Telegraful Roman, 1885 (Anul 33, nr. 1-137)

1885-02-21 / nr. 21

Nr. 21. ABONAMENTUL: Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarh­ie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Sib­­i­u, Joi 21 Februarie (5 Martie) 1885. Apare Marița, Joia și Sâmbătă. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 30. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. Anul XXXV. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rendul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Sibiiu, 20 Februariu 1885. E bine că se mai ocupă și diaristica de preste munți cu lucrurile dela noi. Și e bine cât ea se ocupă în două direcțiuni, f­iarele radicale sunt foarte mulțumite cu cursul lucrurilor de aici. Ele știu că răbdarea ’și are și ea marginile sale. Știu și aceea că în lum­ea morală nici o faptă fără de lege nu rămâne nerăsbunată, în urbia, de care e condusă Ziaristica maghiară, și zorul de maghiarizare forțată—chiaristica radicală vede semne și minuni — în sens biblic vorbind, — și ea se bucură, crezând posibilă îndreptarea lucru­rilor la noi numai prin o sguduire teribilă, care se restoarne statul din temelie. Cu asemenea resoane se justifică limbagiul Zi­­arelor „Unitatea Națională“ și „Drepturile Omului.“ Oamenii înrolați sub steagul susținut de aceste noue organe ale pres­ei din România liberă au de­sperat în îndreptarea lucrurilor pe cale pacinică. îndreptățirea desperărei lor se explică lămurit din situațiunea creată acestor oameni prin cursul lucru­rilor de la noi. 1­iarele mai moderate, dacă e potrivită această caracterizare — Ziarele mai moderate Șicem, se întri­stează de mersul trebilor la noi. Ele cred posibilă îndreptarea lucrului pe cale pacinică, văd greșita direcțiune luată de pressa maghiară, și îngrijiate de soartea patriei noastre, se silesc a capacita opinia publică ungurească. în direcțiunea aceasta s’a scris articolul din „Romanul,“ reprodus și de noi în numărul prece­dent al Ziarului nostru. în meritul lucrului toți bărbații din România se unesc în a recunoaște că actuala stare de lucruri nu se mai poate susținea, și în consecvență stărnesc pentru o soluțiune oare­care, întrebarea este pe ce cale se poate schimba cri­tica situație de astăzi. Elementele radicale strigă ziaristicei ungurești și întregei politici scrintite de azi, înainte, căci lu­crurile se desvoaltă de minune de bine. Pe calea apucată veți provoca crima, și cestiunea o va des­­lega forța armelor. Elementele moderate cred că ne fac serviții, îndemnând la moderațiune, și lingu­șind am putea zice vanitatea maghiarilor, poate basați pe Ziceto area, cu o lingură de mere prin și mai multe muște, ca cu un borcan de oțet. După cum stau azi lucrurile la noi, n’avem speranță că va fi auzit glasul acelora, cari îndeamnă la moderațiune și resen. De aceea noi îndată după articolul din „Romanul“ am reprodus doi articoli din „Magyar Polgár“ spre a ilu­ustra sentența: „Con­traria juxta se posita magis elucescunt. Cât timp oamenii chemați a forma opinia pu­blică maghiară publică articole răsvrătitori ca și cei citați de noi, e păcat a te mai provoca la re­son, e păcat a condamna pre cei ce îndeamnă, îna­inte­ înainte! S’a făcut provocare la Jókai, și s’au lăudat mult vorbirea lui ținută în parlamentul Ungariei la 22 Ianuarie a. c. din incidentul desbaterilor asu­pra budgetului de culte și instrucțiune publică. Z­ia­­riul „Romanul“ zidește mari speranțe pre vorbi­rea lui Jókai, și-i strînge mâna cu frățietate pof­tind din inimă, ca cuvintele lui să devină noua evan­­gelie a națiunei ungare și a tuturor popoarelor din Austria și peninsula balcanică. R­omantieriul Jokay va fi recunoscătorii Ziarului „Românul“ pentru dra­gostea dovedită. Noi încă am saluta cu toată căl­dura inimei noastre pre Domnul Jókai ca pre îna­inte mergătoriul și propovăduitoriul păcei și al concordiei între popoarele din Ungaria — fie chiar Austro-Ungaria și