Telegraful Roman, 1884 (Anul 32, nr. 1-152)
1884-02-14 / nr. 18
70 TELEGRAFUL ROMAR. Revista politică. Sibiiu, 10 Februarie 1884. Măsurile excepționale luate de guvernul din Cisleithania au ajuns la desbatere în casa seniorilor și după cum se vede din semnele de pănă acum vor fi aprobate fără mult zgomot. Principele de coroană Rudolf în luna lui Aprile va întreprinde o călătorie în orient. La 15/27 Aprile principele și principesa vor fi oaspeții curtei regale din Bucuresci. Serbia — după cum se zice — începe a se consolida sub noul guvern. Ituia nu se scie încă nimica. Despre programa acese dă cu socoteala, că el se va apropia în câtva de radicali și astfel cu un pas vor fi mai aproape de curentul domnitoriu in sferele de jos. Rusia face cuceriri mari fără ascuțișul săbiei. Se vede că greșala de la San Stefano sau reparat cu dobândă. Deodată cu renoirea alianței celor trei împărați, pe baia carea s’a făcut crâncenul răsboiu din 1877/78 telegraful ne aduce spirea, că Rusia a făcut mari cuceriri în Merv. început lucrul încă la 1858 prin cuceriri în Turchestan, s’a continuat prin ocuparea porturilor pe Marea caspică, străbaterea în Caucas pănă la munții Hiddac în prejma Afghanistanului. Aici conidează interesele Angliei pentru posesiunea Indiei cu setea de cucerire a rușilor. Când va isbucni răsboiul, el va fi crunt, căci mari sunt interesele din ambele părți. clerul catolic se simțea tare asuprit prin măsurile excepționale ce le provocase lupta pentru cult, încercările de a restabili pacea cu Germania au ajuns la stagnațiune, ba s-au zădărnicit chiar, după cum se vede din evoluțiunile cele mai noue ale politicei papale. Vizita principelui clironom german în Roma a risipit și cele din urmă ilusiuni ale clericalilor. Statul italian se întăresce din ce în ce mai tare. De concesiuni nu poate se mai fie vorbă. Ba diplomații regatului au început a păși agresiv cu neîmpăcații sei adversari clericali. Prima agresiune s’a arătat în lovitura ce a datorotestarea lumească congregațiunei de propaganda fide, prin convertirea bunurilor ei în rentă de stat. Această măsură nu este o spoliare, cum se trimbiță în lumea largă, pentru că proprietariul a rămas tot cel vechiu, congregațiunea, numai titlul s’a modificat. Adevărat, că convertirea a adus fiscului italian o dobândă de 30 percente, însă aceasta neînsemnată dobândă nu este spoliațiune, ci un câștig resultat din operațiunea conversiunei. Dar Curia romană se simte lovită în atributele suveranității sale, în caracterul cosmopolitic al instituțiunilor sale, și de aceea a dat un țipet de durere. Ea a protestat nu contra părții financiare ci contra părții politice a acestei măsuri prin o notă adresată tuturor nunțelor, în care arată, că sentința curții de cassațiune din Roma va temă așezămintele cele mai sacre ale bisericei și privesce lumea întreagă. Nici propaganda nici papalitatea nu este institut italian ci internațional și legile italiene n’au drept să decidă asupra lor. Această măsură va temă legea de garanție, puterea spirituală a papei și-l împedecă în exercițiul puterei sale. Guvernul italian sua sponte a respuns la acest protest prin unele instrucțiuni ce le a dat ambasadorilor, arătând apărat și respirat, că congregațiunea de propaganda fide e supusă la legile civile ale statului italian și declară neadmisibilă orice ingerență străină în justiția Italiei. Protestul Vaticanului nu va afla nici un ecou la guvernele străine. De aceea măria clericalilor ei mare și aprigă. Aceasta e și lucru explicabil, pentru că congregațiunea de propaganda fide e cel mai vechiu, mai bogat și mai de influință institut catolia un parantez eminent universal. E o putere de credincioșilor. Venitele acestui institut întrec resursele unui regat mic. Deci Curia nu poate suferi o ingerință togma în atributele celui mai eminent factor al politicei sale. Spre a paraliza această judecată a forului civil papa se arată aplecat a strămuta congregațiunea în străinătate și a înființa centrale în London, Paris, Viena, Bombay și într’o cetate din America de Nord. Prin aceasta împărțire se asigură regatele sau donațiunile ce se vor face în viitoria propagandei. Curia vrea se și respune asupra guvernului italian și prin alte represalii. Din acest motiv se explică și tonul cel conciliant, cu care s’a adresat Curia cătră Francia în altă notă, în care începea linguși pe francezi cu reînprosperarea servițielor