Telegraful Roman, 1886 (Anul 34, nr. 1-137)
1886-08-02 / nr. 83
Nr. 83 ABONAMENTUL: Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarhie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Sibiiu, Sâmbătă 2/14 August 1886. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 30. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. Anul XXXIV. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Nr. 3876. Școl. CONCURS. Cu începutul anului școlar 1886/7 sunt de a se conferi din fondurile archidiecesane următoarele stipendii: 1. doue stipendii câte de 500 fl. din fundațiunea Moga, pentru studenți de filosofie ori de drepturi; 2. un stipendiu de 100 fl. din fundațiunea Cologea pentru studenți de ori-ce categoriă; 3. un stipendiu de 60 Ű. din fundațiunea Francisc Iosif pentru un student la scoalele medii; 4. fiece stipendii câte de 60 fl. din fundațiunea Francisc Iosif și unul de 30 fl. din fondul seminarial (stipendiul Ecaterina Rațiu), toate pentru elevi din despărțământul pedagogic al seminariului archidiecesan. Aspiranții la aceste stipendii au să-și aștearnă suplicele la consistoriul archidiecesan pănă la 25 August a. c. călindariul vechiu, acludând documentele următoare: a) atestat deja oficiul parochial din comuna, la care aparțin, despre acea, că sunt români grecoorientali; b) testimoniu scolastic despre progresul făcut în studii în anul din urmă, respective testimoniu de maturitate; c) atestat medical, că sunt trupesce sănătoși; d) atestat de la primăria comunală despre posițiunea socială a părinților săi și despre starea lor materială; e) eventual alte atestate recomendătoare. Suplicanții pentru stipendiile de sub 1. 2. și 3. au anumi în suplicele lor institutul de învățământ, la care voiesc a-și face studiile. Sibiiu, 17 Iuliu 1886. Consistoriul archidiecesan. Nr. 3827 Scol. Cerculariu câttă toate oficiile protopresbiterale din archdiecesa Transilvaniei. înaltul ministeriu reg. ung. de culte și instrucțiune cu hârtia din 5 Iuliu a. c. Nr. 21,596 arată că aeschis din școală următoarele cărți și aparate de învățământ: FOITA. 1 (încheiere.) Sibiiu, Iulie, 1886, înainte d’a se angagia cineva la bancă, trebue să studieze mai întâi cu grije talentul și aptitudinea ce le-ar putea presta acolo. Este adevărat, că comercial acesta reservează o remunerațiune mai sigură lucrărilor omului activ și capabil prin urmare acela care să angagiază aici din neprudență nu va întâlni decât numai obstacole mai tot inevitabile, neplăceri fără număr, neliniști continue și în cele din urmă resultatul poate fi ruina și desonoarea. Nu să văd rar oameni prevăduți cu un capital propriu important și cu o cunoșcință oarecare teoretică de afaceri, luând fără prada recerută, titlul și calitatea de bancher. Nu -și poate închipui cineva o imprudență mai mare; căci deși teoria operațiunilor de bancă este simplă și ușoară de înțeles, deprinderea și rutina chiar sunt indispensabile aceluia care voieșce să reușească în prada de toate zilele. Nu cunoașce cineva decât pe jumătate ceea ce scie foarte bine teoreticesce, căci câte detailuri i scapă teoriei! Ea nu poate învăța, de exemplu, nici de a percurge repede, nici a înțelege dela prima vedere un cont curent, nici a iniția cu folos pe ei-Din raportul de până acuma, și din cele ce publicăm astăzl la alt loc, cetitorii noștri ’și pot face o icoană — deși palidă — despre decursul adunărei generale a Asociațiunei transilvane pentru literatura română și cultura poporului român, care în anul acesta s’a ținut în vechia noastră metropolă în Alba-Iulia. țicem o icoană palidă, căci o adevărată icoană numai acela ’și poate face despre lucrurile petrecute la Alba-Iulia, care a fost acolo, și a văzzut cu ochii săi, a auzit cu urechile sale, și a simțit cu toate puterile inimei sale entusiasmul cel fără margini, de care a fost străbătută toată suflarea românească dela mic pănă la mare, dela tânăr pănă la bătrân, căci n’au fost acolo deosebire în nici o privință, n’a fost acolo graniță în ceea ce privesce bucuria, sala națională, și consciința că suntem o națiune neva în cărțile bancherului în câteva momente, nici chiar a lua conclusiuni și informațiuni dintr’o singură inspecția a unui efect de comerciu. Cel puțin de-ar arăta detailurile pe cari le face cunoscute obiceiul și comerciul de oameni. Ce e drept sunt detailuri acestea; dar importanța lor e mare și nu e greu de citat un om care după ce a făcut un nume în bancă, s’a dus pe copcă pentru că le-a ignorat. Teoria arată principiile generale, arată cum să înlănțuesc faptele; cum o nebăgare de samă, o greșală aduce cu sine câteodată cele mai grave consecințe ; cum bancherul poate fi amăgit, greșit, înlănțuit prin oarecari împregiurări, teoria într-un cuvânt arată arta de a observa și de a învăța; nu o posede dar cineva destul de bine, n’are în ea încrederea ce-o merită decât după ce a fost martor cineva al unui fapt spriginit pe vreun precept oarecare. în șciințele practice omul învață prin o esperință personală; această esperință e mai bine a o dobândi cineva în serviciul altuia și fără risic pentru nimeni, decât a o face pe risicul propriu espuindu-se a’și perde norocul și poate al indivizilor dela cari a obținut încrederea. Câți oameni n’au devenit înțelepți în afaceri comerciale decât numai după ce și au perdut capitalurile au câștigat o esperință mai mult, dar scump dobândită și nefolositoare atât lor cât și societății. 