peninsula balcanică, dacă vesti­tul romanțier și mare politic nu ar fi pus și clau­sula, precare o a pus. La 17/29 Ianuariu a. c. în numărul 7 al Ziaiaului nostru am reprodus unele părți din cuvântarea provocată. Mai reproducem odată: Ceea ce la ringe consider de virtute, la slovac încă nu i voi atribui de pecat. Consider însă de curent, ce trebue învins și combătut, dacă­ curentul național cultural nu va fi pus paralel cu al nostru în emulație,vie, ci el se va pune în mișcare spre a ațîța relele passiuni ale poporului și a lăți selbătăcia lui, dacă se va cere partea cuviincioasă nu din datorințele împlinite față cu patria și tronul, ci se va picta cu societăți preste granițele patriei și va gravita în afară, când instiințele naționale vor ataca ideea de stat ungu­resc. A­sta față cu aceste mi-am ținut totdeauna de datorința patriotică. Va se Zică domnul Jókai condiționează desvol­­­tarea noastră dela ideea de Stat unguresc. De re­petite ori am cerut să ni se dea o definițiune pre­cisă dar clară a „ideii de stat unguresc,“ pentru că — ce e drept — avem și noi o „idee de stat ungu­resc,“ însă amara de ea realitate e departe de ideea noastră. Și fiind­că cei de la „Romanul“ au făcut apoteosă poetului Jókai, i rugăm să-l întrebe, ce înțelege el sub ideia de stat unguresc. Din dato­rința de gratitudine Jókai va împlini dorința frați­lor din București, și noi în veci le vom fi recuno­scători. Juci­m dtrul lui inst­st;­at, ne permit CAI Al Jlgillicit ______ vederile fraților dela „Unitatea națională“, cari pare­­șii­ se înțeleg mai bine clausula, sub ușița căreia a rostit Jókai cuvintele seducătoare. Se ne fie per­mis a observa că ,pentru noi și causa noastră ni se par cu mult mai periculoase vocile sirenice à la Jókai ca erupțiunile vulcanice ale lui Orbán Balázs et Comp. care vorbesc în adevărata lor manieră de surugii. Cât timp ni se va arăta pumnul în mod­­ brutal, vom fi terorisați în și afară de biserică, lip­siți de multe ori chiar și de scutul legei, lumea din afară ne va înțelege plângerile noastre și noi ne vom ști cu ștrangul la gât. Am fost suntem și vom fi pentru pacinica des­voltare și convețuire, și lumea ne e mărturie cât am suferit și cât suferim. De aceea oamenii cu inima pentru poporul nostru nu se vor supera pentru re­stabilirea adevărului. Revista politică. La 2 a l un­ei curente mare sărbare fu în capi­tala Ungariei, în această zi s’au împlinit 10 ani de când domnul Tisza are în mâinile sale soartea po­poarelor din Ungaria. Gratulațiuni peste gratula­­țiuni s’au succedat în aceasta zi, și domnul Tisza fie­căruia i-a răspuns conform dorinței inimei ei. Deputațiunea orașului Budapesta a accentuat importanța noului curent adoptat și pus în mișcare sub era Tizsa,­­ maghiarizarea pe cale socială. Că jubilariul a răspuns tot pe această coardă nu este mirare. Caracteristic este că domnul Tisza vorbe­ște de un oraș puternic specific unguresc, în acea­stă fașă apoi Budapesta va trebui să rumpă legătu­rile comerciale și industriale cu lumea mare, care nici cu chelnerii nu e dispusă a vorbi ungurește. Convențiunea vamală între Austria și Ungaria este la ordinea Zilei, ț­iarul „Voința Națională“ ast­­fel nu schițează un articol al lui „Pester Lloyd“ pri­­vitoriu la această afacere. „Toate știrile ce ne sosesc sunt de acord că re­­presentanții ministerielor în conferința vamală au­­stro ungară au ajuns la o completă înțelegere în privința politicei vamale ce este de a se urma pe viitor și că preste câte­va zile parlamentele ambe­lor state vor fi ch­emate să se pronunțe asupra pro­iectelor ce li se vor presenta. Conferința vamală, după cum era de prevăzut, s’a pronunțat pentru urcarea tacselor vamale asupra cerealelor, făinei și articolelor industriale și prin aceasta declară că am­ FOIȚA. Patru conferințe. Raporturile între agricultură și industrie de Barbu Ștefănescu. — Scene și portrete din Dobrogea de Duliu