Telegraful Roman, 1886 (Anul 34, nr. 1-137)
1886-10-18 / nr. 111
Nr. III ABONAMENTUL: Pentru Sibiiu pe an 7 fi., 6 luni 3 fi. 50 cr., 3 luni 1 fi. 75 cr. Pentru monarcie pe an 8 fi., 6 luni 4 fi., 3 luni 2 fi. Pentru streinătate pe an 12 fi., 6 luni 6 fi., 3 luni 3 fi. Sibiiu, Sâmbătă 1880 Octobre 1886. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 30. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. Anul XXXIV. TELEGRAFUL ROMÂN. JJ Apare Mariia, Joia și Sâmbătă. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de done ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr pentru fiecare publicare. Sibiiu, în 17 Octobre. Cu toată sărăcia, de care geme țeara întreagă, și cu deosebire sărmanul nostru popor, rămas în mila bunului Dumnezeu, cu toate pedeeile, ce ni se pun în calea desvoltărei noastre naționale, cu toate opintirile elementului dela cârma țerei de a împedeca în biserică, în școală, în vieața politică, cu toate pedeeile totuși dăm înnainte, și deși resultate bătătoare la ochi nu putem constata, totuși nu ni se poate imputa, că stagnăm. Și trebue, să o mărturisim. Bucuria noastră e cu atât mai mare cu cât observăm o viuă mișcare națională, o insuință spre progres tocmai în acele ținuturi locuite de români, cari până acuma cam rar dau semne de vieață, observăm în acele ținuturi o instiință spre progres, despre cari cu seriositate se vorbia, că nu dau înnainte pe terenul cultural, nu dau înnainte pe terenul economic. Numai mai alaltă ori am publicat apelul femeilor române din Deva pentru o reuniune de femei, a cărei chiemare va fi a umbla cu ochii deschiși prin comitatul Huniadoarei, și a trebuit să ne salte inima de bucurie, căci dacă a fost undeva de lipsă ochi deschiși, apoi această lipsă s’a simțit în comitatul Huniadoarei, și s’a simțit trebuința, să deschidă muerile ochii, căci multe sunt neajunsele noastre în toate părțile, nicăiri nu așa de multe ca și în acest comitat, care deși e un monstru în a sa extindere, și locuit aproape exclusiv de români, totuși rolul românului se reduce aproape la nimica, atât la magistrate, cât și în centrul comitatului, atât la prețuri, cât și la singuraticele comune cu tot soiul de notari, subnotari, colectori și executori de dare. în urma acestei serii îmbucurătoare a reuniunei femeilor române din Deva ne vine scriea despre o reuniune, ce se plămădeșce în Turca, cu scopul de a se înființa un institut de credit și de economii, asemenea celorlalte institute înființate de 2 ani încoace aproape în toate părțile locuite de români. Avântul observat în anii din urmă pe terenul economic financiar a trebuit să umple de bucurie inima fiecărui român, care doreșce binele poporului, emanciparea sa de sub sclavagiul jidanilor, și al unor cămătari din al lor neam, cari în unele privințe sunt mult mai răi ca jidanii chiar. Era lipsă de un institut de păstrare în Deva, era lipsă de un institut de credit și economii în Orăștie, era lipsă de el în Făgăraș, mare lipsă era în Reghin, mare pe valea Târnavelor, de tot mare era ea însăși în Turda, spre care gravitează o mare parte din câmpia Ardealului. Nu era locul românului nici în Mureș-Oșorheiu nici în Teaca, cu atâta mai puțin în Cluj pănă la înființarea Economului. Turda era un centru potrivit și românii de acolo au înțeles, care este chiemarea lor dictată de lipsa poporului. Un vânt călduț suflă de cătră Arad, însă despre aceasta nu acuma. Privirile noastre sunt îndreptate cu intețire spre Valea Someșului, și de acolo în sus, pănă la Mara Mureș. Pe acolo e dat poporul nostru pradă iudeilor, pradă dușmanului, care nu privesce cu buni ochi emanciparea noastră pe terenul economic. Am păcătui, când am face imputări bărbaților noștri de la Deeș, am păcătui doară, când am avea bănueli asupra celor din Gherla. Suntem pătrunși de convingerea, că pretutindenea se lucră, și dacă resultatele nu se văd încă, causa e a se căuta în situația politică a oamenilor noștri de pe acolo. Și în mijlocul aprigelor frecări naționale dela noi, in fața desperatei lupte a