Telegraful Roman, 1886 (Anul 34, nr. 1-137)

1886-08-02 / nr. 83

Nr. 83 ABONAMENTUL: Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarh­ie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Sibiiu, Sâmbătă 2/14 August 1886. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 30. Epistole nefrancate se refusă­. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. Anul XXXIV. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Nr. 3876. Școl. CONCURS. Cu începutul anului școlar 1886/7 sunt de a se conferi din fondurile archidiecesane următoarele stipendii: 1. doue stipendii câte de 500 fl. din fundați­­unea Moga, pentru studenți de filosofie ori de drepturi; 2. un stipendiu de 100 fl. din f­u­n­d­a­ț­i­u­n­e­a Cologea pentru studenți de ori-ce categoriă; 3. un stipendiu de 60 Ű. din fundațiunea Franc­isc Iosif pentru un student la scoalele medii; 4. fiece stipendii câte de 60 fl. din fundațiu­nea Francisc Iosif și unul de 30 fl. din f­o­n­d­u­l seminarial (stipendiul Ecaterina Rațiu), toate pentru elevi din despărțământul pedagogic al se­­minariului arch­idiecesan. Aspiranții la aceste stipendii au să-și aștearnă suplicele la consistoriul archidiecesan pănă la 25 August a. c. călindariul vechiu, acludând documen­tele următoare: a) atestat deja oficiul parochial din comuna, la care aparțin, despre acea, că sunt români greco­­orientali; b) testimoniu scolastic despre progresul făcut în studii în anul din urmă, respective testimoniu de maturitate; c) atestat medical, că sunt trupesce sănătoși; d) atestat de la primăria comunală despre posi­­țiunea socială a părinților săi și despre starea lor materială; e) eventual alte atestate recomendătoare. Suplicanții pentru stipendiile de sub 1. 2. și 3. au a­numi în suplicele lor institutul de învățământ, la care voiesc a-și face studiile. Sibiiu, 17 Iuliu 1886. Consistoriul arch­idiecesan. Nr. 3827 Scol. Cerculariu câttă toate oficiile protopresbiterale din ar­­chdiecesa Transilvaniei. înaltul ministeriu reg. ung. de culte și instruc­țiune cu hârtia din 5 Iuliu a. c. Nr. 21,596 arată că a­eschis din școală următoarele cărți și aparate de învățământ: FOITA. 1 (încheiere.) Sibiiu, Iulie, 1886, înainte d’a se angagia cineva la bancă, trebue să studieze mai întâi cu grije talentul și aptitudinea ce le-ar putea presta acolo. Este adevărat, că co­­mercial acesta reservează o remunerațiune mai si­gură lucrărilor omului activ și capabil prin urmare acela care să angagiază aici din neprudență nu va întâlni decât numai obstacole mai tot inevitabile, neplăceri fără număr, neliniști continue și în cele din urmă resultatul poate fi ruina și desonoarea. Nu să văd rar oameni prevăd­uți cu un capital propriu important și cu o cunoșcință oare­care te­oretică de afaceri, luând fără prad­a recerută, titlul și calitatea de bancher. Nu -și poate închipui ci­neva o imprudență mai mare; căci deși teoria ope­rațiunilor de bancă este simplă și ușoară de înțeles, deprinderea și rutina chiar sunt indispensabile ace­luia care voieșce să reușească în prad­a de toate­­ zi­lele. Nu cunoașce cineva decât pe jumătate ceea ce scie foarte bine teoreticesce, căci câte detailuri i scapă teoriei! Ea nu poate învăța, de exemplu, nici de a perc­urge repede, nici a înțelege dela prima vedere un cont­ curent, nici a iniția cu folos pe ei-Din raportul de până acuma, și din cele ce pu­blicăm astăzl­ la alt loc, cetitorii noștri ’și pot face o icoană — deși palidă — despre decursul adună­­rei generale a Asociațiunei transilvane pentru lite­ratura română și cultura poporului român, care în anul acesta s’a ținut în vechia noastră metropolă