ce le a făcut clerul catolic Franciei și vice versa. Le vorbesce francezilor de gesta des per Francos și le stimulează vanitatea națională. Desigur politica Vaticanului făcând o diversiune în mișcările sale politice vrea se lovească deodată și pe Italia și pe Germania. Dar pare-ni-se că Roma clericală nu va mai fi în stare se dea amenințărilor sale și o espresiune fericiri vecinice, aruncați raiul, contra greutate măreață! Dumneavoastră veți restabili echilibrul. Partea săracului este atunci tot așa de bogată ca și partea bogatului. Iată ce scia Isus, care scia mai mult decât Voltaire: „Dați poporului, care lucrează și suferă; dați poporului — pentru care lumea aceasta este rea — credința într’o lume mai bună făcută pentru dânsul. El va fi liniștit, el va fi răbdător. Răbdarea este acoperișul speranței. „Așadar, semănați satele cu Evanghelie. O biblie pentru fiecare bordeiu. Fiecare carte și fiecare rând, se producă amândouă un lucrător moral. „Capul omului din popor, iată cestiunea. Acest cap este plin de germeni trebuincioși. Pentru al coace și al face bun, întrebuințați tot ce e mai luminat și mai temperat în virtute. Cutare, care a asasinat pe drumul cel mare, ar fi fost cel mai escelent servitor al cetăței, de era bine călăuzit. Acest cap al omului poporului, cultivații, priviți-1, udați-1 fecundați-1, luminații moralisații întrebuințați-1; dumneavoastră nu veți mai avea nevoie să-l taeți“. Brăila 10 Septemvre 1880. „Adevărul“ pregnantă prin fapte. Punctul de culminațiune a trecut și în urmă orice suiș are și coboriș, orice înălțare și cădere. La programele române. De la anul nou începând s-a înmulțit numărul fiarelor române încă cu unul. Cetitorii jiariului nostru sciu că în Budapesta apare un nou «siariu românesc, „Viitoriul“, care și a pus de problemă a rumpe cu tactica unor fiare românesci de pănă acuma, și a vorbi și la inimă, dar totodată și la rațiune. Findcă o asemenea țintă doamnă poate strica popularitatea celor ce dau cu măciuca în lună, o parte mare a ziaristicei noastre la luat la goană, încă de când știa turnat...o apucată, și scrie cu multă chipzneală articii meniți a clarifica situațiunea. Ca să cunoască și publicul nostru metodul de cugetare al celor dela „Viitorul“ reproducem la locul acesta un articlu din Nr.9 al „Viitoriului,“ intitulat „La programele române.“ Din partea noastră nu adaugem nimica. Publicul cetitoriu ’și va face însuși comentările, fiecare după disposițiunea sa individuală. Credem că cu chipul acesta nu superăm nici pe unul, nici pe altul, nu lăudăm nici defăimări după cum ne taie capul, ci dăm ocasiune cetitoriului a vede lucrurile nefalsificate, nu preocupăm pre nimenea, nu impunem vederile noastre, căci nu este lucru mai primejdios, ca și intoleranța față cu ideile și vederile altora. Iată ce zice „Viitoriul“ : „Un popor mai setos pentru cultură, învățământ și progres nu cunoașcem, ca pre poporul român. Abia a căzut mulți redicați de sistema feudală, și junimea română a alergat cu gloata la institutele de învățământ pentru ca să suplinească, ceea ce s’a neglijat secole întregi. în anul 1848 era un episcop tiner și luminat în Sibiiu, care având o cultură distinsă, câștigată în parte chiar în finul familiei din care s’a născut, și în societățile din Viena și Pesta unde și-a petrecut tinerețele, — era chiemat prin posițiunea sa malta să dea direcțiune bisericei și poporului român. Afară de el mai era episcopul din Blaș, Lemenyi, care dispunea de mijloace materiale de ajuns, pentru ca să poată împlini lacunele cele mai simțite în cultura Românilor și a bisericei sale. Pe lângă ei erau numai teologii din seminarie, junimea de bună speranță, care ardea de simțul libertății și a culturei. Câțiva amplaiați subalterni scrietori pe lângă tabla reg. din Tirgul Mureșului. La Oradea episcopul Erdélyi, cu canonicii săi, alumneul (internatul) studenților, și gimnasiul din Beiuș era de unde se răspândea lumina în părțile Ungariei. Atâta era totul, când a venit preste capetele noastre marile evenimente din anul 1848. Mai erau două foi, una a lui T. Cipariu în Blaș și alta a lui G. Bariț în Brașov, ca să fim eșacți, să le amintim și pe aceste prime organe de publicitate a românilor. Dar nici ele nu erau orientate de ajuns, și nu putea se dea direcțiune hotărită poporului român. Lupta încinsă de secuii între cercurile din Viena și cele din Pojon, respective din Pesta, era în