Zamfir­es­cu. — Isterie și spnotism de Dr. Buicliu. — Reforma penitenciară de D. Budi­șt­e­a­n­u. (încheere). Isteria, a zis dl Buicliu, nu este cum cred uici o însușire numai a femeei; nu, s’au vézut bărbați, foarte rar ce este dreptul, cari suferă de isteriă ca și femeile. Ori­care ar fi însă sensul bolnavului, isteria nu are totdeauna aceleași semne caracteri­stice, nici aceeași intensitate, în forma ușoară a boalei nu se vede decât slăbiciunea voinței. Această facultate, din care Schopenhauer făcea basa fanta­sticului său sistem, suferă mult din causa isteriei, și, prin consecință, facultățile efective se desvoltă prea mult, echilibrul se rupe. Când boala a înain­ta­t și isteria a ajuns la gradul său de desvoltare desăvârșită, voința aproape dispare și isteria devine de o mobilitate esterne. Paradoxul, setea de contradicțiune, și, ce este mai ciudat, o nestrămutată poftă de a minți sunt atunci însușirile cele mai bătătoare la ochii ale iste­riei. D. Buicliu a citat despre această dragoste de­­ minciuni esemple precise și pline de învățăminte, câți n’au fost osândiți din causa mărturisirei min­cinoase și inconsoli a vr’unei isterii oare­care. Un alt fenomen însă și mai curios este cel cunoscut sub numele de înducirea conșciinței perso­­nalităței. în acest caz isteria are două personalități cu totul distincte și inconsole una de alta. Așa, se citează cazul unei fete americane care, după un somn prelun­git, își perduse memoria a tot ce învățase, așa că după ce se deșteptase trebui să învețe din nou să scrie și să citească începând de la silabisire. Câte­va zile mai târ­­ziu, în urma unui nou somn, ea își recăpătă toate cuno­ștințele pe care le perduse. Altă isterică a trecut perio­dic, vreme de 4 ani, de la o stare la alta. Azi ea po­sedă toate cunoștințele ce avuse­se altă dată. Scriea frumos etc., a doua zi nu mai știa nimic, abia putea spăria hârtia și pe urmă ear venea la starea dintâiu. Și este de notat că ea nu avea nici o cunoștință de dubla ei personalitate. Toate fenomenele istorice sunt și cunoscutele idei de posesiune diabolică de cali toate cărțile religioase, cu evangelia în cap, abundă și paralesiele, vindecările miraculoase, prin icoane făcătoare de minuni sau cu aiasmă dela Lo­urdes, sau fie chiar, Z­ ce dl Buicliu, cu vestitele și microscopicele caruri vermifuge și anticanceroase ale iluminatului dela Bologna, ale acelui comite­t Matei care face, spre marea noastră rușine, atâtea victime în București, și anesteziele cele așa de mult esploatate de închisițiune precum, și mai ales, ciu­datul fenomen al stigmatelor. Când lui Saint Fran­cois d’Assises, în urma călătoriei sale din Orient, îi curse sânge din mâni și din coaste în locurile în care cuile și lancea făcuse să țișnească sângele lui Isus, serafimul și ignorantul sfânt pretinse că a avut o misiune cerească și că Dumnezeu îl însem­nase spre a sa mai mare glorie și lumea crezu. Azi se știe că aparițiunea fără causa a unor ase­menea picături de sânge sunt curate fenomene iste­rice cari n’au nimic de a face cu supranaturalul. Când isteria devine convulsivă, atunci extasul și alucinațiunea sunt trăsurile ei caracteristice. Simțiul religios mai ales predomină în aceste fenomene, pen­tru că, din­aintea tuturor desechilibrărilor cererilor omenești, neștiința nu vede de­cât mâna supranatu­rală, până ce într’o zi spiritul de critică va crește și un glumeț va cuteza să scrie pe poarta mânăsti­­rei unde se svârcolise pretinsele posedate. De par le roi, défense â Dieu de faire miracle era ce lieu. Nu este aci locul să dau seamă despre intere­santele cercetări istorice ale d-lui Dr. Buicliu asu­pra ipnotismului, nici să-l urmez în escursiunea pe care a făcut-o dela practicele devoților indieni pănă la celebrele experiențe ale lui Mesmer." In starea de azi a științei d-sa­le a arătat că ipnotismul poate fi provocat fie prin escitațiunea sensurilor vederei?

Next