Telegraful Roman, 1884 (Anul 32, nr. 1-152)

1884-01-26 / nr. 10

Ar. 10 ABO­NA­MENTUL Pentru Sibile pe an 7 fl., 6 luni 8 fl . 60 cr. 3 Iuni 1 fl. 76 cr. Pentru monarh­ia pe an 8 fl., 6 luni 4 f., 3 Iuni 2­6 Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 Iuni 6 fl., 3 Iuni 36 Sib­ii n­. Joi 26 Ianuarie (7 Februarie) 1884. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Adalnistrațiunea tipografiei arahidleoetane Libon, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sânt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. so. Epistole nefrancate se retus«. — Articulii nepublicați nu se înapoiază. Anul XXXII INSESTIUNILX Pentru odată 7 ar., — de două ori 12 ar.. — de trei ori 16 ar. rândul au litere termond — și timbru de 30 ar. pentr­ue­ aure publicare. Prenumerațiune nouă la „Telegraful Român“ care apare de trei ori pe săptămână, deschidem pe anul 1884, cu prețul cel mai moderat, ce se poate vede în fruntea foaiei. Banii de prenumerațiune se trimit mai cu înlesnire pe lângă asignațiuni poștale (Posta utalvány — Post- Anweisung.) Numele prenumeranuului, al comunei unde se află cu domiciliul, și eventual al poștei ultime se fie scrise bine, ca se se poată ceti. Se atrage atențiunea îa­ domni abonați, al căror abonament se sfârșesce cu ultima Decemvre 1883, a’și înnoi din vreme abonamentul, pentru ca se nu fie espeditura silită a sista, sau a întârzia cu espectarea foiei *). Editura „Telegrafului Român“ în Sibiiu. *) O înlesnire foarte mare în espedițiune se face prin lipirea unei fâșii de adresa dela abonamentul ultim. Din dieta Ungariei. Budapesta, 1 Februar. Parlamentul unguresc se află într-o situațiune critică. Se vede că alegerile dietale, deși nu sunt așa aproape, și-au proiectat deja umbrele posomorite. Spiritele sunt foarte agitate în prevederea campag­­niei electorale, partidele se pregătesc de pe acum pentru luptele viitoare, care vor fi foarte înverșu­nate. Partida liberală care se află la cârma statu­lui de 9 ani, are o tristă presimțire, își vede po­­sițiunea sguduită și se teme de o cădere eventuală. Căderea s'ar părea verosimilă, pentru că o sumă de factori politici cu influență s’au împreunat cu planul vădit de a smulge cârma din manile guver­nului actual. Fi va cu putință un lucru ca acesta? cine poate iei. E greu a face de acum un prog­nostic sigur despre resultatul viitoarelor alegeri, pentru că majoritatea parlamentară de atji e com­pactă, are puterea în mână și pe lângă disciplina de fier ea mai are și experiențele din trei perioade electorale, are un șir foarte versat în ale alegerilor, care scie manevra ca nimenea altul. Cu toate aceste partida liberală se teme și e foarte îngrigiată de viitor: în perioda de când stă­­pânesce majoritatea de au­r a dietei, s’au petrecut o mulțime de întâmplări, cari au sguduit în câtva temeliile guvernului actual. Pauperismul general și urcarea sarcinilor pu­blice, cari au devenit nesuportabile, — preponde­­rarea elementului jidovesc în viața politică și eco­nomică a statului și funestele consecvențe ale ace­stei preponderanțe, care se manifestează în progre­sul invederat al antisemitismului — partidul din stânga extremă, kussuthianii, cu programele lor bombastice, cari văd izvorul tuturor relelor și mi­­serielor publice cu deosebire în pactul dualistic, — oposițiunea moderată, naționalitățile nemulțumite și trântite la părere și în urmă pro superabundanti fa­langa cea nouă a episcopatului catolic aliat cu con­servativii și feudalii — toți acești factori în luptă contra partidei liberale sânt în stare a Insufla griji și temeri chiar și celui mai energic și dibaciu șef de partidă. Dintre toți factorii politici ostili guvernului ac­tual, cel mai periculos este coalițiunea clerului ca­tolic și a aristocrației înalte a Ungariei, care -și orga­nisează puterile pentru a întră în luptă cu di­vina de a trînti cu ori­ce preț cabinetul actual. De acest factor se teme partida liberală mai mult, pentru că scie bine, ce influență mare socială are clerul ca­tolic și aristocrația cea înaltă in toate straturile so­ciale ale țarei și de ce mijloace colosale dispune aceasta coalițiune puternică. Primul resultat positiv l’a obținut coalițiunea prin delăturarea urgisitului proiect de lege d spre căsetoriile cu pveii Acest proiect este luat dela or­dinea­­ jilei, ministrul president s’a decis cu greu la acest pas, însă a trebuit să­­ facă, pentru a nu mai spori numărul mal contenților sau pentru a desarma coalițiunea. Acest scop însă cu greu se va realisa, pentru că afară de proiect coalițiunea mai are și alte motive și nedumeriri. Este un ce umilitor, a vede casa ablegaților degradânduse la rola de or­gan esecutiv al casei de sus într’o cestiune eminent liberală. Premițând