reuniunei de maghiarizare din Cluj, în fața multelor abuzuri observate în administrațiunea comitatelor noastre, ne cade bine, să constatăm, că înnaintăm și noi, deși cu încetul, însă totuși înnaintăm, și ne consolidăm Și e bine să oftim aceasta pentru ca să capete inimă și acel sânge din sângele nostru, cari încep a-și perde speranța în un viitoriu mai senin pentru poporul nostru. Revista politică. Pe cjiua de ieri era, să se deschidă parlamentul în Bulgaria. Deschiderea s’a amânat însepănă mâne cu scopul de a ajunge la vre-o înțelegere cu Rusia. Zilele cele mai de aproape vor arăta încât ostenelele Bulgarilor vor putea muta cerbicoasa îndărătinicie a Rusiei, care începe a se apropia tot mai mult de realizarea planurilor sale. După telegramele cele mai proaspete la Varna au sosit două valuri ruseșci de răsboiu. Ca pretenst pentru aceste măsuri răsboinice Rusia aduce starea cea strâmtorată, în care se află supușii ruși în Bulgaria, a căror vieață nu mai este în siguranță în urma anarhiei, ce ar fi dominând în această țeară. Un protest mai cinic nu se putea invoca. Se scie, că dacă lumea are să admire ceva, atunci trebue să admire tactul și resoluțiunea regenței bulgare în susținerea ordinei față cu uneltirile ruseșci. Pretecstul este deci unul dintre cele mai impertinente, și este rușine pentru Europa, carea atât a decădat în simțul moral, încât pentru nește acte cu urmări așa de grave, se aduc asemenea pretecste. Altcum Bulgaria va trebui să cedeze cu toate stăruințele pentru conservarea independenței sale, cu toate asigurările monarhiei noastre, că în orient nu va suferi protectorat neîntemeiat în contracte, sau o influență permanentă, cu toate simpatiile Europei civilizate. Sentimentul nu mai conduce pe politicii europeni. Fiecare a calculat pe tăbliță, fiecare și a avut în vedere partea sa, despre morala lucrului, despre simpatii nici vorbă nu mai poate să fie. După verificarea alegerilor Sobrania va purcede îndată la alegerea principelui. Tot mai mult se susține scriea, că Sobrania va realege pe fostul principe Alecsandru de Battenberg. O telegramă din Londra pune în vedere și consensul principelui Bismarck la realegerea principelui Alecsandru. Despre această possibilitate eată, ce găsim în shar-ul Neue freie Presse din Viena, țariul guvernamental bulgar „Nesavissima Bulgaria“ din Sofia publică în noul seu de la 21 octombre un important articol, care în ajunul întrunirei sobraniei are o deosebită însemnătate. Articolul e întitulat: „Cine va fi candidatul pentru tronul princiar între altele se țice în articol: „Cea mai importantă cestiune pentru întreg poporul bulgar e făra îndoială cestiunea viitoriului principe. Care e candidatul, pentru care va vota marea sobranie? Nimenea nu scie, nimenea nu erice ceva despre aceasta. Nici presa europeană, nici cea rusă nu spune o vorbă serioasă despre un candidat. Pretutindenea domnesce liniște și tăcere. Numai un lucru e cunoscut: că rușii sunt în contra prințului Alecsandru și în contra marei sobranii. Ce însemnează tăcerea lumei europene, după ce fiecare scie, că oricine s’ar alege ca principe, aprobarea lui de cătră Europa e necesară? De Rusia nu mai vorbim, deoarece această monarhie nu vrea să aibă nici un principe, ci vrea simplu, să ne subjuge. Nu cumva această tăcere însemnează, că Europa privesce pe principele Alecsandru ca candidat? Ori doară există combinațiuni secrete, ce nu le poate prevede aci nimenea. „După cele ce scrie presa europeană, se poate conchide, că marile puteri n’au decis nimic, nici nu s’au înțeles asupra acestui lucru. La această conclusiune ajungem și în fața atitudinei Rusiei cătră Bulgaria, mai ales dacă luăm în considerare cererea ei de-a se amâna alegerile pentru sobranie. De altă parte s’a observat, că suflă un nou vânt în Europa. Astfelin organele lui Bismark, cari pănă acum cuceau, că pentru principele Alecsandru nu doresc nici un răsboi cu Rusia, se folosesc acum de un ton mai aspru referitoriu la atitudinea generalului Kaulbars în Bulgaria. Chiar organul lui