Telegraful Roman, 1884 (Anul 32, nr. 1-152)

1884-10-23 / nr. 124

Nr. 124 Sibiiu, Marți 23 Octombre (4 Noembre) 1884. Anul XXXII ILEGRAFUL ROMÂN. Apare Mariia, Joia și Sâmbăta. ARONIAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 Inni 8 fl. BO er., 8 Inni 1 fl. 7B­er. Pentru ■•■i­ohl* pe an 8 fl., 6 Inni 4 fl., 3 Inni 2 fl Pentru Străinătate pe an 12 fl., 6 Inni 6 fl., 3 Inni 8 fl. Pentru abonamente și insertion­ a se adresa la Afla la litrad­una tipagra Usl arohidlaoaiaat sibiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sânt a se adresa la: Rsdaoțiunea „Telagrafalal Roaita“, strada Măcelarilor Nr. 30. Epistole nefrancate se refuse. — Articulii nepublicați nu se Înapoiază. IMSERTIUMILX Pentru odată 7 «., — de dour ori 12 or., — de trei or 16 er. rindal an litere grimond — și timbru de 30 ar. pentru Se­ pare publicare. Revista politică, Ziarele din Budapesta ,s’au ocupat cu răscoala românilor de acuma o sută de ani. In special Pester­ Lloyd dela 1 Novembre nou aduce un arti­col de fond la locul al doilea, în care elpune isbucnirea nemulțumirei și aruncă toate în spatele bietelor victime române. Articolul este scris pen­tru străinătate și el va face efect la mulțime, care nu cunoaște istoria noastră de aici. Eroii noștri naționali au devenit personagie istorice, și numele Hora, Cloșca și Crișianu sunt proprietatea istoriei imparțiale. Și lucră rău cine seamănă neadevăruri, căci neadevărurile, când vine la isbăndă, sunt răsbunate. Noi știm că pe pământ nimica nu rămâne neresbunat. Crudelitățile de 4 veacuri au fost răsbunate la 1784 și 1848. Este un joc al cifrelor, o schimbare caprițioasă a posiției lor, inse aceste cifre vorbesc elocvent. Espunerea neexactă a lucrurilor cu scopul vădit de a seduce lumea se continuă de mult la noi. Astășli lumea sărbează aniversaria de 100 de ani a mișcărei revoluționare de la anul 1784. Preste 5 ani se va sărba aniversarea de 100 de ani a marei revoluțiuni franceze. Și atunci vor fi <fiare, cari vor scrie lucruri tendențioase făcând preten­­siune la autenticitatea istorică. Capii revoluțiunei de la 1784 după cum ne spune „Pester-Lloyd făceau din toți ungurii creștini „neuniți“ după limbagiul de atunci, Erau „ortodocși“ după terminologia de azi. Avii bărbaților, cari se ocupă cu istoria bisericească de la unire în­coace. Prin șlcariul „Pester-Lloyd“ vorbește o ceată de jidani. Insă aceștia au privilegiul de a fi considerați de cei mai inpiegați unguri. I vom considera deci și noi de ceea ce sunt și le vom spune: Revolu­­țiunea de la 1784 și are istoria sa. Dacă este se constatăm faptele împlinite, apoi de — s’au comis crudelități de cari omului luminat din secolul no­stru i se scoală părul în cap. Insă să nu uităm că pe atunci oamenii erau sdrobiți cu roata din îndem­nul justiției. Și dacă esecutarea cu roata era ca­șul normal, ne vom mira de cele anormale? Tendența a doua este a ne present s­pre noi românii ca elemente turbulente. Și va fi având și această tendință reserva sa bine chipsuită. Una nu o pricepem cu mintea noastră cea măr­ginită. Ungurii au o istorie plină de revoluțiuni. Și revoluțiunile lor au fost îndreptate contra dyna­­stiei Habsburgilor. „Cel mai important resultat al desvoltărei isto­rice din patria noastră este, că liniștea și progresul sănătos mai bine s’au conservat prin regimul casei habsburgice și forța ideei de stat unguresc.“ Așa scrie ziarul „Pester Lloyd“, și noie românilor nu ne dă nici o părticică din credința și alipirea câtră dinastie. Apoi observă că de câte­ ori s’au ivit neîn­țelegeri între aceste două puteri totdeuna s’au ivit timpurile lui Horia. E bine să o știm și aceasta la anul Domnului 1884. în lupta dintre coroană și antidinasticii un­guri noi totdeuna am fost cu coroana. La aceste face Pester Lloyd alusiune și se ascunde la spatele ideei de stat unguresc. Pre noi lovirea nu ne doare, căci se constată fapte istorice. Pacea și progresul sănătos le-au pro­pagat și conservat coroana și nu ideia de stat un­guresc, după cum este ea concepută astăzi. Insinuarea șchioapată. Suntem loiali față cu dinastia, ne supunem legilor, ne iubim patria pentru care vărsăm sânge și avere, nu recunoaștem însă ideia de stat unguresc în fasonul de au­r: „maghia­­risare.