ferbcere, și degineră tot mai tare încât zguduia temeliile țării și a monarciei. adicii. Fiecare parte luptătorie umblă prin țeară după în mijlocul tulburărilor erupte a avut loc in 3/15 Main adunarea din Blaș care s’a pronunciat pentru cercurile din Viena. S’a format un feliu de programă națională după impregiurările agitate de atunci. Și unii Români țin și astăzi, că aceasta programa ar fi bună și în timpul de acuma. Dar de atunci încoace multe și mari evenimente a trecut preste capetele noastre și ale monarhiei. Dușmănia dintre Ungaria și Austria a dispărut. Românii dar se află încă de la 1861 dar mai vârtos dela 1867 încoace înaintea unei situațiuni noue, împăcățimea din 1867 a întărit monarhia în intru și in afară și sistema de astăzi este deja închegată. Iată pentru ce nu e corespunzetoare programa din Blaș, făcută la sunetul armelor, și în preseara unui teribil resbel civil. Evenimentele au șters și urma lucrărilor dietei din Sibiiu și Cluj. Și în zadar ar voi cineva să reîmprospăteze astăzi starea timpurilor de atunci care era provizorie, când între regimul vienez și națiunea ungară era o neînțelegere. Programele din aceste timpuri ori cât ar mai ține cineva la memoria lor istorică astăzi — după părerea noastră — nu ne pot conduce la bine, decât poate numai la desastru. Prin urmare nici pronuciamentul din Blaș nici conclusiunile din Mercuria ori cele din Sibiiu publicate și într’un memorand, ce enumeră lucrurile politice cunoscute de toți în ordine cronologică, nu pot forma programa Românilor în timpul de astăzi. Cine crede, că dualismul se poate surpa prin români, cine crede că autonomia Transilvaniei se poate recâștiga prin pasivitatea românilor, — acela — se înțelege — are detorința convecțiunilor sale se țină la aceste programe și conduse și mai departe. Noi nu credem în valoarea acestor programe, ba credem din contră că aceste sunt astăzi lucruri invechite în istoria omenimei. Și prin aceasta diferim noi de passiviștii români. Credința noastră, convicțiunile noastre produc această diferență și nici decât gradul mai puțin de iubire și considerațiune pentru bunăstarea poporului român. Credem că prin programele și manierele vechi fil nu corespund situațiunei în care ne aflăm, putem numai darnași intereselor române. De aceea s-a format programa publicată în numărul prim a foaiei acesteia despre care avem convicțiunea că este mai corespunzătoare timpului în care trăim. Credem că interesele noastre de existență națională prin ea le asigurăm cari interese sunt legate cu binele patriei și a monarhiei. Avem convicțiunea, că patriotismul și simțul de dreptate al Românilor va fi considerat de cercurile mai inalte a țării, cari vreți să vadă popoarele odată mulțămite și liniștite. Nu vom cere însă nici odată plăcerea șovinismului maghiar ori român, vom tulbura pe oamenii cari dorm și visează nu-i în visurile lor frumoase. Faptele reale însă credem că i vor deșcepta și pe ei: când odată vor vedea că pe români nime nu-i poate desnaționalisa nici pe unguri„valachisa“ Este acest șiovinism una marfă eftină, ce s’a născut încă dela anii 1840 și câțiva, fără ca se fie putut produce pănă astăzi altceva decât disgust și greață el este un terorism al elementelor radicale, cari nu pot figura altfel, decât numai pentru escentrități. La unguri e cultivat de cațiva renegați speculanți și „jurnaliști ingenioși“, cari fac tîrg bun cu foile lor la publicul de slabă credință. La români șioviniștii sunt, cari cred în învierea lucrilor moarte și țin la programe neesecutabile, bune de material de petrecere pentru sloviniștii magiari ca se sparge publicul cu ele și se auțe pe unguri în capul poporului român ce muncesce, luptă și ’și implinesce toate datorințele sale cu credință și loialitate. Prin urmare la formarea ținutei și programei noastre nu am putut lua de basă larma ce o fac pe toată Ziua șioviniștii prin foile lor sensaționali in realitate însă foarte petrecâtoare și ridiculoase. Am luat de basa situațiunei politica în care ne aflăm, legile de astăzi, bunăvoința Monarhului și a cercurilor politice ce o au pentru poporul român, care nu poate fie nici stirpit, nici ignorat, pentru că el este o temeliă sănătoasă a monarhiei și a patriei. g „Cea mai nouă modă politică“. (Urmare.) Cine ne va apăra, întreabă Timoleon îngrigiat, când două mase atât de colosale, Rusia și Germania, cu care stăm in nemijlocită atingere, se vor resto-