul răspunsului Maiestății Sale la deputațiunile bisericelor române în Seghedin ,bariul „Neue freie Presse“ în Nr. său dela 28 a. 1 c. la locul al doilea aduce un articlu intitulat Kche slavische Fluth in Ungarn“, în care zice că apostrofarea Monarhului a deprimat pre toți românii și sârbii din Ungaria, în numitul articlu cetim din cuvânt în cuvânt: „Archiepiscopul gr. or. Miron Romanul a esprimat omagiile sale și ale clerului seu, la care regele a respuns cu admonițiunea, care exprimă foarte mult XVI. Până ce lumea cea tineră își petrecea cu glume nevinovate, dl Goefle și Cristian făcură toate comentariile imaginabile asupra descoperirei ce ceor din urmă cred că a făcut în privința nașterei sale. Dl Goefle nu era de acord cu ideile tinerului seu amic. El zicea că ele a ieșit dintr’o imaginațiune mai mult ingenioasă decât logică; el părea mai mult ca de altă-dată frământat de o idee ce voia și totuși se temea a o lămuri. — Cristiane, Cristiane, zise el clătinând din cap nu te apuca de un lucru așa zadarnic. Nu, nu! Dta nu ești fiiul baronului Olaus, eu mi-ași pune pentru aceasta mâna în foc. — Și totuși, replică Cristian, nu sunt asemănări între el și între mine? Pănă ce era leșinat și îi curgea sângele în zăpadă, eu l’am privit cu spaimă fața sa crudelă și sardonică luase espresiunea linișcei supreme ce o dă moartea. Adevărat că nici un om dacă nu ’și va fi petrecut viața înaintea oglindii sau dacă nu e pictor de portrete, n’are idee sigură de propria sa față; dară totuși mi se părea că chipul feței sale era în trăsături nehotărite în memoria mea, și că chipul acesta era tocmai al meu. Cât am văzut pe omul acela pentru întâiaa dată șu am avut același simțimânt. Eu nu mi-am țlis : eu l’am venut, undeva.“ ci: „Eu ’l cunosc, ei -am cunoscut totdeauna.“ . 1 TELEGRAFUL ROMAN (mit der viel sagenden Mahnung) că șerbii și românii nu trebue se-și împlinească datorințele lor numai față cu monarhul, ci și față cu statul maghiar, ca se se supună legilor, ca ei (episcopii) se țină pe preoții supuși lor în adevărata iubire de patrie și în respect față cu legile.“ De aici trece la insinuarea că noi gravităm spre România, nerespectând dreptul de stat al Ungariei. Asemenea sârbii și croații. Trece apoi la cartea lui Pic, „Der Kampf gegen das ungarische Staatsrecht“ și dice că tendența noastră este resturnarea statului întocmai ca și a lui Pic. Tendențiositatea acestui articlu e cu sprâncene. Constatăm două lucruri: Nu e exact că Maiestatea Sa în citatul respins a apostrofat și pe sârbi. Nu e exact ceea ce susține articlul citat, că Maiestatea Sa ar fi făcut deosebire între datorințele noastre față cu persoana regală și legile din statul unguresc. Se vede, că pe toate căile posibile s’a pus la cale denundațiunile asupra neamului nostru. Camerele române s’au întrunit Sâmbătă. Proiectul revistei prelucrat de comisiele din senat și camere s’a pus Luni la ordinea Silei. Influența Rusiei în Bulgaria începe a decade. Funționarilor ruși li sa dat dimisia din suita principelui și oficierii bulgari din Rusia sunt comandați acasă, în parlamentul Franciei se va propune esilarea principilor orleani. Delegațiuunile. Joia trecută la 11 oare înainte de amenzi fură primite delegațiunile ungare de Maiestatea Sa. Cu această ocasiune presidentul delegațiunei rosti următoarea cuvântare: „Majestatea Voastră cesareă-regio-apostolică, prea grațiosul nostru domn. Membrii delegațiunei parlamentului unguresc convocați prin vocea de principe a Majestăței Voastre în această capitală a monarhiei, ca în sensul legilor