“ Sibiiu, 22 Octombre, 1884. Adunarea generală a sub­ despărțământului III al Associațiunei transilvane pentru literatura română și cultura poporului român în anul acesta s’a ținut alaltăeri în comuna Avrig. Interesarea publicului românesc pentru desvoltarea acestor despărțăminte poate servi de vie dovadă despre foloasele produse prin ele. în adevăr din an in an crește numărul bărbaților chemați a contribui pentru realizarea sco­purilor intenționate prin instituirea acestor despăr­țăminte. La adunarea din anul acesta din Sibiiu au fost 15 bărbați din inteligență, apoi mai mulți preoți și învățători din giurul Avrigului și câțiva fruntași din comuna Boița. Avrigenii au asistat la adunare cu mic și mare. Dacă din această râvnă pentru înaintarea lite­­raturei și a culturei poporului român se poate de­duce îndemnul Avrigenilor spre progres, apoi noi cu speranță privim la viitoriul acestei comune frun­tașe, care în multe privințe ar putea sta și mai bine, servind ca de model comunelor noastre mărginașe. îndată după sosire în Avrig biroul despărțămân­tului s’a pus a-și implini una dintre principalele deforințe ce și-a propus: cercetarea după cărți vechi și manuscrise de interes pentru istoria noastră na­țională. Ideia de a cerceta după asemenea cărți și manuscripte vechi din comune cu ocasiunea adunărei despărțămintelor este fericită. Venind în­­ contact cu poporul ușor putem restoi printre cărțile arun­cate de el când în o ladă, când în pod după ursoaie sau în vre-o cămară umedă. Și nu trebue să uităm că poporul nostru multe astfel de lucruri are arun­cate la o parte, neștiind el prețui adevărata lor va­loare, în Avrig mai ales trebuia să se certe astfel de lucruri căci de Avrig sunt legate frumoase remini­­ștințe, în Avrig s’a născut și tot acolo a și murit în etate de 44 de ani intemeietoriul scoalei române, George Lazar. Era deci duplu interesul pentru cer­cetarea după cărți vechi în Avrig. Părintele administrator protopresbiteral Vasiliu Macsim are o bibliotecă frumușică, și multe cărți de ale fericitului Lazar. Dintre acestea 15 bucăți s’au dus la Sibiiu, se va cerceta valoarea și cuprin­sul lor, și întru cât vor fi cuprinzând ele lucruri privitoare la istoria noastră națională se vor preda Asociațiunei transilvane. Adunarea generală a decurs în bună ordine. Publicăm la alt loc cuvântarea presidială și­­ rapor­tul general al comitetului, nci schițăm momentele mai principale. S’a luat la cunoștință raportul, s’a aprobat partea privitoare la calsă, s’a ales o co­­misiune de trei în persoana domnilor Dr. Nicolau Olariu, Petrișor și P. capelan Macsim, cu scopul de a mijloci înscrierea de membrii noi. Resultatul material a fost îmbucurătoriu. S’au adunat adecă 78 fl. dintre cari 43 fl. ca tacse dela membrii ordinari, iar 35 fl. dela membrii aju­tători. S’a statorit apoi budgetul pentru anul 1885 și s’a decis, ca adunarea generală la anul viitoriu să se țină în Mohu. Vom aminti la acest loc că domnul redactor al ziariului „Telegraful Roman,“ Mateiu Voilean a ținut o cuvântare ocasională acomodată firei popo­rului și în limbagiu poporal, arătând binefacerile împreunate cu „cruțarea.“ Ce e drept în­­ Avrig nu se putea tracta mai cu efect alt lucru, căci doamne mare lipsă au Avrigenii de cruțare. După adunare am cercetat biserica și cimite­­riul cu mormântul fericitului Lazar, apoi grădina fostului guvernator Bruckenthal. Și în ruine este măreață această grădină, și mie mi se pare că rui­­nile mai mult oscită puterea de judecată în om, decât splendorea de odinioară.