Bismarck e foarte supărat, că principele Alecsandru a renunțat la tron Această împregiurare, pusă ’n legătură cu călătoria ministrului englez, Lord Curchil, la Berlin de o parte cu vorbirea de dăuășli a ministrului președinte unguresc, Tisza, de altă parte, ne face, să presupunem, că continentul ascunde ceva nou, ceva serios, care va surprinde într’o bunii dimineață întreaga lume. Deocamdată sobrania s’a convocat deja ca se aleagă pe principele și aceasta va trebui, se se facă în curând. Dar pe cine se aleagă și cum se proceadă? Mulți politici răspund: Marea sobranie va alege pe candidatul Rusiei și apoi se va disolva. Răspunsul e în aparență foarte simplu, dar în realitate foarte complicat, înnainte de toate serm, că Rusia a declarat oficial ca nelegale alegerile pentru marea Sobranie, din care causă nu poate presenta nici un candidat unei sobranii, pe care ea o consideră de nelegală și necompetentă de a alege un principe bulgar: în urma acestei împrejurări, Sobrania stă înnaintea alternativei: ori să aleagă un principe în contra voinței Rusiei, ori se se amâne pe timp nehotărît, adecă pănă când îi va plăcea Rusiei. O cale mijlocia cel puțin acum nu se poate prevede. Ce decisiune va lua așadară Sobrania ? Ca să amâne sesiunea pe timpul nehotărît, nu poate și nu e iertat, să facă marea Sobraniă, deoarece o decisiune de felial acesta nu numai ar fi o blamare pentru actuala regență și guvern, ci cu aceasta s’ar deschide și un câmp întins pentru agitațiunea rusă, care s’ar putea termina cu un răsboiu civil. Asta nu o poate dori nici un bulgar cinstit și cuminte. Rămâne așadară prima cale deschisă, adecă a alege un principe contra voinței Rusiei. Se înțelege de sine, că înnainte de alegerea prințului regența și guvernul trebue să ’ntrebuințeze toate mijloacele, ce’i stau la disposițiune, spre a îndupleca pe Rusia, să recunoască legalitatea Sobraniei. Pe cine așadară are să aleagă principe în cazul acesta Sobrania ? Răspundem hotărît și scurt, pe nimenea altul, decât pe principele Alecsandru de Battenberg, și anume pe temeiul următoarelor considerațiuni: 1 Prin realegerea principelui Alecsandru am arăta încă odată lumea, cât de mult prețuim independența noastră și că nu dorim și nu suferim nici o epitropie streină. 2. Aceasta realegere, chiar și în cas d’a nu să putea realisa, e de natură d’a face pe noul principe, ce s’ar alege eventual, să înțeleagă, că nu va putea guverna Bulgaria, fără să calce pe urmele prințului Alecsandru. 3. Realegerea în casa când din nou ar rămânea vacant tronul nostru ar da prințului Alecsandru dreptul unui pretendent legal. Afară de aceste trei motive principale mai sunt și altele câteva, cari întăresc vederile noastre în privința realegerei principelui Alecsandru, dar care socotim, că acum nu e timpul , să le discutăm. „Poate, că se va pune întrebarea: „Bine, dar deoarece Rusia e în contra principelui Alecsandru și aprobarea acestei monarhii după tractatul din Berlin e necesară, ce va fi atunci?“ Atunci, vom răspunde, mai rămân doauă căi: sau o uniune personală cu unul din celelalte state balcanice, sau proclamarea republicei bulgare. Amândoauă aceste căi sunt pentru noi mai corespundătoare scopului, mai avantagioase și mai folositoare decât alegerea unui candidat rus, care ar veni aoi, ca să pregătească Bulgaria pentru o tineră și nu auă viață de stat, precum ia plăcut generalului Svanlbars să se esprime în cunoscuta sa circulară. „Rusia să nu uite, că noi trăim în peninsula balcanică și cu toată slăbiciunea și numărul nostru mic suntem în stare, să-i pregătim neplăceri... Încă nu ne-am gândit serios la o iluminație în Macedonia. Adunarea despărțementului III al asociațiunei Transilvane. Sebeșul inferior, în 13 Octombre 1886. De când ’mi-a crepat Dumnezeu drăguțul ochii și de cându-i comuna Sebeș, lucruri așa frumoase n’am mai vest — vorba babei econ. T. Roman. — (Urmare.) Aici se înfățișează un adevărat și plăcut tablou. Nimic mai frumos decât un arc de triumf, ear sub arcul de triumf să auzi, rostindu-se vorbe de mân-