esistente să pertracteze lucrările comune, înainte de a corespunde conform datorinței patriotice problemei lor de mare importanță, ne presentăm înaintea sacratei persoane a Majestăței Voastre spre a ne exprima loialitatea tradițională și iubirea noastră. Când facem aceasta privim instinctive înpregiur, spre a scoate din referințele și ținuta popoarelor și a națiunilor motivele decisiunilor noastre, cu cari pe baza rapoartelor guvernului Majestăței Voastre, să punem la disposiția lui, ceea ce pretind interesele, posiția ca stat, și siguranța monarhiei. Și astfel privind înpregiur, nu putem să nu observăm, că deși înțelepciunea Majestăței Voastre, și silințele guvernului de realisa înaltele intențiuni ale principiului său iubitoriu de pace mână în mână cu guvernele europene, cari aveau tot asemenea năsuințe, au soiut și credem că va sei susține și în viitoriu binefacerile păcei, cu toate acestea pe orizontul politic european sunt unele fenomene, cari trebue să reclame toată preîngrijirea circumspectului guvern al Majestății Voastre, și a corporațiunilor constituționale, chemate a sprijini și controla activitatea acestuia, și care trebue să prevadă și possibilele pericle ale viitorului îndepărtat. Vom ave înaintea ochilor postulatele susținerei păcei, — prima condițiune a asigurărei principalelor — Ei bine, bine, țlise dl Goefle, și eu, pe onoarea mea când te am vădut întâia și dată și privindu te și acuma, când îți este fața serioasă și adâncită, eu găsesc, de la o asemănare cel puțin un raport de chip estraordinar, frapant! și tocmai aceasta, scumpul meu, mă face să-ți zic. Nu, dta nu ești fiiul meu! — De astă dată, dl Goefle, eu nu te înțeleg de loc. — O! Dta nu ești unicul! eu nu mă înțeleg pe mine însumi. Și totuși, eu am o idee, o idee fieșă!... De ar fi vrut să vorbească blăstămatul acela de Stenson! dară în zadar l’am frământat astăzi două ceasuri, el nu mi-a spus nimic însemnat. Sau el începe a vorbi uneori pustiu, sau se face surd și distras, când nu vrea să răspundă. De ași fi scrut că Karia aceea există și că dânsa este legată de afacerile noastre, poate ași fi scos ceva din el, cel puțin despre ea. Dtn Șici, că feciorul dannemanului pretinde că ar putea spune secrete dacă ar vrea? Din nenorocire, el este, precum mi se pare, sau un intortochiat sau un spirit terorizat, de nu vrea se spue nimic Și totuși trebue să ne lămurim, căci, sunt eu nebun, sau din ești născut in țara aceasta și pe calea cea mai bună a descoperi cine ești. Ei bine să cercăm, ajută-mi sau mai bine ascultă-mă. Fața dtale este în castelul nou totodată un obiect însemnat de tulburare și de neliniște și trebue să scii... interese ale monarciei, a ridicărei bunei stări materiale și spirituale a popoarelor și națiunilor, aceasta o va ave de negațiunea în vedere, când va primi rapoartele, cari vor justifica jertfele cerute și cele intreprinse față cu afacerile europene, și când se va năsui a corespunde dorințelor adresate ei — cu privire la starea materială și finanțiară a țerei, la interesele ei economice, și la măsura sarcinelor comune, pe cari le pot suporta cetățenii. Și credem că astfel, împlinind și dorința de principe a Majestății Voastre — dorința îndreptată spre siguranța puternicei monarhii și bunăstarea materială și spirituală a popoarelor, vom fi părtași și în viitoriu de grația regală, căreia pe lângă espresiunea călduroasă a vecinicei noastre credințe și loialitate, ne recomandăm, rugând provedința divină, ca să țină pe Majestatea Voastră pănă la adinei bătrânețe, dăruindu-vă cu daruri, ca