­­De multe ori soarele în momentul de a apune este mai pompos. FORȚA. Despre mișcarea șerbilor în anii 1848 și 1849, în analele cele mai recente ale „societății în­vățaților sârbi din Belgrad aflăm la locul întâiu al broșurei Nr. 65 publicat un tractat istoric din peana lui Dr. Ioan Ristici, cunoscutul fost ministru preșe­dinte al Serbiei, din care împărtășim următoarele despre Serbia și mișcarea serbească din Ungaria în anii 1848 și 1849. La lucrarea interesantului tractat autorul s-a folosit de colecțiunea de manuscripte ale numitei so­cietăți și datele, referitoare la relațiunea bărbaților de stat unguri și sârbi din acel timp, le-a scos din „arhhivul de stat secret sârbesc.“ Bărbatul de stat sârbesc Ristici, adecă autorul însuși, încâ a participat la evenimentele din anul 1848 și prin aceasta însemnătatea tractatului este pre­ste toată îndoiala. în istoria renașterii a tinerului stat sârbesc anul 1848 este timpul, în care Serbia a început a lega relațiuni internaționale, căci generațiunea mai tineră atunci a venit întâia în atingerea cu soții de o vârstă din Ungaria. Inteligența jună a Serbiei năvălea în maise prește apa Savei la Carloviț, par­ticipa cu foc la întâmplările din 1 și 3 Maiu 1848 st. v. când cu întemeierea „voivodatului sârbesc,“ pentru ca mai tărziu se ia asemene parte la lup­tele de pre hotarele noului voivodat. Această atingere și întâlnire reciprocă n’a ră­­mas fără efect asupra sufletelor tinere și fără de aceea, de ajuns agitate prin evenimentele timpului. Din acest moment resunâ și în Serbia, stat vasal turcesc, prima alarmă pentru reforme liberale in­terne, care alarmă ínse, prin o înțeleaptă declinare a bărbaților de stat sârbesc, rămase neauzită. Direcțiunea socială a mișcării occidentului clară n’avu nici un efect în Serbia, însă cu atât mai in­tensivă influență a avut în privința politică asupra junelui stat sârbesc. Din timpurile lui George Bran­­covici, despotul de la Semendria. Serbia în anul 1848 poșește întâia din granițele sale geografice în lumea mare, pentru a veni ca stat în atingere cu alte staturi streine. Pănă la anul 1848 Serbia dete semne de viață numai ca parte întreitoare a Tur­­cieii; în anul 1848 însă Serbia se presintă întâiu ca suverană in numele ei propriu. Evenimentele anului 1842 a trântit în Serbia dinastia domnitoare a Obrenovicilor și au redicat pre Alesandru Karageorgevici la tronul princiar. Pănă când nuoii cârmuitori aveau să se lupte con­tra părtinitorilor dinastiei trântite, pănă atunci era tari și uniți; când însă au Început a apăsa pe con­­t­trariul, se începu în Serbia certele personale reci­proce, ceea ce negreșit ar fi dus la decădință in­ternă, dacă întâmplările din 1848 n’a fi atepta în afară materia primejdioasă îngrămădită deja și în Serbia. Revoluțiunea, ce a erupt în anul 1848 în oc­cidentul european, a avut pentru Serbia îndoită în­semnătate; revoluțiunea de o parte scoase Serbia din marginile îngusta ale activității sale de pănă acum s­pre un teren mai larg, însă cu atât mai pe­riculos, fară în lăuntru avu efect întârzietor, împe­­decând sau amenând încă pre un timp oare­care de­­cădința cârmuirii de atuncia; însă mișcarea sârbească din Ungaria inferioară a fost de însemnată și puternică influență asupra afacerilor și interne și externe ale Serbiei. „Această mișcare,“ $ice Ristici, „a făcut să treacă principatul nostru printr’un șir de rase deo­sebite, prin speranțe și temeri, la întâlniri și coa­­lițiuni. Participerea sârbilor din principat la moar­­tea sârbilor din Ungaria într’atâta se extinse, în­cât fie­care succes și fie­care perdere din țermurile stâng al Savei și al Dunării se simția adânc și în inima Sinmadiei. La salonul act al alegerii voivodului și a pa­­riarh­ului sârbesc, pe noul patriarh­ sârbesc îl în­­soția Matia Nenadovici, consilierul de stat sârbesc și juni sârbi din Sârbia saluta cu pușcături de pi­stoale em­oțiunea bucuriei generale,

Next