aceste vom da în cele următoare în mod estractiv discnsiunea asupra nunțiului casei de sus, care s’a început în 30 ianuarie. Desbaterea s’a deschis prin o propunere din partea ministrului president, care cere se se de­cidă prin resoluțiune protocolară, că ne mai po­­téndu se accepta vre-un resultat de la o ulterioară remitere a nunțiului la casa magnaților, casa repre­­sentativă nu doresce a-i mai remite casei de sus și a o provoca să-l primească, fiind iise convinsă de­spre necesitați­a de a se resolvi cestiuDÜe­pendente, casa așteaptă dela guvern se substearnă la timp opor­tun un proiect corespund­etoriu acestui scop. La cuvintele „timp oportun“ deputatul Ugron Ákos întrerupe pe ministrul preș. cu esclamarea­ „după alegeri“. Tisza i­respunde că este corectă obser­varea, pentru că națiunea își va manifesta voința sa prin alegeri și apoi va fi și timpul ca aceasta voință să fie respectată. Tisza recomandă această propu­nere, adauge însă că la cașul când majoritatea casei ar decide remiterea nunțiului, guvernul este gata a și face datorința, chiar și fără de ave prospecte de reuși­te. D. Irányi atinge mai întâi­­rașul cu indige­­nii din Austria, cari au votat în casa de sus. Drep­tul formal al acestor magnați de a lua parte la șe­dință și a vota, e necontestatul; este însă altă în­trebare dacă a fost corect a­ și exercita acest drept într’o țeară, în care ei nu sunt cetățeni de stat, unde ei nu cunosc trebuințele publice și unde ei nu se identifică cu interesele țărei. Dacă proiectul se sub­­sternea mai de­vreme putea trece prin casa de sus, cu toată resistența episcopatului catolic. Dar gu­vernul unguresc a lăsat să treacă momentul opor­tun și a venit cu proiectul togma în timpul când mișcarea antisemitică era la culme. O altă greșală a guvernului este că el cu toate că a fost mereu solicitat, a amânat reformarea casei de sus, care este o cameră cu elemente necunoscute și cu membrii în numer nehotărit. In fie­care cuvânt de tron dela 1869 s’a promis reforma casei de sus și totuși aceasta nici pănă a­ fi nu s’a reformat. Casa de sus are mem­brii imjigeni născuți în țeară preste 800, dintre ace­știa abia iau parte la ședință 30—40 membrii iar numărul indigenilor e necunoscut și se poate scie numai din Almanacul de Gotha — o cameră com­pusă astfel nu permite nici unui guvern să facă po­litică sigură. Experiențele cu conflictul ultim impun guver­nului datorința de a pregăti o reformă radicală. Dacă guvernul Buchsternea un proiect despre casatoria ci­vilă, poate că se afla o majoritate și în casa de sus (Contraziceri) sau cel puțin cădea cu onoare. Gu­vernul trebue să introducă acum căsătoria civilă, pentru că mulți dintre magnații, cari au respins că­sătoria mixtă, primesc căsătoria civilă. (Contraziceri.) Trebue să înceteze căsătoriile scandaloase și nu tre­bue ocrotite prin idiferentismul legislativei. Opiniunea publică s-ar concentra întreagă contra casei mag­naților, dacă aceasta ar respinge căsătoria civilă. A doua parte a propunerei lui Tiss vagă, fiindcă nu precise feliu de căsăt se iiti F­OIȚA. O ții perdută de Mih­ail Demetrescu. — Note de la Lacu-Sărat. — (Urmare.) V. La băi la Lacu-Sărat Toată zestrea mi-am tocat. (Refrenul unui cântec). Pe când mintea-mi era ocupată de aceste re­­flecțiuni, pleopele ’mi căd­ură peste ochi’mi îngreu­iați, și adormind, mi se păru că revedeam încă în imaginațiunea mea de o parte cocoana cu inelele, pălăria și even­­aliul seu de fildeș, iar alături de dânsa pe boerul cu țigaretul și norul seu de fum , atât numai că imaginațiunea mea — aprinsă poate de căldura din șandrama — îmi înfățișa toate ace­ste lucruri sub nesce forme colosale, iar nepăsarea boerului se transformase într’o ilaritate himerică, căci uite! părea că un hohot prelungit și zgomo­­tos ii isbucnea din pept, hohot ce desemna pe bu­zele sale groase nisce trăsuri vrednice de cel mai șugubăț arlechin, și care avea darul de a me face, aci se puf­esc și aci sĕ me înfiorez. Nu țin minte timpul cât am acestor vedenii; ceea ce sciu­e glas de stentor ajunse într’un­c­h­ile mele, glas care, după o mână vânjoasă cu’mi scutura stâng, își însoți operațiunea sa ste cuvinte lingușitoare pronun jidovesc: — Lacu-Sărat, cuconașul. Cine era acest obrasnic, atâta nerușinare din legănarea c­­e trecai la ochi . . . P Era conductorul corni mușterii sei se dăduse jos, miam dus, fusese silit a îi­ mai pipăit decât cornul și Lac­u-S­ărat, domnule Făcui ca ceilalți, și adecă nu . .. întraiu pe­st bal m­are dela Lacu-Săra Era nouă ceasuri Plecasem la opt și un sfe­șit de sdruncinătură, dar­ ținta escursiunei mele, și acei ce asceptam să întâlnem, zori, dar fiindcă căldura e.­u^ar ședea ascunsă prin case. 1 câte o cocoană în vestar’

Next