în Alba-Iulia. ț­icem o icoană palidă, căci o adevă­rată icoană numai acela ’și poate face despre lucrurile petrecute la Alba-Iulia, care a fost acolo, și a văzzut cu ochii săi, a auz­it cu urechile sale, și a simțit cu toate puterile inimei sale entusiasmul cel fără margini, de care a fost străbătută toată suflarea românească dela mic pănă la mare, dela tânăr pănă la bătrân, căci n’au fost acolo deosebire în nici o privință, n’a fost acolo graniță în ceea­ ce privesce bucuria, sala națională, și consciința că suntem o națiune neva în cărțile bancherului în câteva momente, nici chiar a lua conclusiuni și informațiuni dintr’o sin­gură inspecția a unui efect de comerciu. Cel puțin de-ar arăta detailurile pe cari le face cunoscute obiceiul și comerciul de oameni. Ce e drept sunt detailuri acestea; dar importanța lor e mare și nu e greu de citat un om care după­ ce­­ a făcut un nume în bancă, s’a dus pe copcă pentru­ că le-a ig­norat. Teoria arată principiile generale, arată cum să înlănțuesc faptele; cum o nebăgare de samă, o gre­­șală aduce cu sine câte­odată cele mai grave con­secințe ; cum bancherul poate fi amăgit, greșit, în­lănțuit prin oare­cari împregiurări, teoria într-un cuvânt arată arta de a observa și de a învăța; nu­ o posede dar cineva destul de bine, n’are în ea încre­derea ce-o merită decât după ce a fost martor ci­neva al unui fapt spriginit pe vre­un precept oare­care. în șciințele practice omul învață prin o espe­­rință personală; această esperință e mai bine a o dobândi cineva în serviciul altuia și fără risic pen­tru nimeni, decât a o face pe risicul propriu espu­­indu-se a’și perde norocul și poate al indivizilor dela cari a obținut încrederea. Câți oameni n’au de­venit înțelepți în afaceri comerciale decât numai după­ ce și au perdut capitalurile au câștigat o espe­rință mai mult, dar scump dobândită și nefolosi­toare atât lor cât și societății. 1. Istoria universală, ales istoria națiunei ro­­mânesci, de Dr. Georgiu Popa, tipărită în Arad în III ediția în tipografia diecesană. 2. Geografia Ungariei și elemente din geogra­fia generală edată în Brașov de Dr. Nicolau Pop și tipărită la Götz în anul 1877. 3. Introducerea în geografie, de Ioan Tuducescu, tipărită în tipografia lui Râthy în 1881. 4. Mapa Ungariei, Voivodinei sârbesci, Bana­tului temeșian, Ardealului, Croației, Sloveniei și a graniței militare de Tot A. I. F. edată în Arad. 5. Schuhwandkarte von Europa de Holler L. Aceasta ordinațiune ministerială să notifică tu­turor organelor noastre școlare din archidiecesa noastră cu acea îndatorire, ca sub amenințarea pe­depselor prevăd­ute în art. de lege XXVIII din anul 1876 să se ferească a admite sau a folosi în cateva din categoriile școalelor noastre confesionale careva din cărțile și aparatele de învățământ mai sus nu­mărate și oprite din școală prin ordinațiunea mini­sterială. Totdeodată se îndatorează preste tot organele noastre de școale a admite spre folosire în scoalele noastre confesionale ca manuale numai atari cărți și aparate de învățământ, cari sunt censurate și aprobate prin sinodul nostru archidiecesan conform §-ului 122 parag. 