1. Istoria universală, ales istoria națiunei românesci, de Dr. Georgiu Popa, tipărită în Arad în III ediția în tipografia diecesană. 2. Geografia Ungariei și elemente din geografia generală edată în Brașov de Dr. Nicolau Pop și tipărită la Götz în anul 1877. 3. Introducerea în geografie, de Ioan Tuducescu, tipărită în tipografia lui Râthy în 1881. 4. Mapa Ungariei, Voivodinei sârbesci, Banatului temeșian, Ardealului, Croației, Sloveniei și a graniței militare de Tot A. I. F. edată în Arad. 5. Schuhwandkarte von Europa de Holler L. Aceasta ordinațiune ministerială să notifică tuturor organelor noastre școlare din archidiecesa noastră cu acea îndatorire, ca sub amenințarea pedepselor prevădute în art. de lege XXVIII din anul 1876 să se ferească a admite sau a folosi în cateva din categoriile școalelor noastre confesionale careva din cărțile și aparatele de învățământ mai sus numărate și oprite din școală prin ordinațiunea ministerială. Totdeodată se îndatorează preste tot organele noastre de școale a admite spre folosire în scoalele noastre confesionale ca manuale numai atari cărți și aparate de învățământ, cari sunt censurate și aprobate prin sinodul nostru archidiecesan conform §-ului 122 parag. 2 din statutul organic. Din ședința consistoriului archidiecesan ca senat școlariu, ținută în Sibiiu, la 24 Iuliu, 1886. La însărcinarea Escelenției Sale Domnului archiepiscop și metropolit. Dr. Ilarion Pușcariu ,p., protosincel. Sibiiu, în 30 Iuliu, puternică prin unitatea simțemintelor, cari sunt concentrate spre înaintare. Nici odată n’am fost doară mai unificați în cugete și simțiri — așa am crezut noi — nici odată n’am fost mai unificați ca și la această adunare generală a Asociațiunei noastre, nici odată unitatea în vederi, în cugetări, nu inștiințe, în acțiunile noastre nu s’a manifestat în mod mai strălucit, ca și în anul acesta. Nici odată n’a fost mai aproape inimă de inimă, cuget de cuget, simțire de simțire, bătrân de tîner și tînăr de bătrân ca și la această adunare generală a asociațiunei transilvane, și nu fără cuvânt. Reminiscențe istorice au străbătut sufletul fiecărui român bine simțitoriu, reminiscențe istorice — pentru unii, doar cei mai mulți sunt de aceștia, pentru unii triste, și pentru unii poate măgulitoare. Sunt aproape 200 de ani de când s’a făcut desbinarea între noi în cele confesionale. De ani aproape 200 căutăm punctele de întâlnire, unde se putem zice: aici suntem toți români. Neîndreptățiri de tot soiul au trecut, trec și astăzi preste capul nostru. Simțim cu toții, că s’a pus la cale o acțiune îndreptată contra noastră, contra desvoltărei noastre intelectuale. Pas de pas facem experiența, că noi nu suntem priviți ca cetățeni ai acestui stat, cari au dreptul de a se bucura de favorul mașterelor legi esistente, și aceasta cât timp stăruim la o desvoltare conformă cu firea noastră, la o desvoltare, prin care se perfecționăm forțele noastre sufletesci, conservândule actuala notă caracteristică, timbrul nostru național. Și o simțim aceasta în întreg sistemul instrucțiunei publice, începând dela școala din comuna cea mai slabă, pănă la universitatea din capitală. O simțim aceasta la justiție, o simțim la administrație mai ales începând dela notariul din comună pănă la ministeriu, și dacă avem ceva mângâiere, acea o aflăm în credința noastră despre nestatornicia lucrurilor. Preste aceste necazuri vine sărăcia cu toate miseriile sistemului actual. Odată ne vedem și noi întruniți la o lucrare îndreptată spre binele nostru. Suntem toți una, căci unul este scopul acțiunei noastre. Cu reminiscențele din trecut și sub povara greutăților de toată da ua am întrat noi românii în Alba-Iulia la Asociațiunea transilvană. Am simțit că suntem laolaltă, am crezut, căci nu eram îndreptățiți se nu o credem — am crezut că suntem o corporațiune unită în cugete, unită în Cu toate acestea bancherul este totdeauna obligat d’a întrebuința lucrul altuia, de a avea colaboratori sub ordinile sale, îl impoartă în cele din urmă de a cunoasce cele mai mici detailii ale organisărei unui birou, căușele care aduc cu sine mișcarea unui corp de oficiali, căușele care dau ansă la zel și activitate sau care încurajează lenea și negrija. Apei conduce lucrul mai multor oameni este totdeauna o artă grea, importantă și deși să poate zice și de alte profesiuni este de folos la o bancă de a fi ascultat pentru a putea comanda. Afară de calitățile care disting pe bancher sau de capacitatea comercială dobândită în birouri, afară de o lungă practică a detailurilor este necesariu aceluia care este destinat a dirigia o cassă, o lungă presă în toate afacerile împreună cu obiceiur’i și totdeodată o rutină, fără de care omul înlemnit astfel nu să mai poate mișca. D’ar fi posibil a să determina în câteva cuvinte durata învățământului necesariu aceluia care voiesce se fie bancher, s’ar zice că acest învățământ trebue se dureze mult pentru ca să se poată învăța toate detailurile meșteșugului. Este penibil câteodată de a fonda o cassă de bancă, este mai adeseori periculos de a lua un curs afacerile. Nici cifrele enunțate în cărți, nici prelevările sau dividendele ficșate, nici inventariele nu pot da o ide exactă despre situațiunea unei casse de bancă, în alte branșe ale comerciului ajunge d’a