să vedeți bogatele resultate a fericitoarei domnii, și se vă bucurați vedind întreaga bunăstare a glorioasei familii princiare a Majestăței Voastre“. După cuvântarea preșidentului Haynald Majestatea Sa a rostit următoriul cuvânt de tron: „Primesc cu sinceră satisfacție asigurarea fidelei alipiri, ce mi-ați exprimat acum. Raportul monarhiei față cu puterile externe și-a păstrat neschimbat întregul caracter îndestulitoriu. Dorinței de pace a națiunilor europene, basate pe adânc simțită necesitate, corespunde sincera neștiință a puterilor, de a păstra pentru popoare binefacerile păcei. Monarhia austro-ungară neîntrerupt spre acest scop și-a îndreptat silințele. Desvoltarea neconturbată a raporturilor pacinice permite guvernului meu, ca pentru conservarea intereselor monarhiei în afară să îngrijească gradat, și guvernul meu nici pe viitoriu nu va întroțasa a sucra deosebită activitate importantelor probleme, carii stau în cale pe acest teren, și a căror favoritoare deslegare și pănă acuma în multe privințe ne-a succes, în anul trecut ați pus cu multă bunăvoință la disposiția guvernului meu mijloacele trebuincioase pentru terminarea noului organism al armatei, și prin aceasta au făcut posibilă grabnica înființare a corpurilor de armată teritorială — aceasta și a recunoscut cu mulțămită — însă schimbările disposițiilor din legea pentru apărare, făcute pe cale constituțională, cari se referesc la desvoltarea reserviștilor, asemenea mai multe regulamente, cari se referesc la gradata aptitudine militară recer încă ulterioara întregire a ordinarilor pentru armată. Guvernul meu și-a ținut de datorință a fi în această privință cu cea mai mare considerare la starea finanțiară a monarhiei, și sunt convins că D voastră nu veți denega aprobarea patriotică a referințelor celor mai inevitabile, cari rezultă din însăși ființa organisărei noastre de apărare, în Bosnia și Herțegovina în urma măsurilor administrative corespunzătoare domnesce o stare de buisce și ordine îndestulitoare, ceea ce dovedeșce continua îmbunătățire a raporturilor. Guvernul meu este în plăcuta posiție, a pute pune în vedere pentru anul viitoriu reducerea statului trupelor și cu aceasta tot odată și a creditului trebuincios acestora. Brogațiunile administrative pentru Bosnia și Brțegovina se acopere din venitele lor, contribuiri din casa comună nu se recer spre acest scop. în momentul acesta, bătu cineva la ușe, după ce cercase a intra, dară ușa era încuiată, o precauție a dlui Goefle, ce Cristian nu o observase. Cristian se sculă să deschidă, dl Goefle îl opri. — Du-te sub scară, îi zise el și lasă-mă pe mine. — Cristian, preocupat, ascultă mașinalmente și dl Goefle deschise, însă fără a lăsa pe cer, ce a venit să între în odaie. Era Iohan, sever. — Iarăși dla ești? îi zise el în ton scurt și Ce vrei domnule Iohan? — Pardon, domnule Goefle, ași dori să vorbesc cu Cristian Waldo. — El nu este aici. — Tocmai a întrat aici, o soiu, domnule Goefle. — Caută-1, da nu la mine. Eu lucrez și voiesc să am pace. Acuma mă conturbi a treia oară. — Mă rog de o mie de ori de ertare, Domnule Goefle, însă, fiindcă locuiți amândoi într’o odaie, am crezut, să vin aici, ca să aduc comediantului ordinile dlui baron. — Ordinile, ordinile. . . Ce ordini? — Mai întâiu ordinul de ași pregăti teatrul, apoi să vie în castelul nou precis la carele opt, ca afară și in sfârșit să joace ceva foarte hazliu. — Dea te repetezi, scumpul meu, mi-ai spus deja astăzi unul și același lucru de două ori în aceiași termini. . . Dară scu dta ce spui? Nu este ba-