2 din statutul organic. Din ședința consistoriului archidiecesan ca se­nat școlariu, ținută în Sibiiu, la 24 Iuliu, 1886. La însărcinarea Escelenției Sale Domnului ar­­chiepiscop și metropolit. Dr. Ilarion Pușcariu ,­p., protosincel. Sibiiu, în 30 Iuliu, puternică prin unitatea simțemintelor, cari sunt con­centrate spre înaintare. Nici odată n’am fost doară mai unificați în cu­gete și simțiri — așa am crez­ut noi — nici odată n’am fost mai unificați ca și la această adunare generală a Asociațiunei noastre, nici odată unitatea în vederi, în cugetări, nu inștiințe, în acțiunile noastre nu s’a manifestat în mod mai strălucit, ca și în anul acesta. Nici odată n’a fost mai aproape inimă de inimă, cuget de cuget, simțire de simțire, bătrân de tîner și tînăr de bătrân ca și la această adunare generală a asociațiunei transilvane,­­ și nu fără cuvânt. Reminiscențe istorice au străbătut sufletul fie­cărui român bine simțitoriu, reminiscențe istorice — pentru unii, doar­ cei mai mulți sunt de aceștia, pentru unii triste, și pentru unii poate măgulitoare. Sunt aproape 200 de ani de când s’a făcut desbinarea între noi în cele confesionale. De ani aproape 200 căutăm punctele de întâl­nire, unde se putem zice: aici suntem toți români. Neîndreptățiri de tot soiul au trecut, trec și astăzi preste capul nostru. Simțim cu toții, că s’a pus la cale o acțiune îndreptată contra noastră, contra desvoltărei noastre intelectuale. Pas de pas facem experiența, că noi nu suntem priviți ca cetățeni ai acestui stat, cari au dreptul de a se bucura de favorul mașterelor legi esistente, și aceasta cât timp stăruim la o desvol­­tare conformă cu firea noastră, la o desvoltare, prin care se perfecționăm forțele noastre sufletesci, con­­servândule actuala notă caracteristică, timbrul no­stru național. Și o simțim aceasta în întreg sistemul instruc­­țiunei publice, începând dela școala din comuna cea mai slabă, pănă la universitatea din capitală. O simțim aceasta la justiție, o simțim la admi­nistrație mai ales începând dela notariul din comună pănă la ministeriu, și dacă avem ceva mângâiere, acea o aflăm în credința noastră despre nestatorni­cia lucrurilor. Preste aceste necazuri vine sărăcia cu toate mi­seriile sistemului actual. Odată ne vedem și noi întruniți la o lucrare îndreptată spre binele nostru. Suntem toți una, căci unul este scopul acțiunei noastre. Cu reminiscențele din trecut și sub povara greutăților de toată d­a ua am întrat noi românii în Alba-Iulia la Asociațiunea transilvană. Am simțit că suntem la­olaltă, am crezut, căci nu eram îndreptățiți se nu o credem — am crezut că suntem o corporațiune unită în cugete, unită în Cu toate acestea bancherul este totdeauna obli­gat d’a întrebuința lucrul altuia, de a avea colabo­ratori sub ordinile sale, îl impoartă în cele din urmă de a cunoasce cele mai mici detailii ale orga­­nisărei unui birou, căușele care aduc cu sine mișca­rea unui corp de oficiali, căușele care dau ansă la zel și activitate sau care încurajează lenea și ne­­grija. A­pei conduce lucrul mai multor oameni este totdeauna o artă grea, importantă și deși să poate zice și de alte profesiuni este de folos la o bancă de a fi ascultat pentru a putea comanda. Afară de calitățile care disting pe bancher sau de capacitatea comercială dobândită în bir­ouri, afară de o lungă practică a detailurilor este necesariu aceluia care este destinat a dirigia o cassă, o lungă pr­esă în toate afacer­ile împreună cu obiceiur’i și totdeodată o rutină, fără de care omul înlemnit ast­fel nu să mai poate mișca. D’ar fi posibil a să de­termina în câteva cuvinte durata învățământului ne­cesariu aceluia care voiesce se fie bancher, s’ar zice­ că acest învățământ trebue se dureze mult pentru ca să se poată învăța toate detailurile meșteșugului. Este penibil câte­odată de a fonda o cassă de bancă, este mai adeseori periculos de a lua un curs afacerile. Nici cifrele enunțate în cărți, nici prelevă­rile sau dividendele ficșate, nici inventariele nu pot da o ide­ exactă despre situațiunea unei casse de bancă, în alte branșe ale comerciului ajunge d’a

Next